Liberare provizorie sub control judiciar. Indeplinirea conditiilor prevazute de lege.

CURTEA DE APEL ORADEA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Liberare provizorie sub control judiciar. Indeplinirea conditiilor prevazute de lege.

Potrivit art.160 alin.2 teza a II- a din Codul de procedura penala, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta ca invinuitul sau inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea unor mijloace de proba sau prin asemenea fapte.

    Decizia penala nr.452/R/02.09.2008
         (dosar nr.3196/83/2006)

Prin incheierea penala nr.347 din 26 august 2008, Tribunalul Satu Mare, in baza art.160 ind.8a alin.2 Cod procedura penala,  a admis in principiu si in fond cererea formulata de inculpatul R. R. detinut in Penitenciarul Satu Mare, pentru liberarea provizorie sub control judiciar.
In baza art.160 ind.8a alin.3 Cod procedura penala,  a instituit in sarcina inculpatului respectarea urmatoarelor obligatii: sa comunice organului judiciar orice schimbare a locuintei; sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemat; sa nu intre in legatura cu coinculpatul M. V. M.; sa nu conduca nici un autovehicul ; sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savarsirea faptei si sa nu paraseasca tara, fara incuviintarea instantei.
In baza art.160 indice 10 Cod procedura penala, se invedereaza inculpatului consecintele nerespectarii obligatiilor instituite.
A dispus punerea in libertate provizorie a inculpatului, la ramanerea definitiva a prezentei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond analizand conditiile de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar prevazute de art.160 ind.2 alin.1 si 2 Cod procedura penala a constatat ca, sub acest aspect formal, cererea formulata este admisibila, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatului nu depaseste 18 ani, iar in ceea ce priveste cea de a doua conditie prevazuta la alin.2, aceea referitoare la situatia in care liberarea provizorie nu poate fi acordata, in sensul existentei datelor din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau expert, instanta a constatat ca si sub aspectul indeplinirii acestei de a doua conditii, cererea este admisibila.
Avand in vedere faptul ca, urmarirea penala este efectuata in totalitate finalizata fiind prin emiterea rechizitoriului, nu exista date din care sa rezulte faptul ca, inculpatul ar putea sa zadarniceasca adevarul sau sa influenteze parti din proces.
Pentru aceste considerente, instanta a admis in principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpat.
Analizand astfel, cererea formulata sub aspectul temeiniciei sale instanta a admis-o, motivat de urmatoarele considerente :
Raportat la intreaga jurisprudenta conventional Europeana care a statuat de a lungul timpului caracterul de exceptie al masurii arestarii preventive si analizand acest beneficiu al liberarii provizorii asa cum a fost el legiferat prin Legea nr. 356/2006, instanta a retinut in mod indubitabil tendinta legiuitorului de a largi pe cat posibil paletele de acordare a liberarii provizorii in ambele modalitati, prin largirea controlului judiciar, pentru a-l transforma intr-o garantie puternica a libertatii, acest drept al inculpatului de a fi liberat sub control judiciar constituindu-se intr-o garantare reala a libertatii persoanei.
In acest context raportat si la natura infractiunilor retinute prin actul de sesizare in sarcina inculpatului, la persoana acestuia, infractor primar, la pozitia pe care acesta a avut-o in fata instantei, de recunoastere partiala a faptelor savarsite, in declaratia pe care acesta a dat-o, instanta a apreciat ca punerea sa in libertate provizorie nu va aduce atingere indeplinirii nici unui act procesual pe parcursul cercetarii judecatoresti.
In mod constant, apararea a facut trimitere la tratamentul penal in materia masurilor preventive aplicat coinculpatului M. V., caruia i se retine in sarcina savarsirea infractiunii de trafic de influenta, in calitate de autor si, raportat la care, Directia Nationala Anticoruptie nu a formulat propunere de arestare preventiva.
Plecand de la principiul egalitatii de tratament penal aplicat tuturor partilor din proces, instanta a apreciat ca si sub acest aspect cererea de liberare provizorie formulata este intemeiata, o eventuala colaborare a acestui coinculpat cu organele de urmarire penala, in scopul stabilirii starii de fapt si a aflarii adevarului se poate constitui intr-o circumstanta atenuanta prevazuta de legea penala, care poate fi luata in considerare de catre instanta, la aplicarea si individualizarea judiciara a pedepsei.
