Despagubiri, reprezentand echivalentul lipsei de folosinta a imobilului . Data de la care acestea sunt datorate.

MATERIE-              Evacuare
                                  Despagubiri, reprezentand echivalentul lipsei de
                                                                    folosinta a imobilului .
Data de la care acestea sunt datorate.

Potrivit art. 485  Cod civil "Posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu buna credinta; la cazul contrariu el este dator de a inapoia productele impreuna cu lucrul, proprietarului care-l revendica".
Buna credinta, in acceptiunea juridica inseamna credinta celui care poseda un bun ca il detine in temeiul unui titlu valabil; odata cu promovarea actiunii pentru anularea titlului, nu se mai poate retine buna credinta, reclamantul invederand viciile titlului primului cumparator cat si nevalabilitatea titlului paratilor cu referire la art. 37 din Legea nr. 115/1938.
De la data introducerii actiunii a incetat starea de eroare a paratilor, care au luat la cunostinta de posibila nevalabilitate a titlului pe care il poseda, si-au asumat riscul deposedarii lor de bunul din litigiu, precum si riscul restituirii fructelor civile percepute, in concluzie, acestea se datoreaza incepand cu data promovarii actiunii.

(Decizia civila nr.500/R/ 24.03.2009;
                           Dosar nr. 4373/296/2007  a Curtii de Apel Oradea)

Prin sentinta civila nr. 2449/2008 pronuntata de Judecatoria Satu Mare, s-a  respins actiunea civila formulata de reclamantul Z.D. impotriva paratilor C.F.VICTOR si I.
S-a admis in parte actiunea reconventionala formulata de paratii - reclamanti C.F. si I. impotriva reclamantului parat Z.D. si in consecinta, a fost obligat reclamantul parat Z. sa plateasca paratilor - reclamanti C.  suma de 12130  lei pretentii, reprezentand contravaloarea  investitiilor conform expertizei.
A fost obligat reclamantul parat sa plateasca paratilor reclamanti suma  de  1506 lei  cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca, potrivit extrasului de CF 53508 Satu Mare cu nr. top. 3944/247 caruia ii corespunde in natura apartamentul nr.5  compus din 2 camere si dependinte situat pe str. Crisului bl. UC 5 in suprafata de 42,98 mp figureaza ca proprietar tabular Z. D. cu titlul juridic cumparare si restabilire in  2007.
S-a luat interogatoriul reclamantului Z. care a recunoscut contravaloarea investitiilor facute  de paratii - reclamanti in imobilul identificat mai sus in sedinta publica din 10.12.2007, iar in sedinta publica din 18 februarie 2008 s-a luat interogatoriul paratilor - reclamanti. Au aratat paratii reclamanti ca nu au cunoscut faptul ca imobilul apartine reclamantului si ca cel care le-a vandut apartamentul este B. L. motivand ca acest apartament ii apartine, iar ei au fost de buna credinta la perfectarea contractului si imediat din ianuarie 2003 s-a apucat sa efectueze investitii in imobil. Abia ulterior au aflat ca s-a pornit proces cu privire la acest imobil si ca si-a ridicat bunurile ce le-a avut in apartament si dupa punerea in executare de catre executorul judecatoresc.
S-a solicitat o expertiza de specialitate in constructii de catre  paratii - reclamanti, care s-a intocmit de ing. P. D. si  in care s-a aratat ca valoarea investitiilor efectuate de catre paratii reclamanti este de 12130 lei, valoare  cu care  partile au fost de acord conform concluziilor expertizei.
Raportat la probele administrate in cauza, precum si faptul ca reclamantii - parati C. au aratat ca nu mai locuiesc in imobilul din litigiu, instanta a apreciat actiunea reclamantului ca fiind lipsita de obiect cat priveste capatul privind evacuarea, a respins-o raportat si la art.480 Cod civil si in baza art.119 Cod procedura civila. A admis in parte actiunea reconventionala si a obligat reclamantul parat sa plateasca  paratilor - reclamanti suma de 12130 lei reprezentand contravaloarea investitiilor efectuate de acestia in imobilul din litigiu, conform expertizei intocmite de ing. P.D. Cat priveste capatul de actiune formulat de reclamantul Z. privind daunele interese,  instanta a apreciat ca nefiind justificate raportat la art.1084 si urm. Cod civil, le-a respins deoarece pe parcursul procesului paratii reclamanti au evacuat imobilul, iar restabilirea dreptului de proprietate in sensul disp. art. 480 Cod civil al reclamantului s-a facut in anul 2007 conform evidentelor de CF.
