Competenta dupa materie. Nulitate absoluta.

      5.Competenta dupa materie. Nulitate absoluta.

Potrivit art.27 alin.1 din Codul de procedura penala, anterior modificarii prin O.U.G.nr.207 din 15.11.2000, privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala, tribunalul judeca infractiunile prevazute de art.209 alin.3 si 4 din Codul penal.
Potrivit art.146 din Codul penal modificat prin art.1 pct.5 din O.U.G. nr.207/2000 prin "consecinte deosebit de grave" se intelege o paguba materiala mai mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzate unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art.145, ori altei persoane juridice sau fizice.
Potrivit dispozitiilor art.3 din O.U.G.nr.207/2000, cauzele penale aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, vor continua sa fie judecate de instantele legal investite.
Conform art.197 alin.7 din Codul de procedura penala, dispozitiile relative la competenta dupa materie sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii care, potrivit alin.2 al aceluiasi articol, nu poate fi inlaturata in nici un mod.
In speta, instanta a fost investita cu judecarea cauzei privind pe inculpatul S.C. trimis in judecata, printre altele, pentru complicitate la infractiunea de furt calificat cu consecinte deosebit de grave, prev. de art.26 rap. la art.208- 209 lit.a si i si alin.3 din Codul penal, la data de 06.04.2000, anterior modificarii dispozitiilor art.27 alin.1 din Codul de procedura penala prin O.U.G. nr.207 din 15.11.2000.

       Decizia penala nr.84/R/14.02.2008
     (dosar nr.2104/111/P/2005)
Prin sentinta penala nr. 420 din 07.03.2005 a Judecatoriei Oradea,  in baza art. 334 cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica a faptei de la punctul 1 din rechizitoriu din art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a si i si alin. 3 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, in art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a si i cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal si cu aplicarea art. 13 cod penal, texte in baza carora instanta l-a condamnat pe inculpatul S.(fost M.) C., la o pedeapsa de 5 ani inchisoare.
      In baza art. 334 c.p.p. a schimbat incadrarea juridica a faptei de la pct. 1 din rechizitoriu din art. 26 c.p., raportat la art. 288 alin. 21 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, in art. 26 c.p. raportat la art. 288 alin. 1 c.p. cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, infractiune cu privire la care, in baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g cod procedura penala cu referire la art. 124 cod penal, a incetat procesul penal ca urmare a prescriptiei raspunderii penale.
       In baza art. 334 cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica a faptei de la pct. 1 din rechizitoriu din art. 291 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal in art. 291 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, infractiune cu privire la care, in baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g cod procedura penala, cu referire la art. 124 cod  penal, a incetat procesul penal, ca urmare a prescriptiei raspunderii penale.
       In baza art. 334 cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica a faptei de la pct. 1 din rechizitoriu din art. 35 alin. 2 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal in art. 35 alin. 2 din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal,  infractiune cu privire la care, in baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g cod procedura penala cu referire la art. 124 cod penal, a incetat procesul penal ca urmare a prescriptiei raspunderii penale.
       In baza art. 334 cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica a faptei de la pct. 2 din rechizitoriu din art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e si i si alin. 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, in art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin 1 lit. e si i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal si cu aplicarea art. 13 cod penal, text in baza caruia l-a condamnat pe acelasi inculpat la o pedeapsa de 5 ani inchisoare.
In baza art. 33 lit. a si 34 lit. b cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta executand pedeapsa cea mai grea de 5 ani 6 luni inchisoare pe care a sporit-o cu 6 luni inchisoare, astfel ca inculpatul executa pedeapsa de  6 ani inchisoare.
In baza art. 61 cod penal a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 8 ani 6 luni inchisoare aplicata prin s.p. 1278/1994 a Judecatoriei Cluj-Napoca, definitiva prin decizia penala nr. 476/1995 a Curtii de Apel Cluj, care constituie primul termen al recidivei si in baza art. 39 alin. 2 cod penal, a contopit restul de pedeapsa de 3 ani 7 luni si 4 zile, ce a ramas de executat din pedeapsa anterioara cu pedeapsa aplicata in prezenta cauza, inculpatul executand pedeapsa rezultanta de 9 ani, 7 luni si 4 zile inchisoare cu aplicarea art. 71 si 64 cod penal.
In baza art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii de 24 de ore din 15.11.1999 si arestul preventiv de la 16.11.1999 pana la 15.12.1999.
In baza art. 14, 346 cod procedura penala, cu referire la art. 998, 999 cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 marci germane, convertite in euro, in echivalent in lei la data platii, in favoarea partii civile S. G.
A constatat ca partea vatamata A. A. 4020 Linz Untere Donaulande 36 Austria, prin W. A.- Societate pe Actiuni Directoratul Austgriei de Sud, nu s-a constituit parte civila.
