Uzucapiune. Actiune in constatarea dobandirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra unui imobil, introdusa dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996. Data inceperii cursului prescriptiei achizitive. Legea aplicabila.

MATERIE- Uzucapiune.
 Actiune in constatarea dobandirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra unui imobil, introdusa dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996. Data inceperii cursului prescriptiei achizitive. Legea aplicabila.

     Art. 6 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938, prevede ca, prescriptiile implinite, precum si cele incepute inaintea punerii in aplicare a prezentei legi, sunt cirmuite in ceea ce priveste natura, durata si efectele lor, de dispozitiile legii sub care au inceput.
     Astfel, uzucapiunilor incepute  inainte de 15 septembrie 1943 li se aplicau codul civil austriac  sau, dupa caz, legile locale maghiare, uzucapiunilor incepute intre 15 septembrie 1943 si 12 iulie 1947 li se aplicau dispozitiile codului civil roman, iar uzucapiunilor incepute dupa data de 12 iulie 1947 li se aplicau dispozitiile art. 27 si 28 din decretul Lege nr. 115/1938. (Decizia civila nr.1461/R/ 21 octombrie 2008;
                           Dosar nr.3845/271/2006  a Curtii de Apel Oradea)

         Constata ca, prin sentinta civila nr. 832 din 6 februarie 2007 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosar nr. 3845/2006, s-a admis cererea reclamantei M.B.S. E. in contradictoriu cu paratul Consiliul Local  si s-a constatat ca reclamanta a dobandit cu titlu de uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in C.F. nr. 97 Seleus, sub A 27, avand nr. top. 664, in cota de 227 mp.; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului inscris in C.F. nr. 97 Seleus, sub A 27, avand nr. top. 664, in cota de 227 mp.
         Prin considerentele sentintei se retine in esenta ca in anul 1945 antecesoarea reclamantei, M.M., a cumparat la data de 20.10.1945 imobilul in suprafata de 770 mp., inscris in C.F. nr. 200 Seleus. In anul 1961 a introdus actiune in prestatie tabulara, admisa prin sentinta civila nr. 4506/1961 dar neinscrisa in cartea funciara datorita neglijentei, intervenind prescriptia. Dreptul de proprietate al antecesoarei reclamantei asupra acestei suprafete a fost stabilit ulterior, initial in baza sentintei civile nr. 5483/1979 a Judecatoriei Oradea, prin care s-a recunoscut dreptul acesteia asupra unei bataturi de 250 mp., si ulterior in baza Legii nr. 18/1991 asupra diferentei de 519 mp. Pe langa aceasta suprafata de 770 mp. antecesoarea si apoi reclamanta, au mai utilizat o suprafata de 277 mp. ca si gradina.
         Avand in vedere ca autoarea reclamantei, M.M., a intrat in posesia terenului inca din 1945, iar reclamanta in calitate de succesoare a acesteia a inteles sa uzeze de facultatea jonctiunii posesiilor, instanta a retinut indeplinita si conditia termenului necesar pentru recunoasterea dreptului de proprietate in patrimoniul acesteia.
         Impotriva hotarari primei instante a declarat apel paratul Consiliul Local  solicitand admiterea apelului, schimbarea in totalitate a sentintei apelate si pe cale de consecinta, respingerea actiunii.
         Tribunalul Bihor, prin decizia civila nr. 238 din 11 aprilie 2008 pronuntata in dosar nr. 3845/271/2006, a admis ca fondat apelul si a schimbat in tot sentinta atacata, in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamanta, fara cheltuieli de judecata.
         Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a retinut in motivarea hotararii, urmatoarele:
         Prin decizia nr. 86/10.12.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a admis recursul in interesul legii si s-a stabilit ca in situatia prescriptiilor achizitive incepute sub imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938 si implinite dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996, actiunile in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune in regim de carte funciara sunt guvernate de dispozitiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului-Lege nr. 115/1938.