Impotriva acestei hotarari reclamantul a declarat recurs ulterior recalificat in apel, solicitand admiterea caii de atac promovate, schimbarea in parte a sentintei atacate in sensul de a dispune :
- evacuarea intimatilor din imobilul situat in Satu Mare, inscris in CF 53508 Satu Mare sub nr. cadastral 3944/247 ;
-  obligarea intimatilor la plata unor daune in suma de 16.296 lei RON reprezentand echivalentul lipsei de folosinta a imobilului incepand cu ianuarie 2003 si pana la predarea acestuia, conform raportului de expertiza tehnica judiciara intocmit de exp. ing. P.D.F. ;
- compensarea sumei de mai sus cu suma de 12.130 lei stabilita prin aceeasi expertiza in contul lucrarilor de investitie la care a fost obligat apelantului prin hotararea atacata si pe cale de consecinta obligarea intimatilor la plata sumei de 4166 RON, cu cheltuieli de judecata in fond si apel.
In motivele apelului arata ca hotararea primei instante este nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele considerente :
Apelantul a fost proprietarul tabular al imobilului situat in Satu Mare, inscris in CF 53508 Satu Mare sub nr. cadastral 3944/247, pana la data de 23.12.2002 cand cu privire la acest imobil s-a incheiat un contract fictiv de vanzare cumparare, prin care numitul B.L.C. si-a intabulat dreptul de proprietate, instrainand imediat imobilul la 24.12.2002 paratilor - intimati C.I. si C. F. V.
Din anul 2003 apelantul s-a judecat cu partile de mai sus pentru constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare si in final s-a stabilit irevocabil admiterea actiunii apelantului si constatarea nulitatii absolute a contractelor respectiv a contractului 23.12.2002 incheiat in fata av. C.P., precum si a contractului autentificat sub nr.8733/2002 de BNP I. B. conform deciziei civile nr.1233/R/2006 pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosar nr.1718/2006, hotarare ce a fost intabulata in cartea funciara in cursul lunii aprilie 2007.
In aceste imprejurari considera ca in mod gresit instanta de fond a respins ambele capete de cerere (evacuare si daune) retinand un temei legal pe care reclamantul nu l-a invocat si anume art.1084 Cod civil cand temeiul de drept al actiunii l-a constituit art.480 si 998 C.civ.
Faptul ca intimatii C. au fost evacuati in temeiul unei ordonante presedintiale, ca o masura vremelnica, era intemeiat capatul de cerere pentru evacuarea definitiva a acestora si predarea cheilor de la apartamentul in litigiu.
Cat priveste daunele solicitate pentru lipsa de folosinta a aratat apelantul, ca in virtutea principiului retroactivitatii, efectele nulitatii se produc nu numai pentru viitor ci si pentru trecut prin restabilirea unei ordini de drept ce a fost incalcata cu ocazia incheierii actului juridic realizat cu nerespectarea unor conditii de valabilitate.
In virtutea acestui principiu, apelantul isi pastreaza calitatea de proprietar, fiind restabilita situatia de carte funciara, conditii in care este in drept sa solicite beneficiul nerealizat prin lipsirea de folosinta in mod nelegal pentru perioada ianuarie 2003 - martie 2008.
Intimatii C.F.V. si C.I. au solicitat respingerea apelului ca nefondat si pe cale de exceptie au invocat lipsa de interes a apelantului de a solicita evacuarea intimatilor din imobil, cu cheltuieli de judecata.
Intimatii au sustinut ca hotararea primei instante este legala si temeinica intrucat au predat apartamentul la data de 1.02.2008 care apoi a si fost vandut de apelant, astfel ca azi nu mai detine calitatea de proprietar si nici nu mai justifica un interes actual si legitim privind exercitarea tuturor prerogativelor ce decurg din calitatea de proprietar conform art.480 Cod civil, in consecinta nu mai are un bun actual aflat in patrimoniul sau si pentru care sa solicite protectie in sensul art.1 din Protocolul 1 la Conventie.
