Legea nr. 10/2001. Gresita solutionare a litigiului in prima instanta in temeiul exceptiilor privind prematuritatea si respectiv inadmisibilitatea actiunii. Incidenta in apel a prevederilor art. 297 al. 1 din Codul de procedura civila.

Sectia civila mixta

3.   Legea nr. 10/2001. Gresita solutionare a litigiului ian prima instanta in temeiul exceptiilor privind prematu-ritatea si respectiv inadmisibilitatea actiunii. Incidenta in apel a prevederilor art. 297 al. 1 din Codul de procedura civila.

Art. 27 din Legea nr. 10/2001
Art. 297 al. 1 din C. Pr. Civ.
        
          Temporizarea solutionarii notificarilor adresate persoanelor detinatoare ale imobilelor deschide titularei de actiune, in calitatea sa de persoana indreptatita, accesul la jurisdictia civila, de asemenea, in absenta raspunsului persoanei detinatoare a imobilului notificat care echivaleaza cu un refuz de restituire a imobilului, nu se poate refuza persoanei indreptatite dreptul de a se adresa instantei competente pe motiv ca plangerea este prematura sau inadmisibila.
          Retinerea caracterului inadmisibil al actiunii pe considerentul ca nu a fost realizata procedura prealabila si obligatorie a notificarii este gresita, in conditiile in care notificarile sunt in concordanta cu situatia imobilului la data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, mai mult nu i se poate imputa reclamantei neindeplinirea de catre persoana juridica notificata a obligatiei instituite prin art. 27 alin. 5 din lege in sensul de a-i comunica datele de identificare a unitatii detinatoare si totodata copii de pe actele de transfer ale dreptului de proprietate.
          
(Decizia civila nr. 281 din 07 iunie 2007 - dosar nr. 3701/35/2006)
        
      Prin sentinta civila nr.611/C din 03 octombrie 2006 pronuntata de Tribunalul Bihor, in dosar nr.5162/2004, a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta A. E. impotriva paratelor Societatea Comerciala L. R. SA. Bucuresti, Societatea Comerciala F. P. Oradea si Societatea Comerciala C. SA. Oradea si obligata reclamanta sa plateasca paratei Societatea Comerciala F. P. 18.000.000 lei RON cheltuieli de judecata.
      Pentru a pronunta in acest mod, instanta de fond a retinut urmatoarele:
      Reclamanta revendica terenul si contravaloarea a doua case situate in Oradea, str. Clujului, nr.143 si 145.
      La dosar aceasta a depus un extras de carte funciara 4353 in care figureaza asupra nr.top. 4021/4, 4021/7, 4022/4, 4022/7 gradini si strazi, Statul Roman in calitate de proprietar.
      Reclamanta nu a indicat si nici nu cunoaste numerele topografice ale imobilelor revendicate, neexistand nici o precizare de actiune in acest sens. Tocmai de aceea a solicitat efectuarea unei expertize care sa identifice obiectul litigiului. Expertul M. G. a aratat in lucrarea de expertiza efectuata ca reclamanta revendica nr.top.4021 si 4022, ori acestea apar dezmembrate in CF-ul susmentionat, iar CF-urile in care s-au transmis imobilele dezmembrate nu au fost depuse la dosar.
      Desi a invocat ca temei al actiunii prevederile Legii 10/2001 - reclamanta nu a depus la dosar si nici nu a sustinut ca exista o dispozitie a persoanei juridice detinatoare a imobilului care sa poata fi atacata in justitie.
      Avand in vedere ca fata de nici una din societatile parate nu a fost realizata procedura prealabila si obligatorie a notificarii, instanta a respins actiunea ca inadmisibila sub aceasta forma.
