Schimbare incadrare juridica din art.181 C.p. in art. 182 al.2 C.p. in apel, nr. zilelor de ingrijiri medicale nefiind relevant

Prin s.p.nr.199 din 08.04.2008, pronuntata de Judecatoria Moinesti in dosarul nr.318/260/2008, s-a dispus :
In baza art.29 C.penal raportat la art.181 al.1 C.penal cu aplicarea art.74 al.1 lit.a C.penal si art.76 al.1 lit.e C.penal, pentru savarsirea infractiunii de instigare la vatamare corporala, neurmata de executare, condamnarea inculpatului M.E., fiul lui S. si E, nascut in judetul Bacau, domiciliat in Moinesti.
In baza art.29 C.penal raportat la art.217 al.1,4 C.penal cu aplicarea art.74 al.1 lit.a C.penal si art.76 al.1 lit.e C.penal ,pentru savarsirea infractiunii de instigare la distrugere prin incendiere, neurmata de executare,a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 300 lei amenda penala. In baza art.33 lit.a C.penal cu aplicarea art.34 lit.c C.penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate si aplica pedeapsa cea mai mare de 300 lei amenda penala.
S-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art.63/1 C.penal, in sensul ca daca nu va achita cu rea credinta amenda aplicata se va dispune inlocuirea ei cu inchisoare.
S-au respins ca nefondate pretentiile civile de 10000 lei formulate de Acaei A.S.. In baza art.191 al.1 C.pr.penala a fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.
In baza art.193 al.1 C.pr.penala a fost obligat inculpatul catre partea vatamata  la 1000 lei cheltuieli judiciare reprezentand onorariu aparator ales. Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele :
Intre inculpat si familia M.A. exista un conflict mai vechi, concretizat in mai multe plangeri penale, conflict ce a pornit de la faptul ca inculpatul are un teren in Moinesti invecinat pe ambele parti cu terenuri proprietatea familiei M.A..
Inculpatul a formulat mai multe plangeri penale impotriva numitilor M.A. A.S. si M.A. L., acuzadu-i ca i-au distrus gardul si partile la terenul respectiv si au savarsit alte fapte in urma carora a suferit vatamari materiale si psihice.
Pe acest fond, in vara anului 2006 inculpatul a decis sa sanctioneze singur pe cei doi soti M.A., pe care-i considera vinovati pentru mai multe fapte savarsite impotriva sa, motiv pentru care in luna august 2006, in timp ce se afla in barul al carui patron estea contactat un consumator, respectiv pe martorul C.J. si i-a propus ca in schimbul unei sume de bani sa incendieze doua autoturisme ale partii vatamate M.A. A. si sa-i arunce acesteia pe fata cu o substanta acida (vitriol).
Initial inculpatul a discutat cu acest C.J. si cu martorul C.C. in bar, despre neplacerile pe care i le provoaca familia M.A. a mers cu acesti doi martori la terenul in litigiu situat in Moinesti, si dupa plecarea martorului C. inculpatul a facut propunerea respectiva numitului C., care i s-a prezentat inculpatului cu o alta identitate, respectiv cu numele de P. si nu Moinesti, cum e in realitate.
Inculpatul si martorul C. au facut schimb de numere de telefon, urmand sa stabileasca detaliile telefonic si martorul sa execute faptele in timp ce inculpatul se afla pe litoralul romanesc in vacanta.
In timp ce inculpatul se afla in vacanta, martorul a contactat familia M.A. si cu ajutorul acesteia a sunat la inculpat si i-a spus ca a executat comanda si i-a cerut bani, inculpatul i-a indicat martorului C. sa mearga la vanzatorul de la magazinul sau care ii va da 500 lei, ceea ce s-a intamplat.
Martorii audiati in cauza sub prestare de juramant confirma situatia de fapt retinuta: martorul C.J. – exact asa cum s-a retinut, martorul C.C. arata ca a vazut ca inculpatul a discutat cu C. si ulterior C. i-a relatat despre angajamentul pentru incendiu si aruncare cu vitriol, la fel a declarat si martorul P.I.C., iar martora C.A. a relatat o situatie sustinuta de inculpat in sensul ca inculpatul a angajat pe C.J. (respectiv P. S.) pentru a-i pazi proprietatea din spate si ca in timp ce se afla la mare, inculpatul i-a cerut sa vada daca totul e in regula la proprietatea sa si daca e bine sa plateasca a 2 a zi 500 lei martorului C..
