Eroarea obstacol. Act juridic lovit de nulitate absoluta.

       Drept Civil. Eroarea obstacol. Act juridic lovit de nulitate absoluta.
       
        Potrivit articolului 954 din Codul de procedura civila, eroarea nu produce nulitate decat atunci cand cade asupra obiectului conventiei; in cazul erorii obstacol actul juridic este lovit de nulitate absoluta, eroarea fiind distructiva de vointa.
        Reclamantii, in calitate de transmitatori ai proprietatii catre intimatul parat, au avut falsa reprezentare a realitatii in momentul incheierii contractelor de vanzare-cumparare atacate in instanta, ei au fost astfel in eroare asupra naturii actului juridic (error in negatio), crezand ca incheie in realitate contracte de intretinere, nu de vanzare-cumparare.
         

Decizia civila nr. 647/2008-R a Curtii de Apel Oradea
         
        Prin sentinta civila nr. 15 din 12 iunie 2005 pronuntata de Judecatoria Marghita in dosar nr. 587/2004, a fost respinsa actiunea inaintata de reclamantii H. E. si H. I., decedati pe parcursul procesului si continuata de mostenitoarea acestora M. E. in contradictoriu cu paratul H. Z. G si intervenientii M. E. si M. F. S. pentru anulare contract de vanzare cumparare.
        A fost respinsa cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienti.
        A fost obligata mostenitoarea reclamantilor la 3.000.000 lei cheltuieli de judecata in favoarea paratului.
        Pentru a pronunta aceasta hotarare judecatoria a retinut urmatoarele:
        Cele doua contracte de vanzare cumparare a caror anulare se solicita in actiunea de fata sunt acte autentice incheiate in fata notarului public. contractul de  vanzare cumparare incheiat la data de 22.05.1997, intre vanzatoarea H. E. si cumparatorul H. Z. G, are ca obiect suprafata de 1109 m.p. teren in intravilanul localitatii Cadea Mica, contratul fiind autentificat cu nr.1950/22.05.1997 de catre BNP Pana Petru. S-a constatat de catre notarul public ca imobilul s-a vandut cu suma de 500.000 lei, suma ce s-a achitat in intregime catre vanzatoare inainte de perfectarea contractului. Contractul de vanzare cumparare din data de 06.01.2000 incheiat intre vanzatorii H. I. si H. E. si acelasi cumparator are ca obiect casa, curte si gradina situate pe str. Dealul Cadea - com. Sacuieni nr.8 si a fost autentificat cu nr.33/06.01.2000 de catre Notar public Iuhas Andrei. S-a retinut de catre notar ca imobilul a fost vandut pentru pretul de 40.000.000 lei, suma ce s-a achitat integral pana la data autentificarii actului. Motivele invocate de reclamanti in actiunea lor precum si cele de intervenienti nu sunt de natura sa determine anularea contractelor, aceasta pentru ca in fata notarului public vanzatorii au declarat ca au vandut imobilele pentru pretul aratat in contract, pret ce le-a fost achitat integral pana la momentul incheierii contractului. Nu rezulta nicaieri intentia partilor de a incheia un contract de intretinere, iar declaratiile de martori invocate de parti nu pot fi primite impotriva inscrisurilor autentice. Imprejurarea ca, pana la decesul tatalui paratului, acesta le-a prestat reclamantilor intretinere, nu este de natura sa conduca la concluzia ca reclamantii au dorit sa incheie un contract de intretinere, cu atat mai mult cu cat reclamantii erau parintii lui si era obligatia lor morala sa-si ajute parintii, in masura in care putea sa faca acest lucru.
        Impotriva acestei hotarari au declarat apel M. F. S. si M. E., solicitand admiterea apelului, schimbarea in totalitate a sentintei civile apelate, in sensul admiterii actiunii precizate, cu cheltuieli de judecata.
        Prin decizia civila nr. 712/A din 18 iulie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 4413/111/2005, au fost respinse apelurile declarate in cauza si a fost pastrata in intregime sentinta apelata.
        Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul Bihor a retinut urmatoarele:
        Prin contractul de vanzare cumparare autentificat cu nr.1450/22.05.1997 de BNP Pana Petru, reclamanta (decedata) H. E. i-a instrainat paratului H. Z. G suprafata de 1109 m.p. teren dupa cum urmeaza: cota de 510/3871 m.p. din parcela cu nr.top 854/6 din C.F. 530 Cadea Mica, cota de 161/2200 m.p. din parcela cu nr.top 851/1 din C.F. 173 Cadea Mica, cota de 438/1633 din parcela cu nr.top 851/2 din C.F. 173 Cadea Mica, pentru pretul de 500.000 lei, mentionandu-se in contract ca acesta a fost achitat inaintea perfectarii contractului. Apoi, prin contractul de vanzare cumparare autentificat cu nr.33/06.01.2000 de catre BNP Iuhas Andrei i-au instrainat aceluiasi parat casa impreuna cu curtea de 144 m.p., gradina de 3140 m.p. si arator in suprafata de 12984 m.p. inscrise in C.F. 519 Cadea Mica, cu nr.top 786/2, 788/1, 787. La data de 01.03.2004, intre reclamanti si intervenientii M. E. si M. F. S.a intervenit un contract de intretinere autentificat cu nr.1711 de BNP Pana Petru prin care acestora li s-a transmis cu titlu de intretinere toate terenurile proprietatea acestora in suprafata  de 35000 m.p. situate in extravilanul com. Sacuieni si a satului Cadea, precum si toate bunurile mobile. In contract se mai mentioneaza ca in cazul rezolutiunii contractelor de vanzare cumparare incheiate cu paratul H. Z. G, li se transmite cu titlu de intretinere si imobilele ce fac obiectul acestor contracte.
        Prin cererea dedusa judecatii, reclamantii solicita anularea contractelor de vanzare cumparare incheiate invocind faptul ca, consimtamintul acestora a fost viciat, in realitate ei intelegind sa incheie contracte de  intretinere si nu de vanzare cumparare, aceasta fiind vointa partilor contractante. Sustinerile reclamantilor legate de vicierea consimtamintului la incheierea conventiilor de vanzare cumparare, nu s-a dovedit in cauza nici una din probele administrate nerelevand acest aspect. Imprejurarea ca reclamantii au fost persoane inaintate in varsta la data contractarii, suferind de diferite boli, nu este de natura sa faca aceasta dovada, acestia fiind pe deplin capabili, astfel cum rezulta din raportul de expertiza medico legala psihiatrica intocmit in cauza de Institutul de Medicina Legala Timisoara. Imprejurarea ca vointa reala a partilor contractante a fost aceia de a se incheia un contract de intretinere si nu un contract de vanzare cumparare pune problema intentarii unei actiuni in simulatie, prin care sa se demonstreze caracterul simulat al operatiei, spre a face sa se aplice singurul contract ce corespunde vointei reale a partilor cu care insa instanta nu a fost sesizata. Astfel, chiar si in situatii in care am accepta sustinerile reclamantilor legate de incheierea in realitate a unui contract de intretinere,revenirea bunului instrainat in patrimoniul  reclamantilor (decedati) nu s-ar putea realiza numai in urma constatarii rezolutiunii acestui contract pentru neindeplinirea obligatiei de intretinere de catre debitorul acesteia, si nu ca o consecinta a anularii contractelor de vanzare cumparare.
        Cit priveste motivele de apel prin care se sustine nulitatea contractelor de vanzare cumparare invocindu-se faptul ca pretul ar fi nereal, indicindu-se o valoare mai mica decat cea reala, pentru a se eluda dispozitiile legale in materie fiscala, este de subliniat ca aceasta reprezenta o cerere noua, care nu poate fi primita direct in apel intrucit contravine dispozitiilor art.294,al.1 din c,pr.civil.
        Impotriva acestei decizii au declarat recurs M. F. S., mandatar al reclamantilor H. I. si H. E. (decedati intre timp) si M. E. (nascuta Horvath), primul solicitand admiterea recursului, casarea in totalitate a deciziei atacate si a sentintei primei instante iar in consecinta admiterea actiunii precizate a reclamantilor apelanti.
        In cererea de recurs M. F. S. a invocat urmatoarele motive:
        - prin decizia recurata pronuntata de tribunal la data de 18.07.2007, au fost avute in vedere doar concluziile scrise ale intimatului depuse in 09.07.2007, de la dosar lipsind concluziile scrise ale apelantilor intervenienti depuse in termen prin registratura tribunalului la data de 10.07.2007, la solicitarea completului de judecata;
        - alaturi de concluziile scrise au fost depuse fotografii ale imobilului nedeclarat, factura fiscala emisa in 12.03.2007 si chitanta din 12.03.2007, toate acestea dovedind viciul de consimtamant prin inexistenta posesiei de fapt a intimatului;
        - cererea prin care in anul 2000 s-a solicitat redactarea si autentificarea contractului de vanzare-cumparare nr. 33/2000, depusa de catre notar la 26.06.2007 la dispozitia completului de judecata, a fost intocmita in numele reclamantilor H. I si H. E. dar fara semnatura acestora;
        - atat cererea cat si declaratia de donatie din 2003 intocmita de catre intimat pentru intretinerea lui H. I. si H. E., stipuleaza aceeasi data, ce nu confirma realitatea din 2000 si nu corespund nici cu datele inscrise in CF, totodata in primul act H. Z. G apare in calitate de cumparator al imobilului obtinut de la cei doi intretinuti iar in al doilea act el apare ca donator si solicitant pentru intretinerea reclamantilor;
        - pentru inducerea in eroare a reclamantilor, a fost folosit un cupon de pensie  (nr. 64902 din 1999) cu efect derutant asupra reclamantilor;
        - intretinerea reclamantilor, dupa decesul fiului acestora in 29.06.2003 a fost refuzata de catre nepot si mama sa, ambii fiind preocupati de vanzarea imobilului si cu mutarea definitiva in Debretin;
        - prin declaratiile martorilor audiati si prin inscrisurile depuse la dosar s-a dovedit ca intimatul i-a indus in eroare pe bunicii sai, acestia avand convingerea ca au incheiat un contract de intretinere nu de vanzare-cumparare;
        - martorul P. P., avand calitatea de notar public, a precizat ca imobilele mentionate in contractele de vanzare nr. 1450/1997 si nr. 33/2000, au fost transmise pentru intretinere, aspect relatat si de ceilalti martori audiati in cauza;
        In drept sunt invocate dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod de Procedura Civila.
