Prejudicii. Cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr.1712/02.06.2009, pronuntata in dosarul nr.2151/270/2009 al Judecatoriei Onesti, s-a admis, in parte,  actiunea  formulata de reclamantul  P.I.  in contradictoriu cu paratul P.L.  si ca urmare, paratul a fost obligat  la plata sumei de 600 lei reprezentand cheltuieli de judecata avansate in dosarul nr.3189/270/2007, cheltuieli reprezentand onorariu avocat.
Prin incheierea din 02.07.2009, s-a  dispus, din oficiu, indreptarea erorii materiale  strecurate in sentinta civila nr.1712/02.06.2009 si a fost obligat  paratul sa plateasca reclamantului si suma de 384,7 lei reprezentand cheltuieli de judecata avansate in cauza, cheltuieli reprezentand taxa  judiciara de timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunta sentinta civila nr.1712/02.06.2009, instanta de fond a retinut ca, prin cererea formulata de reclamant, acesta a inteles, sa solicite, per cale  separata, cheltuieli de judecata avansate  in dosarul nr.3189/327/2007. S-a aratat de instanta de fond ca  dovada  cheltuielilor de judecata in dosarul nr. 3189/2009 s-a facut prin chitanta nr. 26/2008, chitanta prin care s-a achitat suma de  5000 lei cu titlu de  onorar avocat. A aratat instanta  de fond ca onorariul solicitat este excesiv raportat la gradul de complexitate a cauzei si munca prestata de avocat, dandu-se eficienta  dispozitiilor art.274, alin.3 cod procedura civila.
Prin  incheierea din  02.07.2009, instanta a indreptat sentinta pronuntata, acordand suma de 384,7 lei cheltuieli de judecata avansate in cauza dedusa judecatii, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, reclamantul.
Recursul a fost legal timbrat cu 192 lei taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
In motivarea recursului, recurentul a aratat ca  solutia  instantei de fond de admitere, doar in parte, a  cheltuielilor de judecata avansate in dosarul nr. 3189/327/2007 este  nelegala si netemeinica si de asemenea si solutia data capatului de cerere accesoriu privind  cheltuielilor de  judecata facute la instanta de fond.
A aratat  recurentul  ca instanta de  fond nu putea face aplicarea art.274 cod procedura civila deoarece aceste  dispozitii  puteau fi invocate doar de instanta investita cu solutionarea recursului  nu si de  instanta investita  pe cale separata cu o astfel de cerere . Acordarea  partiala  nu putea fi facuta si pentru ca art.274 cod procedura civila face trimitere la tabloul minimal privind  onorariile avocatului, tablou care,  actualmente, nu mai exista, astfel incat norma de lege este inaplicabila. S-a  aratat de recurent, ca prin admiterea in parte a cheltuielilor, instanta  practic, a  incalcat principiul disponibilitatii avand in vedere ca paratul nu a facut nici o aparare in acest sens,or neexistand  o solicitare de reducere a cheltuielilor de catre parat, instanta de fond nu putea  sa procedeze la diminuarea onorariului.
Totodata s-a aratat ca  instanta a incalcat si principiul contradictorialitatii, deoarece aceste aspect nu a fost pus in  discutia  partilor si de asemenea a incalcat principiul egalitatii armelor, principiul  asigurarii dublului grad de  jurisdictie, principiul oralitatii si principiul  respectarii dreptului la aparare, reclamantului fiindu-i incalcate  aceste drepturi.
Recurentul  a sustinut ca avocatul a facut mai multe demersuri in asigurarea apararii decat cele rezultate strict din dosar, reclamantul – client  beneficiind de  nenumarate sedinte  de  consultatii juridice, prezentandu-se instantei dovezi care au dus la respingerea contestatiei  la executare.
A sustinut recurentul ca raportandu-ne strict la  criteriile art.274, alin.3 cod procedura civila, instanta nu putea da relevanta valorii pricinii deoarece ne aflam, intr-un recurs in care s-a analizat cererea intimatului de solicitare a  perfectarii unei conventii iar in ceea ce priveste munca  indeplinita de avocat are relevanta doar din  prisma culpei personale a  partii cazute in pretentii si nu din  prisma posibilitatilor materiale ale acestei parti.
Cat priveste maniera in care a procedat instanta de fond, recurentul a aratat ca o asemenea practica ar duce  la  planificarea indirecta a  unei piete care este libera, ajungandu-se  la  situatia in care  persoane cu posibilitati materiale reduse nu ar avea posibilitatea unei asistente juridice de calitate.
In recurs nu s-au depus inscrisuri doveditoare  noi, atasandu-se un studiu de specialitate in materia cheltuielilor de judecata.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Intimatul nu a  formulat intampinare in recurs.
