Inselaciune

Prin sentinta penala nr.2418/02.12.2008 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr.2247/180/2008, s-a dispus :
Condamnarea inculpatului M.S., administrat al SC”S.”SRL Bacau si SC”R.I.”SRL Bacau, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala ( pct 1,2,3,5 din rechizitoriu ) prevazuta de art.13 din Lg.87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod Penal si art.41 alin.2 Cod penal la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare inchisoare.
A fost condamnat acelasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de folosire cu rea credinta a bunurilor si creditului societatii prev. de art. 266 pct. 2 L 31/1990 ( actual art. 272 pct. 2 din L 31/1990 ) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal la pedeapsa de 1 an inchisoare .
In temeiul  art. 33 lit. a Cod Penal si art. 34 lit. b Cod Penal s-au contopit pedepsele aplicate in pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsa de executat 1 an si 6 luni inchisoare .
In temeiul art. 81 Cod Penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
In temeiul art. 82 Cod Penal s-a stabilit  termen de incercare 2 ani si 6 luni calculat de la data ramanerii definitive a prezentei  hotarari.
S-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal.
In temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod Procedura Penala a fost achitat acelasi inculpat pentru actul material de evaziune fiscala prevazuta de art. 13 din L 87/1990 cu aplicarea art. 13 Cod penal ( pct 4 din rechizitoriu ) intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii.
In baza art. 14 , 346 Cod Procedura Penala , art. 998 Cod Civil , art. 999 Cod Civil si art. 1000 alin. 3 Cod Civil  a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC S. SRL Bacau la plata sumei de 167.732,74 lei catre partea civila ANAF Bucuresti cu titlu de despagubiri civile. In temeiul art. 191 alin. 1,3 Cod Procedura Penala a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
S-a luat act ca inculpatul a fost asistat de avocat ales. Dupa ramanerea definitiva , prezenta hotarare se va comunica la Oficiul Comertului.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca in perioada 2002-2003, in calitate de asociat si administrator al SC”S.”SRL Bacau, inculpatul M.S. a asigurat atat administrarea, cat si conducerea in fapt a evidentei contabile a societatii .
In aceasta calitate, pentru a se sustrage de la plata taxelor si impozitelor catre stat inculpatul a inregistrat o serie de operatiuni comerciale fictive. De asemenea inculpatul M.S. a folosit bunurile si creditul de care se bucura societatea in interesul unei alte societati la care este unic asociat si administrator – SC”R.I.”SRL .
Ca urmare, controlul efectuat de persoanele abilitate din cadrul M. F. P., Garda Financiara – Sectia Bacau si finalizat prin procesul verbal din data de 15.07.2003, avand ca obiectiv verificarea legalitatii facturilor fiscale de aprovizionare cu materii prime, materiale si servicii in perioada iunie 2002 – iunie 2003, precum si relatiile comerciale cu SC”R.I.”SRL Bacau, in perioada 2000 - 2003 a stabilit ca prin inregistrarea unor tranzactii fictive si a unor cheltuieli nereale SC”S. „SRL a diminuat obligatiile fiscale datorate statului cu sumele de 1.243.035.224 lei reprezentand impozit pe profit si 420.859.500 lei reprezentand taxa pe valoare adaugata, la care au fost calculate penalitati de intarziere .
In fapt, din cercetarile efectuate a rezultat ca SC”S.”SRL a fost inmatriculata la O.R.C. sub nr. J04/1872/1991 avand ca asociat si administratori cu puteri depline pe inculpatul M.S. si numitii M.Gh., A.G.. Ramura de activitate de baza a societatii o constituie „constructii in domeniul feroviar „ .
In perioada 1991-1999, inculpatul M.S. a indeplinit si functia de director executiv . Prin hotararea adunarii generale a asociatilor din data de 20.12.1999 acesta a fost revocat din functia de director executiv si desemnat ca director tehnic .
Revocarea a fost doar formala, fiind impusa de faptul ca intre timp inculpatul preluase si actiunile de la SC”R.I.”SRL; societate la care a devenit unic asociat si administrator .
Urmare a controlului efectuat de Garda Financiara – Sectia Bacau au rezultat urmatoarele :
I. La data de 31.12.1999, intre SC”R.I.”SRL si SC”S.”SRL s-a incheiat Contractul de prestari servicii nr.30 in care se prevedea ca SC”R.I.”SRL va presta servicii de consultanta manageriala si contabilitate catre SC”S.”SRL pe perioada 2001-2002, pretul contractului fiind stabilit la suma de 3000 USD/an, iar plata urmand a fi efectuata la sfarsitul perioadei lucrate .
Prin acceptarea si contabilizarea pe cheltuieli a unor facturi cu prestari servicii fictive SC S. SRL a diminuat obligatiile fiscale fata de bugetul de stat, marind nelegal cheltuielile deductibile cu suma de 420.000.000 lei.
Pe cale de consecinta, organele de control au procedat la calcularea unui impozit suplimentar in suma de 105.000.000 lei si a unei taxe pe valoare adaugata dedusa nelegal in suma de 79.800.000 lei.
Expertiza contabila dispusa in cauza la cererea inculpatului concluzioneaza cu privire la acest contract si facturile cu prestari servicii inregistrate ca sunt legale   intrucat intre cele doua parti exista un contract, care conform art. 969 Cod civil are putere de lege.
Expertiza constata ca s-a efectuat activitate manageriala de catre M.S., peste atributiile sale de serviciu, atribuite ca economist, nefiind cazul a se scadea cheltuielile lui SC S. SRL Bacau cu contravaloarea facturii nr. 0520964/20.09.2000 si concluzioneaza ca nu sunt sume de plata la bugetul de stat din aceasta activitate.
Expertiza contabila este criticabila nu doar in ce priveste acuratetea analizelor facute si corectitudinea concluziilor..
Apararea inculpatului, in sensul ca cheltuielile inregistrate in baza acestui contract de consultanta manageriala si contabila sunt reale, nu poate fi retinuta intrucat este in contradictoriu cu prevederile Legii nr. 31/1990.
Astfel, potrivit art. 192 alin. 1, 3 cu referire la art. 75-79 din Legea 31/1990 societatea este administrata de unul sau mai multi administratori asociati sau neasociati, numiti prin actul constitutiv.
Administratorul este un mandatar al societatii si in lipsa unor stipulatii contrare in actul constitutiv, dreptul de a administra societatea apartine fiecaruia dintre administratori (art. 75, 76 din Legea 31/1990).
Art. 389 Cod Comercial prevede ca daca mai multi mandatari sunt numiti prin acelasi act fara a se arata ca ei trebuie sa lucreze impreuna, fiecare dintre ei poate sa lucreze separat.
De asemenea, potrivit art., 70 din Legea 31/1990 administratorul societatii poate face toate operatiunile cerute de lege pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile"prevazute de actul constitutiv.
