Drepturi salariale ale personalului din justitie

Prin actiunea adresata Tribunalului Bacau, inregistrata sub nr. 2443/23.04.2009 – reclamantele V.R.C. si N.G. au chemat in judecata paratii Ministerul Justitiei, Ministerul Finantelor Publice, Curtea de Apel Bacau si Tribunalul Bacau solicitand:
- obligarea acestor parati la calcularea si la plata drepturilor                               salariale reprezentand sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica                             de 50% calculat asupra indemnizatiei de baza brute lunare, incepand                             cu data de 29.01.2009 si pana la data pronuntarii sentintei, precum                                si pentru viitor, in forma reactualizata cu indicele de inflatie;
- obligarea Ministerului Finantelor Publice Bucuresti sa puna                             la dispozitia Ministerului  Justitiei Bucuresti  sumele necesare achitarii                       acestor drepturi banesti.
Motivandu-si actiunea, reclamantele au aratat ca sunt judecatori                          la Judecatoria Bacau incepand cu data de 29.01.2009, iar drepturile                      acordate nu includ si sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica                                  de 50% calculat asupra indemnizatiei de baza brute lunare.
Au  sustinut ca prin decizia din 10.03.2008 pronuntata in dosar nr.5/2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca „in  interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, constata ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de  specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si                                suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara,                      respectiv salariul de baza brut lunar si dupa intrarea in vigoare a                     Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001,             invocand considerentele acestei decizii obligatorii conform art. 329                          alin. 3 din codul de procedura civila” fiind evocate si dispozitiile                               art. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, dispozitiile                                      art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si                                libertatilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la aceasta conventie, art. 16 din Constitutia Romaniei.
Prin intampinare, parata Directia Generala a Finantelor Publice                                a invocat exceptia lipsei calitatii  procesuale pasive, aratand ca rolul                            sau este acela de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza                          proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, in speta calitatea de ordonator principal de credite apartinand Ministerului Justitiei.
Mai arata ca in temeiul art.III din OUG 75/2008  s-a emis ordinul comun privind modalitatea de esalonare a platii sumelor prevazute in titlurile executorii emise pana la data intrarii in vigoare a acestei ordonante si ca prin decizia nr.838/27.05.2009 Curtea Constitutionala a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca pe de o parte si Parlamentul Romaniei si Guvernul Romaniei pe de alta parte (f.25,26).
Ceilalti parati, desi legal citati, nu au formulat intampinare si                               nu au trimis reprezentant in instanta.
Cererea este legal scutita de taxa de timbru.
 Examinand cauza instanta constata urmatoarele:
 In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a Ministerului                       Finantelor Publice, Tribunalul  retine ca potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, acest minister coordoneaza actiuni care                              sunt in responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregatirea proiectelor                       bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor                                 privind aprobarea contului general anual de executie. Conform art. 3                                 alin. 1 pct. 2 din H.G. nr. 208/2005 aceasta institutie gestioneaza                                      si proiectul legii de rectificare bugetara. In lipsa rectificarii bugetului                           cu sumele necesare, Ministerul Justitiei se afla in imposibilitate de a                          dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanti.
Drept urmare aceasta exceptie urmeaza a fi respinsa.
Pe fondul cauzei, Tribunalul retine ca potrivit art. art. 47 din                             legea nr. 50/1996 republicata s-a stabilit ca magistratii au dreptul la                             un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat                                 la indemnizatia bruta lunara.
Prin O.G. nr. 83/2000 s-a abrogat art. 47 din Legea 50/1996.
Prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronuntata de Inalta Curte                             de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, publicata in Monitorul Oficial                             nr. 444/2008 instanta suprema, solutionand recursul in interesul legii                   promovat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca „in interpretarea si aplicarea                                   unitara a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea                                     si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti,                       constata ca judecatorii, procurorii, magistratii asistenti, precum si                        personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru                          risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta                            lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si dupa intrarea in vigoare                              a O.G. nr. 83/2000 aprobata prin Legea nr. 334/2001”, aceasta decizie                               fiind obligatorie conform art. 329 alin. 3 Cod procedura civila.