Aceeasi martora a precizat ca intre data primei discutii a inculpatului cu martorul in bar si data platii a trecut aproximativ  o luna si ca nu l-a vazut niciodata pe C. pazind terenul respectiv.
Sustinerile inculpatului in sensul ca a angajat pe C.J. (P. S.) pentru a pazi terenul sunt infirmate de declaratiile martorului F.D. audiat de asemenea sub prestare de juramant care a relatat ca anterior daramarii portilor si gardului la terenul respectiv – survenita in luna august cand inculpatul era la mare, el a lucrat impreuna cu alti meseriasi timp de l luna si jumatate la construirea gardului si a fost platit cu 500 lei, manare si bautura si desi gardul era stricat deseori noaptea, nu a vazut nici un paznic.
In raport de starea de fapt asa cum a fost dovedita, instanta a constatat ca faptele savarsite de inculpat intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de instigare la vatamare corporala si distrugere prin incendiere neurmate de executare, prevazute de art.29 Cod penal raportat la art.l8l al.l Cod penal si respectiv de art.29 Cod penal raportat la art.217 al.l,4 Cod penal in baza carora a aplicat inculpatului cate o pedeapsa penala pentru fiecare infractiune.
Desi procurorul a solicitat schimbarea incadrarii juridice din art.29 Cod penal raportat la art.l82 al.2 Cod penal, apreciind ca prin aruncarea cu o substanta acida se produce slutirea si/sau pierderea vreunui organ, instanta a apreciat ca in lipsa unei constatari clare pe baza de expertiza medico-legala nu se poate aprecia ca un astfel de gest ar fi produs consecintele prevazute de art.l82 al.2 Cod penal si prin urmare  nu a schimbat incadrarea juridica a infractiunii.
Stabilindu-se vinovatia inculpatului, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale.
Sub aspectul raspunderii civile, instanta a retinut ca partea vatamata M.A. A.S. a solicitat 10000 lei daune morale.
Din probele administrate nu reiese ca aceasta parte a suferit vreun prejudiciu moral, cu atat mai mult cu cat, asa cum, reiese din declaratiile martorilor audiati in cauza nu este straina de distrugerea gardului si a partilor, in timp ce inculpatul se afla la mare si aflase despre actiunea acestuia, inculpatul nu a timorat-o, dimpotriva a stimulat-o la distrugerea acestora.
Impotriva acestei hotarari in termen legal au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti si partea vatamata M.A. A.S..
Parchetul a criticat hotararea pentru nelegalitate si netemeincie sub urmatoarele aspecte :
a) La termenul de judecata din data de 11.03.20098 procurorul de sedinta a solicitat instantei schimbarea incadrarii juridice din faptele deduse judecatii, in cele prev. de :  art.29 alin.1 Cod penal, raportat la art.182 alin.2 Cod penal si art.29 alin.1 Cod penal, raportat la art.217 alin.1,4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, consemnarea din incheierea de sedinta fiind partial eronata.
Instanta a pus in discutia contradictorie a partilor inca de la acel termen cererea procurorului de schimbare a incadrarii juridice, dar a precizat ca se va pronunta odata cu solutionarea fondului cauzei.
La pronuntarea hotararii, instanta a omis insa a se pronunta si cu privire la solicitarea de schimbare a incadrarii juridice.
b) In ce priveste probatoriile, instanta de judecata a respins cererea partii vatamate, formulata prin aparatorul ales,. de a audia convorbirile purtate de inculpat cu martorul din lucrari C.J. in legatura cu comiterea faptelor deduse judecatii, prin acesta incalcand si principiul nemijlocit administrarii probelor.
Suportul magnetic pe care se afla inregistrarea acestor convorbiri se afla atasat si la dosarul de urmarire penala (fl.49).