In baza art. 118 cod penal, a confiscat certificatul de inmatriculare eliberat de autoritatile austriece pentru un autoturism marca Mercedes tipul E - 300 Diesel cu numar de inmatriculare "W-88552-C", aflat in original la fila 94 din dosar si contractul de imprumut redactat in limba maghiara, datat 03.01.1997, aflat in original la dosar la fila 96, iar in baza art. 348 cod procedura penala a desfiintat aceste inscrisuri ca fiind false.
In baza art. 191 alin. 1 cod procedura penala, instanta a obligat inculpatul la plata sumei de 20.000.000 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele :
La data de 15.01.1997, societatea S. A. din Austria a reclamat furtul unui autoturism marca Mercedes E 300 D, din parcarea situata in incinta societatii,  furt care a avut loc la intervalul 11-13 ianuarie 1997, perioada care coincide sfarsitului de saptamana. La momentul savarsirii faptei, autoturismul nu era inmatriculat, in cuprinsul denuntului precizandu-se ca anul de fabricatie al autoturismului este 1995.
In data de 13.01.1997, la ora 4,00, in punctul de trecere a frontierei Biharkerestes - Artand, a fost depistat inculpatul S. C. conducand un autoturism marca Mercedes E 300 D, avand serie de sasiu WDB 2100201 A 011057, care avea numere de inmatriculare W 88552-C, autoturism cu privire la care s-a constatat ulterior ca este autoturismul reclamat ca furat, depistarea fiind facuta anterior plangerii partii vatamate, dat fiind ca, asa cum s-a mai aratat, sustragerea autoturismului a avut loc intr-una din zilele nelucratoare de la sfarsitul saptamanii.
Inculpatul S. C. a prezentat Politiei de Frontiera din Republica Ungara un certificat de inmatriculare si un contract de imprumut redactat in limba maghiara.
In urma cercetarilor efectuate in cauza s-a stabilit ca, numarul de inmatriculare W-88552-C nu corespunde seriei de sasiu a autoturismului in care circula inculpatul, corespunzand autoturismului sustras de la firma S. A., iar un autoturism care sa aiba numarul de inmatriculare si seria de sasiu identice cu cele existente  pe masina condusa de inculpat nu a fost niciodata inmatriculat in Austria. De asemenea, s-a stabilit ca, titulara certificatului de inmatriculare  S. R. este o persoana fictiva, care nu are domiciliul indicat in certificatul de inmatriculare si in contractul de imprumut.
Avand in vedere situatia de mai sus, autoritatile maghiare au procedat la indisponibilizarea autoturismului, inculpatul predand certificatul de inmatriculare si contractul de inchiriere, precum si placutele cu numerele de inmatriculare si cheile autoturismului.
In baza expertizei tehnice efectuate la solicitarea politiei maghiare, s-a constatat ca seria se  sasiu si motor este originala, masina nu a fost revopsita si nici nu prezinta urme de fortare sau efractie.
Avand in vedere ca inculpatului i-a fost ridicat pasaportul, s-a procedat si la verificarea deplasarilor acestuia in Austria, stabilindu-se ca, inculpatul nu s-a deplasat in Austria, astfel ca nu se poate retine in sarcina sa ca ar fi sustras acel autoturism, in sarcina inculpatului retinandu-se doar ca a promis anterior savarsirii furtului ca va tainui bunul cunoscand provenienta acestuia si ca-l va favoriza pe autor, imprejurare pe deplin dovedita prin faptul ca inculpatul s-a deplasat in Ungaria in data de 10.01.1997, anterior comiterii furtului, care a fost savarsit, asa cum s-a mai aratat in intervalul 11-13 ianuarie 1997, a preluat autoturismul furat cu cheile contrafacute, un certificat de inmatriculare falsificat si pentru a-si dovedi detentia autoturismului, a ajutat la falsificarea unui contract de imprumut redactat in limba maghiara.
In cauza s-a efectuat un raport de constatare tehnico stiintifica, cu privire la certificatul de inmatriculare pe care inculpatul l-a prezentat Politiei de Frontiera, stabilindu-se prin acesta caracterul fals al inscrisului, falsul fiind redactat de un copiator color, pe care a fost aplicata o stampila falsa.
In legatura cu contractul de imprumut cu care inculpatul a incercat sa faca dovada detentiei autoturismului, inculpatul a declarat ca acesta a fost redactat la un birou notarial din Ungaria, unde proprietara S. R. si inculpatul au convenit ca proprietara sa-i imprumute inculpatului autoturismul cu obligatia imprumutatului de a restitui masina la data de 03.02.1997.
Avand in vedere ca autoturismul cu care a fost depistat inculpatul la P.T.F. avea numere de inmatriculare false cu care autoturismul a circulat pe drumurile publice, prima instanta a retinut in sarcina inculpatului si savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism avand numele de inmatriculare false, prevazuta de art. 35 alin. 2 din Decretul 328/1966.
