Daune morale acordate pentru suferinta prilejuita de pierderea unui caine.

Constata ca , prin actiunea civila inregistrata pe rolul acestei instante la data de 17.04.2012 , reclamantul M. M., domiciliat in …… , a solicitat obligarea paratului O. P. , domiciliat in ………. , la plata sumei de 6.500 lei , constand in 1.200 lei contravaloarea pretului de cumparare a celor doi caini , si 5.300 lei daune morale , pentru prejudiciul suferit prin uciderea cainilor sai de catre cainii paratului ( astfel cum s-a precizat pe parcursul judecatii ) ; cu cheltuieli de judecata .
In motivarea actiunii sale , reclamantul sustine ca a avut doi caini rasa Metis Doberman , pe care i-a achizitionat in cursul anului 2011 , caini pe care i-a ucis cainii paratului , unul la data de 20.01.2012 , iar celalalt la data de 27.01.2012 ; cei doi caini i-au fost fiinte devotate , insa , au cazut victima cainilor de la stana ai paratului , din cauza faptului ca nu sunt hraniti suficient .
In drept sunt invocate prevederile art. 1349 , 1375 si urm. C.civ. , Legea 205/2004 .
Prin intampinarea formulata , paratul s-a opus admiterii actiunii, solicitand obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata pe care le va efectua in cauza .
In motivarea intampinarii, paratul sustine ca este imposibil ca din vina cainilor sai sa fi murit cainii reclamantului, intrucat turma sa de oi se afla la o distanta de peste 1.000 m de locul in care se aflau cainii reclamantului, iar cainii sai erau sub supravegherea persoanelor angajate la stana sa .
Analizand actele si lucrarile dosarului , instanta a retinut urmatoarele :
Potrivit notei de constatare a decesului ( fila 6 dosar ) , certificatelor de sanatate ale cainilor ( filele 17 – 20 ) , depozitiilor martorilor M. I. ( fila 50 ) si S. V. ( fila 60 ) , reclamantul a avut doi caini rasa Metis Doberman , nascuti la data de 20.05.2011 , pe care i-a achizitionat in cursul anului 2011 , si care au decedat la inceputul lunii ianuarie 2012 , la interval de aproximativ o saptamana unul de altul , fiind sfasiati si mancati de alte animale .
Starea celor doi caini dupa ce au fost gasiti sfasiati este infatisata in fotografiile depuse la dosar la filele 17 – 20 .
Martorul S. V. confirma faptul ca pretul de achizitionare a celor doi caini a fost de 1.200 lei , in total .
Cauza decesului celor doi caini este dovedita cu probele evidentiate mai sus , nefiind contestat in cauza ca acestia au murit ca urmare a sfasierii de catre alte animale , cel mai probabil caini .
Reclamantul reclama faptul ca cei responsabili de uciderea cainilor sai sunt cainii proprietatea paratului , care erau tinuti la stana acestuia , aflata in apropierea saivanului proprietatea sa , unde se aflau cainii sai . El sustine ca a surprins cainii paratului imediat dupa ce ii ucisesera atat primul caine , cat si pe cel de-al doilea , in timp ce sfasiau lesurile acestora , in prezenta martorului M. I. si a familiei acestuia , dar si in prezenta fiului paratului , alaturi de care a gasit cel de-al doilea caine mort .
Martorul M. I., care presta munci ocazionale in slujba reclamantului in ianuarie 2012 l-a insotit pe reclamant la saivan , in ambele imprejurari ; el relateaza ca acei caini surprinsi asupra cadavrelor purtau insemne specifice cainilor care insotesc turmele de oi , anume jujeu la gat , si ca apartineau paratului , care avea stana la 1 km distanta fata de saivan .
Martorul confirma sustinerile reclamantului in sensul ca , baiatul paratului , care se ocupa de turma de oi , a fost si el de fata atunci cand a fost gasit cel de-al doilea caine ucis , si a recunoscut cainii ucigasi ca fiind ai tatalui sau .
Paratul neaga implicarea cainilor sai in uciderea cainilor reclamantului . Martorii pe care i-a propus in aparare, care au lucrat si/sau lucreaza si in prezent in slujba acestuia ca si ingrijitori la turma de oi, fac afirmatii indoielnice , fara relevanta probatorie in cauza .