La termenul din data de 25.03.2008, instanta a respins proba cu audierea casetei solicitata de catre aparatorul partii vatamate (fl.75) pe motiv ca inregistrarile acestea ar fi realizate de o terta persoana fata de parti si fara a avea autorizatie, ori aceasta motivare contravine total dispozitiilor art.91/6 alin.2 C.pr.pen.
Aceste inregistrari nu sunt interzise de lege, fiind efectuate cu acordul unuia dintre interlocutori (C.J.) si nici instanta nu a facut referire  la vreun act normativ care le-ar interzice.
De asemenea, inregistrarile au fost efectuate de catre sotul partii vatamate si de aceea se apreciaza ca nu este vorba despre nici un tert in interesul legii.
c) Gresita incadrare juridica a faptei, apreciindu-se ca este de notorietate faptul ca aruncarea cu acid pe fata unei persoane nu poate produce decat una dintre consecintele indicate de art.182 al.2 din codul penal.
d) In cauza erau aplicabile dispozitiile art.75 lit.d din codul penal, avand in vedere probatoriul administrat, din care reiese ca inculpatul a comis faptele pentru a se razbuna, intrucat anterior M.A. L. ii distrusese gardul de la proprietatea vecina cu acesta.
e) Calea de atac stipulata de instanta de fond este gresita in cauza, fiind vorba  despre calea de atac a apelului si nu a recursului.
f) Pedeapsa aplicata inculpatul este blanda in raport de faptele comise.
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului si desfiintarea sentintei penale apelate.
Apelanta parte civila a criticat hotararea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie sub aspectul laturii civile, considerand ca in mod gresit au fost respinse daunele morale, avandu-se in vedere faptele retinute in sarcina inculpatului.
Pentru acest motiv s-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale apelate, iar pe fond obligarea inculpatului la plata daunelor morale solicitate la instanta de fond.
Tribunalul, examinand actele si lucrarile dosarului, in raport de motivele invocate si din oficiu, constata urmatoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Moinesti nr.1840/P/2006, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului M.E., pentru savarsirea infractiunii prev.de art.29 rap.la art.181 al.1 cod penal si art.29 rap.la art.217 al.1,4 din codul penal, cu aplicarea art.33 lit.a din codul penal, faptele constand in aceea ca in luna august 2006 a instigat o persoana sa distruga prin incendiere 2 autoturisme apartinand familiei M.A. si sa-i provoace vatamari Alinei Siana (sotie) acte neurmate de executarea faptelor.
Actul de sesizare al instantei, se intemeiaza pe urmatoarele mijloace de proba: plangerea si declaratiile partilor vatamate, declaratiile martorilor, procesul verbal de confruntare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, atat cele din cursul urmaririi penale, cat si cele din faza de cercetare judecatoreasca, Tribunalul apreciaza ca situatia de fapt retinuta prin rechizitoriu se confirma, fiind sustinuta de probele administrate in cauza.
In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei prev. de art.29 rap.la art.181 al.1 din codul penal, Tribunalul apreciaza ca aceasta nu este corecta pentru urmatoarele considerente :
Vatamarea corporala grava, este infractiunea care se caracterizeaza de cele mai multe ori prin aceea ca, avand la baza fie o lovire sau alte acte de violenta, fie orice alta fapta, implica producerea unor consecinte mult mai grave decat cele care sunt specifice infractiunii de lovire sau alte violente ori infractiuni de vatamare corporala.
Potrivit art.182 din codul penal, infractiunea consta in fapta prin care s-a pricinuit integritati corporale sau sanatatii o vatamare care  necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 zile sau care a produs vreuna dintre urmatoarele consecinte : pierderea unui simt sau organ, incetarea functionari acestora, o infirmitate permanenta fizica sau psihica, slutirea, avortul, ori punerea in primejdie a vietii persoanei.
Daca in cazul infractiunii de vatamare corporala i se produce victimei o suferinta fizica sau o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 60 zile in cazul infractiunii de vatamare corporala grava i se produce acesteia o vatamare care necesita ingrijiri mai mult de 60 zile sau una dintre celelalte consecinte grave prevazute de text, ceea ce evidentiaza gravitatea sporita a acestei infractiuni in raport cu prima.
