Casare cu trimitere spre rejudecare

      
      Prin sentinta civila nr. 823 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Neamt a respins cererea de retragere a raspunderii personale, formulata de Administratia Finantelor Publice a municipiului Piatra Neamt, succedata in drepturi si obligatii de creditoarea D. G. F. P. N. in contradictoriu cu paratii - debitori G M., T. V., M. S. si S. G
      S-a retinut de instanta de fond ca prin cererile formulate in cauza la data de 29.03.2005 si 17.11.2005 (filele 69 - 70, 123 - 124, voi. 13), creditoarea A. F. P. a municipiului P. N, succedat in drepturi si obligatii de D.G.F.P.N. a solicitat atragerea raspunderii personale a paratilor - debitori M. M., M. S., A. M., S. C. si T. V., pentru un pasiv de 1.779.327.385 lei, reprezentand creante bugetare nerecuperate in cursul procedurii.
      In motivare a invederat ca evidenta contabila nu a fost tinuta in conformitate cu legea, ca organele de conducere ale debitorului au gospodarit defectuos patrimoniul si au efectuat fapte si acte de comert prin incalcarea disciplinei financiare, prejudiciind astfel societatea.
      Initial, in drept, a invocat dispozitiile art. 137 lit. „a - d" din Legea nr. 64/1995, republicata, devenit art. 138 alin. 1 lit. „a - d" din Legea nr. 85/2006, iar la fond a invocat numai dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. „a" si „d" din Legea nr. 85/2006.
      La data de 15.02.2005, si-a precizat cererea de atragere a raspunderii personale aratand ca vinovat pentru netinerea contabilitatii in conformitate cu legea este paratul debitor A M. si a solicitat atragerea raspunderii personale a paratilor -debitori indicati in cererea inregistrata la data de 29.03.2005 (filele 63 - 65, voi. 13).
Din probatoriul administrat in cauza, instanta a retinut:
      Potrivit raportului de expertiza intocmit de expertul contabil C. F. (filele 36 -49), paratii - debitori nu au savarsit nici una dintre faptele prevazute in mod expres si limitativ de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. „a - g" din Legea nr. 85/2006.
      Potrivit aceluiasi raport, starea de insolventa a debitorului a fost determinata de factori economici, precum inflatia, pierderea furnizorilor de materii prime, a beneficiarilor traditionali, etc.
      Din suplimentul acestui raport (filele 55 - 59, voi. XIII), rezulta ca prejudiciul cauzat de paratul - debitor T. V. prin achizitionarea unor televizoare, a fost recuperata integral de la acesta. A fost recuperat integral si prejudiciul de 250 Ron si dobanzi aferente, rezultat din avansul platit de paratul debitor G M. pentru achizitionarea unui autoturism ARO de teren.
      Pentru prejudiciul cauzat de paratul debitor G M. (fosta A), prin nereguli privind Legea contabilitatii nr. 82/1991, cat si prin nereguli ce exced Legii nr. 82/1991 (acest ultim aspect sesizat de instanta din actul de control de la filele 27 -34, voi. XIV), aceasta, prin procesul verbal nr. 125/28.02.2006 (filele 27 - 34, voi. XIV), a fost sanctionata contraventional si i s-au imputat anumite sume de bani, reprezentand contravaloarea prejudiciilor, sumele imputate acesteia neputand fi insa recuperate din cauza insolvabilitatii susnumitei.
      Din aceeasi lucrare mai rezulta ca drepturile de creanta a debitoarei S.C Industrial Service S.A nu erau prescrise la data deschiderii procedurii de insolventa, insa nu au putut fi recuperate de lichidatorul judiciar Fiscal Expert Business SPRL, intrucat debitorul S.C M. V. S.KL si S.C E. S.A au intrat in faliment.
      In raportul de expertiza intocmit de expertul contabil D. G (filele 107 - 113, voi. 13), se concluzioneaza ca membrii organelor de conducere ale societatii debitoare pot fi considerati vinovati de starea de insolventa a debitorului pentru faptele prevazute de art. 138 lit. „a" si "d" din Legea nr. 85/2006, intrucat au prejudiciat societatea in folosul altor persoane juridice si nu au inregistrat in contabilitate actele contabile in mod cronologic si sistematic.
