Probe

Prin sentinta civila nr. 6358/16.10.2007 Judecatoria Bacau a admis cererea formulata de  U.J.C.C.Bacau (fosta Federalcoop Bacau) in contradictoriu cu paratii C.V. , C.B. si S.A.I.
A anulat inscrisul intitulat „ chitanta”  datat din 05.02.1980 in cuprinsul caruia  se arata ca S.A. a   vandut lui C.V. o casa si terenul aferent din Bacau,   contra sumei de 80.000 lei, inscris aflat in copie la fila 14 dosar.
A obligat paratii C.V. si C.B. sa plateasca reclamantei U.J.C.C. Bacau  suma de 17,15 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima  instanta a retinut urmatoarele  :
Potrivit art. 184 C.proc.civ. falsul privitor la actele juridice se va cerceta de catre instanta civila in cazul in care a operat prescriptia raspunderii penale; de asemenea, in cazul constatarii falsului, fraudei la lege, dolului si violentei, dovada existentei acestor cazuri de nulitate se face prin orice mijloc de proba, instanta avand puterea sa-si formeze convingerea existentei falsului unui act juridic prin intermediul oricarui mijloc de proba, inclusiv proba materiala si prezumtii simple. Falsul unui act juridic (frauda) se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.
Analizand inscrisul defaimat in fals in prezenta cauza, instanta constata in primul rand ca acest inscris, denumit „chitanta”, a stat la baza perfectarii unei vanzari-cumparari, fiind considerat un antecontract, deci un act juridic bilateral si cu titlu oneros.
De asemenea, din dosarele atasate la prezentul dosar se observa ca paratul C.V. a refuzat ( sau nu avea cum ) sa prezinte la vreun termen de judecata originalul inscrisului denumit „chitanta”; or de aici se poate trage concluzia ( prezumtie simpla) ca paratul nu are nici un inscris original care ar putea fi cercetat pe calea expertizei si a carui datare in timp ar putea fi apreciata pe aceasta cale; aceasta banuiala se transforma in indiciu puternic de frauda daca se analizeaza cele doua copii (aflata la fila 25 din dosarul 22220/1993 al Judecatoriei Bacau): primul martor este denumit „C. S.”, iar in a doua copie (aflata la fila 28 din dosarul amintit) numele martorului este „C. S.”, fapt ce denota (chiar admitand buna-credinta a paratului) ca exista (sau au existat) cel putin doua chitante originale, din moment ce paratii au invocat in perfectare 2 copii diferite de chitanta, iar pentru acest motiv apare de neinteles de ce refuza sa prezinte macar una in original pentru a putea fi expertizata si a i se stabili autenticitatea, dar devine plauzibil faptul ca in fapt nu a existat nici o chitanta in original semnata de paratul vanzator: or forta actului sub semnatura privata se trage tocmai din existenta semnaturii celui de la care se pretinde ca acesta exista, in lipsa semnaturii in original actul neputand exista si deci produce fapte juridice. Tocmai de aceea Codul de procedura civila atribuie putere doveditoare copiilor numai daca se prezinta originalul, sub pedeapsa neluarii in seama (iar in procedura civila, aceasta sarcina de a prezenta si de a produce originalul actului alaturi de copii de pe acesta revine reclamantului care pretinde drepturi izvorate din respectivul act juridic) deoarece legiuitorul a vrut sa evite situatia de fraudare pe calea producerii  copiilor de pe originale care nu exista prezumandu-le ca intocmite in fals (si inexistente), daca originalul nu este prezentat in instanta pentru a fi verificat si deci acestea nu pot produce efecte juridice.
Avand in vedere aceste elemente de fapt, instanta apreciaza, pe baza acestor indicii grave, precise si pertinente, ca inscrisul original numit „chitanta” nu a putut fi identificat pentru a-i fi verificata semnatura si in concluzie apreciaza ca nu exista nici o „chitanta” originala( care sa provina de la pretinsul vanzator si sa fie incheiata la data indicata in acesta), iar copiile prezentate instantei (in numar de doua, lucru inexplicabil, intrucat o copie ar fi trebuit sa fie la pretinsul vanzator) nu sunt decat niste falsuri, fiind contrafacute pentru a-i asigura paratului dobandirea imobilului pentru care este in litigiu cu reclamanta.
