Contestatie decizie de sanctionare

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.1873 din 2.04.2008 d-na A.C. a contestat dispozitia de sanctionare cu avertisment scris nr.10037/10.03.2008 emisa de SC A. – T. Societate de administrare a fondurilor de pensii facultative SA Bucuresti.
In motivarea actiunii sale, contestatoarea a aratat ca aceasta dispozitie este lovita de  nulitate absoluta intrucat angajatoarea nu a indicat instanta competenta careia trebuie sa i se adreseze  avand in vedere ca lucreaza in delegatie la punctul de lucru din Bacau iar contractul de munca este inregistrat la ITM Bucuresti.
In subsidiar, a solicitat contestatoarea anularea deciziei aratand ca i se imputa nerespectarea unor circulare care nu i s-au comunicat niciodata precum si neindeplinirea corespunzatoare  a unor atributii de serviciu in conditiile in care nu i-au fost aduse la cunostinta atributiile prin fisa postului. Pe de alta parte, a fost sanctionata in timp ce se afla in concediu medical.
Motivand in drept, contestatoarea a invocat dispozitiile art.268 alin.(2) lit.f) din Codul muncii iar in dovedirea sustinerilor sale a depus la dosar inscrisuri (f.5-28, 184,185) solicitand, totodata, a se pune in vedere intimatei sa depuna la dosar dovada comunicarii circularelor si a deciziei de nerespectarea carora pretinde ca se face vinovata precum si fisa postului semnata de contestatoare, precum si administrarea probei cu interogatoriul intimatei (f.162-165, 186-189) si a probei testimoniale (fiind audiati martorii S.S. si S.C. –f171,172).
Contestatia este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar in temeiul art.285 Codul muncii.
Formuland intampinare prin reprezentantul sau legal (f.32,33), A. – T. Pensii Private Bucuresti a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata cu motivarea ca prin decizia de sanctionare s-a mentionat calea de contestare pe care reclamanta putea sa o urmeze iar neindicarea expresa a instantei competente nu a condus la vatamarea in nici un mod a dreptului angajatei de a contesta decizia de sanctionare. Pe fondul cauzei, a aratat intimata ca, asa cum rezulta din nota explicativa data in 8.02.2008, contestatoarea nu a invocat in nici un moment ca nu ar fi cunoscut continutul circularelor III.04 si III.13/2.04.2007, recunoscand ca nu a putut sa respecte aceste dispozitii ale actelor interne, sanctiunea aplicata respectand criteriile prevazute de art.266 Codul muncii in sensul ca s-au avut in vedere imprejurarile in care a fost savarsita fapta, gradul de vinovatie al salariatei, consecintele abaterii precum si comportarea generala in serviciu a salariatului.
In dovedirea sustinerilor sale, intimata a depus la dosar inscrisuri (f.34-61, 71-158, 193-195, 200-270) si a solicitat administrarea probei cu interogatoriul contestatoarei (f.173-181).
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta constata urmatoarele:
Prin dispozitia nr.10037/10-03.2008 emisa de directorul de vanzari al SC A.-T. Pensii Private SA Bucuresti, d-na C.A. a fost sanctionata disciplinar cu „avertisment scris”, retinandu-se ca salariata se face vinovata de:
incalcarea dispozitiilor Directorului general din deciziile nr.46/10.12.2007 si 47/10.12.2007
incalcarea prevederilor Circularei nr.III.04/2.04.2007
incalcarea prevederilor Circularei nr.III.13/2.04.2007,
abaterea fiind de natura sa afecteze bunul mers al activitatii Directiei vanzari si creand premiza nerespectarii prevederilor legale incidente in raport cu atributiile administratorului.
Potrivit art.3 lit.a) din dispozitie termenul de depunere a contestatiei este de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii, la instantele judecatoresti competente (f.8,9).
Dispozitia a fost comunicata d-nei C.A. la 14.03.2008, astfel cum rezulta din chiar cuprinsul sau iar contestatia a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau la 2.04.2008, inauntrul termenului de 30 de zile prevazut de art.268 alin.(5) din Codul muncii, astfel incat sustinerea contestatoarei privind nulitatea dispozitiei de sanctionare pentru neindicarea instantei competente nu poate fi primita; dispozitia a preluat prevederile legale cuprinse in art.268 alin.(5) din Codul muncii iar contestatia a fost introdusa in termenul legal la instanta competenta potrivit art.284 din acelasi act normativ.
Nici critica referitoare la aplicarea sanctiunii disciplinare in timp ce salariata se afla in concediu medical nu poate fi primita, art.60 din Codul muncii stabilind ca doar concedierea, nu si celelalte sanctiuni, nu poate fi dispusa pe durata incapacitatii temporare de munca.
Analizand fondul contestatiei, instanta constata ca aceasta este intemeiata.
Intimata sustine ca toate actele de a caror nerespectare se face vinovata salariata au fost aduse la cunostinta contestatoarei prin e-mail, iar aceasta are cunostinta si de regulamentul intern al societatii aprobat prin decizia directorului general nr.25/19.07.2007, declaratia d-nei C.A. in acest sens fiind datata 15.09.2007 (f.37), si ca in nota explicativa data la 8.02.2008 (f.10,11) d-na C.A. arata ca in derularea activitatii de aderare a participantilor la fondurile de pensii facultative a aplicat prevederile cuprinse in circulara nr.III.04/2.04.2007, „in masura in care am putut sa respect”, cu mentiunea ca nu a fost ferma la primirea actelor de aderare de la agentii de marketing persoane fizice pilon III, neprevalandu-se, deci, de necunoasterea acestei circulare ca urmare a necomunicarii ei de catre angajator.
Cu toate acestea, se observa ca, desi contestatoarea recunoaste la interogatoriul ce i s-a luat ca deciziile, circularele, notele interne care priveau activitatea sa ii sunt aduse la cunostinta prin e-mail, (f.175), avand o astfel de adresa (f.165), acesteia i se imputa nerespectarea unor dispozitii cuprinse nu numai in circulara nr.III.04/2.04.2007 dar si in circulara nr.III.13/2.04.2007 si in deciziile nr.46 si 47 din 10.12.2007, acte cu privire la care era necesar sa se faca dovada faptului ca i-au fost aduse la cunostinta contestatoarei.
In consecinta, considerand ca sanctiunea disciplinara a avertismentului scris este nejustificata, instanta urmeaza a admite contestatia si a anula dispozitia nr.10037/10.03.2008.
Dand eficienta dispozitiilor art.274 cpc, instanta va obliga intimata sa plateasca cu titlu de cheltuieli de judecata contestatoarei suma de 1515 lei.