         In speta, din probele administrate in cauza - declaratiile martorilor si expertiza topografica - rezulta ca mama reclamantei si in continuare reclamanta, au folosit neintrerupt imobilul identificat cu nr. top. 664 in suprafata de 277 mp., reprezentand in natura gradina in intravilan, aflata in prelungirea suprafetei de 770 mp., aferenta nr. top. 687 Seleus.
         Posesia este exercitata de aproximativ 50 de ani, potrivit declaratiei martorei B.E., deci din anul 1956 (raportat la data audierii martorei 2006). Declaratia acestei martore este mai veridica in comparatie cu declaratia martorului P.P. care a raportat momentul inceperii posesiei la data nasterii sale, ori perceptia acestui martor la acel moment este indoielnica dat fiind specificul varstei.
         Intrucat pentru posesiile incepute in anul 1956 se aplica Decretul-Lege nr. 115/1938 si avand in vedere decizia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, instanta a constatat ca in speta nu sunt aplicabile cazurile de uzucapiune prevazute de Codul civil ci acelea prevazute de Decretul-Lege nr. 115/1938, si anume uzucapiunea tabulara si cea extratabulara.
         Posesia exercitata de catre reclamanta intimata nu se incadreaza in nici una din modalitatile de dobandire a dreptului de proprietate prevazute de Decretul-Lege nr. 115/1938.
         In ceea ce priveste categoria din care face parte imobilul in litigiu, instanta retine ca potrivit adresei nr. 111199/20.02.2008 emisa de Consiliul Local  imobilul cu nr. top. 664 inscris in C.F. nr. 97 Seleus, in suprafata de 277 mp., nu face parte din domeniul public al municipiului Oradea.
         Impotriva acestei decizii, in termen si legal timbrat a declarat recurs reclamanta M.B.S.E., solicitand modificarea acesteia in sensul respingerii apelului si rejudecand in fond, a pastra in totalitate sentinta civila nr. 832 din 6 februarie 2007 a Judecatoriei Oradea, fara cheltuieli de judecata.
         In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca decizia atacata este nelegala, deoarece raportat la probele administrate in cauza, din care reiese ca anul inceperii cursului prescriptiei achizitive este anul 1945, in mod gresit instanta de apel a retinut ca in speta sunt aplicabile dispozitiile Decretului-Lege nr. 115/1938, iar conditiile impuse de art. 27 si 28 din acest act normativ, nu sunt indeplinite in cauza.
         Recurenta a mai sustinut ca uzucapiunilor incepute intre momentul extinderii legislatiei romane in Transilvania prin Legea nr. 389/22.06.1943 si data intrarii in vigoare a Decretului-Lege nr. 115/1938, prin Legea nr. 241/12.07.1947, cum este cazul in speta, li s-au aplicat si li se aplica reglementarile Codului civil.
         Pe de alta parte, sub aspectul naturii juridice a imobilului din litigiu, potrivit adresei nr. 111199/20.02.2008 emisa de Consiliul Local  imobilul cu nr. top. 644, in suprafata de 277 mp., nu face parte din domeniul public al Municipiului.
         In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
         Prin intampinarea depusa la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului civil de fata.
         Verificand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulitatilor prevazute de art. 304 Cod procedura civila, Curtea de Apel Oradea a retinut urmatoarele:
         Prin sentinta civila nr. 5483 din 10 septembrie 1979 a Judecatoriei Oradea (filele 20 - 21 dosar fond), a fost admisa actiunea formulata de catre reclamanta M.M.care a fost mama recurentei reclamante din prezenta cauza, impotriva paratei V.M., in sensul ca s-a stabilit ca reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra bataturii de 250/921 mp. teren din imobilul inscris in C.F. nr. 200 Oradea, nr. top. 687, pe care are construita o casa si anexe gospodaresti, cu titlu de cooperativizare, dispunandu-se intabularea dreptului de proprietate in cartea funciara.