Cat priveste raspunderea civila delictuala pe care se intemeiata capatul de cerere privind obligarea acestora la plata unor daune, a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile pentru angajarea acestei forme de raspundere, fiind cumparator de buna credinta si care au folosit apartamentul cu convingerea ferma ca acesta constituie proprietatea lor mai ales dupa ce s-a confirmat prin expertizele de specialitate ca semnatura de pe contractul de vanzare cumparare din 23.12.2002 apartine reclamantului. Asadar nu exista fapta ilicita si nici vinovatie intrucat si-au exercitat dreptul de proprietate si nu aveau cum sa prevada ca acest contract va fi desfiintat intr-o ultima cale de atac.
Prin decizia civila nr.256/Ap din 22 octombrie 2008 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, in dosar nr.4373/296/2007, s-a admis apelul declarat de reclamantul Z.D., cu domiciliul procedural ales in Satu Mare, impotriva sentintei civile nr.2449/21.04.2008 a Judecatoriei Satu Mare si in contradictoriu cu intimatii C.F.V. si C.I., ambii cu domiciliul in Satu Mare,  si in consecinta :
S-a schimbat in parte sentinta apelata in sensul ca s-a admis in parte pretentiile reclamantului din actiunea principala sens in care :
S-a dispus evacuarea paratilor din imobilul situat in Satu Mare, str. Crisului, UC 5/5 si au fost obligati paratii sa plateasca reclamantului suma de 4386 lei pentru beneficiul nerealizat rezultat din lipsirea de folosinta asupra imobilului.
Au fost compensate creantele reciproce dintre parti, pana la concurenta sumei celei mai mici, diferenta se va plati de reclamant pentru parati, in suma de 7744 lei.
Restul pretentiilor au fost respinse.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ramase neschimbate si au fost obligati intimatii sa plateasca apelantului suma de 1219 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta in acest mod, tribunalul a retinut urmatoarele:
In urma pronuntarii deciziei civile nr.1233/22.11.2006 de catre Curtea de Apel Oradea in dosar nr.1718/2006 reclamantul-apelant a redobandit dreptul de proprietate ca urmare a constatarii nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare din 23.12.2002 incheiat in fata avocatului C.P. si respectiv a celui autentificat sub nr.8733/24.12.2002 de BNP I.B. - Satu Mare, avand ca obiect imobilul apartament situat in Satu Mare,  inscris in Cf individual 53508 Satu Mare.
Anularea celui din urma contract de vanzare cumparare respectiv cel al tertilor subdobanditori C.F. si C.I. s-a intemeiat pe prevederile exprese cuprinse la art.37 din Legea 115/1938 si respectiv de art.38 din Legea 7/1996, fara a se mai cerceta buna credinta invocata de acestia, asa cum de altfel prevede textul de lege evocat, in sensul ca daca actiunea in rectificare intemeiata pe art.4 pct.1 si 2 este formulata in 3 ani de la data inscrierii dreptului a carui radiere se cere, efectele hotararii se produc si fata de tertii dobanditori de buna credinta cu titlu oneros, in favoarea acestor terti operand raspunderea pentru evictiunea vanzatorului.
Prin urmare, de la data pronuntarii deciziei civile in recurs de catre Curtea de Apel Oradea, inceteaza buna credinta a tertilor subdobanditori  care nu mai pot invoca existenta unui titlu valabil de natura sa justifice folosinta imobilului.
Prin faptul ca a fost dispusa restabilirea situatiei anterioare, reclamantul a redevenit proprietarul imobilului si are dreptul la daune pentru lipsa folosintei dar incepand cu noiembrie 2006 si pana in martie 2008 (cand s-a predat imobilul), in total suma de 4386 lei RON, luand in calcul valoarea totala stabilita prin expertiza intocmita de expert P.D. si calculata pentru 17 luni.
La data solutionarii irevocabile a recursului, s-a lamurit situatia juridica a imobilului din perspectiva dreptului de proprietate, pana la aceasta data hotararile anterioare pronuntate in cauza au pastrat contractele de vanzare cumparare si au recunoscut dreptul de proprietate inclusiv al tertilor subdobanditori.
In aceste conditii nu poate fi retinuta lipsa titlului pentru folosinta imobilului, decat dupa data de 22.11.2006 si pana la predarea imobilului catre proprietarul recunoscut de instanta.
Intemeiat pe aceste considerente, tribunalul a gasit ca intemeiate in parte pretentiile reclamantului in privinta daunelor rezultate din lipsa de folosinta a imobilului de la data restabilirii situatiei anterioare, precum si capatul de cerere referitor la evacuare, cata vreme masura anterioara a fost vremelnica si chiar si in caz de vanzare cum sustin intimatii, vanzatorul trebuie sa predea posesia imobilului libera de orice tulburare din partea vreunui tert.
