Ucidere din culpa - achitare- indoieli cu privire la identitatea autorului faptei

Prin sentinta penala nr.569 din 19.03.2008, pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr.7813/180/2007, s-a dispus in temeiul art.11 pct.2 lit.a C.p.p. si art.10 lit.c C.p.p., achitarea inculpatului M.P.C., fiul lui P. si C., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prev. de art.178 al.2 Cod penal, intrucat fapta nu a fost savarsita de inculpat.
In temeiul art.14 Cod pr. penala si art.346 al.3 C.p.p., s-au respins pretentiile partilor civile D.A. si D.M..
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de 26.12.2006, martorul G.I., proprietarul autoturismului marca “VW GOLF 3”, , impreuna cu inculpatul (potrivit declaratiilor acestora – fila 133, fila 127 dosar), s-au deplasat din jud. Neamt, cu destinatia Buzau. Autovehiculul a fost condus de catre martor (declaratia inculpatului fila 127 dosar). La iesirea din municipiul Bacau, potrivit declaratiei martorului B.C.B., autoturismul s-a intersectat in trafic cu un alt autovehicul condus de acesta din urma. Martorul afirma ca in interior se aflau inculpatul si o alta persoana si ca la volan se afla G.I., caruia i se mai spune G-. Autoturismul si-a continuat rularea. In zona localitatii Cleja, jud. Bacau, circuland cu o viteza de 111 km/h (potrivit raportului de expertiza tehnica auto), desi a franat si a virat usor stanga, a intrat in coliziune cu victima care se afla pe trecerea de pietoni angajata in traversare, a secerat-o si a basculat-o pe capota.
Autovehiculul s-a deplasat cu victima pe capota pe o distanta de 23 metri, pana cand aceasta s-a rostogolit pe partea dreapta si a cazut pe carosabil. Rularea a continuat aproximativ 37 metri (raportul de expertiza tehnica auto, declaratia inculpatului, declaratiile martorilor D.I., M.M., B.C., S.V.).
Victima a fost transportata in stare grava la Spitalul Judetean de urgenta Bacau, unde a decedat in data de 27.12.2006, la aproximativ 26 ore de la internare. Din raportul de constatare medico-legala nr.343/2006 s-a retinut ca moartea victimei D.M. n-a a fost violenta si s-a datorat unui traumatism complex cranio-cerebral cu fractura de bolta si baza, hemoragie meningiana, contuzie cerebrala, inundatie ventriculara. S-a concluzionat ca leziunile au fost sigur si direct mortale si s-au putut produce in cadrul unui accident de circulatie prin lovire si proiectare a victimei.
Din declaratiile martorilor C.A., B.C., M.M. si S.V., si declaratiile inculpatului, instanta a mai retinut ca dupa oprire, din interiorul autoturismului a coborat G.I., a ajutat la urcarea victimei intr-un alt autovehicul, dupa care s-a intors, a reocupat scaunul din stanga fata, a inceput sa planga, implorand inculpatul “sa faca schimb la volan”, intrucat permisul de conducere ii este anulat.
Imediat inaintea sosirii echipajului politiei rutiere, inculpatul a ocupat locul din stanga fata (la volan), iar martorul locul din dreapta. Schimbarea locurilor a fost perceputa direct de catre martorul C.A.. Din declaratiile partii civile D.M. si din declaratiile martorilor D.I. si S.V., instanta a retinut ca martorul G.I. a participat la inmormantarea victimei, iar in data de 28.12.2006 a incheiat la BNP – M.D. (cu prilejul remiterii sumei de 3.000 lei, cu titlu de despagubiri catre D.A. si D.M.).
La niciuna din aceste doua ultime actiuni nu a participat inculpatul.
Din declaratiile martorului N.M., s-a retinut ca “cele mai multe demersuri” pentru angajarea ca aparator al inculpatului in faza de urmarire penala le-a facut martorul G.I..
La retinerea situatiei de fapt, instanta a avut in vedere urmatoarele mijloace de proba: declaratiile inculpatului, declaratiile martorilor B.C., N.M., M.M., S.V., D.I., D.A., Borta C. Bogdan, declaratiile partii civile D.M., procesul verbal de cercetare la fata locului, plansa foto aferenta, proces verbal de examinare a autovehiculului, plansa foto aferenta, proces verbal de verificare tehnica auto, raport de constatare medico-legal, raport de expertiza tehnica auto.
