Prescriptia raspunderii penale. Infractiunea prev. si ped. de art.70 alin.1 din O.U.G. nr.105/2001 (republicata).

CURTEA DE APEL ORADEA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI Prescriptia raspunderii penale. Infractiunea prev. si ped. de art.70 alin.1 din O.U.G. nr.105/2001 (republicata).

Potrivit art.121 alin.1 si art.122 alin.1 lit.d din Codul penal, prescriptia inlatura raspunderea penala, iar termenul este de 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, dar care nu depaseste 5 ani.
De asemenea, potrivit art.124 din Codul penal, prescriptia inlatura raspunderea penala, oricate intreruperi ar interveni, daca termenul prevazut in art.122 este depasit cu inca jumatate.                                           Decizia penala nr.479/R/18.09.2008
                                                    (dosar nr.3779/271/2006)
Prin sentinta penala nr. 1536 din 07.11.2007, pronuntata de Judecatoria Oradea,  in baza art. 70 alin.1 din OUG nr. 105/2001 aprobata prin Legea nr. 243/2002, modificata prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal  si art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul V. N. la o pedeapsa de 3 luni inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal  cu titlu de pedeapsa accesorie.
In baza art. 88 Cod penal a fost dedusa din pedeapsa aplicata inculpatului durata arestului preventiv de la 17.11.2000 la 29.11.2000.
In baza art. 191 alin. 1 Cod de procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarea stare de fapt:
In data de 17.11.2000, inculpatul V. N., impreuna cu invinuita O. M., au intrat ilegal in Romania din Ungaria pe directia bornei BH 98/2, de-a lungul caii ferate, apoi s-au deplasat prin padure, ocolind punctul de trecere a frontierei Valea lui Mihai, iar dupa aproximativ 500 metri au iesit pe sosea, continuandu-si deplasarea spre localitatea Valea lui Mihai. Dupa aproximativ 800 metri, au fost opriti de un echipaj al politiei de frontiera care le-a solicitat sa se legitimeze. Intrucat nu aveau documente asupra lor, cei doi au fost condusi la sediul politiei.
Starea de fapt retinuta mai sus  a rezultat din declaratiile inculpatului din faza de urmarire penala, unde  a recunoscut ca impreuna cu O. M. "a trecut frontiera romana ilegal, pe directia caii ferate, fiind protejati de padurea din apropiere", declaratie coroborata cu a invinuitei O. M. care arata ca impreuna cu inculpatul s-a deplasat pe calea ferata in Romania la adapostul grupurilor de padure, iar dupa trecerea frontierei au iesit pe soseaua spre Valea lui Mihai. Inculpatul desi modifica partial declaratia data in faza de urmarire penala, recunoaste ca vrand sa ocoleasca controlul efectuat de autoritatile maghiare a urmat traseul caii ferate.
Aceste declaratii s-a apreciat de prima instanta ca sunt relevante pentru ca, daca ar fi avut intentia de a intra legal in tara, cei doi nu ar fi mers de-a lungul caii ferate ci pe sosea.
Martorul V. R. E. a aratat ca a facut serviciul militar in cadrul politiei de frontiera Valea lui Mihai. In timpul serviciului de patrulare l-a vazut pe inculpat impreuna cu o femeie, la aproximativ 200-300 metri de punctul de trecere a frontierei Valea lui Mihai. Cei doi veneau dinspre vama. I-a legitimat, acestia au prezentat buletinele si i-a lasat sa plece. Ulterior a aflat ca acestia au fost opriti de o alta patrula.
Declaratia acestui martor, chiar daca nu confirma trecerea peste frontiera a celor doua persoane, s-a retinut ca atesta insa un alt fapt important si anume acela ca inculpatul s-a legitimat cu buletinul si nu cu pasaportul. Acest aspect este deosebit de important deoarece la acel moment trecerea frontierei se putea face legal doar cu pasaportul.
Din adresa Sectorului Politiei de Frontiera Valea lui Mihai rezulta ca inculpatul nu figureaza ca intrat in tara la data de 17.11.2000 sau o data apropiata, folosindu-se de un pasaport consular.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel inculpatul V. N., solicitand, prin intermediul aparatorului sau, admiterea apelului, desfiintarea hotararii instantei de fond si in consecinta achitarea inculpatului in baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedura penala, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.70 al.1 din OUG 105/2001, iar in subsidiar solicita aplicarea disp.art.18/1 Cod penal  fata de inculpat.
Prin decizia penala nr.136/A pronuntata la data de 7 mai 2008, Tribunalul Bihor  a respins ca nefondat apelul penal declarat de catre inculpatul V. N. impotriva sentintei penale nr.1536 din 7 noiembrie 2007 pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a mentinut-o in totalitate, obligand pe apelant sa plateasca statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a apreciat ca starea de fapt a fost corect retinuta de prima instanta, just argumentata, conforma cu probele administrate in cauza, incadrarea juridica a faptei comise de inculpat fiind legala (aspecte care de altfel nu au fost contestate de nimeni).
