Aplicabilitatea OUG 95/2002 modificata prin OUG 22/2004 in cazul societatilor comerciale cu capital privat

Dosar nr. 6118 /110/2008


R O M A N I A
TRIBUNALUL BACAU - SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR.  352 DIN
SEDINTA PUBLICA DE A 03.03.2009
     
     
     INSTANTA
     deliberand
      
     Constata ca prin actiunea  principala si actiunea conexa, inregistrata sub nr.6118/110/2008 pe rolul Tribunalului Bacau, la data de 15.10.2008, Sindicatul I.A.B., a formulat actiune ca reprezentant al reclamantilor:  F. M.,   D. C.,   P. P., s.a.,  impotriva paratei A.J.O.F.M., solicitand ca pe cale de hotarare judecatoreasca, parata sa fie  obligata la plata drepturilor  banesti cuvenite ca urmare a aplicarii prevederilor art.12 din OUG 95/2002, modificata prin OUG nr.22/2004, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
     In motivarea actiunii  s-au aratat urmatoarele:
     In luna iulie 2008, ca urmare a aplicarii unui program de restructurare a societatii A. SA,  avand ca efect  efectuarea  de concedieri colective de personal, reclamantii au fost disponibilizati.
     La data de 15.07.2008, cand reclamantii erau deja in perioada de preaviz, la sediul angajatorului s-au deplasat reprezentanti ai paratei, pentru a efectua serviciile de preconcediere, ocazie cu care cei concediati au fost public ca, ulterior disponibilizarii, datorita faptului ca angajatorul lor este o societate care activeaza in domeniul industriei de aparare, ei vor beneficia de drepturile banesti prevazute in art.12 din OUG 95/2002, adica de o suma egala cu de doua ori salariul mediu net pe economie la momentul concedierii, plus un numar de plati compensatorii lunare, un numar de  luni – venit de completare  si indemnizatie de somaj.
     Cu acelasi prilej, reclamantilor li s-a mai explicat ce documente trebuie sa obtina de la societate si ce piese trebuie sa cuprinda dosarul de somaj al fiecarui reclamant, pentru a putea beneficia de drepturile prevazute  de OUG nr.95/2002. Totodata, reclamantilor li s-a mai comunicat si ca procedura pentru a beneficia de prevederile OUG 95/2002 este aceea de deschidere pentru fiecare a dosarului de somaj, si ca in prima luna vor beneficia doar de indemnizatia de somaj si de venit de completare, dupa care din a doua luna se va suspenda dosarul  de somaj pe toata perioada de acordare a platilor compensatorii, dosarul de somaj urmand  a fi reactivat  dupa aceasta perioada.
     Raportat la aceasta situatie, in luna iulie 2008, pentru un lot de 66 persoane s-a platit  indemnizatia de somaj plus venitul de completare, iar in luna august s-a platit salariul compensatoriu, pentru ca in luna septembrie 2008, parata A.J.O.F.M. sa dispuna anularea acestor drepturi, reclamantii urmand sa primeasca doar ajutorul de somaj cuvenit in temeiul Legii 76/2002.
     Nefiind de acord cu aceasta evolutie  negativa a platii drepturilor lor banesti, reclamantii au formulat actiune  in justitie , pentru ca parata sa fie obligata la plata drepturilor  banesti stabilite initial, cuvenite ca urmare a aplicarii prevederilor art.12 din OUG 95/2002.
     La dosar, parata A.J.O.F.M  a  depus intampinare solicitand respingerea  actiunii ca nefondata  pentru urmatoarele  considerente:
     - Art. 12 din O.U.G. 95/2000 se aplica doar societatilor comerciale cu capital de stat din industria  de aparare, o interpretare contrara  dand nastere  la discriminari fata de  personalul din celelalte  societati comerciale cu capital privat.
     - Statul nu poate  interveni in politica manageriala a unei societati private.
