Fond funciar

 Pronuntand sentinta civila nr. 9070/17.10.2008 Judecatoria B. a  admis in parte plangerea formulata de reclamantul J.S. in contradictoriu cu paratele C. J. B., C. L. , C. L. L.V., a anulat partial H.C.J. 10619/2006 dispunand reconstituirea in favoarea reclamantului a dreptului de proprietate  in natura pentru suprafata de 42,38 ha teren agricol aflat in administrarea Penitenciarului B. (32 ha) si a S.C. A.B. (10,38 ha) colorat cu verde, respectiv hasurat in schita raportului de expertiza C. (f.333) pe raza comunei L.V..
Prin aceeasi sentinta, instanta a respins ca prematur introduse cererile privind  obligarea comisiilor la punerea in posesie si eliberarea titlurilor  de proprietate.
 Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca autorii  reclamantului: Gh.S. (tata), Gh.-C. S. (unchi) si M.C. (matusa) au avut in proprietate diferite suprafete de teren, aflate pe teritoriul administrativ al comunei L.V., ce faceau parte, la data exproprierii din mosia S.. In ce priveste reconstituirea dreptului de proprietate dupa tata si matusa, instanta retine ca, pentru suprafete de cate 50 ha s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate insa dupa autorul Gh.S. C. reclamantul nu a obtinut recunoasterea dreptului sau. Or, prevederile art. 3 alineat 2 sunt suficient de clare si precise in sensul ca reconstituirea dreptului de proprietate se face pentru persoanele indreptatite in limita a 50 ha teren de proprietar deposedat ceea ce inseamna, in prezenta cauza, ca reclamantului ar  trebui sa i se acorde cite 50 ha teren de fiecare autor deci si dupa unchiul  sau, Gh.S. C.. In acelasi sens sunt si prev. art. 41  al. 1 din H.G. 890/2005. Hotararea Comisiei judetene 10619/2006 este nelegala intrucat nu face referire la acest autor pentru care reclamantul a formulat cerere de reconstituire, ci numai la defunctii Gh.S.  si M.C., aceasta situatie rezultand atat din referatul de solutionare a propunerii facuta de  C.L.S. cit si  din hotararea sus citata.
Asa fiind, instanta a dispus anularea in parte a acestei hotarari                   numai in ce-l priveste pe reclamant, intrucat este singurul care a formulat prezenta actiune.
In ce priveste reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata                   de 50 ha dupa Gh.S. C., instanta a retinut ca, anterior C. J. a solutionat cererea reclamantului prin H.C.J. 7296/2003 care a fost contestata in justitie, prin S.C. 448/19.01.2005 reclamantul obtinand recunoasterea dreptului sau, astfel: pentru suprafata de 14 ha s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in natura, pe raza com. L.V. iar pentru suprafata de 36 ha s-a dispus acordarea de despagubiri prin inscrierea reclamantului in anexa 40. Din actele inaintate instantei nu rezulta ca aceasta sentinta ar fi fost pusa in executare. Or, la intervenirea Legii 247/2005, reclamantul a formulat o noua cerere de reconstituire (nr. 8/29 august 2005) care a urmat o cale procedurala separata de cea mentionata anterior, astfel ca instanta nu este tinuta de dispozitiile sentintei intrucat la data pronuntarii acesteia nu erau in vigoare prevederile Legii 247/2005 .
Potrivit art. 2 din Legea 1/2000, regula in materia restituirii terenurilor ste reconstituirea in natura, pe vechile amplasamente. Acest text                      reprezinta corolarul art. 1 din Protocolul 1 aditional la Conventia Europeana Drepturilor Omului potrivit caruia orice persoana are dreptul                             la respectarea bunurilor sale. Fata de atitudinea pasiva a Comisiei care                           nu a dat eficacitate sentintei 448/19 01 2005 si nici in cauza de fata                                 nu a solutionat integral cererea reclamantului,instanta chemata sa                                  se pronunte asupra legalitatii deciziei unui organ administrativ este                        obligata sa statueze  si asupra dreptului de proprietate al reclamantului. Avand in vedere cele enuntate, instanta a apreciat ca reclamantul, ca                              mostenitor al ascendentului sau, trebuie sa beneficieze de repararea                        integrala si in natura de proprietatea de care a fost lipsit o perioada mare                        de timp, urmare a unei preluari abuzive.