Cat priveste compensarea creantelor reciproce, fiind vorba de bunuri fungibile de acelasi gen, poate fi dispusa si pe cale judecatoreasca in conditiile art.1143 si urm.C.civ.pana la concurenta sumei celei mai mici de 7744 lei reprezentand diferenta dintre 12.130 lei valoarea investitiilor realizate de intimatii C. si valoarea beneficiului nerealizat de apelant in suma de 4386 lei.
Prin prisma acestor considerente tribunalul a retinut ca nefondate restul pretentiilor formulate de apelant, astfel ca in baza art.296 Cod procedura civila s-a admis apelul, s-a schimbat in parte sentinta in sensul admiterii in parte a pretentiilor reclamantului pentru suma aratata anterior si a celorlalte capete de cerere respectiv evacuarea si compensarea pe cale judecatoreasca a creantelor reciproce pana la concurenta sumei celei mai mici urmand ca diferenta aratata in considerente sa fie platita de reclamant pentru parati, sub acest aspect s-a diminuat cuantumul sumei stabilita in sarcina sa in prima instanta de la 12.130 lei la 7744 lei.
Referitor la cheltuielile de judecata datorate in prima instanta, tribunalul a retinut ca instanta a acordat paratilor reclamanti  cuantumul onorariului avocatial, astfel cum a fost justificat cu chitanta de la fila 34 si partial taxa de timbru la valoarea pretentiilor admise, suma pe care reclamantul-apelant o datoreaza paratilor-intimati ca urmare a admiterii pretentiilor acestora, la randul lor intimatii datoreaza apelantului cheltuieli de judecata in apel reprezentand onorariu avocatial si partial taxa de timbru calculata la valoarea pretentiilor admise in suma totala de 1219 lei,conform dispozitivului prezentei hotarari.
Taxa de timbru achitata in apel de catre apelant suplineste lipsa acesteia din prima instanta si acopera necesarul in limita pretentiilor admise pentru fond si apel, nemaifiind necesara demararea formelor de executare silita catre buget.
Impotriva acestei decizii, in termen a formulat recurs reclamantul S.D., care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotararilor, obligarea paratilor la plata de despagubiri incepand de la data introducerii actiunii in urma careia a fost constatata nevalabilitatea titlului acestuia si nu doar de la data ramanerii irevocabile a hotararilor civile pronuntate.
S-a mai solicitat compensarea celor doua creante si obligarea paratilor la plata catre reclamant a diferentei, precum si inlaturarea cheltuielilor de judecata la care recurentul a fost obligat la fond.
In motivarea recursului s-a sustinut ca decizia instantei de apel este gresita, paratii Cozma trebuiau obligati la restituirea folosului de tras de la data introducerii actiunii si nu doar de la data cand le-a fost anulat irevocabil contractul de vanzare cumparare.
S-a motivat ca nulitatea opereaza retroactiv si astfel se impunea obligarea paratilor la plata despagubirilor incepand cu data incheierii actului nul, acesta fiind efectul repunerii partilor in situatia anterioara.
Se cuvine obligarea paratilor la despagubiri cat timp, pe durata procesului, intre 2003 si 2006 recurentul reclamant a fost lipsit de folosinta imobilului, proprietatea sa. 
Analizand decizia recurata prin prisma motivelor invocate si din oficiu, Curtea constata ca aceasta este in parte nelegala, pentru urmatoarele motive:
In esenta, starea de fapt in prezenta cauza, este urmatoarea:
In data de 23 decembrie 2002, in fata avocatului C.P. a fost incheiat un contract de vanzare cumparare, a imobilului apartament inscris in CF. individual 53508 Satu Mare, intre reclamantul recurent de azi S.D. si cumparatorul B.L.Ciprian.
A doua zi, adica in 24.12.2002, cumparatorul vinde imobilul paratilor din prezenta cauza, Cozma Ildiko si Cozma Felician Victor.
In 14.03.2003 vanzatorul Zvolenschi Dumitru in dosarul 1551 a Judecatorie Satu Mare a solicitat constatarea nulitatii contractelor de vanzare cumparare, mai sus aratate.