Avand in vedere ca prin actul constitutiv al SC S. SRL nu au fost prevazute restrictii, rezulta cu certitudine ca inculpatul M.S. a exercitat atributiile nu in baza contractului de prestari servicii, ci in baza Legii nr. 31/1990, acestea fiind simple acte de administrare, iar contractul fiind intocmit fictiv (dovada in acest sens fiind si faptul ca pentru SC R. SRL, reprezentata de A.G. si M.G. a semnat inculpatul, iar pentru SC S. SRL, repre­zentata de inculpat, a semnat A.G.) in scopul inregistrarii unor cheltuieli deductibile si, pe cale de consecinta, a sustragerii de la plata impozitului pe profit (105.000.000 ROL) si a deducerii in mod nelegal a sumei de 79.800.000 ROL reprezentand TVA, favorizand astfel societatea la care era unic asociat si administrator.
S-a avut in vedere si faptul ca la data respectiva SC R.I. SRL
nu avea angajat personal specializat care ar fi fost abilitat (autorizat) pentru efectuarea serviciilor de manageriat si contabilitate (expert contabil, contabil autorizat etc), serviciile fiind asigurate de inculpatul M.S..
Avand in vedere prevederile art. 79 din Legea 31/1990, potrivit caruia asociatul care intr-o operatiune determinata, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societatii, nu poate lua parte la nicio deliberare sau decizie privind aceasta operatiune, schimbarea inculpatului din functia de director executiv apare ca fiind pur formala.
Mai mult, nu s-a intocmit nici un document care sa justifice natura serviciilor prestate, tarife, preturi etc, asa cum ar prevede in OG nr. 70/1994 - art. 4 pct. 6 lit. r.
Instanta a inlaturat concluziile expertizei contabile conform careia „cheltuiala cu «consultanta» inregistrata de SC S. SRL este deductibila la calculul impozitului pe profit (fila 222) avand in vedere ca nu exista documente care sa justifice natura serviciilor prestate asa cum prevede legea, dar si contractul de consultanta nr.30/1999 in care, la pct. IV.4.4 prevede ca „decontarea cheltuielilor facute in numele beneficiarului se face pe baza de decont insotit de acte justificative legale".
Potrivit art. 1361 Cod civil pretul se plateste la data convenita de parti in contract.
Potrivit art. 1362 Cod civil „daca nu s-a determinat nimic in privinta acestora prin contract cumparatorul este dator a plati la locul si timpul in care se face predarea lucrului".
Avand in vedere ca nu s-a stabilit un termen pentru efectuarea platilor si nici nu s-a facut dovada unor servicii prestate, plata efectuata de SC S. SRL apare ca nedatorata, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990.
0 dovada in plus in sensul ca respectivul contract de colaborare este fictiv o constituie faptul ca la incheierea contractului SC R.I. SRL este reprezentata de A.G. si M.Gh., persoane ce nu aveau nici o calitate in cadrul acestei societati.
Cat priveste SC S. SRL este reprezentata de inculpatul M.S. in calitate de director general si T.A.in calitate de director economic.
Instanta, a avut in vedere ca inculpatul M.S. a semnat deconturile lunare de TVA, bilantul contabil etc, pentru SC S. SRL, atat in perioada anterioara incheierii contractului de consultanta manageriala si contabila cu SC R.I. SRL, cat si in perioada ulterioara semnarii acestuia.
Mai mult, potrivit art. 73 din Legea 31/1990, administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru realitatea varsamintelor si existenta registrelor, aspect ce conduce la concluzia ca aceste atributii au fost exercitate in baza legii si-nu a contractului de colaborare.
II. Cu factura fiscala seria B ACE nr. 3519551 din data de 6.09.2002, SC S. SRL a cumparat cantitatea de 47 bucati burghie in valoare de 135.909.900 lei de la SC W.I. SRL Bucuresti, inregistrata la ORC Bucuresti sub nr. J40/2418/1995 si avand codul fiscal R 7138486. Din verificarile efectuate in baza de date a institutului Finantelor Publice a rezultat ca factura fiscala seria B ACE nr. 3519551,  apartine SC G.C.I. SRL Bucuresti, cod fiscal 2622204, si a fost ridicata de D.M.D.
          Aceasta factura a fost acceptata si inregistrata in contabilitate cu toate ca nu era completata cu toate datele prevazute de formular.
Fiind audiat inculpatul M.S. declara ca marfa a fost cumparata in prezenta sa de la un punct de vanzare de langa Piata Obor din Bucuresti, burghiile fiind necesare pentru efectuarea unor lucrari contractate cu SNCFR SA .          
 Inculpatul a sustinut ca nu avea obligatia de a verifica daca factura este ridicata de la Directia de Finante .
Apararea inculpatului nu poate fi retinuta intrucat avea posibilitatea de a verifica realitatea datelor inscrise in factura si in calitate de persoana responsabila de conducerea evidentei contabile, trebuia sa solicite completarea tuturor datelor cerute de formular.
Avand in vedere cele expuse rezulta ca SC S. SRL a inregistrat achizitiile de marfuri in baza unei facturi procurate din alte surse decat cele prevazute de lege, emisa in numele unui furnizor nereal.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 414/2002 privind impozitul pe profit, art. 24 alin. 1 lit. a si art. 29 lit. a, b din Legea 345/2002 privind taxa pe valoare adaugata, aceste cheltuieli se incadreaza in categoria cheltuielilor nedeductibile.
Pe cale de consecinta, organele de control din cadrul Garzii Financiare - Sectia Bacau au procedat la calcularea unui impozit pe profit suplimentar in suma de 28.552.500 lei si a unei TVA dedusa nelegal in suma de 21.699.900 lei.
III. in data de 31.10.2002 SC S. SRL a achizitionat cantitatea de 26.680 kg carcasa porc de la SC A.I. SA Bacau cu factura fiscala seria BC VCR nr. 2107078. Din verificarile efectuate a rezultat ca desi aceasta factura fiscala a fost anulata de SC A.I. SA, totusi SC S. SRL a contabilizat-o in evidenta contabila, pe baza facturii fiscale in copie. Astfel, factura a fost inregistrata in jurnalul de cumparari in luna decembrie 2002, luna in care s-a dedus TVA aferent in suma de 319.359.600 lei.
La data controlului factura nu fusese stornata sau anulata din evidenta SC S. SRL.
Fiind audiat, inculpatul M.S. declara ca nu a avut cunostinta despre faptul ca SC A.I. SA a anulat factura si ca trebuia efectuata o compensare intre energia electrica si produsele agricole.
De asemenea, inculpatul sustine ca SC A.I.SA nu a mai livrat produsele intrucat fusese prejudiciata de un beneficiar al firmei.