Instanta a constatat ca declaratiile martorilor date in faza de urmarire penala sunt in neconcordanta cu cele administrate potrivit principiului nemijlocirii, in faza de cercetare judecatoreasca si ca numai acestea din urma satisfac criteriul probei apte sa elimine “orice indoiala rezonabila”, exigenta impusa de jurisprudenta CEDO si regasita printre altele in cauza nr.15473/89 Klaas C. Germania, hotarare din 22.09.1993.
In consecinta, avand in vedere ca din probele administrate nu rezulta cu certitudine ca inculpatul ar fi condus autovehiculul implicat in accident, in temeiul art.11 pct.2 lit.a C.p.p. si art.10 lit.c C.p.p., s-a dispus achitarea acestuia.
Intrucat potrivit art.346 al.3 C.p.p. “nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu a fost savarsita de catre inculpat”, in temeiul art.14 C.p.p., instanta a respins pretentiile partilor civile.
Impotriva sentintei penale mentionate, in termen legal, au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau si partea civila D.A..
Se critica hotararea atacata de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau pentru netemeinicie, intrucat in mod nejustificat, instanta a dispus achitarea inculpatului , pe motiv ca infractiunea de ucidere din culpa nu a fost savarsita de acesta.
Din probatoriul administrat in cursul urmaririi penale nu rezulta niciun indiciu care sa duca la concluzia ca nu inculpatul se afla la volanul autoturismului in momentul accidentului rutier, ci martorul G.I.. Se sustine ca declaratiile inculpatului au valoare probatorie numai in masura in care se coroboreaza cu ansamblul materialului probator administrat, conditie care nu este indeplinita in cauza dedusa judecatii. Prin declaratiile date in fata instantei, inculpatul a urmarit sa deruteze si sa ingreuneze desfasurarea procesului penal si sa compromita activitatea organelor de urmarire penala cu scopul de a fi exonerat de raspunderea penala.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Partea civila D.A. nu a precizat in cererea scrisa motivele de nelegalitate si netemeinicie. Oral, in instanta, partea civila a aratat ca autorul faptei nu este inculpatul, ci o alta persoana, care si-a luat angajamentul ca il va despagubi, insa nu s-a tinut de cuvant. A solicitat instantei sa nu dispuna condamnarea inculpatului prezent, .
Tribunalul, examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate, prin prisma motivelor invocate, constata ca apelurile declarate sunt nefondate.
Prima instanta a retinut corect situatia de fapt, in baza probelor administrate atat la urmarirea penala cat si in cursul cercetarii judecatoresti.
Solutia de achitare a inculpatului este legala si temeinica, aceasta fiind consecinta faptului ca nu s-a stabilit ca inculpatul este autorul faptei.
Trimiterea in judecata a inculpatului s-a bazat pe declaratia acestuia care, initial, a recunoscut savarsirea infractiunii. Declaratia inculpatului nu se coroboreaza cu nicio alta proba administrata in cursul cercetarilor, astfel ca nici instanta de control judiciar nu poate avea in vedere la pronuntarea solutiei doar evaluarea materialului probator existent la dosarul de urmarire penala.
Pentru a se ajunge la concluzia condamnarii, legea pretinde ca probele administrate sa fie in masura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie instituita in favoarea inculpatului si sa nu lase niciun dubiu cu privire la autorul faptei si vinovatia acestuia. In cauza, aceste exigente nu sunt realizate.
Pentru ca instanta de apel sa-si formeze propria convingere in ceea ce priveste stabilirea identitatii inculpatului, a socotit necesara readministrarea probelor, astfel ca, a dispus reaudierea atat a inculpatului si partilor civile, cat si a martorilor.
Asa cum s-a aratat mai sus, exista un singur element care il acuza pe inculpat – recunoasterea acestuia la urmarirea penala – dar care nu este confirmat de probele administrate.