      In ceea ce priveste sustinerea reclamantei ca a formulat o notificare adresata Consiliului Local, s-a constatat ca Institutia Primarului nu a fost chemata in judecata, de altfel nici nu avea calitate fata de raspunsul de la fila 12 dosar, al Comisiei de Aplicare a Legii 10/2001, din care rezulta ca imobilul nu se afla in evidentele ei, notificare care nu poate suplini notificarile ce trebuiau adresate persoanelor juridice detinatoare.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta A. E., solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei prin admiterea cererii sale asa cum a fost formulata.
      In motivarea cererii de apel, sunt invocate urmatoarele:
      - prin hotararea apelata, prima instanta a ignorat cererea de chemare in judecata in care au fost precizate numerele topografice ale imobilului revendicat, precum si procedurile prealabile depuse la dosar, acest din urma aspect rezultand si din intampinarile intimatilor.
      - in aceasta cale devolutiva de atac se poate cere informatii suplimentare, relatii pe care, la un moment dat, a dorit si instanta de fond a le solicita de la Comisia Judeteana dar apoi a renuntat.
                 In drept sunt invocate dispozitiile art. 298 si urmatorii si art. 74 Cod procedura civila.
      Prin intampinare, intimata Societatea Comerciala F. P. SRL. Oradea a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei atacate, aratand ca, in lipsa unor sustineri, macar aparent pertinente, fata de care ea sa aduca contraargumente, nu poate decat sa solicite respingerea apelului.
       Tot prin intampinare, intimata Societatea Comerciala C. SA. Oradea a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, cu motivarea ca, in mod temeinic si legal, a dispus instanta respingerea actiunii, retinand faptul ca nu a fost realizata procedura prealabila si obligatorie a notificarii fata de niciuna dintre societatile parate. Intimata arata ca notificarea trimisa pe adresa ei, inregistrata sub nr.865/12.07.2004 a fost adresata Societatii Comerciale A. SA. Oradea, situatie in care nu-i este opozabila intimatei, aceasta din urma neavand nici macar calitatea de succesoare in drepturi a Societatii Comerciale A. SA., fiind o societate nou creata in anul 1999. Pe de alta parte, sustine aceeasi intimata, imobilele din litigiu au fost preluate de Statul Roman in baza unui titlu valabil, ca atare sunt aplicabile prevederile art. 27 si urmatoarele din Legea nr.10/2001, astfel ca avand in vedre ca ea a dobandit imobilele de la parata Societatea Comerciala L. Romania SA., care la randul sau a devenit proprietara in urma procesului de privatizare, cererea de despagubire / retrocedare trebuie trimisa Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului. Pe fondul cauzei, intimata arata ca ea este dobanditoarea de buna - credinta a unor terenuri pe care au fost edificate constructii industriale si nu constructii civile.
       Prin intampinare, Societatea Comerciala L. C. Romania SA. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea ca, potrivit art. 27 alin.2 din Legea nr.10/2001, notificarile se adreseaza institutiei publice implicate care a efectuat privatizarea, AVAS fiind institutia care poate purta negocieri cu persoanele in cauza si,  prin urmare, poate acorda in  conditiile legii despagubiri. Facand trimitere la exceptia prematuritatii cererii invocate de Societatea Comerciala F. P. SRL, intimata arata ca, si in ipoteza in care instanta de fond ar fi facut aplicabilitatea dispozitiilor art. 21 alineat 4 din Legea nr.10/2001 si ar fi apreciat ca notificarea adresata Consiliului Local se incadra in aceste dispozitii, apelanta nu a facut dovada respectarii conditiilor de forma cerute de lege, notificarea nefiind facuta prin intermediul executorului judecatoresc. Un alt motiv de inadmisibilitate a cererii, sustine intimata, este dat de  modul in care legiuitorul a inteles a despagubi persoanele indreptatite, cererea apelantei fiind in totala contradictie cu dispozitiile art. 1 alineat 2 din Legea nr.10/2001 republicata.