Avand in vedere ca inculpatul a fost trimis in judecata pentru complicitate la furt calificat cu consecinte deosebit de grave, prevazuta de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a si i si alin. 3 cod penal, iar de la data savarsirii faptei a fost modificat continutul articolului si avand in vedere ca faptele au fost savarsite dupa data liberarii conditionate de sub pedeapsa de 8 ani 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1278/1994 a Judecatoriei Cluj Napoca, dar anterior datei la care pedeapsa ar fi fost considerata executata, prima instanta, in temeiul art. 334 cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica a faptei descrise mai sus, din art. 26 cod penal raportat la art. 108 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a si 1 si alin. 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, in art. 26t cod penal raportat la art. 108 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i  cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal si cu aplicarea art. 13 cod penal, texte in baza carora l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 5 ani inchisoare, starea de fapt si vinovatia inculpatului fiind pe deplin dovedite cu probele de la dosar, respectiv declaratiile inculpatului, constatarile tehnico-stiintifice, inscrisurile oficiale si expertizele efectuate cu privire la acestea.
Avand in vedere ca inculpatul a ajutat la falsificarea certificatului de inmatriculare si a contractului de imprumut si ulterior a folosit aceste inscrisuri cunoscand ca sunt false, prima instanta a retinut in sarcina inculpatului savarsirea infractiunilor de complicitate la fals material in inscrisuri oficiale prevazuta de art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 cod penal, in conditiile in care cunostea ca astfel ajuta la savarsirea unei fapte penale, actionand cu intentie atat pentru obtinerea de documente care sa-i dovedeasca detentia, precum si uz de fals, prevazuta de art. 291 cod penal, in conditiile in care, inculpatul stia ca bunurile pe care le prezinta Politiei de Frontiera sunt false, din moment ce, chiar si cu intentia a ajutat la falsificarea acestora.
Sub aspectul laturii civile s-a retinut ca, autoturismul cu privire la care autoritatile maghiare au dispus indisponibilizarea, a fost predat firmei de asigurari, prejudiciul fiind recuperat in natura, societatea de asigurari neconstituindu-se parte civila. Referitor la inscrisurile cu privire la care s-a facut dovada ca sunt falsificate, prima instanta in temeiul art. 118 cod penal a dispus confiscarea certificatului de inmatriculare aflat in original la fila 94 din dosar, precum si contractul de imprumut redactat in limba maghiara datat 3 ianuarie 1997 si aflat in original la dosar la fila 98, iar in baza art. 348 cod procedura penala a desfiintat aceste inscrisuri ca fiind false.
Prin acelasi rechizitoriu inculpatul S. C. a fost trimis in judecata pentru infractiunea de furt cu consecinte deosebit de grave prevazuta de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e si i si alin. 3 cod penal, comis in dauna partii civile S. G.
Din probele de la dosar prima instanta a retinut ca, in data de 03.09.1998 a sustras autoturismul marca Mercedes 230 E, avand numar de inmatriculare W 507-PU proprietatea numitului S. G., autoturism ce se gasea parcat in Oradea.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor - dosar 462/P/1998 a fost trimis in judecata inculpatul L. I. pentru savarsirea infractiunii de furt a acestui autoturism, fiind condamnat definitiv pentru furt calificat cu consecinte deosebit de grave de catre Curtea Suprema de Justitie prin decizia penala nr. 1744/19.04.2000 la o pedeapsa de 3 ani 6 luni inchisoare cu executare.
Urmare a plangerii formulate de partea  vatamata S. G., organele de politie au efectuat au efectuat urmarirea in trafic a autoturismului, observand la un moment dat, in comuna Cetariu, ca inculpatul S. C., care circula cu autoturismul sau inmatriculat in judetul Neamt, in urma masinii acestuia circuland autoturismul sustras, inculpatul L. I. fiind vazut de doi martori domiciliati in satul Sisterea coborand din autoturismul Mercedes si abandonandu-l.
Avand in vedere ca infractiunile retinute in sarcina inculpatului au fost savarsite in intervalul de timp de la liberare si pana la indeplinirea duratei pedepsei, prima instanta in temeiul art. 61 cod penal a revocat liberarea conditionata a inculpatului din executarea pedepsei de 8 ani 6 luni inchisoare aplicata prin s.p. 1278/1994 a Judecatoriei Cluj Napoca, definitiva prin decizia penala nr. 476/1995 a Curtii de Apel Cluj, iar in baza art. 39 alin. 2 cod penal, a contopit restul de pedeapsa de 3 ani 7 luni si 4 zile, ce a ramas de executat din pedeapsa anterioara cu pedeapsa aplicata in prezenta cauza, inculpatul executand pedeapsa rezultanta de 9 ani, 7 luni si 4 zile inchisoare cu aplicarea art. 71 si 64 cod penal.
