Netemeinicia cererii de restituire a unei prestatii contractuale

Constata ca prin actiunea civila  inregistrata sub acest numar de dosar la
data de 17 aprilie  2013 reclamanta M. M. - prin primar a chemat in judecata pe parata P.F.A. C. A.,
solicitand obligarea paratei  la restituirea sumei de 11.000 lei reprezentand contravaloarea contractului de prestari servicii nr.1/2007, prelungit pentru anul 2011 printr-un act aditional.
In expunerea de motive a actiunii introductive de instanta reclamanta arata, in esenta, urmatoarele:
- la data de 27 iunie 2007 unitatea administrativ - teritoriala a incheiat cu
parata un contract de prestari servicii, avand ca obiect servicii de arhitectura, inginerie  si consultanta, servicii pentru care reclamanta i-a achitat  paratei suma totala de 11.000 lei;
- un control pe linie de audit financiar efectuat  la reclamanta  a stabilit ca
aceasta plata a fost nelegala pentru ca reclamanta avea angajat personal de specialitate propriu, si s-a dispus recuperarea sumelor;
- reclamanta a convocat paratul la conciliere directa, dar nu s-a ajuns la
stingerea litigiului;
- dat fiind faptul ca decizia organului de control este executorie, se impune
recuperarea prejudiciului de la parata.
Actiunea s-a intemeiat  in drept pe dispozitiile art.94 si 148 din Codul de
procedura civila si ale art.1359, 1381 si 1384 alin.2 din Codul civil.
Cererea nu s-a timbrat , fiind scutita de plata taxelor de timbru  conform dispozitiilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Atasat cererii introductive de instanta reclamantul a depus  decizia nr.25/22 mai 2012 emisa de  Camera de conturi; decizia nr.25/1 din 7 decembrie 2012; dovada efectuarii  concilierii directe; contractul de prestari servicii nr.1/27 iunie 2007 cu actul aditional nr.4 la contractul de prestari servicii.
Parata P.F.A. C. A. a depus la dosarul cauzei  intampinare (f.23 dosar), prin care cere respingerea actiunii.
In justificarea acestei pozitii procesuale paratul arata  succint urmatoarele:
- a fost angajat al reclamantei pana in anul 2007, in cadrul directiei de urbanism, unde a prestat activitati de arhitectura, inginerie, etc.;
- la solicitarea primarului de atunci paratul s-a autorizat ca persoana fizica si apoi a incheiat cu reclamanta un  contract de prestari servicii, ce a fost apoi prelungit prin acte aditionale, obiectul fiind executare servicii  de consultanta tehnica, arhitectura si inginerie;
- in privinta concluziilor raportului agentului de control paratul arata ca nu este de acord, el respectandu-si intocmai obligatiile contractuale;
- legat de sumele de bani incasate in contul  prestatiilor, paratul arata ca este inacceptabil faptul ca i se cere restituirea sumei de 11.000 lei, in conditiile in care  din banii incasati el a achitat impozitul aferent si contributia la casa de asigurari de sanatate;
- in fine, paratul arata ca de  la data de  1 ianuarie  2013 si-a incetat activitatea de prestari de servicii si a procedat la  inchiderea persoanei fizice autorizate  la administratia fiscala.
            Intampinarea s-a intemeiat in drept pe dispozitiile  art.205 Cod procedura civila.
           Atasat intampinarii paratul a depus  anexa la contractul de prestari servicii nr.1; certificatul de inregistrare a firmei; autorizatia de functionare a paratei; referatele privind  activitatea desfasurata  de parata pe anul 2011 si referatul intocmit de autoritatea  competenta din structura reclamantei, privind prelungirea contractului de prestari servicii 1/2007 (f.24 si urmatoarele dosar).
La data de 31 mai 2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei raspunsul la intampinare (f.44 dosar), prin care arata ca suma de 11.000 lei trebuie recuperata de la  cel in beneficiul caruia s-a platit; reclamanta poate  pretinde restituirea sumelor remise paratului, fiind irelevanta vinovatia sau nevinovatia paratului in incasarea sumei de bani, fiind vorba  despre  o forma speciala de raspundere, a carei singura conditie este existenta unei  plati si caracterul nedatorat, urmare a lipsei unui  temei legal de natura a fundamenta aceasta plata.
