Fond funciar.Probe.

Prin sentinta civila nr. 206/10.03.2009, pronuntata in dosarul nr. 355/199/2007 al Judecatoriei Buhusi, s-a admis plangerea formulata de reclamanta N. D. M. L. in contradictoriu cu paratele Comisia Judeteana Bacau si Comisia Locala Buhusi si in consecinta, s-a anulat HCJ nr. 10789/2007 dispunandu-se reconstituirea dreptului de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafata de 4312 mp situata in extravilanul orasului Buhusi T9P 301 la ptc. „Cotul Sturzii”, conform anexei la raportul de expertiza – ing. D.L.. Totodata paratele au fost obligate la cheltuieli de judecata in suma de 700 lei, reprezentand onorarii de expert si avocat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 0,5 ha teren arabil, teren stapanit de reclamanta din 2002, fiind preluat de la parinti. Cererea reclamantei a fost inregistrata sub nr. 154347/15.09.2005 si a fost respinsa prin adresa nr. 12903/2006, reclamanta formuland contestatiei, respinsa si prin HCJ nr. 10789/30.01.2007.
Instanta de fond, in analizarea plangerii, a retinut ca prin certificatul de mostenito nr. 42/22.04.2003, s-a facut dovada ca reclamanta este mostenitoarea defunctilor F. D. si F. M., aceasta din urma fiind fiica numitului M.T. Gh. Gh.. Privitor la dovada indreptatirii reclamantei la reconstituire s-a retinut ca din extrasul de pe tabloul de locuitori improprietariti de pe mosia Costisa, tabloul din anul 1930, rezulta ca M. Gh. Gh. Th. A fost improprietarit cu 4,50 ha suprafata compusa din 1 ha la „Moara Perj” si la „Cotul Sturzii”, 3 ha la „Lanul Cioate” si 0,50 ha la „Poiana Morii”.
Ulterior M. Gh. Gh. T. vinde suprafata de 15 prajini,conform actului aditional nr. 1008/1935, ramandu-i astfel in proprietate suprafata de 7315 mp. Avand in vedere ca, ulterior s-a stabilit o noua delimitare administrativa intre localitatile Buhusi si Costisa, instanta a retinut ca din suprafata de la „Cotul Sturzii” s-a retinut suprafata de 2300 mp in intravilanul comunei Costisa.
Suprafata de 4312 mp in litigiu a fost identificata pe teritoriul orasului Buhusi, in extravilanul acestuia, fiind dispus in doua trupuri: 1760 mp si 2552 mp, suprafete identificate prin schitele la expertiza, constatandu-se ca aceasta suprafata totala de 4312 mp se afla in prelungirea suprafetei de 2300mp reconstituita pe raza comunei Costisa. Instanta a retinut ca martorii audiati au declarat ei insisi ca autoarea reclamantei, F. M. a detinut dupa M. Gh. Gh. Th. suprafata  de 1 ha de pct. „Cotul Crucii”, suprafata dispusa atat pe teritoriul comunei Costisa cat si pe cel al orasului Buhusi si ca acest teren a fost stapanit de autorii reclamantei si nu de familia D.
Sustinerile Comisiei Judetene, in sensul ca reclamanta nu e indreptatita la reconstituire au fost inlaturate de instanta de fond care a aratat ca expertiza a confirmat faptul ca pentru suprafata in litigiu nu s-a emis un alt titlu de proprietate iar existenta unei cereri de reconstituire formulata de T.V. ,  mostenitoarea defunctului D. D., nu reprezinta o piedica la reconstituire atata vreme cat reclamanta si-a dovedit dreptul iar martorii au aratat ca terenul a fost stapanit de familia F. si nu de D.
Criticile aduse de Comisia Judeteana plangerii formulate sub aspectul probatoriului administrat, respectiv neindeplinirea de catre martori a dispozitiilor art. 6 Legea 1/2000 au fost inlaturate de instanta intrucat, in cauza, martorii au fost audiati nu pentru a face dovada dreptului de proprietate insusi ci doar sub aspectul amplasamentului.