Avand in vedere ca inculpatul a fost retinut si arestat preventiv, instanta in  temeiul art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii de 24 de ore din 15.11.1999 si arestul preventiv de la 16.11.1999 pana la 15.12.1999.
Sub aspectul laturii civile, cu privire la cea de a doua fapta retinuta in sarcina sa la pct. 2 din rechizitoriu, instanta, in temeiul art. 14, 346 cod procedura penala, cu referire la art. 998, 999 cod civil, a obligat inculpatul sa-i achite partii civile S. G. suma de 2.000 marci germane, convertite in euro, in echivalent in lei la data platii, suma care reprezinta reparatiile ce au fost necesare, dat fiind ca usa a fost fortata, la fel si contactul, iar din masina au fost sustrase mai multe bunuri.
Impotriva acestei sentinte penale, in termen legal, a declarat apel inculpatul S. C., solicitand desfiintarea hotararii atacate ca netemeinica si nelegala si in principal trimiterea cauzei la instanta de fond pentru rejudecare, motivand ca judecata s-a efectuat fara citarea partii vatamate si anume SC S. A. SRL Austria, fiind citata la un moment dat in fata instantei de fond A. A. prin W. A. SA,despre care sustine ca nu are calitate.
In subsidiar, a solicitat restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea pentru refacerea urmaririi penale, invocand nelegala sesizare a instantei. Mentioneaza ca inculpatului i-au fost incalcate toate drepturile la aparare prin aceea ca a fost oprit cu autoturismul de autoritatile maghiare unde s-a desfasurat o ancheta, iar inculpatul nu cunoaste limba maghiara. Actele intocmite in aceste conditii au fost trimise Parchetului de pe langa Curtea de Apel Oradea in vederea continuarii cercetarilor, iar traducerea lor a fost realizata de procurorul care a instrumentat cauza si de politisti, nu de un interpret autorizat. Sustine ca audierea sa in statul strain s-a efectuat fara asigurarea unui traducator, astfel incat, declaratia sa de recunoastere nu constituie proba.
A solicitat totodata, in cazul retinerii cauzei  si rejudecarii de catre instanta de apel, achitarea sa pentru fapta descrisa la punctul 1 din rechizitoriu, motivand ca actele de complicitate la furt calificat nu au fost probate, respectiv nu s-a dovedit cine este autorul furtului. Arata ca, desi a cumparat autoturismul, a achitat contravaloarea acestuia,a fost trimis in judecata. Totodata, sustine ca, in sarcina sa se poate retine cel mult savarsirea infractiunii de tainuire, insa conditionat de a se stabili cu certitudine ca la momentul achizitionarii autoturismului inculpatul cunostea ca acesta a fost furat.
Cu privire la infractiunea descrisa la punctul 2 din rechizitoriu, a solicitat achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.  10 lit. c cod penal, motivand ca nu exista nici o proba din care sa rezulte savarsirea infractiunii de complicitate la furt calificat. Arata ca cercetarea sa a inceput odata cu suplimentul de declaratii luat inculpatului L. I., care l-a indicat drept autor al furtului, parchetul incepand urmarirea penala fara a astepta solutia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, care l-a condamnat la L. I. in calitate de autor al acestei infractiuni.
In subsidiar a solicitat sa se constate ca poate fi retinuta in sarcina sa cel mult o infractiune de favorizare a infractorului, iar in situatia in care  instanta de apel va mentine incadrarea juridica initiala, sa-i reduca pedeapsa aplicata, tinandu-se seama de pedeapsa aplicata de Inalta Curte de Casatie si Justitie autorului aceleiasi fapte.
Prin decizia penala nr. nr.198/A din 15 iunie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor s-a admis apelul penal declarat de inculpatul S. C. impotriva sentintei penale nr. 420 din 07.03.2005 pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a desfiintat-o in sensul ca a descontopit pedeapsa rezultanta de 9 ani 7 luni 4 zile inchisoare in pedepsele componente de:
      1. 6 ani inchisoare, pe care le randul sau a descontopit-o in pedepsele individuale de : 5 ani inchisoare (pct.1 R); 5 ani 6 luni inchisoare (pct.2 R); sporul de 6 luni inchisoare pe care l-a inlaturat.
         2. restul de pedeapsa de 3 ani 7 luni 4 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 8 ani 6 luni inchisoare aplicata inculpatului prin s.p. nr.1278/1994 a Judecatoriei Cluj Napoca, definitiva prin d.p. nr.476/1995 a Curtii de Apel Cluj.
      A redus pedeapsa aplicata inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev. si ped. de art.26 rap. la art.208 al.1 - 209 al.1 lit."e" si "i" C.p. cu aplic. art.37 lit."a" C.p. si art.13 C.p. de la 5 ani 6 luni inchisoare la 4 ani inchisoare.
