SCHIMBAREA TEMEIURILOR AVUTE IN VEDERE LA LUAREA MASURII ARESTARII PREVENTIVE

 4. SCHIMBAREA TEMEIURILOR AVUTE IN VEDERE LA LUAREA MASURII ARESTARII PREVENTIVE.
          INLOCUIREA MASURII PREVENTIVE CU OBLIGAREA DEA NU PARASI LOCALITATEA.
         Prin d.p. nr. 834 din 01.12.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, s-a dispus in temeiul art. 385 pct. 2 lit.d cod pr.penala admiterea recursurilor declarate de inculpatii C.Z. si T. A G. , impotriva incheierii din 29.11.2006 pronuntata de Tribunalul Neamt cu privire la mentinerea arestarii preventive.
         S-a dispus casarea incheierii recurate in aceste limite, s-a retinut cauza spre rejudecare si pe fond; in temeiul art. 139 alin.l cu ref. la art. 136 alin.l lit. b cod pr. penala s-a inlocuit aceasta masura cu obligarea inculpatilor de a nu parasi localitatea, respectiv localitatea Municipiului P.N. tara incuviintarea prezentei instante.
     In temeiul art. 145 al. 1/1 cod pr. penala pe durata acestei masuri s-a dispus respectarea urmatoarelor obligatii:
A). sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la
instanta de judecata de cate ori sunt chemati;
B).  sa se prezinte la I.P.J. Neamt ori de cate ori sunt chemati;
C). sa nu isi schimbe locuinta tara incuviintarea prezentei instante;
D). sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie  arme.
     In temeiul art. 145 alin. 1/2 C.pr.pen. pe durata masurii inculpatii vor respecta si urmatoarele obligatii:
     A), sa nu se apropie de persoanele vatamate, de membrii familiei acestora, de ceilalti inculpati si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect;
B). sa nu se afle in locuinta persoanelor vatamate. S-a atras atentia inculpatilor asupra dispozitiilor art. 145 alin.3 C.pr.pen.
     S-a dispus punerea de indata in libertate de sub puterea mandatului nr. 102/U/l.09.2005 emis de Tribunalul Neamt a inculpatului C. Z., respectiv a mandatului nr. 101/U/1.09.2005 emis de Tribunalul Neamt a inculpatei T.A.G., daca nu sunt arestati in alta cauza. S-a constatat ca recurentii inculpati au fost asistati de aparator ales.
     In temeiul art. 192 alin.3 c.pr.pen. cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
     Pentru a dispune aceasta masura, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
     Prin incheierea pronuntata de Tribunalul Neamt in dosar 1739/P/2005 la 29.11.2006, s-a dispus, printre altele, in baza art.  300/2 rap.  la art.   160/b  al.3  C.pr.  pen.  Mentinerea arestului preventiv privind pe inculpatii C.Z. si T.A.G.
     Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca, temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive subzista si in prezent, in sensul ca, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile pentru care sunt trimisi in judecata inculpatii este mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, avand in vedere gravitatea faptelor comise, urmarile produse, modalitatea de savarsire a infractiunilor precum si multitudinea partilor vatamate.
      In termen legal impotriva acestei hotarari au declarat recurs inculpatii, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 2104/32/2006.
      Criticand solutia primei instante, prin aparator angajat, ambii recurenti inculpati au sustinut ca:
- dosarul de urmarire se intemeiaza pe erori si falsuri, intrucat desi s-a inceput urmarirea pentru spalare de bani pe baza unei sesizari a Oficiului National de prevenire a spalarii banilor, au fost trimisi in judecata pentru trafic de persoane in Italia si Germania; ori in legatura cu aceste acuzatii nu s-au identificat eventuale astfel de victime si nu s-a dovedit ca au fost in Germania; de asemenea, martorul sub acoperire, pe declaratia caruia se fondeaza acuzarea de trafic, deconspirat fiind de Parchet, in declaratia data in instanta nu-si recunoaste scrisul si semnatura pe declaratia de la urmarire si relateaza ca nu-i cunoaste pe cei doi inculpati;
 - temeiurile arestarii trebuie verificate nu numai raportat la data luarii masurii in timpul urmaririi, ci si la faza in care se afla dosarul sub aspectul cercetarii judecatoresti; ori sub acest aspect se constata ca s-au acordat trei termene pentru a sosi niste relatii de la D.I.I.C.O.T. Bucuresti care sa certifice daca a fost sau nu identificata vreo persoana traficata de cei doi inculpati, in conditiile in care ei sunt arestati de peste un an pentru acele fapte, ca desi arestarea s-a fondat pe traficarea minorului U.I., acesta nu fusese inca audiat la luarea masurii, ci ulterior, iar declaratiile au fost constante (si in instanta) ca nu a fost victima inculpatilor, ca nici martorul V. nu confirma declaratiile de la urmarire nici sub aspectul semnaturii nici al continutului.