Potrivit H.G. 831/02.12.1997, anexa 1 referitoare la factura fiscala, pct. 2, "aceste documente se intocmesc legal la „livrarea produselor si a marfurilor si la pres­tarea serviciilor pe baza dispozitiei de livrare, a avizului de insotire a marfii sau a altor documente tipizate care atesta executarea lucrarilor si prestarea serviciilor".
Materialul probator administrat in cauza dovedeste ca nu a avut loc nici o livrar si nici compensarea nu s-a realizat.
Motivul real al inregistrarii acestei facturi trimise prin fax 1-a constituit crearea unei situatii financiare care sa justifice declararea de catre SC „S. „SRL a  taxelor datorate statului.
Inculpatul a inregistrat in contabilitate factura falsa inregistrand operatiuni comerciale fictive a caror consecinta juridica prin includerea de TVA aferent in decontul privind aceasta taxa pentru luna decembrie ca fiind deductibil, a constat in diminuarea TVA datorata statului.
Faptul ca inculpatul a inregistrat in contabilitate factura emisa de SC A.I. SA si apoi a stornat-o nu prezinta relevanta fapta constituind infractiunea prevazuta de art. 13 din Legea 87/1994.
In primul rand, operatiunea de stornare a fost rezultatul controlului financiar  efectuat. Deci anularea actelor contabile false nu a fost rezultatul vointei inculpatului, pentru a-i putea profita.
Mai mult, in luna cand s-a produs stornarea, consecintele juridice ale activitatii frauduloase se produsesera, TVA fiind dedusa.
Pentru aceste motive stornarea nu face inexistente elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala.
Prin inregistrarea facturii fiscale 2107087/31.10.2002 s-au incalcat dispozitiile art. 24 alin. 1 lit. a din Legea 345/2002 privind taxa pe valoare adaugata, taxa pe valoare adaugata dedusa nelegal fiind calculata de organele de control la suma de 319.359.600 lei.
IV. In luna decembrie 2001, SC S. SRL a vandut catre SC R.I. SRL 0,5 km de cale ferata uzinala (pe care o achizitionase in 1997).
S-a intocmit factura fiscala seria BC ACA nr. 3091170/1.12.2001 cu valoarea totala de 98.576.030 lei.
SC R.I. SRL a demontat aceasta cale ferata obtinandu-se mai multe produse conform procesului-verbal nr. 1/12.12.2001.
Aceste produse au fost revandute catre SC S. SRL cu factura fiscala 0520967/13.12.2001 cu valoarea totala de 1.522.354.933 lei (inclusiv TVA).
Acest tip de tranzactie a fost reluat in anul 2002, cu precizarea ca „achizitia" liniei ferate a fost facuta de "SC R.I. SRL.
Astfel, SC R.I. SRL a cumparat 600 m cale ferata uzinala cu accesorii in valoare totala de 333.200.000 lei de la SC Z.C. SA Racari - Dambovita confom facturii fiscale 4387231/25.01.2002.
SC R.I. SRL a demontat aceasta cale ferata conform procesului verbal 1/2.04.2002 si a vandut produsele obtinute catre SC S. SRL cu factura fiscala nr. 0520969/10.02.2002 cu valoarea totala de 2.927.400.000 lei.
Din cercetarile efectuate a rezultat ca cele doua tranzactii sunt fictive, achi­zitia si demontarea caii ferate si a accesoriilor realizandu-se de catre SC S. SRL.
 Astfel:
-  SC S. SRL detinea agrementele eliberate de catre autoritati pentru efectuarea lucrarilor in domeniul constructiilor de cale ferata. SC R.I. SRL nu avea nici un fel de agremente in acest domeniu.
-  SC S. SRL detinea utilaje, instalatii si mijloace fixe, precum si personal specializat in astfel de lucrari. La data efectuarii lucrarilor de demontare, SC R.I. SRL avea 2 salariati angajati cu conventie civila (T.A.-contabil sef si G. C. - inginer) si nu detinea niciun mijloc fix in patrimoniul societatii, aspect confirmat de catre inculpat.
Fiind audiat, inculpatul sustine ca lucrarile respective au fost realizate de catre SC R.I. SRL, desi nu poate dovedi existenta utilajelor necesare si a fortei de munca.
Folosirea de catre inculpat a utilajelor SC S. SRL pentru efectuarea unor lucrari inregistrate de catre SC R.I. SRL, precum si a salariatilor SC S. SRL constituie infractiune prevazuta si pedepsita de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990.
De asemenea, prin tranzactia din luna decembrie 2001, inculpatul a favorizat SC R.I. SRL, societate la care este unic asociat si administrator.
SC S. SRL avea atat utilajele cat si forta de munca necesara realizarii lucrarilor de demontare a caii ferate, achitarea catre SC R.I. SRL a sumei de 1.196.452.860 lei fiind nejustificata.
Prin cele doua tranzactii inculpatul M.S. - administrator al SC R.I. SRL si persoana ce asigura in fapt si administrarea SC S. SRL, a urmarit plata unui impozit pe venit de 1,5% la SC R.I. SRL (societatea avand calitatea de microintreprindere) si diminuarea impozitului pe profit la SC S. SRL, societate care este platitoare de impozit pe profit in cota de 25%.
Organele de control au procedat la calcularea unul impozit pe profit suplimentar pentru SC S. SRL in suma totala de 844.113.215 lei, astfel:
- 299.113.215 lei pentru anul 2001,
- 545.000.000 lei pentru anul 2002.
 In ceea ce priveste actul material de evaziune fiscala retinut in sarcina inculpatului la pct. 4 din Rechizitoriu, instanta a constatat urmatoarele:
La pct. 4 din Rechizitoriu se retine ca in cursul anilor 2002-2003, SC S. SRL ..,. a inregistrat in mod eronat in conturile de cheltuieli o serie de modernizari pe care le-a efectuat la imobilul pe care il detine modernizari privind placarea spatiilor cu gresie si faianta si achizitionarea de tamplarie PVC cu geam termopan in valoare totala de 1.263.158.865 lei ROL (1.061.478.038 + 201.680.827, adica baza + TVA).
Potrivit dispozitiilor HG nr. 909/1997 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului in active corporale si necorporale la capitolul I lit. A pct. 7 lit. d alin. 3, aceste, modernizari trebuie contabilizate in conturile de investitii si trebuie majorata valoarea mijlocului fix, actualizandu-se corespunzator valoarea amortizarii.
Comisarii Garzii Financiare au procedat la recalcularea impozitului pe profit, astfel: 32.252.931 ROL (trimestrul III din 2002); 113.918.148 ROL (trimestrul IV din 2002); 119.198.431 ROL (trimestrul I din 2003)-. rezultand un total de 265.369.510 ROL.