      A descontopit pedeapsa rezultanta de 4 ani inchisoare aplicata inculpatului prin s.p. nr.1994/2003 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosar nr.13288/2002 in pedepsele componente de:
      1. 3 ani 8 luni inchisoare, pe care la randul sau a descontopit-o in pedepsele individuale de: 3 ani 6 luni inchisoare; 2 ani inchisoare; 2 ani inchisoare; sporul de 2 luni inchisoare pe care l-a inlaturat.
      2. restul de pedeapsa de 3 ani 7 luni 4 zile inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 9 ani 8 luni inchisoare aplicata prin s.p. nr.719/1996 a Judecatoriei Dej ,
      3. sporul de 4 luni pe care l-a inlaturat.
       In baza art.36 C.p. a contopit pedepsele individuale sus aratate de: 5 ani inchisoare, 4 ani inchisoare, 3 ani 6 luni inchisoare, 2 ani inchisoare, 2 ani inchisoare, in pedeapsa cea mai grea de 5 ani inchisoare la care a adaugat un spor de 2 luni inchisoare, rezultand o pedeapsa de 5 ani 2 luni inchisoare.
      S-a mentinut revocarea beneficiului liberarii conditionate. 
      In baza art. 61 C.p. a contopit pedeapsa rezultanta de 5 ani 2 luni inchisoare cu restul de pedeapsa de 3 ani 7 luni 4 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 8 ani 6 luni aplicata prin s.p. nr.1278/1994 a Judecatoriei Oradea in pedeapsa cea mai grea de 5 ani 2 luni inchisoare la care a adaugat un spor de 4 luni inchisoare, inculpatul urmand a executa pedeapsa rezultanta de: 5 ani 6 luni inchisoare cu art.71, art.64 lit."a, b" C.p.
      In baza art.88 c.p. s-a dedus din pedeapsa durata retinerii si arestului preventiv de la 15.11.1999 la 15.12.1999 si de la 15 decembrie 1999 la 28 decembrie 1999, perioada arestului preventiv in vederea extradarii de la 26.04.2005 la 12.06.2005 precum si perioada executata de la 13.06.2005 la zi.
      S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr.3880/2004 emis in baza s.p. nr.1994/2006 pronuntata de Judecatoria Oradea si s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotarari.
      S-a mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca hotararea instantei de fond este in parte netemeinica si nelegala, si apelul fondat, si l-a admis ca atare. In ceea ce priveste fapta descrisa la punctul 1 din rechizitoriu, a apreciat ca hotararea
instantei de fond, de condamnare a inculpatului pentru savarsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. "a" si "i" cod penal cu aplicarea art. 13 cod penal, este temeinica si legala, avand la baza un probatoriu concludent si corect interpretat de catre aceasta.
Acesta insumeaza certificatul de inmatriculare fals, act notarial fals, raport tehnico-stiintific, reclamatia partii vatamate, declaratii de inculpat si date comunicate prin adrese de diverse institutii. Toate acestea coroborate conduc cu certitudine la concluzi ca actele materiale executate de inculpat si probate fara echivoc, sunt acte specifice complicitatii, solicitarea sa in apel de a fi achitat din lipsa de probe sau de a se retine in sarcina sa cel mult infractiunea de tainuire, fiind nefondata.
In cea ce priveste primul aspect a retinut ca : in data de 13.01.1997, inculpatul S. C. s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei cu intentia de a trece din Ungaria in Romania, acesta conducand un autoturism marca Marcedes E 300 D, cu numar de inmatriculare austriac. La controlul documentar a prezentat pasaportul sau, certificatul de inmatriculare al autoturismului si un act notarial de imprumut al autoturismului pe  care il conducea.
Probele enuntate dovedesc ca certificatul de inmatriculare este fals si de asemenea, ca actul notarial este fals.
Actul notarial de imprumut al autoturismului a fost incheiat la 03.01.1997 in Budapesta si este semnat de inculpat, aspect recunoscut de acesta si constatat in cadrul unei lucrari criminalistice. La data de 03.01.1997 conform mentiunilor inscrise in pasaportul inculpatului, acesta nu s-a aflat in Budapesta. Este astfel dovedita fara echivoc implicarea directa a inculpatului in executarea actelor  pregatitoare, acest inscris avand menirea a de a crea o aparenta de legalitate imprejurarii ca autoturismul se afla in posesia unei alte persoane decat proprietarul sau si de a disimula implicit furtul acestuia.
Pozitia de nerecunoastere a inculpatului nu creeaza nici un dubiu asupra acestui aspect, insasi sustinerile sale, urmare a caracterului nerealist si echivoc ducand la incriminarea sa.
Astfel, inculpatul a declarat ca a semnat un act in alb cu titularul masinii si ca acesta a intrat intr-o cladire cu mai multe firme de avocatura, revenind la scurt timp cu actul completat si autentificat. Este la nivelul unei cunoasteri de ordin general, imprejurarea ca pentru intocmirea unui act notarial bilateral este necesara prezenta ambelor parti in fata notarului, lucru pe care inculpatul putea sa-l asigure, aflandu-se, asa cum a declarat, langa cladirea unde s-a intocmit actul.