In aplicarea art.160 ind.8a Cod procedura penala, instanta a stabilit in sarcina inculpatului obligatiile prevazute in art.160 ind.2 alin.3 Cod procedura penala, invederandu-i inculpatului dispozitiile procedurale referitoare la revocarea liberarii.
Impotriva acestei incheieri, in termen legal, a declarat recurs Directia Nationala Anticoruptie - Bihor solicitand admiterea acestuia, casarea si modificarea hotararii instantei de fond in sensul de a se dispune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Directia Nationala Anticoruptie a sustinut, in esenta, ca liberarea sub control judiciar este o masura facultativa, iar prima instanta nu a avut in vedere natura si gravitatea faptei, imprejurarile in care faptele s-au comis, urmarile produse si relatiile sociale prejudiciate. Astfel, prima instanta a ignorat caracterul organizat al activitatii infractionale, legatura evidenta dintre prezenta cauza si dosarul complex aflat in curs de urmarire penala la Directia Nationala Anticoruptie Bucuresti, precum si imprejurarea ca temeiurile de drept si fapt nu s-au modificat. De asemenea, se arata in recursul declarat de Directia Nationala Anticoruptie ca instanta de fond nu a interzis inculpatului sa ia legatura cu beneficiarii permiselor de conducere obtinute prin frauda.
Examinand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, conform art.385/6 alin.2 si art.385/14 Cod procedura penala combinat cu art.160/2 Cod procedura penala, curtea a constatat ca aceasta este netemeinica, iar recursul formulat de Directia Nationala Anticoruptie - Biroul Teritorial Satu Mare este fondat si, in consecinta, in baza dispozitiilor art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedura penala a admis recursul, a casat si modificat hotararea atacata in sensul ca a respins cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul C.I.M.
Criticile formulate de Directia Nationala Anticoruptie sunt intemeiate.
Potrivit dreptului intern, reprezentat de art.160/2 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat si completat succesiv prin Legea nr.278/2006 si OUG nr.60/2006, conditiile de fond ale liberarii provizorii sub control judiciar sunt urmatoarele :
a ) infractiunea sa fie savarsita din culpa, iar atunci cand infractiunea este intentionata pedeapsa prevazuta de lege sa nu fie mai mare de 18 ani inchisoare;
b ) liberarea nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Conditiile formale de admisibilitate sunt prevazute de art.160/6 alin.2 Cod procedura penala si se refera la exigentele relative la cuprinsul cererii de liberare provizorie.
Conventia Europeana asupra Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului la care Romania este parte contractanta, statueaza prin art.5 pct.3 ca,  orice persoana arestata sau detinuta legal are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.
Potrivit dreptului intern, reprezentat de art.136 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala, sub titlul - scopul si categoriile masurilor preventive - se statueaza astfel : in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentie pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una din urmatoarele masuri preventive :
a ) retinerea;
b ) obligarea de a nu parasi localitatea ;
c ) obligarea de a nu parasi tara ;
d ) arestarea preventiva ( alin.1 ).
Scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune ( alin.2 ).
Curtea Europeana a statuat in jurisprudenta sa ca simpla invocare de catre instante a motivelor generale pentru care o persoana poate fi lipsita de libertate ( cum sunt : necesitatea conservarii probelor, impiedicarea exercitarii de presiuni asupra martorilor sau victimei sau o posibila intelegere intre inculpat si complicii sai ori pentru a proteja ordinea publica in cazul infractiunilor cu puternic ecou in randul comunitatii, necesitatea de a preveni savarsirea de noi infractiuni sau de a impiedica fuga inculpatului ), nu are caracterul unor motive pertinente si suficiente ( cazul Jablonski c/a Polonia ), hotararea din 21 decembrie 2000 ). Detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala - si ea nu trebuie sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile - indiferent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa ( cazul Wemhoff c/a Germania, hotararea din 27 iunie 1968 ). Limita rezonabila a detentiei preventive se apreciaza in concreto, de la caz la caz, in functie de circumstantele proprii.
