Fond funciar

Prin sentinta civila  nr. 3356/26.10.2007, pronuntata in dosarul civil nr. 1885/270/2007 al Judecatoriei Onesti, s-a admis, in parte actiunea formulata reclamantul A.I., in contradictoriu cu paratii D.C. si E. au fost obligati paratii sa lase reclamantului in deplina proprietate si linistita  folosinta suprafata de 150 m.p.. teren situat in intravilanul satului Caiuti. S-a constatat ca   s-a  renuntat la cererea privitoare la constituirea unei servituti de trecere si s-a respins actiunea formulata de  reclamantii A.G. si R.M. pentru lipsa calitatii procesuale active.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond  a retinut ca reclamantilor, in calitate de mostenitori ai  defunctului A. T.M. I. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 1,716 hectare teren situata in comuna Caiuti, conform  T.P. nr.81832/1995. Din aceasta suprafata totala se retine suprafata de 1800 m.p. din T.119/42, P.36, pe aceasta   suprafata paratii construindu-si , inca inainte de 1989, o casa si anexe, fara a putea  prezenta insa vreun act  din care sa rezulte atribuirea terenului ocupat. Expertiza topo cadastrala efectuata  in cauza a evidentiat ca, terenul este in suprafata de 1539 m.p. la masuratoare, paratii ocupand 43o m.p. din aceasta.
Raportat la prevederile art. 24 alin.1 din Legea 18/1991, instanta de fond a retinut ca  paratii  sunt indreptatiti la  suprafata de 280 m.p. teren pe care  sunt amplasate constructiile, legea conferindu-le acest drept de proprietate. In consecinta, raportat la art.23 din Legea nr.18/1991,  instanta de fond a admis actiunea in revendicare pentru suprafata de 150 m.p. neafectata de constructii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal reclamantul A.I..
Recursul a fost  legal timbrat cu l5 lei taxa de timbru si timbru judiciar de 0,15 lei.
In motivarea recursului, recurentul a aratat ca :  in mod gresit instanta de fond a admis actiunea doar in parte atata vreme cat  paratii nu au prezentat nici un titlu de proprietate, paratii si-au edificat constructiile fara nici  un fel de aprobare si aceasta dupa rezolutie; gresit s-a  retinut ca sunt aplicabile dispozitiile art.24 si 23 din Legea nr.18/1991 avand in vedere tocmai reaua-credinta a paratilor; paratii care nu au facut dovada vreunui act de atribuire de catre C.A.P.;  dispozitiile art.24 din Legea 18/1991, astfel cum  a fost modificata prin Legea nr.247/2005, a fost  gresit interpretata intrucat textul  face vorbire de suprafata mentionata  in actul de atribuire si in cauza nu s-a depus un asemenea inscris; asa cum nu s-a facut dovada calitatii de cooperator si dovada terenului consemnat in registrul agricol. A criticat recurentul  sentinta si sun aspectul retinerii  gresite a dreptului de  proprietate, „ in baza legii „ atata vreme  cat legea are un caracter abstract si impersonal. Paratii nu au facut dovada  construirii dreptului de proprietate  si nici a  reconstituirii si ca urmare nu se poate vorbi de o detinere exclusa pe baza legii.
Intimatii – parati, prin aparator, au solicitat respingerea recursului, sustinerile recurentului fiind nefondate intrucat intimatii detin terenul legal si figureaza in evidentele agricole  astfel cum rezulta si din  procesul verbal  nr.3/1971comunicat tribunalului, la solicitarea  intimatilor.
Analizand motivele de recurs invocate si din oficiu, Tribunalul retine ca recursul este nefundat pentru urmatoarele considerente :
In ceea ce priveste inexistenta  vreunui inscris care  sa justifice ocuparea terenului revendicat de catre constructiile paratilor, tribunalul retine ca, in recurs,  s-a depus procesul verbal nr. 3/1971 al C.A.P. Caiuti si in cuprinsul acestui proces verbal sunt indicate  persoanele care au solicitat „ siliste-casa”. La pozitia nr.13 se afla D.E., iar la pozitia nr.15 D.C., carora le-au fost  aprobate cererile. In considerarea  acestui inscris, criticile aduse sentintei vis-a-vis de retinerea in favoarea  paratilor a unui drept de proprietate in absenta  oricarui act care sa ateste indreptatirea lor, nu poate fi primite.
Rezulta din cuprinsul  acestui inscris ca autoarea  paratilor a primit  teren in vederea  executarii lucrarilor  pentru edificarea unei case, imobil care a fost construit inca de atunci, constructia noua la care se refera reclamantii fiind proprietatea numitei Puiu, fapt  evidentiat si de expertiza.
In consecinta, avand in vedere ca terenul a fost atribuit de CAP in vederea edificarii unei locuinte, ca aceasta a fost ridicata, rezulta ca, in speta, este  aplicabil art. 24 din Legea nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra  terenului fiind recunoscut, astfel cum a aratat si instanta de fond, de insasi legea                         sus-mentionata care foloseste sintagma „raman si se inscriu in proprietatea actualilor detinatori„
Imprejurarea ca in  baza acestui text paratii  pot solicita emiterea  unui titlu care sa faca dovada dreptului  de proprietate recunoscut de lege, din punct de vedere instrumentum probationem, nu inseamna ca motivarea instantei de fond care face vorbire de dobandirea dreptului de proprietate „ope legis„ este gresita, cu atat mai mult cu cat, astfel cum se stie, legea  reprezinta unul  din  modurile de dobandire a dreptului  de proprietate.
In consecinta, vazand dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 312 cod procedura civila, tribunalul va respinge recursul  ca nefondat.
Fata de  dispozitiile art.274 cod  procedura civila, Tribunalul va  obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat, avansate de intimatii-parati in recurs.