Inculpatul a mai afirmat ca a fost indus in eroare de catre numitul S. R., persoana ce nu a putut fi identificata, intrucat, desi nominalizata atat in certificatul de inmatriculare cat si in actul notarial, datele privind domiciliul acestuia au fost nereale si de catre numitul "Duysi", cu privire la care, inculpatul de asemenea, nu confera alte date care sa faca posibila identificarea sa.
Este evidenta nesinceritatea inculpatului urmare sustinerilor sale neverosimile, vadit menite a face imposibila identificarea persoanelor a caror implicare a invocat-o, contextul faptic evidentiind, la randul sau, o participare mult mai larga a inculpatului. Astfel,  acesta a fost surprins la volanul unui autoturism, dovedit a fi sustras din Austria, respectiv din patrimoniul firmei S. SRL, in momentul in care intentiona sa-l introduca in Romania, respectiv la sfarsit de saptamana, cand partea vatamata(societatea comerciala) nu avea cunostinta de comiterea furtului, ca dovada faptul ca plangerea penala a fost depusa de aceasta la data de 13.01.1997. Toate aceste elemente corelate demonstreaza existenta unui plan infractional bine structurat, in cadrul caruia activitatea inculpatului S. C. de executarea unor acte pregatitoare si indepartare a autoturismului sustras de la locul faptei, este o activitate infractionala specifica complicitatii, amplitudinea acesteia excluzand limitarea sa l o simpla actiune de tainuire.
In opinia instantei de apel este corecta aprecierea ca desi inculpatul a fost descoperit in timp ce avea in posesia sa un obiect furat si uza de documente false pentru a camufla provenienta acestuia, in conditiile in care nu s-a probat ca la data furtului inculpatul a patruns pe teritoriul Austriei, stat in care s-a aflat autoturismul in momentul sustragerii, nu se poate retine in sarcina sa o participare la savarsirea infractiunii in forma autoratului.
Tribunalul a apreciat ca pedeapsa aplicata inculpatului este corect individualizata de instanta de fond, aceasta retinand corect ca inculpatul este recidivist, antecedenta sa penala insumand condamnari pentru infractiuni de acelasi gen, in prezenta cauza a avut o atitudine nesincera, iar imprejurarile concrete de savarsire a faptei ii confera gravitate.
In ceea ce priveste modul de desfasurare a urmaririi penale pentru aceasta infractiune, s-a invocat incalcarea dreptului la aparare si s-a solicitat pentru acest motiv restituirea cauzei la parchet, motivandu-se ca actele de cercetare efectuate de autoritatile maghiare au fost traduse in limba romana de organul de politie si nu de un traducator autorizat si de asemenea ca inculpatul a fost audiat de autoritatile maghiare fara a i se asigura un traducator autorizat.
Instanta de apel a retinut ca din inscrisul aflat la fila 110 din dosarul de urmarire penala  rezulta ca inculpatul "vorbeste si scrie bine in limba maghiara", ceea ce a inlaturat obligatia autoritatilor maghiare de a-i asigura translator. In plus, inculpatul a fost audiat, in faza de urmarire penala, in prezenta aparatorului sau, de organul de urmarire penala din tara, declaratiile sale regasindu-se la dosarul cauzei (filele 133-137 dosar urmarire penala).
Inculpatul nu a fost audiat in cursul judecatii, intrucat in fata instantei de fond nu s-a prezentat, iar in fata instantei de apel a refuzat sa dea declaratii. Instanta de apel a retinut ca dreptul sau la aparare nu a fost incalcat, urmarirea penala fiind efectuata de organul judiciar roman, iar actele de cercetare efectuate de autoritatile maghiare nu au implicat, in mod esential, participarea sa, fiind vorba de autosesizari, solicitari de la Interpol, solicitari de la societatea de asigurare in vederea prezentarii actelor originale ale autoturismului si predarii acestuia, respectiv o constatare tehnica readministrata de organul de urmarire penala roman. Din actele de ridicare a pasaportului si de indisponibilizare a autoturismului rezulta ca acesta si-a exprimat pozitia in limba maghiara.
Cu privire la faptul ca actele intocmite de autoritatile maghiare nu au fost traduse de un interpret autorizat, tribunalul a apreciat ca aceasta imprejurare nu constituie o cauza de nulitate absoluta, nefiind vorba de neasigurarea unui interpret inculpatului, astfel incat, fiind invocata doar in fata instantei de apel, respectiv tardiv, sanctiunea nulitatii relative este inoportuna.
Fata de cele expuse, instanta de apel a apreciat ca sesizarea instantei a fost legala, astfel incat nu se impunea restituirea cauzei la parchet.