In cursul cercetarii judecatoresti instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice care sa stabileasca daca imbunatatirile efectuate la SC S. SRL Bacau -sediul administrativ - reprezinta lucrari de reparatii sau modernizari (investitii).
In raportul de expertiza tehnica (filele 183-186) se arata ca in prezent nu exista un cadru legal clar care sa delimiteze tehnic lucrarile de reparatii de cele de modernizare. In continuare expertul arata ca fata de situatia real existenta - o cladire preluata de la o societate falimentara, in care nu au fost facute niciun fel de lucrari macar de igienizare si cu atat mai putin de mentinere a starii tehnice macar la parametrii initial proiectati - lucrarile efectuate la sediul propriu apartinand SC S. SRL sunt lucrari de reparatii curente si intretinere a cladirii in vederea asigurarii parametrilor tehnici minimi de functionare in conditii de calitate si nu lucrari de investitii.     
Avand in vedere cele expuse anterior, instanta a apreciat ca in mod corect aceste cheltuieli de reparatii au fost inregistrate in contul de cheltuieli al SC S. SRL si in consecinta  in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala a achitat inculpatul pentru actul de evaziune fiscala prevazut de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal - asa cum a fost descris la pct. 4 din Rechizitoriu, intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii atat sub aspectul laturii obiective, cat si al laturii subiective.
Sub aspectul laturii civile
Ministerul Finantelor Publice - prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma totala de 1.996.687.008 ROL reprezentand: 977.665.714 ROL impozit pe profit calculat suplimentar; 420.859.500 ROL TVA suplimentar; 495.239.869 ROL majorari si dobanzi pentru neplata la termen a impozitului si TVA si 102.921.925 ROL - penalitati de intarziere.
In cursul urmaririi penale a fost achitata suma de 319.359.600 ROL reprezentand TVA aferenta facturii fiscale 2107087/31.10.2002, dedusa nelegal.
Avand in vedere ca in cauza sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale: exista fapta ilicita, exista prejudiciu cert - asa cum rezulta din procesul verbal de control nr. 2859/16.07.2003 intocmit de Garda Financiara, exista raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si exista vinovatia inculpatului sub forma intentiei, instanta in baza art. 14 si art. 346 alin. 1 Cod procedura penala, art. 998 Cod civil si art. 1000 alin. 3 Cod civil a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC S. SRL la plata sumei de 1.677.327.409 ROL (167.732,74 RON) catre partea civila Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare fiscala Bucuresti, reprezentand impozit pe profit calculat suplimentar, TVA suplimentara, majorari si dobanzi pentru neplata la termen a TVA si penalitati de intarziere ramase neachitate din totalul de 1.966.687.008 ROL, fiind recuperata doar suma de 319.359.600 ROL.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal cu declarat apel inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente.
Partea responsabil civilmente S.C.”S.” SRL a motivat in scris apelul considerand ca instanta de judecata, pana in prezent, nu a solutionat corect latura civila a actiunii penale pentru infractiunea de folosire cu rea-credinta a bunurilor si creditului societatii, prevazuta de dispozitiile fostului art.266 pct.2, actualul art. 272 pct.2 din Legea nr.31/1990, neputand exercita si deci solutiona actiunea penala in lipsa hotararii titularului actiunii in raspundere a directorului, in speta a adunarii generale a asociatilor S.C. „S." SRL, prin care aceasta sa decida acest lucru cu majoritatea prevazuta de lege.
In acelasi sens s-a pronuntat si fosta Curte Suprema de Justitie in decizia nr.3566,22.09.2000 aratand ca prevederile legale mai sus mentionate „sunt caracteristice regimului proprietatii private in cadrul economiei de piata si trebuie considerate ca un mod derogatoriu de sesizare a instantei, inclusiv a celei penale, atunci cand fapta este savarsita de vreunul dintre subiectii la care textul se refera. "
Analizand   conditiile   impuse   de   Legea   societatilor   comerciale nr.31/1990,   republicata,   in  materia   antrenarii   raspunderii   fondatorilor,
administratorilor, cenzorilor, auditorilor financiari si directorilor, art.155 alin.(l) dispune in urmatorul sens: „Actiunea in raspundere contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari si directorilor apartine adunarii generale, care va decide cu majoritatea prevazuta la ari, 112. "
In lipsa unei prevederi contrare, - adunarea asociatilor are aptitudinea exercitarii actiunii in raspundere, inclusiv celei in raspundere penala - legea nefacand distinctie. Aceasta solutie se impune cu atat mai mult cu cat S.C. „S." S.R.L. este o societate comerciala privata, in care doar asociatii au, in mod exclusiv, dreptul de a aprecia daca societatea a suferit vatamari prin faptele administratorului si daca se impune sanctionarea acestuia.
Pe de alta parte, insasi dispozitiile textului art.155 din Legea nr.31/1990 stabilesc: in materia societatilor comerciale private, legiuitorul nu a inteles sa lase libertate organelor judiciare de a interveni si a deferi justitiei penale faptele ce denota incalcarea atributiilor administratorilor, ci acest drept l-a conferit strict adunarii generale, care poate hotari numai cu majoritatea prevazuta de lege.
Inca din faza urmaririi penale, expertiza N., aflata la filele 161 - 175 din dosarul de urmarire penala, concluzioneaza ca intre documentele incheiate si inregistrate de ambele societati comerciale exista concordanta, ca activitatile de demontarea a cailor ferate, din cele doua tranzactii, s-au efectuat, materialele obtinute fiind folosite in operatiuni ulterioare, facturate si incasate de la beneficiari filele (24-25 din expertiza).
Concluzia finala a expertizei este ca tranzactiile au fost reale (fila 25, respectiv fila 29 din expertiza).
Opinia primului supliment la expertiza din faza de judecata, aflat la filele 211 - 235 din Dosarul de fond nr. 16053/2004 - volumul I, coincide cu opinia expertizei din faza de urmarire penala.
Pentru toate operatiunile dintre cele doua societati nivel contabil, pe de o parte ... si dovezi privind incorporarea si executarea unor lucrari ulterioare cu materialele ce au facut obiectul raporturilor comerciale  dintre  cele  doua  societati, fapt reliefat de  asemenea prin raporturile de expertiza contabila care demonstreaza ca operatiunile au avut loc, pe de alta parte. Aceeasi concluzie este stabilita si-n suplimentul de expertiza depus la termenul din 08,09,2008.
Nici unul dintre organele de cercetare si urmarire nu au produs nici o proba in sprijinul ideii ca utilajele si angajatii S.C. S. S.R.L, au fost folositi pentru demontarea cailor ferate apartinand S.C. R.I. S.R.L. Buhusi. Solutiile instantelor amintite au drept baza exclusiva... prezumtia., fapt inacceptabil intr-un sistem de drept bazat pe acte normative care stabilesc mijloacele de proba in temeiul carora o instanta judecatoreasca e obligata sa se pronunte, (art 64 alin 1 Cod proc. penala).
