Fond funciar

Prin sentinta civila nr. 274/10.04.2008 a Judecatoriei Buhusi                                a fost respinsa ca nefondata actiunea civila avand ca obiect modificare                  titlu de proprietate formulata de catre reclamantul C.A. si P.M. in contradictoriu cu C.L. Filipesti, C.J. Bacau pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, T. I., T. C. si T. G..
Au fost obligate reclamantele sa plateasca paratilor 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
  Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
     In data de 17.03.1991 autorul paratilor, T. Gh., a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate (fila 52 dosar), inregistrata la Primaria comunei Filipesti, judetul Bacau, sub numarul 1630 solicitand restituirea terenurilor ce au apartinut bunicului sau P.D., decedat la data de 01.05.1976 (conform certificatului de deces nr. 072016/03.05.1976).
In urma demersurilor efectuate, a fost eliberat titlul de proprietate                       nr. 134185/09.12.1994, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate                         cu privire la suprafata de 2 ha 3400 m.p., teren situat in comuna Filipesti,                     judetul Bacau.
In titlul de proprietate a fost inscrisa ca titular, in calitate de               mostenitor indreptatit dupa P.D., doar T. Gh., acesta formuland cerere in nume propriu. Pe de alta parte, instanta retine ca si imprejurare necontestata, coroborata cu intreaga documentatie  inaintata de catre cele doua Comisii, ca reclamantele nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate dupa bunicul lor  P.D., prezenta actiune fiind practic o asemenea cerere.
Analizand inscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv: actele de                   stare civila depuse de reclamanti, cererea de reconstituire a dreptului                             de proprietate, copie de pe registrul agricol din perioada anilor 1959 – 1962 precum si celelalte inscrisuri inaintate de Comisii, instanta constata                                   ca pretentia reclamantelor este neintemeiata pentru urmatoarele                     considerente:
Potrivit dispozitiilor imperative ale art. 8 alin. 3 Lg. 18/1991,                  beneficiaza de prevederile acestei legi si implicit de dreptul la                        reconstituirea proprietatii, mostenitorii indreptatiti care au formulat cerere                    in acest sens.
In cauza reclamantele invoca imprejurarea ca cererea formulata                            de autorul paratilor, T. Gh. este facuta si in numele lor, in  baza unui mandat tacit. In acord cu toate regulile institutiei mandatului, prevazute in art. 1532 - 1559 C. civ. instanta urmeaza sa constate ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind un act care implica o manifestare de vointa producatoare de efecte juridice  cuprinsa intr-un inscris avand natura juridica a unui inscris sub                          semnatura privata, si mandatul acordat celui care o formuleaza trebuie                            sa imbrace aceeasi forma – scrisa, ad probationaem. Cu alte cuvinte, valabilitatea insasi a mandatului nu este afectata de lipsa formei scrise atata timp cat cei ce invoca mandatul pot proba existenta lui.
Potrivit dispozitiilor inscrise in art. 1169 C. Civ, reclamantele,                   invocand existenta unui mandat, aveau obligatia de a proba aceasta imprejurare. Chiar si in situatia in care, in temeiul art. 1191 alin.3 C. civ., constatand                 acordul paratelor la incuviintarea probei testimoniale, instanta a admis                  aceasta proba pentru dovedirea existentei unui mandat verbal dat                      autorului paratelor, nici una din declaratiile martorilor audiati nu este concludenta intrucat toti sustin ca nu cunosc daca intre reclamante                                 si autorul paratilor a fost exprimat un asemenea mandat, situatie in care                        existenta unui atare mandat nu a fost dovedita. De altfel, reclamantele                         au invocat, mai degraba existenta unui mandat tacit, pe care instanta                             o apreciaza ca neconcludenta in raport cu cerinta impusa de art. 8                               alin. 3 Lg. 18/1991, aceea a existentei cererii. In plus, instanta retine                              in cauza natura de mandat special, a mandatului ce ar putea fi dat                                  in vederea depunerii cererii de reconstituire (mandatul special fiind cel                        care se da pentru o singura operatiune juridica – in speta, formularea                        cererii de reconstituire). Asa cum se arata in mod constant in doctrina,                         cel putin oferta de mandat special trebuie sa imbrace forma scrisa, conditie                  care in litigiul de fata nu este indeplinita.