   Examinand recursul in raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si in limitele si fata de dispozitiile art. 385/6 - 385/9 C.pr.pen. cu ref. la art. 300/2, art.l60/b C.pr.pen., prezenta instanta a constatat ca acesta este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta:
     Arestarea preventiva a inculpatilor a fost dispusa la 1.09.2005 in dosar 1499/P/2005 al Tribunalului Neamt in temeiul art. 149/1 cu ref. la art. 148 lit."e, h" C.pr.pen. (varianta nemodificata), retinandu-se ca acestia au comis fapteA grave care impun cercetarea lor in stare de arest; ulterior masura a fost mentinuta periodic constatandu-se subzistenta temeiurilor anterioare avute in vedere la luarea masurii; ultima verificare a legalitatii masurii, anterioara celei recurata in prezenta cauza si ulterioara modificarii cazurilor reglem. de art. 148 alin.l C.pr.pen. survenita prin Legea 356/2006, a fost la 4.10.2006, solutia fiind nerecurata;
    Prin incheierea din 29.11.2006, in baza art.300/2 C.pr.pen.  s-a mentinut starea de arest pe aceleasi temeiuri, desi acestea suferisera modificari, in sensul ca situatia prev. la fosta lit."e" a art. 148 C.pr.pen. nu mai exista in noua reglementare si nici nu se poate incadra in situatiile noi reglem. de art. 148 lit."c, d" C.pr.pen., iar cea reglem. de fosta lit."h" se regaseste in lit.‘f ‘ a actualului art. 148 C.pr.pen.
    Prin urmare in cauza nu se mai poate vorbi de subzistenta temeiurilor initiale, ci doar de verificarea in ce masura temeiul prev. de actualul art. 148 alih.l lit.‘f‘ C.pr.pen. mai poate justifica sau nu masura privativa de libertate luata fata de cei doi recurenti inculpati.
     Sub acest aspect s-a constatat ca durata masurii a depasit cu mult durata unui termen rezonabil conform art. 5 CEDO si interpretarii date acestei notiuni de practica Curtii Europene.
    Astfel, desi raportat la natura infractiunilor pentru care inculpatii sunt cercetati (trafic de minori, constituire de grup infractional organizat, spalare de bani) si complexitatea cauzei, perioada de 1 an si doua luni de cand acestia sunt arestati, poate parea ca nu este exagerata, raportata la cel de-al doilea reper analizat de Curtea Europeana constand in diligenta sporita a autoritatii judiciare pentru finalizarea procedurii astfel incat sa se pastreze o proportie intre interesul social ocrotit prin luarea masurii - aflarea adevarului, desfasurarea adecvata a procesului prin asigurarea prezentei inculpatilor si a neinfluentarii probatoriilor - si ingerinta fata de dreptul la libertate al inculpatilor, se constata o disproportie semnificativa. De altfel si C.pr.pen. in art.293 impune o astfel de diligenta prevazand ca judecarea cauzelor cu arestati preventiv sa se faca de urgenta si cu precadere.
     Ori in speta, inculpatii sunt arestati preventiv din 1.09.2005, trimisi in judecata din 14.10.2005, si abia la 1.11.2006 se pune problema stabilirii calitatii de parti vatamate a doua persoane ce fusesera audiate ca martori la inceputul cercetarii judecatoresti; mai mult desi la 29.11.2006 una din aceste persoane se prezinta, nu i se lamureste situatia calitatii sale, constatandu-se doar prezenta sa; deasemenea, se acorda trei termene (din care ultimul de peste o luna - ian. 2007) pentru sosirea unor relatii de la organul de urmarire penala ce a efectuat cercetarile initiale in cauza, tara a se lua nici o masura procedurala impotriva celor vinovati de gresirea adresei initiale si respectiv de netrimiterea in termen a relatiilor, ori pentru a se garanta primirea pentru termenul din luna ianuarie 2007 a acestora, in conditiile in care, aparent, cercetarea judecatoreasca s-a incheiat, lipsa acestor relatii intarziind finalizarea sa.
    Prin urmare, aceasta situatie a modificat temeiul avut in vedere initial, in sensul ca periculozitatea pe care lasarea inculpatilor in libertate ar reprezenta-o pentru ordinea publica nu mai are un caracter concret.
     De altfel acest aspect trebuie avut in vedere la aprecierea periculozitatii intr-o mai mare masura decat periculozitatea generica a infractiunii imputate, a imprejurarilor comiterii faptei ce vor fi stabilite cert doar prin cercetare judecatoreasca si dupa ramanerea definitiva a hotararii.
     Fata de cele expuse, s-a constatat ca masura arestului preventiv nu se mai justifica a fi mentinuta in cauza; pentru a se asigura insa solutionarea definitiva a cauzei in conditii normale de celeritate si fara posibilitatea de a interveni o eventuala influentare a probatoriilor de catre inculpati, conform art.139 C.pr.pen. s-a impus; inlocuirea masurii privative de libertate cu obligatia de a nu parasi localitatea stabilind in sarcina acestora si unele obligatii dintre cele prev. de art. 145 alin. 1/1, 1/2 C.pr.penala.