       Apelul este intemeiat, avand in vedere urmatoarele considerente:
       Considerentele in temeiul carora tribunalul a pronuntat solutia de respingere a actiunii reclamantei graviteaza in jurul a doua idei esentiale, si anume se retine faptul ca nu exista nici o dispozitie a persoanei juridice detinatoare a imobilului care sa poate fi atacata in justitie, iar pe de  alta parte prima instanta retine ca fata de nici una din societatile parate nu a fost realizata procedura prealabila, motiv pentru care a considerat actiunea ca fiind inadmisibila.
       Temeiurile anterior reliefate, in considerarea carora tribunalul a procedat la respingerea actiunii, pun in evidenta rezolvarea litigiului de catre prima instanta in baza a doua exceptii, cea a prematuritatii actiunii si respectiv exceptia privind inadmisibilitatea acesteia.
       In atare situatie, instanta de apel are a se preocupa de cercetarea fundamentului legal al solutiei din perspectiva celor doua exceptii amintite, o atare examinare avand intaietate in raport de orice alte aspecte, deoarece daca se ajunge la concluzia ca, in mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului, devin incidente prevederile art. 297 alin.1 din Codul de procedura civila.
       Referitor la prima exceptie retinuta de tribunal, privind prematuritatea actiunii, exceptie reiterata de intimate si in actuala etapa procesuala, este de observat ca, in speta, solutionarea notificarilor pe care apelanta reclamanta le-a adresat partilor intimate nu s-a realizat pana in momentul declansarii procesului de fata, fiind evident ca ne aflam in prezenta unei temporizari a procedurii aflate in discutie, iar o atare situatie fara indoiala ca deschide reclamantei, in calitatea sa de persoana vatamata, accesul la jurisdictia civila pentru finalizarea procedurii.
       Apoi, absenta raspunsului persoanei detinatoare a imobilului notificat echivaleaza cu un refuz de restituire a imobilului care trebuie cenzurat de tribunal in conditiile legii speciale, astfel in situatia in care Legea nr.10/2001 nu face nici o precizare la ipoteza in care persoana juridica detinatoare a imobilului nu emite decizia ori dispozitia prevazuta de art. 25 alineat 1 in termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei indreptatite dreptul de a se adresa instantei competente, pe motiv ca plangerea este prematura sau inadmisibila.
       Este de netagaduit temporizarea solutionarii notificarilor formulate de apelanta reclamanta si implicit vatamarea acesteia, in conditiile in care notificarilor nu li s-a dat nici o rezolvare, desi ele dateaza din luna iulie, respectiv noiembrie 2001. Astfel, notificarea adresata Primariei M. O. a fost inregistrata la Biroul Executorului Judecatoresc la data de 20 iulie 2001 (fila 45), cea adresata Societatii Comerciale P. la data de 8 noiembrie 2001 (fila 43), iar cea adresata Societatii Comerciale A. este datata 6 noiembrie 2001 (fila 44).
       Totodata este de retinut ca, prin cererea adresata Primariei O. din 19.07.2001 (fila 46), reclamanta solicita continuarea, in baza Legii nr.10/2001, a procedurii de retrocedare in natura si/sau despagubiri, precizand ca, sub nr.240, a depus cerere si in baza Legii nr.112/1995, nerezolvata. Intr-adevar, o astfel de cerere fusese inregistrata anterior, iar la un timp relativ scurt dupa formularea cererii intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 112/1995, imobilul din litigiu inscris in CF. nr.4353 Oradea a fost dezmembrat, operatiune careia ulterior i s-au succedat operatiunile de transcriere in CF. nr.71237 Oradea si respectiv de intabulare efectuate in noua coala sub B.1.