Inculpatul M.S., in motivele de apel scrise, a solicitat in principal desfiintarea sentintei penale apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, iar in subsidiar, retinand  cauza spre rejudecare, sa se dispuna achitarea sa, in baza art.10 lit.d Cod pr.penala.
In sustinerea acestor solutii, a aratat ca :
Dispozitia de punere in miscare a actiunii penale pentru infractiunea de folosire cu rea-credinta a bunurilor si creditului societatii este nelegala in lipsa hotararii titularului actiunii in raspundere a directorului, in speta a adunarii generale a actionarilor S.C. „S." SRL, prin care aceasta sa decida acest lucru cu majoritatea prevazuta de lege.
Avand in vedere jurisprudenta creata in materie — prin decizii precum: decizia penala nr.420/R/07.04.1999 a Curtii de Apel Galati, decizia penala nr.3566/22.09.2000 a Curtii Supreme de Justitie, sentinta penala nr.2435/22.11.2004 a Judecatoriei Gherla, atacata cu insucces cu apel si mentinuta prin decizia penala nr.89/A/07.03.2005 a Tribunalului Cluj, dar si in recurs prin decizia penala nr.424/R/02.08.2005 de catre Curtea de Apel Cluj, precum si decizia penala nr.461/22.10.2004 a Curtii de Apel Craiova, sau decizia penala nr.2201/31.03.2005 a inaltei Curti de Casatie si Justitie - putem statua ca exista o jurisprudenta unanima potrivit careia, in lipsa sesizarii organului competent, si anume adunarea actionarilor, nu se poate pune in miscare sau nu se mai poate exercita actiunea penala impotriva administratorului, pentru savarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute de legea societatilor comerciale, intervenind in speta cazul de incetare a urmaririi penale sau a procesului penal prevazut la art.10 lit.f C.p.p.
 Desi conform dispozitiilor art.263 alin.(l) C.p.p., rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si de asemenea potrivit alin.(4) al aceluiasi articol, „procurorul intocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai multi invinuiti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite potrivit art.262”, in rechizitoriu nu exista nici un fel de mentiune cu privire la infractiunea de bancruta frauduloasa, pentru care s-a desfasurat urmarirea penala impotriva apelantului-inculpat, incepand cu data de 5 iulie 2004, astfel cum se arata in procesul-verbal de aducere la cunostinta a invinuirii din data de 5 iulie 2004, aflat in referatul de terminare al urmaririi penale.
Datorita faptului ca in dosarul de urmarire nu exista nici o ordonanta de schimbare a incadrarii juridice, nu exista nici o ordonanta de scoatere de sub urmarire penala pentru infractiunea de bancruta frauduloasa pentru care s-a desfasurat urmarirea penala in cauza si de asemenea, nu exista nici o dispozitie de disjungere pentru aceasta infractiune, conform articolelor mentionate mai sus, actul procesual prin care procurorul dispune cu privire la aceasta infractiune trebuia sa se afle in rechizitoriu, dar lipseste cu desavarsire, la acest moment apelantul-inculpat neintelegand ce s-a intamplat cu aceasta invinuire pentru care a fost urmarit penal.
Desi in dispozitivul rechizitoriului se face mentiune ca inculpatul este trimis in judecata pentru faptele comise in perioada iunie 2002- iunie 2003, instanta de judecata a avut in vedere si acte materiale dinainte de aceasta perioada, pentru care nu procurorul nu pusese in miscare actiunea penala si inculpatul nu fusese trimis in judecata.
Consideram de asemenea ca, prin inscrisul comunicat instantei la data de 22.11.2005, intitulat „Proces-verbal de indreptare a erorii materiale" si emis de Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau, instanta de judecata nu putea sa fie sesizata si cu actele materiale comise inainte de iunie 2002 deoarece procesul verbal de indreptare a erorii materiale nu este act primar de sesizare al instantei de judecata, in aceasta categorie figurand doar rechizitoriul plangerea prealabila pt. infractiunile prevazute in disp. art.279 alin.2 lit.a C.p.p. si mai nou plangerea prevazuta in disp. art. 278/1 C.p.p
A considerat ca instanta de judecata nu a solutionat corect actiunea penala pentru infractiunea de folosire cu rea-credinta a bunurilor si creditului societatii, prevazuta de dispozitiile fostului art.266 pct.2, actualul art. 272 pct.2 din Legea nr.31/1990, neputand exercita si deci solutiona actiunea penala in lipsa hotararii titularului actiunii in raspundere a directorului, in speta a adunarii generale a actionarilor S.C. „S." SRL, prin care aceasta sa decida acest lucru cu majoritatea prevazuta de lege.
In acelasi sens s-a pronuntat si fosta Curte Suprema de Justitie in decizia nr.3566/22.09.2000 aratand ca prevederile legale mai sus mentionate „sunt caracteristice regimului proprietatii private in cadrul economiei de piata si trebuie considerate ca un mod derogatoriu de sesizare a instantei, inclusiv a celei penale, atunci cand fapta este savarsita de vreunul dintre subiectii la care textul se refera.  
A considerat ca instanta nu a solutionat complet fondul cauzei, nesolutionand corect actiunea civila relativa la infractiunea prevazuta de fostul art.266 pct.2, actualul art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990.
Jurisprudenta a statuat in nenumarate randuri ca"Notiunea de rezolvare a fondului cauzei nu trebuie privita intr-un sens restrictiv, in sensul ca intr-o cauza penala aceasta inseamna numai a pronunta o solutie, indiferent in ce conditii, ci a infaptui in mod legal procedura judiciara care conduce in mod legal la aceasta; astfel, cercetarea judiciara ar fi inutila, iar hotararea ar putea fi data foarte bine de o alta autoritate" - C.Apel Constanta, dec. pen. nr. 137/1994, Dreptul nr.5/1995, pg.93.
S.C. „S." SRL Bacau este perceputa de instanta de judecata, prin sentinta, ca fiind parte responsabila civilmente, iar nu parte vatamata, deoarece doar aceasta din urma calitate era cea legala si temeinica. Afirmam acest lucru deoarece aceasta infractiune este o infractiune indreptata patrimoniului societatii comerciale, in speta S.C. „S." SRL, care nu avea cum sa figureze in cauza ca parte responsabila civilmente, cele doua calitati procesuale fiind antagonice si absolut incompatibile, neputandu-se afirma ca prin aceeasi fapta o persoana este si prejudiciata patrimonial si de asemenea are si obligatia de dezdaunare, deoarece in patrimoniu, dreptul la despagubiri se anuleaza cu obligatia de dezdaunare.