Din expertiza extrajudiciara a rezultat ca o parte din terenul ce constituia fosta mosie S. este in administrarea unor institutii si persoane                        juridice, iar pentru o parte s-a dispus reconstituirea in favoarea altor                    proprietari ce au fost improprietariti cu ocazia Reformei agrare sau                                  s-a constituit dreptul de proprietate conform Legii 18/1991. Expertul                             a identificat in schita anexa suprafetele ce au apartinut autorilor                     reclamantului, in schita marcata cu culoarea maro fiind reprezentata                     proprietatea defunctului Gh. S. C. si se afla pe teritoriul administrativ al com. L.V. Terenurile ce se pot restitui  in natura se afla in administrarea Penitenciarului B. - 32 ha si al SC A.B. - 10,28 ha fiind identificate de expert in aceeasi schita. Potrivit art. 3 al 3 din Legea 268/2001 si art. 47 din H.G. 890/2005 terenurile ce fac obiectul retrocedarii se transmit de catre ADS la cererea   comisiilor judetene catre comisiile locale in baza unui protocol. Anterior incheierii acestui protocol este necesara parcurgerea etapelor prevazute de art. 9 si 10 din H.G. 626/2001, procedura ce trebuie efectuata anterior emiterii hotararii de reconstituire de catre C. J.  insa, urmare a situatiei de fapt din prezenta cauza, se va putea efectua si dupa ramanerea irevocabila a acestei sentinte.
Fata de cele expuse, instanta a dispus reconstituirea in natura                             a dreptului de proprietate pentru 42, 38 ha teren pe raza com. L.V. identificat potrivit schitei mentionate (f 333).
Cererile privind obligarea comisiilor la punerea in posesie si                     eliberarea titlurilor de proprietate apar ca fiind prematur introduse                               fata de prev. art. 34 si 36 din H.G. 890/2005 astfel ca au fost respinse.            
Impotriva acestei sentinte, prin reprezentantii lor legali, au declarat                  recurs in termen, motivat prin declaratia de recurs, legal scutit de                             plata taxei judiciare de timbru, C. L. de aplicare a legilor                     fondului funciar L.V. (fila 3) si C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B. (filele 4, 5).
 In motivarea recursului sau, C. L. L.V. a aratat ca, in realitate suprafata de teren administrata de Penitenciarul B. este de doar 31,32 ha in loc de 32 ha, astfel cum rezulta din actele si documentele aflate la penitenciar si ca nu toata suprafata de 10,38 ha administrata de S.C. A.S.A. B. este proprietatea acestei societati.
 Astfel, suprafata hasurata se suprapune cu terenurile S.C. „A.B.”, doar pe 8,048 ha (conf. numerelor cadastrale 31/1,31/5,31/6,31/7,31/2,31/41).
Diferenta de suprafata se suprapune peste numerele cadastrale 3234,3233,31/3,747a cat si peste terenurile Primariei L.V. in suprafata de 3600 m.p.
 La randul sau, C. J. B., a aratat ca:
1. hotararea pronuntata de judecatori este lipsita de temei legal,                      fiind data cu  incalcarea art. 11 alin. 2.1 din Legea 18/1991 dar                                        si a art. 44,136 din Constitutia Romaniei avand in vedere ca suprafata                               de 10,38 ha teren agricol este in proprietatea privata a S.C.                                   „A.I.” S.A. B. potrivit certificatului de atestare a proprietatii seria M nr. 0710/1990, iar suprafata de 32 ha aflata in  administrarea Penitenciarului B. este teren proprietate publica a statului, afectat unei utilitati publice ce nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privata asupra terenurilor. Prin urmare, arata recurenta, aceste terenuri nu sunt libere de sarcini si nu pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, obligatia instituita in sarcina Comisiei Judetene B. fiind nula, deoarece obliga la imposibil (ad imposibilum nula obligatio).