     - Din interpretarea teleologica a dispozitiilor  art. 12 rezulta ca  singura cauza a  disponibilizarii personalului,  disponibilizare  care ar avea  ca efect platile  compensatorii, ar trebui  sa  o constituie privatizarea societatii.
     De asemenea, prin intampinare  s-a invocat  exceptia  lipsei calitatii procesuale active  a sindicatului I.A.B.
     Prin cererea inregistrata sub nr.  6860/110/2008 reclamantul C. C.  a solicitat anularea  deciziei nr. 707/02.10. 2008 a A.J.O.F.M. prin care s-au  anulat drepturile  prevazute in art. 12 din O.U.G.  95/2002 ca urmare a  interpretarii  acestei dispozitii legale   de catre initiatorul legii.
     In motivarea actiunii , reclamantul a aratat  ca interpretarea data  de initiatorul legii nu  poate veni in contradictie  cu vointa legiuitorului insusi.
     La termenul din 13.02. 2008  instanta a dispus conexarea celor doua cauze.
     In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
     Analizand actele si lucrarile   dosarului, instanta  constata urmatoarele:
     In fapt reclamantii  au fost disponibilizati de la SC A. SA –, incepand cu luna  iulie 2008m, ca urmare a  reorganizarii societatii. Desi  initial, reprezentantii paratei i-au informat ca urmeaza sa primeasca drepturile  banesti prevazute  in O.U.G. 95/2002, ulterior, A.J.o.F.M. a revenit asupra  pozitiei sale, refuzand plata  acestor drepturi. Parata  si-a justificat refuzul  prin prisma adresei  nr. 1142/10.09.2008 a Ministerului Muncii si Egalitatii de sanse – Directia Programe si  Strategii Forta de Munca, adresa care reprezinta  un punct de vedere al  acestei directii. Conform  acestui punct de vedere,  masurile de protectie  sociala  reglementate de O.U.G.95/2002 cu modificarile  si completarile ulterioare nu se pot aplica salariatilor  concediati de agentii economici  cu capital privat  din industria de aparare.
     Referitor la exceptia ridicata, parata a aratat ca Sindicatul I.A.B. nu are  calitate procesuala activa deoarece la momentul formularii actiunii, persoanele in numele carora a formulat actiune in calitate de „ reprezentant” nu mai aveau calitatea de salariati si implicit nici de membri de sindicat, reprezentarea unor eventuale procese ale acestora de catre sindicat excedand dispozitiilor Legii 54/2003 si celorlalte acte normative care reglementeaza reprezentarea unor persoane.
     Ca atare, parata a considerat ca Sindicatul I.A.B. nu putea formula actiune in numele si pentru persoanele mentionate in actiune, solicitand admiterea exceptiei si respingerea actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
     Din analiza celor de mai sus, instanta retine ca parata face confuzie intre doua exceptii procedurale civile, respectiv intre lipsa calitatii procesuale active  si lipsa  calitatii de reprezentant, in sensul ca parata ridica  exceptia lipsei calitatii procesuale active, dar o motiveaza  ca fiind pe exceptia lipsei calitatii de reprezentant.
     Calitatea procesuala trebuie sa corespunda cu calitatea de titular al dreptului si respectiv al obligatiei ce formeaza continutul raportului juridic de drept material supus judecatii.
     In ipoteza in care  parata ar fi invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a sindicatului se observa ca aceasta exceptie nu poate fi retinuta, deoarece cadrul procesual este delimitat din chiar continutul actiunii, unde, in preambul, se stabileste fara echivoc: „Sindicatul I.A.B., in calitate de reprezentant al reclamantilor…”.
     Fata de aceste aspecte instanta califica exceptia invocata ca  fiind exceptia  lipsei calitatii de reprezentant, urmand a o respinge  pentru urmatoarele considerente:
     Art. 28 din Legea nr. 54/2003 prevede ca organizatiile  sindicale apara  drepturilor  membrilor lor  ce decurg  din legislatia muncii,… contractele colective  de munca, contractele  individuale de munca… in fata  instantelor judecatoresti.