Analizand motivele de recurs invocate si din oficiu, tribunalul retine :
Criticile aduse sentintei privitoare la  gresita  solutionare a  capatului de cerere accesoriu privind  cheltuielile de  judecata solicitate in dosarul nr. 2151/270/2009, sunt nefondate deoarece,  din analiza actelor si lucrarilor  dosarului de fond, tribunalul retine ca, in cauza dedusa judecatii, reclamantul a solicitat  cheltuieli de judecata si aceste cheltuieli le-a  reprezentat taxa judiciara de timbru – 384 lei si timbru judiciar – 0,3 lei. Suma  de 384,7 lei a fost acordata reclamantului, chiar daca  nu prin  sentinta ci prin incheierea de indreptare eroare materiala. Suma avansata  si dovedita cu titlu de cheltuieli de judecata in dosarul dedus judecatii a fost cea de 384,3 lei suma acordata reclamantului.
Imprejurarea ca aceste cheltuieli au fost acordate prin procedura  indreptarii erorii materiale reprezinta un aspect pe care acea  interes sa-l invoce  paratul si nu reclamantul.
In ceea ce priveste solutionarea capatului de cerere principal si care in reprezinta admiterea, in parte, a  cheltuielilor de judecata avansate  in dosarul nr. 3189/327/2007 al Tribunalului Tulcea,  tribunalul retine ca suma  solicitata cu titlu de cheltuieli de judecata  reprezentand onorariu avocat in dosarul sus-mentionat este de 5000 lei si suma  acordata de instanta de fond de 600 lei, prin reducerea onorariului solicitat.
Criticile aduse sentintei sub aspectul aplicarii art.274 alin.3 cod procedura civila, in sensul ca aceste temei este  inaplicabil in conditiile solicitarii cheltuielilor de judecata  printr-o  actiune separata, astfel cum avem in speta dedusa judecatii, tribunalul apreciaza ca sunt  neintemeiate, deoarece dispozitiile art.274 cod procedura  civila nu fac nici o distinctie in acest sens, or atata vreme cat este permisa solicitarea acestor cheltuieli printr-o actiune separata ( judecata de o alta instanta, deoarece nu exista norme de competenta speciale  cum sunt cele   reglementate in art. 281 – 281 indice 3 cod procedura civila) se impune ca acestei instante sa-i fie recunoscuta si posibilitatea de a judeca cererea de cheltuieli de judecata in raport de toate  dispozitiile legale ce reglementeaza aceasta materie, inclusiv incidenta dispozitiilor art. 274, alin.3 cod procedura civila.
In ceea ce priveste sustinerea  recurentului in sensul ca inexistenta, actualmente, a unui tabel  minimal al U.M.B.R. face ca art.274 alin.3 cod procedura civila sa fie inaplicabil, tribunalul urmeaza a le  inlatura, apreciind ca art.274, alin.3 cod procedura civila consacra posibilitatea instantei sa aprecieze asupra  cheltuielilor de  judecata avansate  si solicitate intr-o cauza de parti, o asemenea interpretare fiind in concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie de cheltuieli de judecata.
Criticile aduse sentintei sub  aspectul incalcarii  principiului disponibilitatii, a  principiului  contradictorialitatii, a principiului  oralitatii, a egalitatii armelor, a dublului grad de jurisdictie si prin toate acestea, in final, la  incalcarea dreptului la aparare, tribunalul retine ca nu sunt fondate deoarece, in cauza dedusa judecatii insusi capatul  principal de  cerere l-a constituit acordarea  cheltuielilor de judecata din dosarul nr. 3189/327/2007 si ca atare dezbaterea contradictorie a avut loc deoarece aceasta este  insasi cererea pe care  a judecat-o instanta de fond, criticile invocate de  recurent putand fi relevante doar in conditiile in care erau in discutie  cheltuielile de judecata solicitate printr-o cerere accesorie.
Cum, in speta, cheltuielile de judecata supuse  aprecierii instantei au format insuti obiectul dosarului nr.2151/270/2009 al Judecatoriei Onesti, ele  reprezentand capatul principal de cerere, tribunalul retine ca principiile contradictorialitatii, oralitatii, al  dublului grad de  jurisdictie si al egalitatii armelor, au fost respectate,  paratul –intimat formuland  intampinare iar  recurentul – apelant, la randul sau  putand combate cele  invocate  in intampinarea de la fond.
Cat priveste principiul disponibilitatii pe care instanta de fond l-ar fi  incalcat, tribunalul retine ca sustinerile recurentului sunt nefondate deoarece, prin intampinarea de la fila 16 dosar fond, paratul a  solicitat expres, in principal respingerea actiunii si, in subsidiar a solicitat instantei sa faca  aplicarea art.274 alin.3 cod procedura civila.
Asadar a  existat o cerere a paratului de  diminuare a cuantumului cheltuielilor de judecata, cerere careia instanta de fond i-a dat curs, neputandu-se vorbi de o diminuare” din oficiu „ asa cum   recurentul lasa sa se inteleaga din sustinerile sale sub acest aspect.
Atata vreme cat paratul a formulat intampinare iar reclamantul prin aparator, prin cererea comunicat la  fila 18 dosar, a aratat ca nu solicita termen pentru studiul intampinarii solicitand  judecarea cauzei in lipsa,pe baza  inscrisurilor depuse, nu se poate  retine incalcarea principiilor invocate de recurent.