Astfel , martorul A. A. ( fila 59 ) , sustine ca stana paratului se afla la o distanta de 5 km de saivanul reclamantului , si ca din acest motiv , dar si pentru faptul ca in zona respectiva mai sunt 2 stani si doua cirezi de vaci , care detin caini , era imposibil cainilor paratului sa ajunga la saivan si sa fie cei care au ucis cainii reclamantului . Atunci cand a facut referire la distanta de 5 km , martorul a indicat aceeasi distanta pe care o mentionase paratul la interogatoriu ( fila 55 ) , in ciuda faptului ca insusi paratul foloseste in intampinare ca si distanta de referinta cea de 1 km ; intrebat de instanta daca este sigur ca distanta este de 5 km , martorul a afirmat ca distanta poate fi si mai mica sau mai mare cu 1 sau 2 km .
Martorul B. V. ( fila 62 ) indica , de asemenea o distanta mare , pentru a argumenta de ce anume cainii paratului nu ar fi putut ajunge la saivanul reclamantului , insa afirmatia sa in sensul ca tot timpul cainii paratului au stat langa oi , la stana sau in apropiere unde se adapau oile , este neverosimila .
Acest martor a declarat ca fiul paratului , cel despre care reclamantul sustinea ca a vazut cand unul dintre cainii sai era sfasiat de cainii paratului , era plecat in Italia in 15 decembrie 2011 , si ca acesta a fost motivul pentru care paratul i-a solicitat serviciile la stana .
Declaratia acestui martor este contrazisa de depozitia martorului M. I. ( care confirma sustinerile reclamantului ) .
Faptul ca afirmatiile legate de lipsa fiului paratului din tara sunt nesincere si , in fond , neadevarate , este evident din modul in care paratul raspunde la interogatoriu ( fila 55 ) ; astfel , pe de o parte , acesta sustine ca l-a trimis pe fiul sau , la solicitarea reclamantului , la saivanul acestuia , pentru a da acestuia niste bani ( astfel cum afirma reclamantul ) , insa , sustine , pe de alta parte , ca fiul sau era de fapt plecat in luna ianuarie 2012 in Italia , inca din 17 decembrie 2011 .
De asemenea , afirmatiile martorilor paratului , cu privire la prezenta in zona a altor turme sau cirezi care detin caini , este contrazisa de depozitia martorului S. V. si a martorului M. I. De altfel , nici chiar paratul , in motivarea intampinarii sale sau la interogatoriu nu invoca in apararea sa faptul ca exista in zona alti caini care ar fi putut ucide cainii reclamantului . Or , daca ar fi fost viabila o asemenea ipoteza , ar fi trebuit sa fie invocata cu prioritate in aparare , pentru ca ar fi fost in masura sa largeasca sfera potentialilor caini agresori .
Ca atare , instanta retine ca responsabili de uciderea cainilor reclamantului sunt cainii proprietatea paratului , iar cel care raspunde de prejudiciul astfel creat este paratul , in conditiile prescrise de art. 1.375 N.C.C. , potrvit caruia , proprietarul unui animal sau cel care se serveste de el raspunde , independent de orice culpa , de prejudiciul cauzat de animal , chiar daca acesta a scapat de sub paza sa .
Corespunzator prevederilor art. 1.381 alin.1 N.C.C. orice prejudiciu da dreptul la reparatie , astfel ca , in temeiul art. 1.381 alin3 N.C.C. raportat la art. 1.531 alin.3 N.C.C., reclamantul este indreptatit la a fi despagubit pentru pretul de achizitionare a celor doi caini, in cuantum de 1.200 lei , dar si pentru prejudiciul moral invocat ca urmare a pierderii acestora , evaluat de instanta intr-un cuantum rezonabil , anume la 1.000 lei .
Instanta apreciaza ca suferinta prilejuita de pierderea unui caine poate avea conotatie de prejudiciu moral, dat fiind atasamentul emotional atribuit unei astfel de relatii , insa suma de 5.300 lei pretinsa de reclamant cu acest titlu excede ratiunii pentru care se acorda astfel de daune , acestea nefiind menite a aduce decat o compensare a unei pierderi , nu o imbogatire nejustificata .
Pentru considerentele expuse , va fi admisa in parte actiunea , in sensul ca va fi obligat paratul sa plateasca reclamantului despagubiri in cuantum de 2.200 lei , insa , vor fi respinse celelalte pretentii deduse judecatii .
In temeiul art. 274 C.proc.civ., paratul, avand culpa procesuala in masura admiterii actiunii , va fi obligat sa plateasca reclamantului cheltuieli de judecata partiale in cuantum de 1.670 lei .