Mai face precizarea sub aspect procedural ca in opinia instantei de apel nu era necesara citarea persoanei vatamate, intrucat inregistrand o plangere, aceasta avea cunostinta de initierea unei proceduri judiciare si putea sa se constituie parte vatamata. In plus, pentru autoturismul sustras, aceasta a fost despagubita de W.A., aceasta la randul sau intrand in posesia autoturismului(f.32,42 dosar u.p.)
In ceea ce priveste fapta descrisa la punctul 2 din rechizitoriu, instanta de apel a apreciat ca solutia instantei de fond privind incadrarea juridica data faptei din infractiunea prevazuta de art. 108 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. "l" si "i"  si alin. 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "a" cod penal si art. 13 cod  penal este temeinica, probatoriul administrat proband in sarcina inculpatului o actiune de ajutor oferit autorului, respectiv L. I., condamnat pentru aceasta forma de participatie penala prin decizia nr. 1744/2000 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie in dosar nr. 3108/1999, actiune alaturata actiunii acestuia de sustragere a bunului.
Aceasta rezulta din probele administrate, respectiv declaratia data de L. I. la data de 07.12.1998, ca inculpat, in fata instantei de judecata,  unde acesta a sustinut ca inculpatul Stancu Constantin i-a cerut sa conduca masina marca Mercedes pana in localitatea Sisterea, declaratia partii vatamate, care a declarat ca anterior furtului a fost urmarita de un autoturism marca WV Passat de culoare rosie, si l-a recunoscut pe inculpatul S. C. ca fiind persoana care a coborat langa masina sa din masina WV Passat de culoare rosie, pentru a o studia, imprejurarea ca inculpatul S. C. locuia in acelasi apartament cu inculpatul, cetatean maghiar, L. I., ce dovedeste faptul ca se cunosteau bine, prezenta autoturismului marca WV Passat de culoare rosie semnalata de organul de politie, pe drumul ce leaga  localitatea Oradea de localitatea Cetariu, urmat de autoturismul sustras, marca "Mercedes".
Actul de complicitate retinut in sarcina inculpatului S. C. consta in executarea unor acte premergatoare de urmarire si localizare a autoturismului sustras ulterior de inculpatul L. I. si apoi de conducere a autoturismului spre o alta localitate, in mod cert pentru ascunderea sa.
Fata de cele aratate, solicitarea de schimbare a incadrarii juridice in infractiunea de  favorizare a infractorului, este apreciata ca nefondata.
In ceea ce priveste modul de individualizare a pedepsei aplicate, raportat la forma de participatie penala a inculpatului S. C., complicitate,  precum si la imprejurarea ca autorul acestui furt, L. I., a fost condamnat de instanta suprema pentru aceeasi fapta la pedeapsa de 3 ani 6 luni inchisoare, instanta de apel apreciaza ca pentru asigurarea unui tratament penal echitabil intre participanti, se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului S. C. de la pedeapsa de 5 ani 6 luni inchisoare la pedeapsa de 4 ani inchisoare, sanctionarea sa ramanand in continuare mai aspra decat cea a autorului in considerarea circumstantelor sale personale, privind starea de recidiva si atitudinea de nerecunoastere a faptei.
In ceea ce priveste operatiunea de contopire a pedepselor realizate de instanta de fond, tribunalul a retinut ca aceasta este nelegala, intrucat desi se face aplicarea dispozitiilor art. 61 cod penal si se contopeste pedeapsa rezultanta de 5 ani 6 luni inchisoare aplicata  in prezenta cauza cu restul de pedeapsa de 3 ani 7 luni si 4 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 8 ani 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala 1278/1995 a Judecatoriei Cluj Napoca, instanta aplica inculpatului o pedeapsa de 9 ani 7 luni si 4 zile inchisoare, evident obtinuta in urma efectuarii unui cumul aritmetic nelegal, in conditiile in care nu se face nici o mentiune privind aplicarea vreunui spor de pedeapsa.
Reformand operatiunea de contopire a pedepsei, instanta de apel a avut in vedere si o alta condamnare a inculpatului, dispusa prin sentinta penala nr. 1994/2003 pronuntata de Judecatoria Oradea, in a carei executare, inceputa la 13.06.2005, inculpatul se afla si in prezent.
      Impotriva acestei decizii, in termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor si inculpatul S. C., solicitand casarea acesteia ca fiind netemeinica si nelegala.
Parchetul, prin calea de atac exercitata a solicitat admiterea recursului in ceea ce priveste modificarile aduse sentintei instantei de fond prin decizia recurata, in sensul inlaturarii dispozitiilor de reducere a pedepsei aplicate inculpatului, de 5 ani si 6 luni inchisoare, iar, dupa contopirea pedepselor aplicate cu cele din sentinta instantei de fond si cu restul de pedeapsa din recidiva, sa i se aplice inculpatului o pedeapsa in cuantumul maxim initial stabilit de Judecatoria Oradea si sa i interzica inculpatului, pe perioada executarii pedepsei principale doar drepturile prevazute in art. 64 lit. a teza a II-a si litera b Cod penal.