         Din considerentele sentintei de mai sus rezulta ca parintii recurentei au cumparat in anul 1945 imobilul inscris in C.F. nr. 200 Oradea de la proprietarii tabulari Varga Iuliu si Varga Maria, pe care au edificat o casa de locuit, ca prin sentinta civila nr. 4724/1961 a fostului Tribunal Raional Oradea s-a admis actiunea in prestatie tabulara, insa s-a neglijat intabularea in termenul de prescriptie, iar reclamanta Magulas Maria, care a fost membra cooperatoare, s-a inscris in C.A.P. cu intreaga suprafata de teren inscrisa in C.F. nr. 200 Oradea, potrivit adeverintei nr. 11104/1979 emisa de C.A.P. "Ogorul Nou" Seleus.
         Ulterior, in baza Legii nr. 18/1991, antecesoarei recurentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate si asupra suprafetei de 519 mp. teren.
         Alaturi de suprafetele indicate mai sus, reclamanta a sustinut ca antecesoarea sa a mai folosit o bucata de teren in suprafata de 277 mp., in aceleasi conditii si de la aceeasi data, respectiv din anul 1945 si pana la decesul acesteia, iar ulterior de catre ea, in calitate de mostenitoare a mamei sale.
         Martorii audiati in cauza in fata instantei de fond au relatat ca au fost vecini cu mama recurentei, iar aceasta din urma a locuit in imobilul din litigiu in mod neintrerupt si a avut o gradina aferenta, imprejmuita de un gard care nu a suferit modificari, suprafata identificata de catre expertul Mutiu Nichita in raportul intocmit ca fiind de 277 mp. din nr. top. 664, imprejmuita de un gard.
         In mod gresit instanta de apel a apreciat ca antecesoarea recurentei a inceput posesia in anul 1956, nici un martor nu a indicat acest an ca inceput al posesiei, doar martora Balaton Etelca a facut precizarea ca a fost vecina cu mama recurentei de aproximativ 50 de ani, cand aceasta locuia deja in imobilul din litigiu.
         De asemenea, in mod gresit a fost inlaturata depozitia martorului Schmidt Petru, care a relatat ca de cand s-a nascut (martorul avand varsta de 64 de ani) acesta a fost vecin cu mama reclamantei si apoi cu aceasta din urma, care au folosit imobilul in suprafata de circa 10 ari, in mod neintrerupt si sub nume de proprietar.
         Coroborate cele doua declaratii de martori si cu raportul de expertiza, din care rezulta ca imobilul a fost delimitat asa cum a fost folosit, printr-un gard, rezulta ca anul inceperii cursului prescriptiei achizitive este 1945, anul in care s-a cumparat terenul pentru edificarea casei de locuit.
         Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938, prevedea ca prescriptiile implinite, precum si cele incepute inaintea punerii in aplicare a prezentei legi, sunt carmuite in ceea ce priveste natura, durata si efectele lor, de dispozitiile legii sub care au inceput.
         Astfel, uzucapiunilor incepute inainte de 15 septembrie 1943 li se aplicau Codul civil austriac sau, dupa caz, legile locale maghiare, uzucapiunilor incepute intre 15 septembrie 1943 si 12 iulie 1947 li se aplicau dispozitiile Codului civil roman, iar uzucapiunilor incepute dupa data de 12 iulie 1947 li se aplicau dispozitiile art. 27 si art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
         Cum in speta, asa cum s-a aratat mai sus, cursul prescriptiei achizitive a inceput in anul 1945, aceasta intra sub incidenta Codului civil roman si nu a dispozitiilor Decretului-Lege nr. 115/1938.
         Instanta de fond in mod corect a apreciat ca in cauza sunt indeplinite cerintele impuse de art. 1846, 1847 si 1860 Cod civil, considerente fata de care Curtea de Apel Oradea, in temeiul art. 312 alin. (1), combinat cu art. 296, 316 si 304 pct. 9 Cod procedura civila, urmeaza sa admita prezentul recurs, va modifica decizia civila nr. 238/2008 a Tribunalului Bihor in sensul ca va respinge ca nefondat apelul declarat impotriva sentintei civile nr. 832/2007 a Judecatoriei Oradea, pe care o va pastra in totalitate, constatand ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.