Sustine recurenta ca  prima instanta a incalcat  si dispozitiile art. 3                         alin. 2 din Legea 1/2000 ce limiteaza reconstituirea dreptului de                           proprietate pentru  terenurile agricole la suprafata de 50 ha, formularea                           unei noi cereri de reconstituire potrivit Legii 247/2005 pentru aceeasi                    suprafata de teren si dupa acelasi autor neputand avea ca efect anularea                     unui drept stabilit printr-o hotarare judecatoreasca (sentinta civila                                 nr. 448/19.01.2005) sau chiar anularea acestei hotarari.
2. Sentinta civila nr. 448/19.01.2005 are autoritate de lucru judecat,                     fiind indeplinita cerinta triplei identitati, de parti, obiect si                                   cauza.
3. Prima instanta a  depasit atributiile puterii  judecatoresti dispunand reconstituirea dupa Gh.S. C. (unchiul reclamantei)                      in conditiile in care prin Hotararea Comisiei Judeteane  nr. 10619/14.11.2006          s-a respins cererea de reconstituire formulata dupa defunctii S. C. Gh.  si C.M.
Gresita este si anularea ei in parte a H.C.J nr. 10619/2006 doar a                            ce-l priveste pe reclamant deoarece instanta a exclus de la mostenire pe                     celalalt mostenitor, L.S.T., fara a motiva acest                                             fapt.
In recurs s-au depus la dosar inscrisuri (fila 6 - 25, 43 - 47, 184, 185,                     198 - 203).
Formuland intampinare, intimatul-reclamant J.S.    (filele 27 - 30, 36) a solicitat, fata de exceptia autoritatii de lucru judecat                   invocata de recurenta C. J. B., atasarea dosarului in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 448/19.01.2005, aratand ca   prin aceasta sentinta i s-a restituit in natura doar suprafata de 14 ha, pentru diferenta de  36 ha dispunandu-se acordarea de despagubiri.
 A solicitat, de asemenea, intimatul-reclamant respingerea ca nefondate a inscrisurilor formulate, aratand ca toate cererile de reconstituire a  dreptului de proprietate.
 Toate cererile de reconstituire a dreptului de proprietate dupa                     autorii deposedati au fost depuse in termenele procedurale, dar comisiile                  locale de la com. S. si L.V. nu au dat curs, au tergiversat                             in mod premeditat reconstituirea dreptului de proprietate pe                               vechiul amplasament, motivat de faptul ca valoarea de circulatie a                              terenului este destul de mare si in aceasta perioada au fost puse                                         in posesie pe terenurile revendicate alte persoane care nu erau indreptatite,                    dar faceau parte din clientela politica sau prin acte de coruptie fata                            de functionari publici, au obtinut un alt amplasament, pe fostele mosii                  S.. 
S-a aratat, de asemenea, in intampinare ca  prima cerere de  reconstituire dupa defunctul S. C. a fost formulata la 11.03.1991 si                         nu in 1997, cum gresit afirma recurentii si ca modificarile aduse legilor                    funciare prin Legea 247/2005 au ca scop in primul rand ca reconstituirea                           sa sa se faca pe vechile amplasamente, dandu-se posibilitatea depunerii                            de noi cereri (art. 33 din Legea 18/1991) astfel ca nu se poate vorbi                                    de autoritate de lucru judecat (fila 34, 35), iar expertiza judiciara efectuata                       in cauza arata ca, in linii mari, pe vechiul amplasament ar fi loc pentru a fi inscrisi atat intimatul ca prim proprietar cat si cetatenii improprietariti                            in 1945, fiind pe deplin aplicabil si dispozitiile alin. 2 al art. 45 din H.G. 890/2005 (fila 41, 42).