In consecinta instanta de fond a anulat HCJ a constatat si a dispus reconstituirea, admitand si cererea accesorie.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, parata Comisia Judeteana Bacau.
Recursul a fost scutit de la plata taxei de timbru, conform art. 42 L1/2000.
In motivare recursului, recurenta a aratat ca HCJ nr. 10789/2007 a fost neintemeiata si nelegal anulata deoarece nu a facut dovada, cu inscrisuri a dreptului de proprietate. Pe de alta parte, recurenta a aratat ca intelege sa critice si solutia instantei cu privire la cererea accesorie de cheltuieli de judecata.
Astfel s-a aratat ca respectivele comisii nu au personalitate juridica si, neavand patrimoniu si buget proprii, nu au posibilitatea legala de plata a cheltuielilor de judecata.
S-a aratat ca recurenta e o autoritate administrativ-jurisdictionala avand competente de a solutiona contestatiile dar astfel cum este ea, reglementata de HG 890/2005 nu se afla in subordinea Institutiei Prefectului.
Recurenta a solicitat, in principal, admiterea recursului si modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii plangerii si, in subsidiar admiterea recursului si modificarea, in parte, a sentintei recurate in sensul exonerarii Comisiei Judetene de la plata cheltuielilor de judecata.
In sustinerea recursului s-a atasat
 HG nr. 460/2006 privind Organigrama Institutiei Prefectului.
Intimata, prin aparator, a solicita respingerea recursului si mentinerea hotararii instantei de fond, intrucat intimata-reclamanta a facut dovada dreptului de proprietate si ca urmare a admiterii plangerii se impune si obligarea Comisiilor la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand motivele de recurs invocate si din oficiu, tribunalul retine ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Criticile aduse sentintei, sub aspectul ca nu s-a facut dovada dreptului de proprietate cu inscrisuri sunt neintemeiate deoarece la dosar s-a depus extrasul privind locuitorii improprietariti pe mosia Costisa (fila 28), extras din care rezulta ca in anul 1930 autorul numitilor F. M. (mama reclamantei) figura cu suprafata totala de 4,5 ha din care 1 ha la Cotul Sturzii.
S-a depus si actul de vanzare-cumparare din 1935 (fila 100 dosar fond) act din care rezulta instrainarea a 15 prajini de M. Gh. Ghe. T., ramanand astfel cu suprafata de 7315 mp dispusa atat pe raza localitatii Costisa cat si pe raza orasului Buhusi.
Fata de aceste inscrisuri, impotriva carora recurenta nu a facut contradovezi, criticile aduse sentintei sub acest aspect sunt nefondate.
Cat priveste gresita solutionare a cererii accesorii, pe considerentul ca respectivele Comisii nu pot fi obligate la cheltuieli de judecata, neavand patrimoniu propriu, tribunalul retine ca, de asemenea, sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Art. 52 Legea 18/1991 prevede ca in sensul legii, Comisia locala este autoritate publica cu activitate administrativa si Comisia Judeteana e autoritate publica cu autoritate administrativ jurisdictionala, legea recunoscandu-le calitatea procesuala, activa sau pasiva, dupa caz, Comisia locala fiind reprezentata prin Primar iar Comisia Judeteana prin Prefect. Chiar dispozitiile art. 52 alin. 3 Legea 18/1991 arata ca dispozitiile art. 274 Cod procedura civila sunt aplicabile.
Fata de aceste dispozitii, avand in vedere si prevederile art. 35 Decret nr. 31/1954 care arata ca persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale iar actele organelor persoanei juridice sunt actele persoanei juridice insasi, tribunalul retine in lipsa unui patrimoniu propriu al Comisiei Judetene nu poate fi prin ea insasi o imposibilitate de obligare la cheltuieli de judecata, Comisia fiind reprezentata prin Prefect.
In consecinta, vazand si dispozitiile art. 304 alin. 9 si art. 312 Cod procedura civila, tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
Fata de dispozitiile art. 274 alin. 1 Cod procedura civila si pentru considerentele mai sus aratate, tribunalul va obliga recurenta si la plata cheltuielilor de judecata avansate de intimata in recurs, cheltuieli reprezentand onorariu de avocat.