A retinut instanta suprema ca desi „Guvernul Romaniei nu a                              fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 sa modifice sau sa completeze                          Legea nr. 50/1996, modificata si completata prin Ordonanta                            Guvernului nr. 55/1997, aprobata cu modificari si completari prin                           Legea nr. 126/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,                               Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totusi, prin art. IX alin (2) paragraful 1                    din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozitiile                                 art. 47 din Legea nr. 50/1996”, iar „prin emiterea Ordonantei                         Guvernului nr. 83/2000 au fost depasite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul Romaniei, incalcandu-se astfel dispozitiile                                art. 108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constitutia Romaniei”.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca „instantele                      judecatoresti se pot pronunta asupra regularitatii actului de abrogare                                si a aplicabilitatii in continuare a normei abrogate in conditiile precizate                        mai sus, in virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie in recursul                                   cu a carui solutionare a fost corect investita.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare continute in                            art. 1 punct 42 si in articolul 9 alin. 2 din O.G. nr. 83/2000 impune ca                    instantele de judecata sa considere ramase in vigoare dispozitiile art. 47                      din Legea nr. 50/1996, republicata.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare partiala,                        determinata de neregularitatea modului in care au fost adoptate, face                             ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicata, si, respectiv, ale                              art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificata si completata, sa se produca                             si dupa intrarea in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, in raport de cele retinute, rezulta fara echivoc                        faptul ca au supravietuit dispozitiilor de abrogare normele ce                            reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, astfel ca acestea au produs efecte juridice.
In prezent, dispozitiile respective si-au incetat aplicabilitatea,                    deoarece, incepand cu data de 12.11.2009 a intrat in vigoare Legea nr.                     330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri                     publice, lege ce abroga orice alta norma privind salarizarea bugetarilor.
Instanta suprema a avut in vedere si  practica in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a retinut in mod constant ca exista discriminare atat timp cat diferenta de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate in situatii analoage nu are o justificare legitima, obiectiva si                       rezonabila (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, decizia din 26 septembrie 2002,  Duchez contra Frantei, decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra Romaniei, $ 59).
S-a statuat ca „a accepta teza propusa de procurorul general prin                 recursul in interesul legii, in sensul neacordarii acestui spor, in mod                       inevitabil ar duce la situatia in care in sistemul judiciar ar exista,                                        pe de o parte, magistrati si personal auxiliar de specialitate care                           beneficiaza de sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihica si,                                 pe de alta parte, magistrati si personal auxiliar de specialitate carora,                            desi desfasoara aceeasi activitate si in aceleasi conditii, nu li s-ar                        recunoaste acest drept.
Or, este evident ca interpretarea diferentiata a normelor incidente                          cu privire la aceleasi categorii socio-profesionale, cu atat mai mult                          cu cat nu se constata existenta unei justificari legitime, obiective si                       rezonabile, ar fi de natura sa reprezinte o discriminare in sensul                     dispozitiilor art. 16 alin. 1 din Constitutie, republicata, ale Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor                       formelor de discriminare, republicata si ale art. 1 din Protocolul nr. 12                   aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului”.
Fata de cele retinute, avand in vedere ca prin decizia nr. 21/2008                    Inalta Curte de Casatie si Justitie – in compunerea Sectiilor Unite a                         constatat ca art. I pct. 42 si alin. IX alin. 2 paragraful 1 din O.G.                                nr. 83/2000 adoptata cu incalcarea limitelor legii speciale de abilitare                            sunt neconstitutionale, conform art. 147 alin. 1 din Constitutie si isi                        inceteaza efectele, astfel incat drepturile consacrate legislativ prin                              dispozitiile art. 47 din legea nr. 50/1996 se cuvin si in continuare                          persoanelor care se incadreaza in ipotezele la care se refera legea,                             vazand si dispozitiile imperative ale art. 329 pct. 3 din C. proc. Civ.,                             Tribunalul apreciaza ca actiunea reclamantei este intemeiata, paratii                   Ministerul Justitiei, Curtea de Apel  Bacau si Tribunalul Bacau,                            urmand a fi obligati la plata drepturilor salariale constand in sporul                                  de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50%, incepand cu data de                       31.01.2009 pana la intrarea in vigoare a legii unice de salarizare, respectiv 12.11.2009.
Pentru o justa despagubire, urmare a efectelor inflatiei asupra                   nivelului de trai, sumele vor fi acordate in valoare actualizata cu rata                        inflatiei, din momentul in care angajatorul datora respectivele drepturile                 banesti si momentul in care aceste sume vor fi efectiv achitate.
Ministerul Finantelor Publice va fi obligat la alocarea sumelor                     necesare platii drepturilor mentionate, deoarece, acest minister are rolul                          de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza                      proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si elaborarea                   proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, obligatia Ministerul Finantelor Publice de alocare                           a acestor sume rezulta si din dispozitiile art. 1 din O.G. nr. 22/2002,                       aprobata prin Legea nr. 288/2002, potrivit carora executarea obligatiilor                       de plata ale institutiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizeaza                  din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli                                         la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.