In speta, mentinerea starii de detentie preventiva a inculpatului nu depaseste limitele rezonabile ( inculpatul a fost retinut si arestat preventiv la 16.06.2008, respectiv 17.06.2008 ).
La data de 11.08.2008 Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Satu Mare a sesizat instanta de judecata competenta - Tribunalul Satu Mare - cu rechizitoriu   ( dosar nr.1918/2008 ).
In ceea ce priveste, desfasurarea in continuare a procesului penal in fata instantei de judecata, Curtea urmeaza a analiza distinct conditiile de admisibilitate pe fond a acestei cereri, conform art.160/2 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala.
Astfel, relativ la infractiunea savarsita, Curtea a constatat ca aceasta este una intentionata, iar potrivit calificarii legale, si anume art.26 Cod penal raportat la art. 257 Cod penal raportat la art.1 lit.g si art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.290 alin.1 Cod penal raportat la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal), pedepsele prevazute de lege sunt sub limita de 18 ani inchisoare   (alin.1).
Curtea a concluzionat ca sub aceasta conditie cererea de liberare provizorie este admisibila.
Referitor la conditia privind inexistenta unor date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni ( alin.2 teza I ), actele si lucrarile de urmarire penala releva ca inculpatul nu are antecedente penale, iar in raport de faptele ce i se imputa nu sunt motive verosimile de a crede ca ar putea recurge la savarsirea de noi fapte penale de acelasi gen.
In consecinta, Curtea a concluzionat ca, nu exista date de natura a fi verificate de catre instanta, care sa ateste pericolul ca inculpatul ar putea savarsi o noua infractiune si, drept urmare, Curtea nu are temeiuri de a crede ca este necesara impiedicarea inculpatului de la a savarsi alte fapte penale.
Referitor la conditia privind existenta unor date potrivit carora inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte, Curtea a retinut ca astfel de date, de natura a fi verificate de catre instanta  au fost relevate de actele si lucrarile de urmarire penala ( alin.2 teza a II-a ). Zadarnicirea aflarii adevarului trebuie sa se realizeze prin modalitatile descrise de legiuitor, ori din dosarul cauzei rezulta date in acest sens, respectiv lasat in libertate inculpatul ar avea interes sa influenteze pe martorul O. G. si pe ceilalti beneficiari ai permiselor de conducere obtinute prin frauda.
Curtea a concluzionat, asadar, ca ipoteza sustinuta de art.160/2 alin.2 teza a II-a din Codul de procedura penala, pentru a respinge cererea de liberare provizorie are aplicatiune in aceasta cauza.
Curtea a reamintit ca, potrivit art.136 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala, scopul procesului penal si buna lui desfasurare, justificand luarea unor masuri preventive, se pot atinge si prin intermediul liberarii provizorii sub control judiciar sau pe cautiune. Prin aceasta dispozitie, legiuitorul a intentionat sa asigure realizarea acelorasi finalitati prin masuri diferite si anume : masuri principale de restrangere a unor drepturi si libertati, cum sunt cele prevazute de art.136 alin.1 lit.a, b, c si d Cod procedura penala, masuri alternative de restrangere a unor astfel de drepturi si libertati, cum sunt liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune, prev. de art.160/1 Cod procedura penala.
Optiunea intre cele doua categorii de masuri, apartine numai instantei, in raport de circumstantele specifice ale cauzei. In acest sens, s-a pronuntat Curtea Europeana cand a decis ca pericolul pe care il prezinta inculpatul si care i-ar atrage starea de detentie provizorie nu trebuie apreciat numai pe baza gravitatii mai mare a sanctiunilor penale si al celor civile care il amenintau pe petitionar. In cauza mai intervin si alte circumstante : caracterul petitionarului, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele materiale, legaturile cu familia (cauza Neumeister c/a Austriei, hotararea din 27 iunie 1968).
Sub acest aspect instanta de control judiciar a retinut ca, inculpatul este instructor auto, ceea ce exclude, in principiu, relevarea unor atitudini periculoase sau violente. Masura liberarii sub control judiciar, curtea a apreciat ca nejustificata prin prisma impactului negativ asupra ordinii publice ca urmare a faptului ca astfel de infractiuni sunt de o gravitate sporita.