In speta de fata, se retine ca pe la mijlocul lunii august 2006, in timp ce se afla la barul administrat de catre el, aflat langa targul de vechituri din mun.Moinesti, inculpatul M.E. l-a abordat pe martorul C.J. si i-a propus acestuia, ca in schimbul unei sume de bani sa distruga prin incendiere 2 autoturisme A. proprietatea fam.M.A., iar lui A.S. sa-i arunce cu o substanta in fata, care sa-i provoace vatamari. In acest sens au facut schimb si de numere de telefon, iar inculpatul i-a dat martorului respectiv si de baut.
Initial C.J. a fost de acord sau cel putin asa a lasat sa se inteleaga in fata lui M.E., insa ulterior, el s-a intalnit cu o ruda de a sa pe nume P.I.C. caruia i-a relatat propunerea pe carte o primise de la inculpat. P.I.C. ii cunostea pe sotii M.A. si i-a anuntat pe acestia, care l-au contactat pe C.J. ce le-a confirmat propunerea facuta de catre inculpatul M.E.. 
Pentru a nu crea suspiciuni inculpatul a plecat in acea perioada la mare promitandu-i lui C.J. ca-i va da banii la intoarcere daca respecta intelegerea.
Pentru a verifica daca intr-adevar M.E. dorea sa isi duca pana la capat intentiile sale C.J. a fost pus de catre partea vatamata sa-l sune pe acesta sa ii relateze ca a incendiat o masina si sa ceara bani pentru serviciul facut. Convins fiind ca dorinta sa a fost materializata, inculpatul a dat dispozitie unei angajate de-a sa sa-i dea lui C.J. suma de 500 lei, bani pe care acesta i-a si incasat.
La scurt timp dupa acest moment inculpatului de la terenul in litigiu, a fost partial distrus, astfel incat acesta si-a intrerupt concediul si a revenit acasa.
Audiat atat la instanta de fond cat si in fata instantei de apel, martorul C.J. a relatat detaliat modul in care a fost contactat de catre inculpat, discutiile avute cu acesta, intelegerea facuta, precum si faptul ca inculpatul i-a spus sa-i arunce pe fata partii vatamate A.S. cu „vitriol”.
Este de notorietate faptul ca aruncarea cu un acid pe fata unei persoane, nu poate produce decat una dintre consecintele indicate de art.182 al.2 din codul penal, respectiv  slutirea.
Prin slutire  se intelege o deformare permanenta morfologica estetica, sau doar estetica, prin care se prejudiciaza in mod evident conformatia armonioasa de ansamblu a corpului, a unei regiuni sau a unui segment anatomic. Cand se refera la fata, o asemenea modificare sechelara mai este denumita si desfigurare.
In cauza de fata important, insa, nu este atat rezultatul concret al actiunii inculpatului, cat intentia lui, directa sau indirecta, in raport cu vatamarea partii vatamate.
Ori, atunci cand i-a cerut martorului C.J., sa arunce pe fata partii vatamate cu vitriol, inculpatul a urmarit sau cel putin a acceptat producerea unei vatamari grave, fapta fiind savarsita in scopul producerii unei consecinte prevazute la al.2 al art.182 din codul penal.
Sustinerile instantei de fond precum ca aceasta nu este dovedita pe calea unei expertize medico-legale nu pot fi luate in considerare.
In aceasta situatie, ar trebui sa se accepte ca nici faptra prev. de art.29 alin.1 Cod penal raportat la art.181 alin.a Cod penal, nu exista si ar fi trebuit (conform logicii instantei) sa se dispuna schimbarea incadrarii juridice in cea prev.- de art.29 alin.1 Cod penal, raportat la art.180 alin.1 Cod penal, pentru ca nici o apreciere medico-legala cu privire la numarul de zile de ingrijiri medicale necesare vindecarii partii vatamate dupa comiterea unei fapte de genul celei la care inculpatul a instigat, nu exista.
           In drept, fapta inculpatului instituie elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.29 al.1 rap.la art.182 al.2,3 din codul penal, prin schimbarea incadrarii  juridice din art.29 rap.la art.181 al.1 din codul penal, text de lege in baza caruia se va dispune condamnarea sa.