        Recurenta M. E. a solicitat casarea in totalitate a deciziei recurate si in principal trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel care a pronuntat hotararea fara a lua in considerare concluziile scrise depuse de reclamanti la data de 10.07.2007 - concluzii care nu se regasesc la dosarul pricinii - iar in subsidiar, admiterea recursului, casarea in totalitate a deciziei si, ca urmare a reaprecierii materialului probator, sa se procedeze la admiterea actiunii asa cum a fost ea formulata si precizata.
        In motivarea cererii, sunt invocate urmatoarele aspecte:
        - hotararea cuprinde motive contradictorii, straine de natura pricinii, instanta interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, astfel, atat din motivarea apelului cat si din cuprinsul cererii de chemare in judecata rezulta ca antecesorii recurentei au solicitat instantei sa se dispuna anularea contractelor nr. 1450/22.05.1997 si nr. 33/06.01.2000 cu motivarea vicierii consimtamantului, fiind vorba de eroarea obstacol, iar fata de cele sustinute, instanta s-a marginit sa constate ca sustinerile reclamantilor nu s-au dovedit in cauza, nefacand nici o trimitere la probele administrate;
        - din probele administrate in cauza rezulta ca intimatul i-a indus si mentinut in eroare pe bunicii lui prin faptul ca acestia au avut convingerea ca au incheiat contracte de intretinere si nu de vanzare-cumparare, din probatoriul administrat rezultand si ca se poate pune si problema lipsei cauzei, aceasta fiind evidenta in lipsa contraprestatiei.
        In drept sunt invocate dispozitiile art. 274 art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod de Procedura Civila.
        Prin intampinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, cu motivarea ca sunt lipsite de temei criticile aduse de recurenti, fiind cat se poate de clar ca in cauza s-au incheiat contracte de vanzare-cumparare si nu de intretinere, iar prin ultimul raport de expertiza s-a stabilit cat se poate de clar ca la data de 06.01.2000 numitul H. I senior a avut discernamantul integru, tot in raportul de expertiza aratandu-se ca la data de 22.06.2004 cand reclamantii au introdus actiunea acesta a avut discernamantul diminuat insa nu abolit.
        Examinand decizia recurata prin prisma motivelor de recurs, precum si din oficiu, instanta retine urmatoarele:
        Prin actiunea dedusa judecatii, reclamantii au investit instanta cu judecarea unei actiuni in anularea contractelor de vanzare-cumparare nr. 1450 din 22 mai 1997 si respectiv nr. 33 din 6 ianuarie 2000, cu motivarea ca vointa reala a partilor reclamante a fost aceea de a transmite proprietatea asupra imobilelor ce-au constituit obiectul celor doua contracte cu titlu de intretinere si nu cu titlu de vanzare-cumparare.
        Prin probatoriul administrat in cauza s-a dovedit ca reclamantii care compar in calitate de vanzatori in cele doua contracte a caror desfiintare o solicita, au fost in eroare in ce priveste natura actelor juridice incheiate, ei crezand ca incheie in realitate contracte de intretinere, nu de vanzare-cumparare.
        La o atare concluzie s-a ajuns prin coroborarea probelor administrate in cauza, astfel din inscrisurile existente la dosar rezulta ca la momentul incheierii celor doua contracte reclamantii erau inaintati in varsta, bolnavi, avand asadar nevoie de intretinere si nu de bani, de altfel martorul K. B. a si precizat ca acestia erau instariti, ei fiind cei care l-au ajutat cu bani pe intimat in perioada in care acesta a urmat facultatea, aspect confirmat si de alte probe care pun in evidenta faptul ca aveau dat teren in arenda in schimbul unor produse si bani.