Mai arata reclamanta faptul ca suma de bani  incasata de parat i-a marit acestuia patrimoniul, in  detrimentul patrimoniului reclamantului, iar conform dispozitiilor  art.1638 Cod civil prestatia primita sau executata in temeiul unei cauze ilicite sau imorale ramane intotdeauna supusa restituirii.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine cele  ce urmeaza.
Reclamantul a investit instanta cu o actiune civila prin care solicita obligarea partii parate la restituirea sumei de  11.000 lei, ce reprezinta pretul unor servicii contractuale facute de parat in beneficiul  reclamantei.
Desi aparent ar fi vorba despre  angajarea unei raspunderi contractuale, reclamantul nu solicita desfiintarea contractului de prestari servicii in baza caruia partile  si-au indeplinit obligatiile specifice.
Mai mult, actiunea este  intemeiata pe dispozitiile legale ce reglementeaza repararea prejudiciului constand in vatamarea unui interes (art.1359 Cod civil – raspunderea pentru fapta proprie); obiectul reparatiei (art.1381 Cod civil) in cadrul  raspunderii civile  delictuale si dreptul de  regres in ipoteza in care cel care raspunde pentru fapta altuia este  Statul, iar M. F.  regreseaza / pe cale judiciara / in contra celui ce a  cauza prejudiciul.
In privinta actului civil incheiat initial in 2007 si prelungit ulterior prin acte aditionale,  municipiul M. - prin primar a incheiat cu parata un contract de prestari servicii in baza caruia paratul / prestator se obliga la servicii specifice de arhitectura, inginerie si servicii de consultanta  tehnica legate de acestea, iar reclamantul – in  calitate de achizitor – se obliga sa plateasca pretul convenit.
Daca si in ce masura contractul s-a incheiat valabil, partile si-au respectat obligatiile, etc., instanta nu poate face verificari deoarece nu a fost investita cu astfel de petite.
Cert este ca organul de control a apreciat ca  achizitionarea serviciilor facute de reclamant a fost nelegala, in conditiile in care avea personal angajat cu  atributii similare, si din acest motiv  sumele platite trebuiesc recuperate.
Din probele dosarului rezulta / contrar celor sustinute de reclamant / faptul ca  culpabil de angajarea  acestor servicii si – in ultima instanta – de  cauzarea prejudiciului este chiar partea ce le-a achizitionat,  adica reclamantul, care isi ignora astfel (voit sau nu) propria culpa.
Instanta nu poate face abstractie de  temeiul juridic  delictual pe care reclamantul isi fundamenteaza actiunea, cu atat mai mult cu cat prin raspunsul la  intampinare se arata ca, in ultima instanta, „este irelevanta vinovatia sau nevinovatia paratului”.
Pe de alta parte, aceeasi reclamanta mai arata ca actiunea de fata este una „in restituire”, avand ca obiect suma cu care a fost  marit patrimoniul paratei, in detrimentul patrimoniului sau, dar  ignora faptul ca restituirea trebuie sa aiba la baza / conform  dispozitiilor art.1635 Cod civil  / un act juridic desfiintat cu efect retroactiv ori ale carui obligatii  au devenit imposibil de executat din motive acolo precizate. In speta nu este cazul.
Asa cum s-a aratat in cele ce preced,  contractul partilor nu a fost atacat, nu a fost  desfiintat si chiar a ajuns la termen, motiv pentru care  obligatia de restituire fundamentata pe dispozitiile art.1638 Cod civil nu subzista.
In fine, sub aspect delictual reclamantul nici nu a  invocat si nici nu a probat impotriva paratei existenta conditiilor  cerute de lege pentru antrenarea acestui tip  de raspundere, astfel ca actiunea  fiind neintemeiata va fi respinsa.