Avand in vedere intregul material probator (declaratiile partii vatamate si declaratiile martorilor audiati), se constata ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.75 lit.d din codul penal, faptele comise de catre inculpat fiind savarsite din motive josnice, respectiv din razbunare, pentru ca anterior sotul partii vatamate ii distrusese un gard de la proprietatea vecina cu acesta.
Avand in vedere insa datele cauzei,  persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, varsta acestuia, instanta apreciaza ca se pot retine in sarcina acestuia si circumstantele atenuante prev. de art.74 lit.a din codul penal.
Fiind stabilita vinovatia inculpatului, se va dispune condamnarea acestuia, urmand a se tine seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse in art.72 din codul penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, conditiile si imprejurarile concrete in care au fost savarsite faptele, precum, persoana inculpatului care nu mai cunoscut rigorile legii penale pana in prezent.
Tribunalul, apreciaza ca scopul educativ al pedepsei ce se va aplica, poate fi atins si prin condamnarea la plata unei amenzi penale, avandu-se in vedere dispozitiile art.76 lit.e din codul penal, precum si dispozitiile art.29 al.1 din codul penal, in sensul ca instigarea neurmata de executarea , se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre minimul special al pedepsei, pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general.
Critica Parchetului in ceea ce priveste nepronuntarea instantei de fond odata cu pronuntarea  hotararii asupra schimbarii de incadrare juridica pusa in discutia partilor, nu este intemeiata avandu-se in vedere faptul ca instanta a dispus condamnarea inculpatului pentru infractiunile cu care a fost sesizata in rechizitoriu, astfel ca nu avea obligatia de a se pronunta in dispozitivul hotarari cu privire la incadrarea juridica pusa in discutie,cu atat mai mult cu cat aceasta a fost motivata in considerentele hotararii.
Referitor la audierea casetei solicitata de catre aparatorul partii vatamate, se constata ca instanta de fond s-a pronuntat asupra acestei probe pe care a respins-o, intrucat in cauza potrivit art.91/6 al.2 din c.pr.pen. inregistrarile efectuate de parti sau de alte persoane, constituie mijloace de proba cand privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Or, in speta de fata este vorba despre o convorbire inregistrata de catre sotul partii vatamate, intre martorul C.J. si inculpat, nefiind astfel indeplinite conditiile prev. de textul de lege mai sus mentionat.
Cat priveste calea de atac indicata, in mod gresit de catre instanta de fond, acesta este stabilita de lege, astfel ca nu constituie un motiv de nelegalitate a hotarari atacate.
Cu privire la apelul declarat de partea vatamata, se constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Partea vatamata s-a constitui parte civila in cauza cu suma de 10.000 lei daune morale.
Chiar daca actiunea ilicita a inculpatului sanctionata de prevederile art.29 al.1 rap.la art.182 al.2,3 din codul penal si art.29 al.1 rap.la art.217 al.1,4 din codul penal, este susceptibila de a produce suferinte psihice si fizice, este lipsita de temei legal, obligarea inculpatului la daunele morale solicitate, in situatia in care partea vatamata nu a produs un minim de dovezi, in sensul existentei unui astfel de prejudiciul nepatrimonial.
Mai  mult asa cum rezulta din probatoriul administrat, partea vatamata  atunci cand a auzit de actiunea  inculpatului, nu a fost afectata ci dimpotriva a stimulat-o in distrugerea gardului.
In consecinta, urmeaza ca in baza art.379 pct.2 lit.a din C.pr.pen. sa se admita apelul Parchetului, numai cu privire la solutionarea laturii penale.
Se va dispune condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev. de art.29 al.1 rap.la art.182 al.2,3 din codul penal, cu aplicarea art.74 lit.a si 76 lit.e si art.75 lit.d codul penal, prin schimbarea incadrarii juridice din art.29 rap.la art.181 al.1 cod penal,si pentru savarsirea infractiunii prev. de art.29 al.1 rap.la art.217 al.1,4 din codul penal, cu art.74 lit.a si art.76 lit.e si art.75 lit.d din codul penal, la pedeapsa amenzii penale.
Se va atrage atentia asupra dispozitiilor art.63/1 cod penal.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
In baza art.379 pct. 1 lit.b din C.pr.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea vatamata.
Vazand si dispozitiile art.192 al.2,3 C.pr.penala;