 La 29.01.2009 a fost inregistrata cererea de interventii accesorie                       in interes alaturat Comisiei Judetene B., cerere formulata de S.C.                „A.I.” S.A. B. prin care s-a solicitat admiterea recursurilor cu  motivarea ca prin sentinta recurata, instanta a reconstituit in favoarea reclamantului-intimat dreptul de proprietate asupra unui  teren curti-constructii aflat in proprietatea societatii interveniente, situat in comuna L.V., terenul fiind dobandit prin aplicarea H.G. 1250/1990, H.G. 834/1991, fiind emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 0710, transcris la   Notariatul de Stat Judetean, B. sub nr. 9970/10.06.1994 (fila  55 - 54).
In dovedirea sustinerilor sale, intervenienta a depus la dosar inscrisuri (filele 55 - 104).
 Cererea de interventie alaturat recurentei C. J. B.  a fost incuviintata in principiu prin incheierea din 03.04.2009,  prin aceeasi incheiere fiind respinsa exceptia tardivitatii declararii si motivarii  recursurilor (filele 106, 204, 205).
 Formuland intampinare la cererea de interventie in interes                         alaturat  Comisiei Judetene B., intimatul-reclamant  a aratat  ca  diversele  constituiri facute ulterior datei de 11.03.1991 au incalcat art. 17                              din Legea 18/1991, nemodificata care precizeaza ce terenuri raman                              la dispozitia Comisiei, putand fi atribuite „...terenurile pentru care                                 nu s-au formulat cerere de restituire”, insa pentru terenul in discutie,                              s-au formulat astfel de cereri intemeiate pe toate legile fondului funciar                        care au aparut, iar intervenienta ar fi trebuit sa se intereseze pe                           pamantul cui  se instaleaza (filele 195, 196).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine                        urmatoarele:
 Prin cererea adresata Judecatoriei B. si inregistrata sub nr.  20063/27.12.2006 domnul J.S. a solicitat anularea Hotarari Comisiei Judetene B.  nr. 10619/14.11.2006 si reconstituirea dreptului                    sau de proprietate pentru 50 ha teren arabil, dupa autorul sau                       Gh.S. C., cu obligatia Comisiilor parate la punerea  in posesie si eliberarea titlului de proprietate.
 Emitand Hotararea nr. 10619/14.11.2006, C. J. a                     invalidat propunerile Comisiei Locale S. motivat de faptul ca  mostenitorului J.S. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate dupa defunctul S. C. Gh. pentru suprafata de 50 ha pe  raza comunei S. prin Hotararea Comisiei Judetene nr. 5777 din 16.10.2000 si dupa defuncta C.M. s-a reconstituit  dreptul de proprietate pentru suprafata de 50 ha de acordarea de despagubiri prin hotararea nr. 10172/20.06.2006, in comuna                            L.V.
 C. J. a omis, insa, sa solutioneze cererea intimatului-reclamant privind reconstituirea dupa S. C., desi  din actele aflate la dosar rezulta ca s-a formulat cerere si pentru terenurile ce au apartinut acestui defunct (filele 24, 48 dosar judecatorie – adresa   nr. 8/7.04.2006 a Comisiei Locale S., respectiv cererea inregistrata  sub nr. 8/29.08.2005).
Omisiunea comisiei judetene poate fi remediata pe cale judecatoreasca, instanta de judecata fiind competenta sa solutioneze plangerea formulata impotriva hotararilor comisiei judetene prin raportare la obiectul cererii de  reconstituire in procedura  reglementata  de dispozitiile Legii 18/1991 (art. 53 si urmatoarele) si de cele ale H.G. 890/2005 (art. 27) fara a se putea vorbi de depasirea atributiilor puterii judecatoresti.
In mod gresit insa, prima instanta a considerat ca nu poate                              fi tinuta de dispozitiile sentintei civile nr. 448/19.01.2005 intrucat                             la data pronuntarii acesteia nu erau in vigoare prevederile Legii                        247/2005.