        Mai mult, pretul, ca element esential al unui contract de vanzare-cumparare, nu a fost platit, elocventa in acest sens fiind afirmatia bunicii intimatului, care in cadrul unei discutii cu martora K. V. s-a exprimat in sensul ca nu a primit nici un ban in schimbul imobilelor transmise nepotului sau.
        Referitor la aceasta martora - angajata de sotii M.  sa-i ajute pe batrani - este elocventa si precizarea sa privitoare la momentul in care bunica intimatului a aflat ca in realitate a semnat un contract de vanzare-cumparare si nu de intretinere, moment in care si-a manifestat nelinistea, afirmand ca nu stie ce se va intampla cu ea, fiind decisa a cere desfiintarea contractului pe motiv ca intimatul nu-si indeplineste obligatiile asumate.
        Intretinerea a fost prestata pana la data decesului intimatului H. I., fiul reclamantilor si totodata tatal intimatului, de catre acesta si respectiv de catre intimat, problemele intre partile litigante semnatare ale celor doua contracte incheiate in anul 1995 si 2000, aparand odata cu decesul tatalui intimatului, cand data fiind incetarea oricarei intretineri in favoarea reclamantilor, acestia au fost nevoiti a recurge la promovarea actiunii de fata. Perioada in care reclamantii nu au mai beneficiat de intretinere coincide cu momentul in care intimatul si-a exprimat intentia de a dona o parte din imobilele ce-au facut obiectul contractelor incheiate cu bunicii sai in favoarea fiicei acestora, recurenta M. E., intentie care ulterior nu a mai fost materializata sub forma inscrisului autentic prescris de lege, insa din cuprinsul actului sub semnatura privata, necontestat de intimat, rezulta ca acesta si-a exprimat pretentia fata de recurenta ca in schimbul donatiei, ca sa le asigure bunicilor sai intretinerea pana la data decesului.
        Actul de donatie nu s-a mai perfectat, insa intre timp reclamantii au incheiat cu cei doi recurenti contractul de intretinere autentificat cu nr. 1711/01.03.2004 la Biroul Notarului Public P. P., in baza caruia au prestat intretinere in favoarea celor doi batrani, decedati pe parcursul derularii procesului de fata.
        Ansamblul aspectelor relevate anterior, pune in evidenta faptul ca reclamantii din cauza, avand nevoie de intretinere data fiind varsta inaintata si starea de sanatate precara, au incheiat contractele atacate in instanta prin care nepotului acestora i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilelor din litigiu, ca pretul acestora nu a fost platit, ci asigurata intretinerea celor doi batrani, pret de care acestia din urma nici nu aveau nevoie, fiind instariti, mai mult, ei fiind cei care l-au sustinut financiar pe nepotul intimat in perioada respectiva, cand el urma cursurile unei facultati.
        Rezulta asadar cu prisosinta ca reclamantii in calitate de transmitatori ai proprietatii catre intimatul parat au avut falsa reprezentare a realitatii in momentul incheierii celor doua contracte atacate, fiind in eroare astfel asupra naturii actului juridic (error in negatio). Potrivit articolului 954 din Codul civil, eroarea nu produce nulitate decat atunci cand cade asupra substantei obiectului conventiei, astfel in cazul erorii obstacol, actul juridic este lovit de nulitate absoluta, eroarea fiind distructiva de vointa.
        Cat priveste apararile intimatului axate pe problema discernamantului numitului H. I.-senior la data de 06.01.2001 si respectiv la data introducerii actiunii, este de retinut ca actiunea in desfiintarea actelor juridice atacate nu a avut ca temei lipsa discernamantului reclamantului, ci s-a invocat, ca motiv de nulitate, eroarea in ceea ce priveste natura actelor contestate in instanta, proba la care face trimitere intimatul efectuandu-se ca urmare a exceptiei invocata de acesta privind lipsa capacitatii de exercitiu a defunctului la momentul introducerii actiunii (fila 47 din dosarul instantei de apel)
        Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor articolului 312 aliniatele 1 si 3 din Codul de procedura civila, a modificat in tot decizia recurata in sensul admiterii apelului, a schimbat in totalitate sentinta in sensul admiterii actiunii si cererii de interventie si, in consecinta, a constatat nulitatea contractelor de vanzare-cumparare nr. 1450 din 22 mai 1997 si respectiv nr. 33 din 06 ianuarie 2000 si a dispus radierea dreptului de proprietate inscris in favoarea paratului in baza celor doua contracte sus aratate din CF nr. 519-Cadea Mica de sub B.3, din CF nr. 530-Cadea Mica de sub B.16 si din CF nr. 173-Cadea Mica de sub B.17, cu restabilirea situatiei anterioare de carte funciara.
        S-a constatat totodata ca recurentii nu au solicitat a se face aplicarea prevederilor articolului 274 din Codul de procedura civila.