Pentru toate aceste motive:
-existenta a doua copii diferite, situatie care nu a fost explicata de parat;
-neprezentarea nici macar a uneia dintre cele doua originale, desi in mod logic ar trebui sa fie cel putin doua la numar, iar acestea se afla in posesia paratului;
-atitudinea paratului fata de reclamanta pana la obtinerea perfectarii vanzarii-cumpararii, motive care se constituie in tot atatea indicii precise, pertinente si grave si care impreuna formeaza o proba concludenta si convingatoare dincolo de orice banuiala rezonabila (criteriu folosit de C.E.D.O.) si care arata ca inscrisurile in copie numite ”chitante” sunt niste falsuri, se impune anularea lor si lipsirea, pe aceasta cale, de producerea oricaror efecte juridice, inca de la data intocmirii si folosirii acestora, de indata ce prezenta sentinta civila va ramane irevocabila.
Impotriva sentintei au declarat recurs paratii C.V. si C.B. pentru urmatoarele considerente :
reclamanta nu avea calitate procesuala activa deoarece  nu a fost 
niciodata  proprietara imobilului in litigiu;
in cauza exista autoritate de lucru judecat intrucat intre parti a mai
existat un litigiu  cu aceasta cauza solutionat in  dosarul Curtii de Apel Bacau nr. 997/2006;
dreptul la actiune al  reclamantei  s-a prescris, actiunea fiind 
promovata la 17.05.2006, mult peste termenul de 3 ani  prevazut de Decretul nr.167/1958;
din anul 1994 intre parti au fost  mai multe procese iar problema
proprietatii si  a  chitantei a fost   solutionata prin hotarari definitive si  irevocabile si in acele dosare au depus acte pentru a dovedi veridicitatea  inscrisului si netemeinicia apararii Federalcoopului;
 solicita  ca toate aceste probe sa fie avute in vedere in prezenta cauza;
de-a lungul timpului chitanta in original a fost  depusa  la dosar iar la
parchet au fost 3 – 4  sesizari pentru fals, toate  solutionate prin neinceperea urmaririi penale 
in toate aceste dosare s-au administrat probe suficiente pentru a  stabili
daca chitanta este un fals sau nu iar in anul 2004 Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau a  stabilit  o alta situatie de fapt decat cele  stabilite  anterior fara a se face  vreo  investigatie.
Prin  intampinare intimata-reclamanta U.J.C.C. Bacau (fosta Federalcoop Bacau) a solicitat mentinerea hotararii pronuntata de instanta de fond.
Analizand actele  si lucrarile dosarului retine urmatoarele :
Reclamanta  fiind cea care a primit actiunea avea  obligatia de a  justifica indreptatirea de a  introduce cererea, deci calitatea procesuala activa. In litigiul dedus judecatii reclamanta a   solicitat sa se  dispuna anularea inscrisului denumit „ chitanta „ , actiunea fiind intemeiata pe dispozitiile art.184 cod procedura civila si formulata in conditiile in care  in dosarul nr.160/P/2001 al Parchetului de pe langa Tribunalul  Bacau prin rezolutia din 28.11.2003 s-a  dispus incetarea urmaririi penale fata de C.V. si C.B., parati in prezenta cauza, intrucat a  intervenit  prescriptia raspunderii penale. Fata de  dreptul pretins in cauza legitimarea procesuala activa este justificata de calitatea de parte in dosarul penal in care s-a  cercetat infractiunea de fals,  nefiind conditionata de   dovedirea dreptului de  proprietate asupra bunului la care se refera inscrisul, astfel cum  sustin recurentii – parati. Atata vreme cat  reclamanta a avut  calitate de parte vatamata in dosarul nr. 160/P/2001 al Parchetului de pe langa Tribunalul  Bacau, obiectul sesizarii privind  savarsirea  infractiunii  prevazuta de art.290 cod penal fiind inscrisul a  carui anulare s-a solicitat in prezenta cauza, in mod corect a  retinut prima instanta prin incheierea din 04.09.2007 ca  acesta a facut dovada calitatii procesuale active.
Potrivit  art.1201 cod civil pentru a exista autoritate de lucru  judecat trebuie sa  existe tripla identitate de parati, de obiect si de cauza, fiind necesar ca prima hotarare ramasa  definitiva sa fi  rezolvat in fond procesul dintre parti. In speta,  raportat la  cauza solutionata in  dosarul Curtii de Apel Bacau nr. 997/2006, nu se poate retine existenta autoritatii de lucru judecat astfel cum  sustin recurentii – parati, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art.1201 cod civil. Intr-adevar prin decizia civila  nr. 485/14.04.2004 pronuntata in dosarul nr. 997/2006 Curtea de Apel Bacau a solutionat   irevocabil un litigiu avand ca obiect tot anularea inscrisului denumit „ chitanta „ avand trecuta ca  data 05.02.1980 insa nu este indeplinita cerinta privind  existenta  identitatii de parti, in acest dosar actiunea fiind  formulata de  catre Parchetul de pe langa Tribunalul  Bacau care nu este parte si in prezenta cauza. Pe de alta parte prin decizia civila nr. 485/14.04.2004 Curtea de Apel Bacau nu a  solutionat  fondul litigiului deoarece a  mentinut in recurs decizia civila nr.948/09.06.2004, prin care Tribunalul Bacau a respins actiunea pentru   lipsa calitatii procesuale active a   Parchetului de pe langa Tribunalul  Bacau.