In  considerarea aceleiasi cereri formulate la fondul cauzei de reclamant si prin care   acesta a renuntat la dreptul sa de a  lua cunostinta de  apararile facute de parat prin intampinare, aparari ce au vizat aspectul  diminuarii  cheltuielilor de judecata,  sustinerile recurentului in sensul ca aparatorul a  facut mai multe demersuri inclusiv nenumarate  sedinte de consultatii juridice sunt nedovedite,  reclamantul renuntand la dreptul de a  aduce contraargumente la continutul intampinarii.
In ceea ce  priveste cele doua elemente vizate de art.274 alin.3 cod procedura civila, avute in vedere la diminuarea onorariului, recurentul a  sustinut ca instanta de fond trebuia sa aprecieze munca avocatului din perspectiva culpei partii cazute  in pretentii si nicidecum din perspectiva posibilitatilor materiale ale partii cazute in prezentii sau a ceea ce aparatorul ar fi putut face si nu a facut.
Criticile aduse sentintei sub acest aspect sunt nefondate deoarece, din  considerentele sentintei recurate rezulta ca instanta de fond a avut in vedere la diminuarea onorariului, munca prestata de avocat raportat la obiectul pricinii si nu a avut in vedere posibilitatile materiale ale paratului sau apararea pe care aparatorul ar fi putut-o face, neexistand in considerentele hotararii mentiunii in acest sens. 
Consideratiile recurentului legate de   controlul  indirect pe care  instanta l-ar face, prin analiza cuantumului  onorariului de avocat  si diminuarea lui, asupra  preturilor practicate de parata si prin care s-ar ajunge ca doar cei cu posibilitati materiale ridicate sa dispuna de avocati de succes pot functiona in sens invers respectiv renuntarea  apelarii la actul de justitie doar din  temerea de a  nu fi pus in situatia achitarii unor cheltuieli de  judecata excesive in conditiile  pierderii procesului.
Existenta  culpei  procesuale  drept temei de acordare a   cheltuielilor de judecata face ca sa  existe insa o proportie intre  culpa procesuala in sine pe de o parte si  prejudiciul cauzat partii adverse, respectiv  cheltuielilor de judecata avansate de aceasta, pe de alta parte.
Cheltuielile de judecata reprezinta, in fond  un aspect  accesoriu intr-un litigiu astfel incat cuantumul lor  prin raportare la  valoarea litigiului si la apararea facuta, trebuie sa aiba  in caracter  rezonabil. Prin acestea se asigura „ accesul la instanta „ si astfel respectarea art.6 CEDO, pentru toate partile implicate in proces. De altfel,  insasi Curtea Europeana  a Drepturilor Omului acorda  cheltuieli de  judecata partilor in masura dovedirii lor si intr-un cuantum rezonabil.
Asadar, raportandu-ne la cele doua  elemente prevazute de art.274, alin.3 cod procedura civila, valoarea pricinii, care poate fi dedusa si din valoarea  obiectului respectiv a bunului asupra caruia poarta litigiul ( un apartament tranzactionat la momentul incheierii  inscrisului sub semnatura  privata la  20.000 lei) si avand in vedere munca aparatorului in dosarul de recurs, ce a constat in formularea intampinarii  si asistenta la 3 termene de judecata, tribunalul apreciaza ca suma de 1.000 lei ce urmeaza a fi achitata recurentului in cauza, pentru dosarul nr. 3189/327/2007 al Tribunalului Tulcea este suficienta si rezonabila, iar diminuarea  practicata de instanta de judecata in baza  unui temei legal – art. 274, alin.3 cod procedura civila nu are nimic de a face  cu desconsiderarea si ignorarea calitatilor profesionale ale aparatorului astfel cum sustine recurentul.
De altfel,  din analiza dosarului de fond 3189/327/2007 al Judecatoriei Tulcea rezulta ca pentru munca prestata de aparator in acest dosar care s-a derulat pe parcursul mai multor termene de judecata si in care s-au administrat mai multe probe, s-a  perceput un onorariu de 4000 lei, in timp ce in dosarul de recurs care s-a  solutionat pe durata a 3 termene de judecata si in care s-a depus doar un inscris nou, s-a perceput un onorariu de 5.000 lei,  pretinzandu-se prin cererea de recurs numeroase demersuri si sedinte de consultatii juridice, demersuri despre care  recurentul nu a dat  detalii suplimentare si care nu au fost dovedite.
In consecinta, vazand  dispozitiile  art.304 indice 1 cod procedura civila si art.312 alin.3 cod procedura civila, tribunalul va modifica sentinta recurata in sensul mai sus aratat, diminuand  onorariul avansat de la 5000 lei la 1000 lei.
Fata de dispozitiile art.274 alin.1 cod procedura civila, tribunalul va obliga  intimatul la plata cheltuielilor de judecata avansate in prezentul recurs, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.