Cauza a fost solutionata irevocabil prin decizia Curtii de Apel Oradea  1233/22.11.2006 prin care s-a constatat nulitatea absoluta a celor doua contracte de vanzare cumparare si repunerea partilor in situatia anterioara.
Hotararea irevocabila a instantei a fost pusa in executare in martie 2008, prin predarea imobilului catre intimatul recurent S.D..
In dosarul de fata, reclamantul a solicitat folosul de tras reprezentand fructele civile incasate de paratii C. din anul 2003 si pana in prezent.
Prin actiunea reconventionala, paratii C.F. si I. au solicitat obligarea reclamantului principal, la plata contravalorii imbunatatirilor efectuate de acestia la imobilul din litigiu.
In cauza s-a efectuat expertiza tehnica de specialitate prin care s-a stabilit valoarea pretentiilor partilor, cuantumul acestora nefiind contestat.
Instanta de apel a retinut ca reclamantii reconventionali datoreaza restituirea fructelor incasate doar din anul 2006, de la data pronuntarii deciziei irevocabile, prin care s-a anulat titlul acestora asupra imobilului din litigiu.
Hotararea astfel pronuntata este rezultatul gresitei aplicari a dispozitiilor art. 485 Cod civil, motiv de modificare a acesteia in temeiul art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
Prin decizia civila nr.1233/2006 a Curtii de Apel Oradea prin care s-a constatat nulitatea titlului paratilor, nu a fost analizata buna sau reaua credinta a tertilor subdobanditori, paratii de azi, in speta fiind incidente dispozitiile art. 37 din Legea nr.115/1938, buna sau reaua credinta a cumparatorilor neprezentand relevanta.
Potrivit art. 485 Cod civil, posesorul unui bun castiga proprietatea fructelor, doar atunci cand el poseda cu buna credinta, in caz contrar el este dator de a le inapoia proprietarului care le revendica.  Acest text legal este incident in cauza, fiind prin urmare esential a se cerceta de instanta, daca paratii C. au fost de buna sau rea credinta, cat timp au posedat imobilul din litigiu.
Asa fiind, in mod gresit instantele nu au cercetat daca paratii C. au fost de buna sau rea credinta, cat timp au avut in posesie imobilul reclamantului.
Buna credinta, in acceptie juridica inseamna credinta celui care poseda un bun ca il poseda in temeiul unui titlu valabil, posesorul ignorand nevalabilitatea titlului sau se afla in eroare iar aceasta eroare reprezinta fundamentul convingerii sale.
In materia culegerii fructelor, buna credinta inceteaza de indata ce posesorul a luat cunostinta de viciile titlului sau.
In speta, din luna martie 2003, data chemarii in judecata a paratilor pentru anularea titlului lor, nu se mai poate retine ca acestia au fost de buna credinta, prin cererea de chemare in judecata reclamantul a invederat viciile titlului primului cumparator cat si nevalabilitatea titlului paratilor C. cu referire la art. 37 din Legea 115/1938. Odata cu promovarea actiunii a incetat starea de eroare a paratilor intimati, acestia luand cunostinta de posibila nevalabilitate a titlului pe care il poseda si-au asumat riscul deposedarii lor de bunul din litigiu precum si riscul restituirii fructelor civile percepute.
In concluzie, paratii de la data introducerii actiunii nu au fost de buna credinta si datoreaza restituirea fructelor civile culese, catre proprietar, incepand cu anul 2003, data introducerii actiunii asa cum s-a solicitat prin motivele de recurs.
Suma stabilita prin expertiza de specialitate efectuata in cauza, ca reprezentand folosul de tras cuvenit reclamantului, este de 16.026 lei si acestea vor fi despagubirile la care Curtea va obliga pe parati sa le plateasca.
Se va dispune compensarea celor doua creante si vor fi obligati paratii in solidar, la plata diferentei in favoarea reclamantului.
Cu privire la cheltuielile de judecata ale partilor, Curtea constata ca fiind admise in mod corect, atat cererea principala cat si cererea reconventionala, in baza art. 276 Cod procedura civila, se impune compensarea cheltuielilor de judecata in toate instantele.
Prin urmare, vor fi inlaturate din cele doua hotarari dispozitiile privind obligarea partilor la cheltuieli de judecata.
Pentru aceste motive, in baza art. 312 cu referire la art. 316 si 296 Cod procedura civila, se va admite recursul reclamantului si se va modifica in parte decizia instantei de apel, in sensul mai sus aratat.