In anul 1994 reclamanta avea intr-adevar cunostinta de existenta inscrisului si in acelasi an, la data de 02.06., s-a adresat Politiei Municipiului Bacau cu o sesizare privind savarsirea  infractiunii de fals prevazuta de art.  290 cod penal de catre paratii din prezenta cauza.
Cum litigiul dedus judecatii a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Bacau la data de 19.05.2006, ca urmare a  solutiei pronuntata de Parchetul de pe langa Tribunalul  Bacau in dosarul nr. 160/P/2001  la data de 29.11.2003 asupra laturii penale, in mod corect prima instanta a  retinut ca  au fost respectate dispozitiile Decretului nr. 167/1958 referitoare la prescriptie si a respins  exceptia invocata de parati privind prescriptia dreptului la actiune.
Intre parti au existat mai multe litigii. Din dosarele atasate la prezenta cauza rezulta ca nici in actiunea in revendicare ( solutionata de Judecatoria Bacau prin sentinta civila nr.2230/12.03.1997 definitiva si irevocabila in urma exercitarii cailor de atac), nici in actiunea avand ca obiect perfectarea  conventiei de vanzare –cumparare ( solutionata de Judecatoria Bacau prin sentinta civila nr. 6071/27.04.1994, definitiva prin decizia Tribunalului Bacau nr.722/31.05.1995 si irevocabila prin decizia Curtii de Apel Bacau nr. 1471/13.12.1995) instanta nu s-a  pronuntat  cu privire la  validitatea inscrisului sub semnatura  privata prin prisma motivelor invocate in  sustinerea actiunii in prezenta cauza.
De asemenea, verificand actele aflate  in dosarele atasate la prezenta cauza se constata ca nu exista mentiuni privind depunerea  originalului chitantei la  dosarul instantei astfel cu pretind recurentii – parati.
Chiar daca au existat sesizari pentru fals iar sub aspectul  laturii penale Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau a dispus in dosarul nr.  160/P/2001 incetarea urmaririi penale fata de recurentii –parati din prezenta cauza cercetati pentru savarsirea  infractiunii de fals in  inscrisuri sub semnatura privata, intrucat a  intervenit prescriptia  raspunderii penale, sub aspectul laturii civile constand in anularea chitantei nu s-a  pronuntat o solutie in dosarul de urmarire penala.    
In acest sens a fost sesizata instanta civila care potrivit  dispozitiilor exprese ale art. 184 cod procedura civila avea  obligatia de a cerceta  falsul  prin orice  mijloace de proba.
Din  considerentele sentintei recurate rezulta ca  pentru  a ajunge la concluzia privind existenta falsului instanta si-a  format aceasta convingere prin  intermediul  probei materiale si al prezumtiei simple care este o proba indirecta.
La  judecata in prima instanta nu s-au administrat cu respectarea principiului nemijlocirii, probe care sa sustina concluziile privind existenta a  doua copii diferite si neexplicarea de catre parat a acestei situatii, neprezentarea macar a unuia din originale, atitudinea paratului fata de  reclamanta pana la  perfectarea vanzarii – cumpararii.
De altfel aceste aspecte nu au fost puse in  discutia  contradictorie a partilor, in legatura cu ele  nefiind respectate nici  prevederile art.129 alin.5 cod procedura civila privind rolul activ al  instantei in materie  probatorie.
Raportat la obiectul litigiului, avand in vedere apararile formulate de  parti in prima instanta si reiterate in recurs, este necesara completarea probatoriului cu interogatoriul  partilor din  inscrisul  denumit „ chitanta „ si cu proba  testimoniala ( martorii din acelasi inscris) pentru a se  stabili – data si locul incheierii actului denumit „ chitanta”, cine l-a redactat, in ce forma si in cate exemplare, prezenta vanzatorului la incheierea actului, situatia originalului ulterior redactarii si semnarii si daca partile din act au purtat  discutii cu privire la  calitatea de  proprietar a  vanzatorului.
Aceste neregularitati nu pot fi indreptate in calea de atac a recursului pentru  stabilirea situatiei de fapt fiind necesare  probe a caror  administrare nu este posibila in recurs, astfel cum se prevede la art. 305 cod procedura civila.
In consecinta, vazand si prevederile art.312 alin.5 cod procedura civila, va admite recursul, va casa in tot sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare la  aceiasi instanta.