In mod corect si judicios, prima instanta a retinut vinovatia inculpatului, din probele administrate in cauza, coroborate cu declaratiile de recunoastere partiala ale inculpatului, rezultand fara dubii ca acesta, in data de 17.11.2000, impreuna cu invinuita O. M., au intrat ilegal in Romania din Ungaria pe directia bornei BH 98/2, de-a lungul caii ferate, apoi s-au deplasat prin padure, ocolind punctul de trecere a frontierei Valea lui Mihai, iar dupa aproximativ 500 metri au iesit pe sosea, continuandu-si deplasarea spre localitatea Valea lui Mihai. Dupa aproximativ 800 metri, au fost opriti de un echipaj al politiei de frontiera care le-a solicitat sa se legitimeze. Intrucat nu aveau documente asupra lor, cei doi au fost condusi la sediul politiei.
Solicitarea inculpatului de a fi achitat in conformitate cu dispozitiile art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod de procedura penala, sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art.70 al.1 din OUG 105/2001, s-a apreciat ca fiind nefondata, cata vreme chiar inculpatul, in cursul urmaririi penale, a recunoscut savarsirea infractiunii astfel cum a fost descrisa anterior, iar in cursul judecatii, desi a recunoscut doar partial savarsirea acestei infractiuni, a aratat ca a trecut frontiera maghiara pe o linie de cale ferata, ocolind punctul de control al documentelor efectuat de autoritatile maghiare. Pe de alta parte, numita O. M. a aratat ca a trecut, impreuna cu inculpatul, in Romania pe directia caii ferate, la adapostul grupurilor de padure, iar dupa ce au trecut frontiera, au iesit pe soseaua spre Valea lui Mihai. Mai mult, dupa cum corect a aratat prima instanta, martorul V. R. E., in timpul serviciului de patrulare (a facut serviciul militar in cadrul Politiei de Frontiera Valea lui Mihai), l-a vazut pe inculpat impreuna cu o femeie, venind dinspre vama, la o distanta de aproximativ 200-300 de metri de Punctul de trecere a frontierei Valea lui Mihai si ca, legitimandu-i, acestia au prezentat buletinele, si nu pasapoartele, desi la data respectiva se putea trece legal frontiera doar cu pasaportul. Totodata, din adresa Sectorului Politiei de Frontiera Valea lui Mihai, rezulta ca inculpatul nu figureaza ca a intrat in tara in data de 17 noiembrie 2000 sau la o alta data apropiata de aceasta.
Totodata, raportat la pericolul social concret al infractiunii savarsite, modul si imprejurarile comiterii infractiunii, respectiv faptul ca inculpatul a trecut ilegal frontiera de stat a Romaniei, tribunalul a apreciat ca atat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cat si modalitatea de executare a acesteia, sunt in deplina concordanta cu prevederile art.72 Cod penal, precum si in concordanta cu scopul prevazut de art.52 Cod penal (prima instanta procedand la valorificarea judicioasa in sistemul pugnitiv a tuturor criteriilor prevazute de art.72 Cod penal ). Ca urmare, tribunalul a apreciat ca nu se poate dispune achitarea inculpatului potrivit art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod de procedura penala, cata vreme fapta retinuta in sarcina sa nu este vadit lipsita de importanta si atinge gradul de pericol social al unei infractiuni.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs inculpatul V. N., solicitand admiterea acestuia, casarea  si modificarea deciziei in sensul de ase dispune, in principal,  achitarea sa, in temeiul dispozitiilor art.11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10lit. "d" Cod de procedura penala, de sub invinuirea savarsirii infractiunii de trecere frauduloasa a frontierei de stat, fapta prevazuta si pedepsita de art.70 alin.1 din OUG nr.105/2001, aprobata  prin Legea nr.243/2002, modificata prin Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal si  art.13 Cod penal, intrucat faptei ii lipseste unul din elementele constitutive, respectiv intentia. In subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea sa, in baza art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "b" Cod de procedura penala, combinat la art.18/1 Cod penal si 91 Cod penal,respectiv aplicarea unei sanctiuni  cu caracter administrativ, intrucat fapta retinuta in sarcina sa nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
 Verificand decizia recurata prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedura penala si art.385/14 Cod de procedura penala, curtea  a constatat ca aceasta este netemeinica, iar recursul declarat de inculpatul V. N. este intemeiat, si in consecinta, in baza dispozitiilor art. 385/15 pct.2 lit. d Cod de procedura penala a admis recursul, a casat si modificat hotararile recurate in sensul ca a inlaturat pedeapsa de 3 luni inchisoare, precum si dispozitiile art.71 Cod penal combinat cu art. 64 lit. a, teza II si b Cod penal, iar in temeiul prevederilor art. 11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod de procedura penala  a  dispus incetarea procesului penal pentru infractiunea prevazuta si pedepsita de art.70 alin.1 din OUG nr.105/2001, aprobata  prin Legea nr.243/2002, modificata prin Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal si art.13 Cod penal. Totodata a constatat ca inculpatul a fost arestat preventiv in prezenta cauza de la 17 noiembrie 2000 pana la 29 noiembrie 2000.