Mai mult decat atat instanta de judecata nu putea exercita si deci solutiona actiunea civila in lipsa hotararii titularului actiunii in raspundere a directorului, in speta a adunarii generale a actionarilor S.C. „S." SRL, prin care aceasta sa decida acest lucru cu majoritatea prevazuta de lege.
A considerat incidenta in cauza solutia prevazuta in disp. art.l 1 pct.2 lit.a raportate la disp. art.10 lit.d C.proc.pen. si anume achitarea pentru toate faptele imputate apelantului inculpat M.S., solutie pe care va solicitam sa o pronuntati in urma rejudecarii cauzei dupa desfiintarea sentintei in conformitate cu disp. art,379 pct.2 lit.a pentru urmatoarele temeiuri:
Astfel, potrivit primului raport de expertiza contabila, cu ermen la 12.2003, efectuat in faza de urmarire penala, de dl. expert contabil N.D., inscris in Tabloul Corpului Expertilor Contabili, Filiala Bacau, se arata, la filele 8-12, respectiv la filele 27-28 din raportul de expertiza, ca pe baza documentelor puse la dispozitie de S.C. „S." S.R.L., analizandu-se pe de o parte, atributiile de serviciu ale invinuitului M.S. si activitatile prestate in baza acestora in cadrul S.C. „S." S.R.L., dar si activitatile ce excedeau atributiilor de serviciu - de economist al societatii, pe de cealalta parte, expertiza a ajuns la o concluzie contrara procesului-verbal al Garzii Financiare .
In consecinta, expertiza concluzioneaza ca: intre S.C. "S." S.R.L. si S.C. „R" S.R.L. s-a incheiat contractul de asistenta manageriala si contabila nr.30/31.12.1999 (fila 9, 12, respectiv fila 27 din raport), iar M.S. a desfasurat activitati peste atributiile sale de economist din cadrul S.C, „S." S.R.L., motiv pentru care el a fost platit pe stat de plata ie catre S.C, „S." S.R.L. doar pentru activitatile desfasurate in calitatea sa de economist in cadrai societatii, pentru activitatile ie management realizate pentru S.C, „S.” SRL , el nefiind platit pe stat de plata de catre aceasta societate, ci prin facturarea acestei activitati la S.C. „R" S.R.L., in baza contractului incheiat intre cele doua societati comerciale (fila 12 din raport).
Mai mult, valoarea facturii din 20.09.2000 este, potrivit expertizei, sub valoarea ce ar fi rezultat conform contractului nr.30/31.12.1999 (fila 12 a raportului de expertiza).
Expertiza stabileste ca aceasta activitate de management s-a desfasurat in fapt, nefiind cazul sa se scada din cheltuielile S.C. „S." S.R.L. contravaloarea facturii din 20.09.2000 (filele 12, respectiv 27-28 din raportul de expertiza).
Privitor la acest aspect dedus judecatii si totodata obiectiv al expertizei contabile, opinia expertului este aceea ca nu sunt sume de platit la bugetul de stat din aceasta activitate (filele 12 si 27-28 din raport).
Prin cel de al doilea supliment la raportul de expertiza, efectuat de dna. expert contabil P.C. si dna. expert contabil K.E., se statueaza ca, in baza legislatiei incidente, contractul de consultanta manageriala si contabila nr.30/31.12.1999 - contract ce prevede clauze referitoare la partile contractante, serviciile ce urmeaza a fi prestate, durata contractului, valoarea acestuia — precum si factura fiscala emisa de S.C. „R.I." S.R.L. catre S.C. „S." S.R.L. la data de 20.09.2000, indeplinesc conditiile de documente justificative, atat din punct de vedere al deductibilitatii cheltuielii cat si al deducerii TVA la S.C. „S." S.R.L (filele 4-5, respectiv fila 12 din supliment).
De asemenea, se imputa inculpatului M.S. sustragerea de la plata obligatiilor fiscale catre stat prin inregistrarea nelegala in contabilitatea S.C. „S." S.R.L. a facturii seria B ACE nr.3519551/06.09.2002. prin care a cumparat 47 de burghie in valoare de 135.909.000. lei.
Factura, se sustine in rechizitoriu, nu apartine S.C. „W. I." SRL Bucuresti, societatea de la care au fost cumparate burghiele, ci unei alte societati - S.C. „G.C.I." SRL Bucuresti.
Factura a fost inregistrata in contabilitatea S.C. „S." S.R.L, desi nu avea toate datele prevazute de formular.
Prin rechizitoriu, se imputa inculpatului ca fiind o factura neprocurata de la Ministerul Finantelor, ci din alte surse si emisa pe numele unui furnizor nereal, potrivit prevederilor legale, aceste cheltuieli nu sunt deductibile, astfel incat, la suma din factura respectiva trebuia platit impozit pe profit si a fost nelegal dedus TVA.
Procesul-verbal al Garzii Financiare sustine ca beneficiarul facturii avea posibilitatea de a verifica daca numele delegatului si numarul mijlocului de transport sunt reale, ceea ce nu a facut si a inregistrat in contabilitate achizitii de marfuri in baza unor facturi procurate din alte surse decat cele prevazute de lege, emise in numele unui furnizor nereal, iar cheltuielile deduse nelegal in baza acestei facturi au diminuat obligatiile S.C. „S." S.R.L catre bugetul de stat.
Expertiza dispusa si efectuata in cursul fazei de urmarire penala stabileste, dupa cum urmeaza: art.29 din Legea nr.345/2002, privind TVA-ul, stabileste datele obligatoriu de completat din facturile fiscale in care se consemneaza livrarile de bunuri.
Potrivit aceluiasi articol, lipsa mentiunilor prevazute la lit.a) determina pierderea dreptului de deducere a TVA-ului (fila 13 din raport).
Expertiza a verificat datele continute de factura si a constatat ca exista toate datele cerute de lege, mai putin adresa (filele 13-14 ale raportului de expertiza).
Adresa a fost comunicata de ONRC Bucuresti la cererea Politiei Municipiului Bacau (fila 14 din expertiza).
De asemenea, datele privind Registrul Comertului si Codul fiscal din factura corespund celor transmise de Registrul Comertului (fila 14 din expertiza).
Potrivit legislatiei in vigoare, pentru cumparator este obligatorie numai verificarea intocmirii corecte a documentelor, acesta neputand raspunde pentru neregulile constatate in activitatea furnizorului (fila 14 din raportul de expertiza).
Pe cale de consecinta, expertiza stabileste ca factura fiscala corespunde exigentelor legale in privinta obligatiilor cumparatorului, nefiind cazul unui furnizor nereal, iar S.C. „S." S.R.L. are dreptul de a inregistra factura in contabilitate (fila 15 din expertiza contabila).
De asemenea, expertiza constata ca toate cele 47 de burghie au fost date in consum in luna septembrie 2002 (fila 14 a expertizei).
