Competenta materiala privind solutionarea actiunilor avand ca obiect raportul de serviciu al functionarului public

1.Competenta materiala privind solutionarea actiunilor avand ca obiect raportul de serviciu al functionarului public.
Pentru judecarea oricaror actiuni ce au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public, art.91/1 din Legea nr.188/1999, stabileste plenitudinea de competenta a sectiei de contencios administrativ:

Sentinta civila nr.901/D/16.05.2007
Prin cererea inregistrata sub nr.643/110/2007 la Tribunalul Bacau, reclamantul B.V. a chemat in judecata Ministerul Administratiei si Internelor si Inspectoratul de Politie al Judetului Bacau solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati paratii la plata sumelor banesti retinute pe nedrept din salarii, reprezentand cote de impozit in cuantum de 40% lunar pentru perioada 2002-2005.
In drept, a fost invocat art.10 din Legea nr.80/1995, art.86 din OG nr.73/1999, OG nr.7/2001 – Legea nr.571/2003, Legea nr.2006/2002.
Verificandu-si din oficiu competenta materiala de a solutiona prezenta cauza inregistrata la completul de litigii de munca – instanta constata ca in speta -  competenta de solutionare a cauzei apartine sectiei de contencios administrativ a Tribunalului Bacau – avand in vedere prevederile Legii nr.188/1999 republicata.
Astfel, in conformitate cu prevederile art.91/1 al Legii nr.188/1999 introdus prin Legea nr.251/23.06.2006 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta instantelor de contencios administrativ cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres competenta altor instante”.
Analizand intregul text al Legii nr.188/1999 republicat (asa cum a fost modificat succesiv prin Legea nr.344/2004, OUG nr.92/2004 aprobata cu modificarile prin Legea nr.76/2005 cu modificarile ulterioare, Legea nr.511/2004 – cu modificarile ulterioare, Legea nr.512/2004 cu modificarile ulterioare, OUG nr.39/2005 aprobata prin Legea nr.228/2005, OUG nr.2/2006 aprobata prin Legea nr.417/2006, Legea nr.251/2006 si in sfarsit Legea nr.442/2006) a constatat ca notiunea  de raport de serviciu a functionarului public corespunde cu cea de raport de munca din dreptul muncii – raportul de serviciu acoperind o arie larga de la incheierea, modificarea, executarea si pana la incetarea raporturilor dintre angajat si angajator.
Un aspect al raportului de serviciu este cel al remunerarii muncii functionarului public, acordarea primelor si a eventualelor sporuri si adaosuri.
Pentru judecarea oricaror actiuni ce au ca obiect raportul de serviciu in ansamblul sau (deci si pentru aspecte ce tin de acordarea drepturilor salariale) art.91/1 al Legii nr.188/1999 republicata stabileste fara echivoc competenta de solutionare in favoarea sectiei de contencios administrativ al tribunalului in prima instanta – avand plenitudine de competenta.
Daca ar fi fost altfel – s-ar fi prevazut expres (conform textului legii) o alta instanta - dar acest lucru nu s-a intamplat.
Daca pana la aparitia Legii nr.251/23.06.2006 era oare cum interpretabil – in sensul ca doar litigiile legate de sanctionarea sau incetarea raporturilor de serviciu ale functionarului public era de competenta instantei de contencios administrativ – in prezent – textul nr.91/1 nu mai lasa loc la interpretari stabilind in favoarea instantei de contencios administrativ o competenta generala de solutionare a cauzelor ce tin de raportul de serviciu al functionarului public.
Avand in vedere principiul conform caruia normele legale privind dispozitiile procedurale de competenta sunt de imediata aplicare – nu are relevanta ca raportul juridic in speta s-ar fi nascut inainte de aparitia Legii nr.251/2006.