     Cum in prezentul litigiu se invoca  drepturi ce decurg  din normele la care se face  referire in articolul  sus mentionat, instanta constata ca  Sindicatul I.A.B are calitatea  de reprezentant  al reclamantilor.
     In ceea ce priveste  fondul   litigiului, instanta constata ca  actiunea principala si  actiunea conexa sunt intemeiate pentru urmatoarele motive:
     Aplicabilitatea  in speta a dispozitiilor art. 12 din O.U.G. 95/2002 (astfel cum a fost modificat) rezulta din  faptul ca art. 1 din ordonanta prevede  ca acest act normativ stabileste  cadrul juridic  al activitatilor  industriei de aparare, iar art. 2 lit. a  prevede ca, in intelesul ordonantei, industria  de aparare  cuprinde  agenti economici care dispun de capacitati de productie si resurse umane  destinate  sistemului national de aparare, agentii economici fiind  aprobati prin  hotarare de guvern, conform art. 3 din ordonanta. Din analiza acestor  dispozitii legale  rezulta ca  nu se face distinctie intre  agenti economici cu capital de stat si agenti economici  cu  capital privat, or, „ unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga.”  
     Prin H.G. nr. 813/2002  s-a aprobat lista  agentilor economici din industria de aparare, in aceasta lista  incluzandu-se  si SC  A. SA care si  la data emiterii hotararii de guvern detinea capital privat.
     Sustinerea  conform careia art. 12 din O.U.G. 95/2002 se aplica doar societatilor comerciale  cu capital de stat deoarece  in caz contrar s-ar  da nastere  la discriminari fata de  personalul din celelalte  societati comerciale  cu capital privat  nu poate fi primita  deoarece legiuitorul  este  in masura sa adopte  masuri diferite in situatii diferite, iar specificul masurilor  de protectie  in ordonanta  este dat de domeniul  in care activeaza agentii economici .
     De asemenea, nu poate fi primita nici  sustinerea conform careia  statul  nu poate interveni in politica manageriala  a unei societati private, neavand calitatea  de angajator.
     Conform art. 124 din O.U.G. 95/2002 sumele necesare  pentru acordarea  drepturilor prevazute  la art. 12  se suporta din bugetul asigurarilor pentru  somaj. Din aceasta prevedere legala rezulta ca politica manageriala a societatii comerciale  nu este afectata prin acordarea  sumelor prevazute in art. 12.
     Instanta nu va retine nici apararea  paratei  conform careia  din interpretarea teleologica  a art. 12 din  O.U.G. 95/2002 ar rezulta  ca acest articol se refera  doar la  salariatii disponibilizati ca urmare a privatizarii  si reorganizarii.
     Astfel, din preambulul O.U.G. 22/2004 prin care s-a modificat  art. 12 din O.U.G. 95/2002 rezulta ca aceasta modificare  rezulta  din necesitatea realizarii obiectivelor de  restructurare  si privatizare a societatilor comerciale  din industria de aparare  si protejarea fortei de munca disponibilizata in cadrul politicii de sustinere  a restructurarii  si accelerarii  procesului de privatizare.
     Din aceasta  expunere de motive  nu rezulta nici expres, nici implicit, ca plata drepturilor  banesti s-ar acorda numai daca  restructurarea avea ca premisa privatizarea. Conjunctia „ si ”  folosita intre cuvintele  „restructurare”  sau  „reorganizare” pe de o parte , si „privatizare” nu conduce automat la ideea  unui cumul de conditii.
     Fata de cele aratat, instanta urmeaza  sa admita actiunea principala si cea conexa, iar in baza art. 274 C.pr. civ. urmeaza sa oblige  parata  sa achite reclamantilor din actiunea principala cheltuieli  de judecata reprezentand onorariu  avocat.

??

??

??

??




5