In cauza, nu exista discutii sub aspectul dinamicii producerii accidentului a carui victima a fost minora D.M.na, ci doar asupra stabilirii identitatii inculpatului. Martorii, D.I., M.M., B.C., S.V., P.G., nu au relatat aspecte din care sa rezulte daca in seara zilei de 26.12.2006, la volanul autoturismului marca Golf 3 nr. B-34-NJT, era inculpatul  sau o alta persoana.
Inculpatul, la judecata in fond a revenit asupra declaratiilor initiale, sustinand ca nu este autorul infractiunii de ucidere din culpa, iar in apel nu a inteles sa declare cu privire la fapta, prevalandu-se de dreptul la tacere inscris in art.70 al.2 Cod pr. penala.
In sustinerea nevinovatiei inculpatului, in sensul ca nu el s-a aflat la volanul autoturismului in momentul producerii accidentului, exista declaratiile martorilor N.M., B.C.B. si C.A..
Din declaratia martorei C.A. (fila 74 dosar apel), se retine ca intre inculpat si soferul autoturismului a avut loc un schimb de locuri, imediat dupa producerea accidentului si oprirea masinii. Aceasta a precizat ca “in fata portii mele era o masina de culoarea alba care stationa. Am vazut ca a iesit un baiat inalt pe portiera din dreapta, s-a indreptat spre portiera din stanga a soferului, iar persoana aflata pe scaunul soferului a trecut in partea dreapta. Astazi, am observat in sala (n.n. sala de judecata) pe martorul G. pe care il recunosc ca fiind persoana care a coborat de pe locul soferului si s-a asezat in partea dreapta, in locul sau asezandu-se inculpatul. Din momentul cand am auzit bufnitura si pana cand am iesit pe poarta, si am vazut schimbul de locuri dintre cei doi ocupanti, a trecut putin timp, respectiv, atat timp cat eu am aruncat apa din cele doua galeti pe care le aveam in mana si am iesit pe poarta. Nu am observat ca din momentul in care s-a auzit bufnitura si pana am iesit la poarta masina respectiva sa fi oprit. Eu am observat masina oprita in apropierea portii mele cand am iesit din curte, asa cum am si relatat”. Aspectele precizate de martora exclud posibilitatea ca de la locul impactului cu victima si pana la poarta acesteia sa mai fi existat o oprire a masinii si o schimbare a locului soferului cu celalalt ocupant din dreapta.
Imprejurarea ca masina a fost condusa de o alta persoana decat inculpatul rezulta si din declaratia martorului B.C.B. (fila 72 dosar apel).
Se poate constata ca declaratia de nerecunoastere a comiterii faptei, intrucat la volanul masinii se afla o alta persoana in momentul comiterii accidentului, se coroboreaza cu alte probe, respectiv declaratiile martorilor nominalizati mai sus.
In ceea ce priveste declaratia martorului G.I., audiat, de asemenea, in apel, instanta nu va tine seama la pronuntarea solutiei, urmand a dispune inlaturarea acesteia, avand in vedere interesul pe care il are martorul in raport de o eventuala condamnare a inculpatului .
Asadar, apararea inculpatului in sensul ca nu s-a aflat la volan in momentul accidentului, fapta fiind comisa de o alta persoana este confirmata de probe, in timp ce declaratia initiala de recunoastere, nu are suport probator, situatie in care, in lipsa unor alte dovezi, directe si concludente, orice stare de indoiala profita inculpatului.
Apelul declarat de partea civila este intemeiat, avand in vedere considerentele expuse mai sus. Cu ocazia dezbaterilor, insasi partea civila – prejudiciata material si moral in urma decesului fiicei sale – a solicitat a nu se dispune condamnarea inculpatului , pe care il considera nevinovat.
Instanta de control judiciar insa, nu va tine seama de solicitarea apelantului, avand in vedere ca solutia data in cauza nu ii este favorabila, neputandu-se incalca principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac, inscris in art.372 C.p.p., astfel ca se va dispune respingerea apelului.
In consecinta, in baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr. penala, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau si de partea civila D.A..
Se va constata ca intimatul-inculpat a fost asistat de un aparator angajat.
Vazand si dispozitiile art.192 al.2 si ale art.192 alin.3 Cod pr. penala;