S-a retinut ca, din actele si lucrarile aflate la dosar rezulta ca, in data de 17 noiembrie 2000, inculpatul recurent a intrat ilegal in Romania din Ungaria pe directia bornei Bihor 98/2, pentru a ocoli punctul de trecere al frontierei Valea lui Mihai, judetul Bihor.
Starea de fapt si vinovatia inculpatului au fost corect retinute de catre instanta de fond rezultand din ansamblul materialului probator administrat in cauza, inclusiv din declaratiile de recunoastere ale inculpatului.
Cererea inculpatului formulata in sensul de a se casa decizia recurata si de a se dispune achitarea sa pe motiv ca lipseste latura subiectiva a infractiunii de trecere frauduloasa a frontierei de stat Romaniei, prevazuta si pedepsita de art.70 alin.1 din OUG nr.105/2001, aprobata  prin Legea nr.243/2002, modificata prin Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal si  art.13 Cod penal este neintemeiata.
Sustinerea inculpatului formulata in sensul ca la momentul respectiv avea pasaport diplomatic  nu are relevanta, atata timp cat este dovedit cu probele administrate in cauza, inclusiv cu pozitia de recunoastere a inculpatului, ca acesta impreuna cu numita O. M. au intrat ilegal in Romania, iar cand au fost opriti de echipajul politiei de frontiera Valea lui Mihai s-au legitimat cu buletinele, cu toate ca aceea data Romania nefiind stat membru al Uniunii Europene, intrarea sau iesirea de pe teritoriul sau se putea realiza doar prin prezentarea pasaportului individual. Afirmatia inculpatului ca la data de 17 noiembrie 2000 avea asupra sa acel pasaport diplomatic nu este dovedita cu nici un mijloc de proba existent la dosar si nu este credibila atata timp cat inculpatul nu s-a prevalat in fata autoritatilor de frontiera de acel pasaport si ca a intrat in Romania printr-o zona nepermisa, ori daca avea un pasaport consular era un nonsens sa procedeze de aceasta maniera ( a se vedea in acest sens declaratiile numitei O. M., ale martorilor V. R., P. V. si S. F., adresa Inspectoratului Politiei de Frontiera din care rezulta ca la data respectiva inculpatul nu a intrat in Romania prin nici unul din punctele de frontiera).
 Cererea inculpatului formulata in sensul de a se dispune achitarea sa in temeiul  prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. b/1 Cod de procedura penala si de i se aplica o sanctiune administrativa este neintemeiata.
Art.18/1 alin.1 Cod penal are in vedere o fapta prevazuta de legea penala, care prin atingerea minima adusa unor valori aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
In alin.2 al aceluiasi text se determina criteriile ce trebuie avute in vedere la stabilirea in concret a gradului de pericol social.
In acelasi context al reglementarilor juridice ar fi  de mentionat si prevederile art.18 Cod penal, care referindu-se la pericolul social al faptei subliniaza, printre conditii, si pe aceea ca sanctionarea potrivit legii penale sa fie necesara.
Examenul complet al continutului acestor dispozitii legale pune in evidenta ca factorul preponderent este cel ce tine de valorile sociale afectate si de amploarea concreta a acestor afectari, tinandu-se seama si de celelalte criterii, inclusiv datele ce se refera la persoana si conduita faptuitorului.
In speta, daca procedam corect si exact la analiza elementelor ce definesc institutia reglementata de art.18/1 Cod penal, ajungem la concluzia justa, cum a ajuns si Tribunalul Bihor, privind existenta pericolului social care face necesara aplicarea represiunii penale.
Este demonstrat ca inculpatul a intrat ilegal pe teritoriul Romaniei, savarsind infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei de stat Romaniei, prevazuta si pedepsita de art.70 alin.1 din OUG nr.105/2001, aprobata  prin Legea nr.243/2002, modificata prin Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal si  art.13 Cod penal.
De asemenea, este dovedit cu fisa de cazier ca inculpatul a mai fost condamnat, de doua ori, la o  pedeapsa de 3 ani inchisoare prin sentinta penala nr.179/1991 a Tribunalului Militar Cluj si la 4 ani inchisoare prin sentinta penala nr. 2250/1993 a Judecatoriei Targu Jiu, pentru infractiuni contra avutului privat, ceea ce denota persistenta inculpatului in arealul infractional.
Pentru aspectele reliefate, instanta de control judiciar a apreciat ca, in cauza dedusa judecatii, nu sunt incidente dispozitiile art.18/1 Cod penal.
Instanta de control judiciar a constatat ca hotararile pronuntate in cauza sunt nelegale, intrucat fapta savarsita de inculpat este prescrisa.
Potrivit dispozitiilor art.121 alin.1 Cod penal prescriptia inlatura raspunderea penala, iar fata de obiectul cauzei, termenul de prescriptie prevazut de art.122 alin.1 lit. d Cod penal este implinit.
Avand in vedere ca inculpatul a fost arestat in preventiv in prezenta cauza prin ordonanta pe baza careia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.357 din 17 noiembrie 2000 la data de 17 noiembrie 2000 si pus in libertate la data de 29 noiembrie 2000, instanta de control judiciar a constatat ca inculpatul a fost arestat preventiv in perioada sus mentionata.