      Referitor la cauzele si imprejurarile care au condus la starea de insolventa a debitorului, lichidatorul judiciar Fiscal Expert Business SPRL, prin inscrisul intitulat „Concluzii scrise" si-a insusit punctul de vedere exprimat de expertul CF. in lucrarea efectuata in cauza (filele 6-7, voi. 14), iar la fond a pus concluzii de respingere a cererii de atragere a raspunderii materiale ca fiind nefondata.
      Probatoriul sus analizat a format convingerea instantei ca faptele invocate de creditorul A F. P. P. N., succedat in drepturi si obligatii de D. G. a F. P. N., prevazute de art. 138 alin. 1 lit. „a" si "d" din Legea nr. 85/2006, nu pot fi retinute in sarcina nici unuia dintre paratii - debitori chemati sa raspunda in cauza, patrimonial.
      Astfel, cu privire la paratii - debitori M. M., M. S. si S. G nu exista la dosarul cauzei nici macar un inceput de dovada privind vinovatia acestora de starea de insolventa a debitorului.
      Referitor la paratul - debitor T. V., director al societatii debitoare pana la data de 17.05.1995, din procesul verbal nr. 125/6.02.1998 (filele 27 - 34, voi. 14), rezulta ca acesta, prin achizitionarea in regim de compensare a 350 televizoare color in lunile martie - mai 1994, a cauzat societatii un debit de 390,4 Ron si ca debitul plus dobanda, in total suma de 814, 2141 Ron, a fost imputata acestuia (anexa nr. 3).
      In suplimentul la raportul prevazut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (filele 55 - 59, voi. 13), expertul G F. retine ca suma de bani imputata paratului debitor T. V. a fost integral recuperata (pag. 4, supliment fila 58, voi. 13).
      Expertul Deliu Constantin, in raportul prevazut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (filele 107 - 113, voi. 13), nu constata alte nereguli referitoare la activitatea desfasurata de paratul - debitor T. V. in perioada decembrie 1993 - mai 1995, cand a indeplinit functia de director, raportul intocmit de acesta vizand, in cea mai mare parte, anii in care manager al societatii debitoare a fost paratul debitor G M. (fosta A) si anume iunie 1995 - ianuarie 1998.
      Pentru aceasta perioada de timp, expertul D. G, in raportul prevazut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (filele 107 - 112, voi. 13), a constatat lipsa de preocupare pentru incasarea contravalorii livrarilor efectuate catre parteneri interni si externi, incheierea unor contracte de locatie paguboase, vanzarea unor mijloace fixe in lunile august si septembrie 1997 la o valoare mai mica decat valoarea ramasa reactualizata, acordarea unui avans de 350 lei la data de 27.07.1997, fara documente legale, ci pe baza procesului - verbal nr. 712/27.07.1997, pentru achizitionarea unui autoturism ARO de teren, din care s-a recuperat numai suma de 250 lei, ca actele contabile nu au fost inregistrate in contabilitate, cronologic si sistematic.
      Concluzioneaza expertul D. C. ca, in raport de cele constatate, membrii organelor de conducere a societatii debitoare pot fi considerati vinovati de starea de insolventa pentru faptele prevazute de art. 138 lit. „a" si "d" din Legea nr. 85/2006. Instanta nu a putut ajunge la aceeasi concluzie pentru cele ce urmeaza: Nu sunt elemente suficiente in lucrarea susnumitului expert din care sa rezulte ca prin neregulile retinute, conducerea societatii debitoare, in frunte cu paratul debitor C. M., a urmarit un interes personal al sau ori al altei persoane fizice sau juridice.
      Mai mult, in cauza, procedura insolventei deschizandu-se prin sentinta civila nr. 1649/F/24.05.2006, este cat se poate de evident, ca la aceasta data, drepturile de creanta apartinand debitorului S.C I. S. S.A, nascute din acte si fapte de comert incepand cu luna iunie 1995, nu erau prescrise, iar obligatia recuperarii lor revenea lichidatorului judiciar care, de altfel, in cursul derularii procedurii, a si depus diligente in acest sens (filele 58 - 59, voi. 13).