Prin aceasta sentinta, Judecatoria B. a admis in parte plangerea formulata la Legea 18/1991 de domnul I.J.S., impotriva Comisiei judetene B. si C. L. L.V.  si, modificand in parte Hotararea Comisiei Judetene nr. 7296/18.02.2003, a dispus inscrierea reclamantului ca mostenitor al defunctului S. C. Gh. in anexa 40 cu suprafata de 36 ha si a obligat                   C. L. sa intocmeasca documentatia, iar C. J. sa emita o hotarare prin care sa-l inscrie pe reclamant in anexa pentru  restituirea in natura a terenului  in suprafata de 14 ha situat in  com. L.V..
Sentinta a fost motivata aratandu-se ca din probele administrate                        in cauza rezulta ca la data formularii cererii de reconstituire de                          catre reclamant era si este libera doar suprafata de 14 ha, tarlaua 1,                              restul suprafetelor de teren pana la 50 ha aflandu-se in proprietatea  Penitenciarului B., A.B. si a cetatenilor carora li s-au eliberat  titluri de proprietate.
La data pronuntari acestei hotarari, deci, fusese emis certificatul                           de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0710/25.05.1994                            in favoarea S.C. A.SA. B. fila 67), precum si titluri de proprietate                                in favoarea unor persoane fizice, acte pe care intimatul-reclamant                                nu a inteles sa le conteste, solicitand anularea lor pe cale judecatoreasca                 dupa cum nu a inteles sa formuleze recurs nici  impotriva sentintei civile                     nr. 448/2005, astfel cum rezulta din actele dosarului nr. 5242/2003                          atasat  prezentei  cauze.
 A admite faptul ca prin adoptarea unei legi se pot nesocoti                     dispozitiile cuprinse intr-o hotarare judecatoreasca irevocabila anterioara,                   in conditiile in care situatia de fapt a ramas neschimbata, ar echivala                             cu o evidenta incalcare a principiului separatiei puterilor in stat,                                    dar si cu o incalcare a art. 44 din Constitutia Romaniei, privind                             garantarea dreptului de proprietate, si a art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in acest sens fiind si dispozitiile art. 2 si 33 din Legea  1/2000, cu modificarile ulterioare.
Astfel, potrivit primului text reconstituirea dreptului de                          proprietate se face pe vechiul amplasament daca acestea nu au fost                         atribuite legal altor persoane, drepturile dobandite cu respectarea                    prevederilor Legii 18/1991 pentru care au fost eliberate adeverinte de  proprietate, proces-verbal de punere in posesie sau titlu de proprietate            ramanand valabil  fara  nici o alta confirmare.
 Potrivit celei de-al doilea text, pot cere reconstituirea                                    dreptului de proprietate si  fostii  proprietari carora li s-au respins cererile                        prin nesocotirea  prevederilor art. III din Legea 169/1997. Or, o asemenea nesocotire nu s-a solicitat a fi constatata de catre persoana interesata (intimatul- reclamant).
 In consecinta, instanta apreciaza ca, fara a se putea vorbi de                   autoritate de lucru judecat (actiunea solutionata prin sentinta civila                           nr. 448/2005 avand un alt obiect) dispozitiile acestei sentinte nu pot                              fi ignorate ceea ce face ca plangerea formulata, de aceasta  data, impotriva                       hotararilor Comisiei Judetene nr. 10619/14.11.2006 sa nu poata fi                               primita, astfel incat in temeiul art. 312 Cod procedura civila instanta                       va admite atat recursurile cat si cererea de interventie, va modifica                                 in totalitate sentinta recurata si retinand cauza spre rejudecare va                        respinge  plangerea ca nefondata.
 Desi a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de                          judecata, intervenienta nu a dovedit efectuarea unor astfel de cheltuieli,                    motiv pentru care cererea sa va fi  respinsa  ca nefondata.