In ceea ce priveste inregistrarea in contabilitatea S.C. „S." S.R.L a facturii fiscale seria BC VCR nr.2107078, emisa de S.C. „A.I." S.A. Bacau, desi aceasta din urma anulase factura, procesul-verbal de control al Garzii Financiare este iarasi combatut de rapoartele de expertiza dispuse in cauza.
Astfel, se retine de catre organele Garzii Financiare si se reia prin rechizitoriu, ca S.C. „S." S.R.L a inregistrat in contabilitate factura fiscala in copie (in fapt o factura proforma), in luna decembrie 2002, deducand TVA aferent in suma de 319.359.600 lei.
La data controlului Garzii Financiare, factura nu fusese stornata sau anulata din contabilitatea S.C. „S." S.R.L, intrucat, potrivit declaratiilor dlui. M.S., acesta nu avea cunostinta despre anularea facturii de catre S.C. „A.I." S.A. Bacau, factura reprezentand o compensare cu energia electrica.
De asemenea, S.C. „A.I." S.A. Bacau nu livrase produsele catre S.C. „S." S.R.L., intrucat aceasta fusese prejudiciata de un beneficiar.
Se retine astfel incalcarea H.G. nr.831/1997, potrivit careia facturile fiscale se intocmesc legal la livrarea produselor si a marfurilor si la prestarea serviciilor.
Desi dl. M.S. a stornat factura, in urma controlului - ocazie cu care a si luat cunostinta despre anularea acesteia de catre furnizor, acest lucru a ramas fara relevanta in ochii organelor judiciare, in privinta retinerii infractiunii de evaziune fiscala prevazuta la art.13 din Legea nr. 87/1994, considerandu-se ca stornarea a fost rezultatul controlului financiar si nu expresia vointei d-lui M.S..
Prin inregistrarea facturii se considera de catre organele de control, consideratie preluata si de rechizitoriu, ca s-a dedus nelegal TVA in valoare de 319.359.600. lei.
Procesul-verbal de control al Garzii Financiare reclama ca desi S.C. ,A.I." S.A. a anulat factura, S.C. „S." S.R.L. a inregistrat-o in copie in contabilitate, deducand nelegal TVA.
Expertiza din faza de urmarire penala constata: desi pot fi facute inregistrari in contabilitate si deduceri TVA numai in baza unor facturi originale, totusi in luna iulie 2003, luand cunostinta de anularea facturii de catre S.C. „A.I." S.A., S.C. „S." S.R.L. o storneaza din contabilitate, iar TVA-ul ce fusese dedus s-a virat integral la bugetul de stat cu O.P. nr.472/21.08.2003 (fila 16 din raportul de expertiza).
Concluzia expertizei este ca eroarea produsa a fost corectata de S.C. „S." S.R.L. (fila 17 din raportul de expertiza).
Opinia primului supliment la raportul de expertiza efectuat in faza de judecata stabileste ca, potrivit opiniei expertilor, nu exista nici o dovada scrisa din care sa rezulte ca S.C. „A.I." S.A. a instiintat S.C. „S." S.R.L. despre anularea facturii fiscale seria BC VCR nr.2107078/31.10.2002 , ba mai mult, exista date clare ca aceasta nu era anulata la data de 08.11.2002 (data transmiterii pe fax catre S.C. „S." S.R.L. ) si nici la data de 15.11.2002 (data compensarii). Rezulta, pe baza documentelor existente, ca S.C. „S." S.R.L.  a   luat   la   cunostinta   despre  anularea   facturii   cu  ocazia controlului financiar din iulie 2003, si ca urmare, in luna iulie 2003 a rectificat evidentele contabile (fila 15 din supliment).
De asemenea, expertiza clarifica aspectul potrivit caruia obligatia de remitere a facturii catre beneficiar apartine furnizorului-emitent, in cazul de fata, S.C. ,A.I." S.A. (fila 15 din suplimentul la raportul de expertiza contabila).
De asemenea, potrivit art.16 din Legea nr.345/2002, privitoare la TVA, datorita faptului ca suma de 2.000.000.000.1ei (contravaloarea facturii) a fost compensata (incasata), indiferent ca avea la baza o factura sau nu, si ca marfa era livrata sau nu, S.C. „A.I." S.A. avea obligatia legala sa colecteze TVA si sa-1 achite la organul fiscal; concomitent, S.C. „S." S.R.L. era indreptatita sa deduca TVA (fila 16 din supliment).
In legatura cu tranzactiile operate intre S.C. „S." S.R.L. si S.C‘R.I." S.R.L. in decembrie 2001 si in 2002, se imputa fictivitatea acestora, alegandu-se ca achizitia si demontarea caii ferate au fost efectuate de fapt de S.C. „S." S.R.L., ea fiind cea care detinea agrementele eliberate de autoritati pentru efectuarea constructiilor de cale ferata, S.C‘R.I." S.R.L. neavand nici un astfel de agrement, iar pe de alta parte, S.C. „S." S.R.L. detinea utilajele, instalatiile, mijloacele fixe si personalul specializat in astfel de lucrari, in timp ce S.C‘R.I." S.R.L. nu detinea nici un mijloc fix in patrimoniul societatii si avea doar doi angajati.
De asemenea, se mai retine ca prin tranzactiile efectuate, M.S. a favorizat S.C‘R.I." S.R.L. , iar sumele platite catre aceasta sunt nejustificate, activitatile fiind desfasurate, in realitate de S.C. „S." S.R.L. .
Prin activitatile desfasurate, inculpatul M.S. este acuzat ca a urmarit plata unui impozit de 1,5% la S.C‘R.I." S.R.L. (societate care intrunea conditiile legale pentru microintreprinderi) si diminuarea impozitului pe profit la S.C. „S." S.R.L. (societate platitoare de impozit pe profit de 25%).
Toate aceste concluzii, formate pe baza procesului-verbal de control al Garzii Financiare, sunt insa, iarasi infirmate de rapoartele de expertiza.
Astfel, expertiza din faza de urmarire penala concluzioneaza ca intre documentele incheiate si inregistrate de ambele societati comerciale exista concordanta, ca activitatile de demontarea a cailor ferate, din cele doua tranzactii, s-au efectuat, materialele obtinute fiind folosite in operatiuni ulterioare, facturate si incasate de la beneficiari filele (24-25 din expertiza).
Concluzia finala a expertizei este ca tranzactiile au fost reale, astfel incat S.C. „S." S.R.L. nu datoreaza nimic bugetului de stat (fila 25, respectiv fila 29 din expertiza).
Opinia primului supliment la expertiza din faza de judecata coincide cu opinia expertizei din faza de urmarire penala.
Potrivit suplimentului „S.C. „S." S.R.L. nu datoreaza nici o suma bugetului de stat din cele doua tranzactii."(fila 25 din supliment).