      Referitor la contractele de locatie paguboase si vanzarea unor mijloace fixe, la o valoare mai mica decat valoarea ramasa neactualizata, nu exista nici o dovada certa care sa probeze ca aceste acte au vizat vreun interes personal al paratei debitoare C M. sau al altei persoane.
      Prin urmare, instanta a apreciat ca neregulile depistate de expertul D. C sunt expresia managementului defectuos si al proastei administrari a patrimoniului debitorului, dovedite de paratul debitor C. M. (fosta A) in indeplinirea mandatului de manager, nu va retine in sarcina acesteia fapta prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. „a" din Legea nr. 85/2006.
      Nici fapta prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. „d" din Legea nr. 85/2006 nu poate fi retinuta in sarcina paratilor - debitori T. V. si G M. pentru considerentele ce au fost expuse in continuare.
      Fapta prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. „d" din Legea nr. 85/2006, in oricare din modalitatile ei, se caracterizeaza prin savarsirea ei cu intentie, care trebuie dovedita cu privire la persoana fiecaruia dintre paratii - debitori susnumiti.
      In cauza, expertul D. G, prin lucrarea efectuata, nu a depistat, ca neinregistrarea cronologica si sistematica a documentelor contabile in contabilitatea societatii, atat in luna mai 2005, cat si ulterior pana la deschiderea procedurii insolventei, paratii - debitori T. V. si G M. (fosta A.) au urmarit prejudicierea debitorului. De asemenea, nu a constatat existenta unui raport de cauzalitate intre aceste nereguli si prejudiciul debitorului, constand in insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata de catre debitorul insolvent a datoriilor exigibile.
Nici creditorul D. G. F. P. N. nu a produs in cauza astfel de probe.
      Impotriva hotararii pronuntate de Tribunalul Neamt, a promovat recurs creditoarea - D. G. F. P. N, considerand-o nelegala, motivat de faptul ca instanta de fond nu a analizat complet si corect probatoriul cauzei, din care rezulta indeplinirea cerintelor art. 138 din Legea 85/2006, astfel ca administratorul statutar trebuie sa raspunda personal.
      Analizand motivele de recurs, actele si lucrarile dosarului precum si sentinta recurata, instanta - Curtea de Apel Bacau - retine urmatoarele :
      Instanta de fond nu a facut o cercetare completa a fondului cauzei, situatie ce rezulta din considerentele sentintei pronuntate; astfel, la dosarul cauzei exista doua expertize de specialitate care au concluzii total diferite una fata de cealalta, in sensul ca expert C. F. arata ca administratorii statutari nu se fac vinovati de faptele prevazute   la art. 138 alin. 1 lit. a - d din Legea 85/2006 pe cand expert D. G, arata ca acestia, prin activitatea lor, sunt vinovati de starea de insolventa a societatii comerciale debitoare.
      Fata de aceasta situatie instanta de fond trebuia fie sa puna in discutia partilor efectuarea unei noi expertize pentru ca un al treilea expert, analizand cele doua lucrari de specialitate sa stabileasca realitatea economico - financiara a societatii comerciale, raportat la activitatea administratorilor statutari, fie sa dispuna completarea raportului de expertiza cu obiective clare si concrete, pentru activitatea fiecarui administrator statutar, respectiv actele incheiate, evidentierea lor in contabilitatea societatii; cauzele ce au dus la crearea de datorii si a neincasarii creantelor; ce contracte incheiate in perioada de activitate a acestora si ce efect au avut asupra redresarii societatii comerciale debitoare in perioada 1991 - 1996.
      Instanta de fond arata clar ca lichidatorul judiciar avea obligatia recuperarii creantelor ce le avea societatea comerciala (fila 62 dosar fond) fara a motiva de ce nu au facut-o in primul rand cei ce administrau societatea, de asemenea sustinerea ca expertiza D. care arata de altfel nereguli mari in activitatea administratorilor, ar constitui expresia unui management defectuos, nu este de natura a "justifica" prin ea insasi un debit de 1.779.327.385 lei.
      Pe cale de consecinta, fata de cele mai sus constatate, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, instanta a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.