In motivarea recursului s-a sustinut, ca in mod netemeinic si nelegal instanta de apel a redus pedeapsa aplicata inculpatului pentru cea de-a doua infractiune, tinand seama de atitudinea procesuala a inculpatului, care a dat dovada de o deosebita perseverenta infractionala, si de starea de recidiva a acestuia, iar cu privire la aplicarea pedepselor accesorii s-a invocat Codul de buna conduita in materie electorala al Comisiei Europene si practica CEDO, sustinandu-se ca, in raport de natura infractiunilor comise si de persoana inculpatului, nu se impune restrangerea, in ceea ce il priveste, a dreptului de a alege.
Inculpatul, prin recursul declarat a solicitat, in principal, casarea hotararilor pronuntate si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor, pentru judecarea in prima instanta, iar in subsidiar casarea hotararilor in sensul schimbarii incadrarii juridice a faptei, in ceea ce priveste prima infractiune retinuta in sarcina acestuia, in cea prev. de art. 221 Cod penal. In ceea ce priveste cea de-a doua infractiune, respectiv complicitate la furtul comis de inculpatul L., s-a invocat imprejurarea ca, prin decizia instantei de recurs, s-au retinut in sarcina autorului circumstante atenuante, conditii in care acestea trebuiau retinute si in sarcina complicelui, ca in mod nelegal s-a revocat liberarea conditionata, considerente pentru care s-a solicitat sa i se aplice inculpatului, pentru aceasta infractiune o pedeapsa egala cu minimul special prevazut de lege, respectiv 3 ani inchisoare, iar, in urma contopirii acesteia cu pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 1994/2003 a Judecatoriei Oradea, sa se dispuna ca inculpatul sa executate pedeapsa cea mai grea, de 4 ani inchisoare si sa se constate ca aceasta a fost executata, inculpatul fiind liberat conditionat.
Examinand hotararile pronuntate in cauza prin prisma recursurilor declarate, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 385/6 si art. 385/14 Cod procedura penale, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de art. 385/9 Cod procedura penala, curtea a constatat ca acestea sunt nelegale si netemeinice, iar recursurile declarate in cauza sunt fondate, urmand a fi admise ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
      Curtea a constatat ca, in cauza, este incident cazul de casare prevazut de art. 385/9 alin. 1 punctul 1 Cod procedura penala, nefiind respectate dispozitiile privind competenta dupa materie.
Astfel, in speta, prin rechizitoriul din 6 aprilie 2000, dat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor in dosarul nr. 529/P/1998, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului S. C., pentru comiterea infractiunilor prev. si ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 lit. a si i si alin. 3 Cod penal, art. 26 rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal, art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966 si art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e si i si alin. 3 Cod penal.
La Tribunalul Bihor, dosarul a fost inregistrat in data de 6 aprilie 2000, sub nr. 2957/2000.
Prin sentinta penala nr. 127 din 14 mai 2001, Tribunalul Bihor a dispus, in baza art. 42 Cod procedura penala, declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Oradea, retinandu-se, in considerentele sentintei ca, potrivit dispozitiilor OUG nr. 207/2000, prin "consecinte deosebit de grave", se intelege o paguba materiala de un miliard de lei si ca, in speta valorile sunt sub un miliard de lei.
Curtea a retinut ca, intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 27 alin. 1 Cod procedura penala, in vigoare la acea data, tribunalul judeca in prima instanta infractiunile prev. de art. 209 alin. 3 si 4 Cod penal si ca, prin art. 1 punctul 5 din OUG nr. 207/2000, art. 146 Cod penal a fost modificat, in sensul ca, prin "consecinte deosebit de grave" se intelege o paguba materiala mai mare de 1.000.000.000 lei ROL, conditii in care, intr-adevar, competenta de solutionare a cauzei, in raport de cuantumul pagubelor comise prin infractiunile pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, ar fi revenit judecatoriei.
Cu toate aceste, in mod eronat tribunalul si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Oradea, cata vreme, potrivit dispozitiilor art.  3 din OUG nr. 207/2000, cauzele penale aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a ordonantei, vor continua sa fie judecate de instantele legal investite.
Or, in raport de dispozitiile legale mai sus invocate, cauza trebuie sa continue a fi judecata de Tribunalul Bihor.
Procedand la declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Oradea, tribunalul a incalcat dispozitiile legale privind competenta dupa materie, conditii in care hotararile pronuntate in cauza sunt lovite de nulitate absoluta.
In aceste conditii, curtea, in  baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedura penala, a admis recursurile penale declarate in cauza, a casat cele doua hotarari si a dispus trimiterea cauzei spre judecare Tribunalului Bihor, urmand ca celelalte motive invocate in motivele de recurs sa fie analizate de instanta astfel investita.