In cel de al doilea supliment la expertiza din faza de judecata, expertii arata ca facturile emise de S.C‘R.I." S.R.L. catre S.C. „S." S.R.L. sunt inregistrate in contabilitatea ambelor societati si nu sunt fictive (fila 7 din al doilea supliment la raportul de expertiza contabila).
Partea civila ANAF prin DGFPS Bacau nu a depus motivele sale de apel.
Tribunalul, analizand hotararea apelata sub toate aspectele, in fapt, in drept, precum si din perspectiva motivelor de apel invocate de parti, constata ca apelurile sunt fondate, urmand  a fi admise pentru urmatoarele considerente :
Prin decizia penala nr.618/A/21.12.2007 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr.301/32/2007, instanta a admis apelurilor formulate de inculpatul M.S., partea responsabila civilmente S.C.S. SRL Bacau, partea civila civila M.F.P. Bucuresti – ANAF – prin Directia Generala a Finantelor Publice Bacau, impotriva sentintei penale nr.504/17 februarie 2006 a Judecatoriei Bacau, pronuntata in dosarul nr.16053/2004 pe care a desfiintat-o in totalitate.
A trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, Judecatoria Bacau.
A mentinut actele procedurale efectuate in cauza pana la termenul din 31.10.2005, inclusiv.
La pronuntarea acestei solutii s-a avut in vedere motivele de apel invocare prin cererile de apel, de catre partea responsabila civilmente S.C.”S.” SRL, inculpatul si partea civila ANAF.
A fost criticata solutia initiala intre altele, intrucat instanta a dispus condamnare  apelantului-inculpat si pentru fapte comise anterior anului 2002. Desi in rechizitoriu se face mentiunea ca inculpatul este trimis in judecata  pentru faptele comise in perioada 2002-iunie2003, instanta de judecata a avut in vedere si acte materiale dinainte de aceasta perioada pentru care procurorul nu pusese in miscare actiunea penala si inculpatul nu fusese trimis in judecata. Nefiind pusa in miscare actiunea penala, instanta de judecata nu poate proceda la tragerea la raspundere penala a invinuitului, si pe cale de consecinta la condamnarea acestuia. Prin inscrisul comunicat instantei la data de 22.11.2005, intitulat „Proces verbal de indreptare a erorii materiale” si emis de Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau, instanta de judecata a dispus condamnarea avandu-se in vedere acest act, fara a pune in discutia partilor aceasta modificare, pentru ca in raport de aspectele mentionate partile din  proces, si in mod principal inculpatul, sa-si faca apararile necesare.
In rejudecare , cauza a fost inregistrata la nr.2247/180/18.02.2008, iar la 02.12.2008 a fost pronuntata aceasta a doua hotarare nr.2418 care formeaza obiectul prezentului dosar in apel.
Din studierea celor doua sentinte penale date cauzei (prima 505/17.02.2006 – desfiintata de Tribunalul Bacau prin decizia penala nr.618/a/21.12.2007) si nr.2418/02.12.2008, constatam ca sunt identice, mai putin pedeapsa rezultanta de executat aplicata inculpatului. Daca in prima sentinta penala i se dispusese suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru 2 ani inchisoare, in cea de-a doua sentinta pedeapsa a coborat la 1 ani si 6 luni inchisoare cu aplicarea art.81, 82 Cod penal.
Ceea ce constatam la prezenta sentinta penala apelata, este identitatea motivarii acesteia cu prima sentinta penala.
Desi sentinta penala nr.505/17.02.2006 a Judecatoriei Bacau a fost desfiintata, in motivarea sa Tribunalul Bacau aratand ca este nelegal, ce anume impune primei instante sa faca,  in rejudecare, constatam ca dupa cel de-al doilea ciclu procesual, motivarea sentintei penale este absolut identica cu prima hotarare.
Asadar, s-a efectuat sau nu o noua cercetare judecatoreasca, dupa desfiintare ? Asa cum se prezinta actuala sentinta penala, este lesne de inteles ca nu.
Deducem ca prima instanta nu a respectat normele procedurale penale aplicabile, respectiv art.385 Cod pr.penala.
Hotararea este viciata din doua considerente : pentru lipsa propriei cercetari judecatoresti si pentru nerespectarea deciziei de desfiintare neefectuand actele de cercetare in vederea lamuririi criticilor aduse prin motivele de apel formulate la acea data, insusite de tribunal prin motivarea data la 21.12.2007.
In prezent, tribunalul in solutionarea acestor apeluri, este tinut de aceleasi critici pe care anterior, instanta de control judiciar le-a precizat in decizia penala 618 din 21.12.2007, atata timp cat prima instanta nu a elucidat, nu a indeplinit nimic din ceea ce i s-a dispus, cu atat mai mult cu cat, actualele motive de apel, formulate de parti, coincid cu cele precizate prima data.
Pentru considerentele aratate, urmeaza a fi admise apelurile, desfiintata sentinta penala apelata iar in a II-a rejudecare, prima instanta va elucida aspectele legate de data savarsirii faptelor retinute /sau nu, prin rechizitoriu (anii 2002-2003, anterior 2002), valabilitatea indreptarii erorii materiale efectuata prin procesul verbal inaintat instantei de catre parchet la 22.11.2005.
In ipoteza considerarii acestui inscris ca fiind valabil, ( ce vizeaza acte materiale presupus concise inainte de iunie 2002) sa se aduca la cunostinta inculpatului in vederea  pregatirii apararii pentru respectarea principiilor oralitatii si contradictorialitatii sedintei de judecata.
De asemenea, vor fi lamurite aspectele legate de necesitatea / sau nu a unei plangeri penale din partea titularului actiunii in raspundere penala a directorului, in speta a adunarii generale a actionarilor S.C.”S.”SRL, in privinta infractiunii prev. de art.266 pct.2, in prezent art.272 pct.2 din Legea 31/1990 pentru care  inculpatul a fost trimis in judecata.
In latura civila a cauzei, urmeaza a fi determinata calitatea lui S.C.”S.” SRL fie de parte civila, fie de parte responsabila civilmente, luand in considerare criticile pe care inculpatul si aceasta societate, le-a formulat, prin motivele de apel dispuse la Tribunal, cat si probatoriul administrat pe latura civila (inclusiv expertizele contabile).
In baza art.379 pct.2 lit.b din C.pr.pen.se vor admite apelurile declarate de apelantul inculpat M.S., partea responsabila civilmente S.C.S. SRL si ANAF prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BACAU, in calitate de partea civila, impotriva sentintei penale nr.2418/02.12.2008, pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr.2247/180/2008.
Se va desfiinta in totalitate sentinta penala apelata si se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiasi instanta – Judecatoria Bacau.
Se va constata ca apelantul inculpat a avut aparator ales.
In temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.