Asadar, chiar daca, in principiu, dispozitiile art. 1533 C. civ.                        indica posibilitatea valabilitatii unui mandat tacit, aceasta forma a                      mandatului are un caracter de exceptie si face, de regula, referire,                                   la cazuri expres prevazute de texte de lege particulare, cum ar fi, spre                    exemplu, dispozitiile art. 35 alin. 2 C. fam. O atare dispozitie derogatorie,                      in cazul mandatului special analizat nu exista in materia fondului                           funciar, iar o interpretare prin extinderea legii ar fi extrem de vatamatoare              pentru consecintele juridice pe care le-ar avea, toti mostenitorii                       nediligenti putand invoca, in contra celor care au facut cerere, existenta                       unui atare mandat. In speta de fata instanta mai retine si ca relatia partilor,                      veri primari, coroborata cu imprejurarea ca reclamantele, pana in anul                      1999 veneau in sat o data sau de doua ori pe an (declaratiile                               martorilor reclamantelor T.A. si B.Z., filele 89 - 90 dosar), formeaza mai degraba prezumtia simpla ca mandatul nu numai ca nu a fost dovedit, dar nici nu a existat.
In doctrina, se admite cu caracter exceptional, ca mandatul                              tacit ar produce efecte daca cererea este formulata si in numele altui                  mostenitor indreptatit care, prin manifestari neindoielnice de vointa,                      accepta consecintele juridice ale unui atare mandat. In speta insa,                            cererea lui T. Gh. este formulata in nume propriu, deci nici  aceasta ipoteza nu poate fi retinuta.
Faptul ca in prezent reclamantele cultiva un teren care ar fi putut                  apartine lui P.D. este o imprejurare mult ulterioara momentului la care reclamantele sustin ca „au dat in mod tacit mandat” si  nu poate avea natura unei imprejurari de fapt care sa faca neindoielnica intentia partilor anterior sau concomitent cu formularea cererii de reconstituire.
Impotriva acestei hotarari in termen legal au declarat recurs reclamantele.
In motivarea recursului se arata faptul ca dupa aparitia Legii                    18/1991 autorul paratilor a fost mandatat de catre reclamante sa                           formuleze cerere si in numele acestora ca mostenitori dupa P. D. Existenta mandatului tacit rezulta din faptul ca reclamantele stapanesc terenul pe care l-au impartit de comun acord cu autorul paratilor si din faptul ca dupa anul 1999 reclamantele s-au intors in localitatea de bastina si daca nu ar fi stiut ca nu figureaza pe titlu ar fi formulat cereri la Legea 247/2005.
In aparare intimatii nu au depus intampinare.
In recurs recurentele reclamante au depus inscrisuri si doua                      declaratii extrajudiciare, declaratii care fata de dispozitiile art. 305 Cod procedura civila nu pot fi avute in vedere la judecata recursului.
In cursul judecarii recursului a decedat recurenta C.A.  in cauza fiind introdusi mostenitorii acesteia: C. I. in calitate de sot supravietuitor si C. Gh. Gh. in calitate de descendent  de gr. 1.
Examinand actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 8 al. 3 din Legea 18/1991 stabilirea dreptului de                    proprietate asupra terenurilor se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate.
Recurentele reclamante invoca existenta unui mandat tacit, pe                           care l-au dat defunctului T. Gh., in vedere reconstituirii dreptului de proprietate dupa defunctul P.D. in ceea ce le priveste.
Astfel cum in mod corect a retinut instanta de fond este posibila formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate prin mandatar                   insa este necesar ca mandatul sa fie in forma scrisa.
Practica judiciara si doctrina a admis in mod exceptional posibilitatea existentei unui mandat tacit, in cazul in care un comostenitor indreptatit                             a fost trecut in cererea de reconstituire de catre un alt comostenitor.
Doar in aceste conditii se admite existenta mandatului tacit si                        daca cel trecut in cererea de reconstituire accepta consecintele juridice                            ce decurg din formularea cererii.
Or, in prezenta cauza cererea de reconstituire a dreptului de                     proprietate dupa defunctul P.D. a fost formulata doar de catre T. Gh. singur, nefiind mentionate numele reclamantelor.
Ceea ce invoca reclamantele: posesia terenurilor, plata impozitelor, neformularea unor cereri de reconstituire in temeiul Legii 247/2005                            sunt elemente ulterioare formularii cererii de reconstituire de catre defunctul T. Gh. si nu sunt de natura a dovedi existenta unui mandat  tacit de vreme ce recurentele nu se regasesc in cuprinsul acestei  cereri.
Pentru aceste considerente in temeiul art. 312 al. 1 Cod procedura                 civila va respinge recursul ca nefondat.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila va obliga recurentii                               la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand                      onorariu aparator in favoarea intimatei T. I..