       Examinarea inscriptiunilor cuprinse in coala CF. nr.4353 in succesiunea tuturor acestora, pune in evidenta faptul ca imobilul inscris initial sub A 1 si A 2, care in natura reprezenta casa si teren situate pe parcelele topografice cu nr. 4021 (1525 mp.) si nr.4022 (509,6 mp.)a constituit proprietatea antecesorului apelantei, dreptul acestuia fiind inscris sub B.1, iar in anul 1980 s-a intabulat dreptul de proprietate in favoarea Statului Roman cu titlu de nationalizare. In anul 1982, conform inscrierii de sub B.4, a intervenit dezmembrarea nr.top. 4021, nr.top nou format 4021/2 (841 mp.) fiind transcris in CF. nr.27227 in favoarea A., in timp ce 4021/1 (684 mp.) a fost reinscris sub A.I 3, iar in anul 1994, cealalta parcela initiala, cu nr.4022, se dezmembreaza in nr.top.noi 4022/1, 4022/2 si 4022/3 si tot atunci nr.top. 4021/1 si 4021/2 se contopesc si redezmembreaza ocazie cu care nr.top.4021/2 (994 mp.) este transcris in CF. nr.62925 in favoarea Societatii Comerciale R., in timp ce nr.top.noi 4021/1 (513 mp.) si 4021/3 (18 mp.) raman in vechea coala CF. In anul 1997, survine o noua dezmembrare, inscrisa in CF. 4353 sub B.9-10-11, noile numere top. 4021/5 (439 mp.), 4021/6 (7 mp.), 4022/5 (73 mp.) si 4022/6(16 mp.) fiind transcrise in CF.71237 in favoarea Societatii Comerciale P. SA., restul numerelor topografice ramanand in vechea coala CF., in discutie aflandu-se nr.top.4021/4 (74 mp.), 4021/7 (11 mp.), 4022/4 (124 mp.) si 4022/7 (107 mp.).
       In alineatele de mai sus au fost detaliate operatiunile efectuate in coala funciara nr. 4353 Oradea in perioada posterioara preluarii imobilului de catre Statul Roman, dat fiind ca problema  acestora a fost tratata sumar de catre prima instanta, aceasta limitandu-se a consemna in considerentele hotararii ca nr.top. 4021 si 4022 revendicate de reclamanta apar dezmembrate si ca CF.-urile in care s-au transmis imobilele dezmembrate nu au fost depuse la dosar. Instanta de fond a omis a observa ca CF. nr.62925 Oradea a fost depus la dosar ( fila 111 din dosarul nr.5162/C/2004), iar in ceea ce priveste celalalt CF. cu nr. 71237 Oradea, instanta era datoare, in considerarea prevederilor art. 129 penultimul  alineat din Codul de procedura civila, a pune in vedere partilor sa-l depuna la dosar, in textul de lege mentionat precizandu-se cu claritate ca, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale, judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului, ei putand administra probele pe care le considera necesare.
       In situatia in care instanta de fond ar fi facut o cercetare amanuntita a inscrierilor din colile funciare privitoare la imobilele din  litigiu ar fi constatat ca parcelele nou formate reinscrise in coala de carte funciara nr.4353 Oradea, au ca proprietar tabular Statul Roman, ca parcelele cu nr.top.4021/2 si 4022/2, transcrise in CF. nr.62925 Oradea in favoarea Societatii Comerciale R. Bucuresti - Sucursala Oradea, constituie actualmente proprietatea intimatei Societatea Comerciala C. SA. Oradea, dreptul acesteia intabulat sub B.2 prin incheierea din 19 iulie 1999, "cu titlu de aport in natura", fiind transmis in favoarea ei de Societatea Comerciala R. Bucuresti, proprietarul de sub B.1. Se poate lesne observa ca fiind succesoarea in drepturi a proprietarului de sub B.1, nu poate fi primita sustinerea intimatei Societatea Comerciala C. SA. in sensul ca nu ar avea calitate procesuala pasiva, si aceasta cu atat mai mult cu cat, prin concluziile raportului de expertiza intocmit de expertul M. G. L., acesta, configurand folosinta actuala a suprafetei totale de teren situate pe nr.top. 4021 si 4022(in total 2035 mp.), a relevat ca 1307 mp. se afla in folosinta paratei Societatea Comerciala C. SA. In concluziile despre care s-a facut vorbire mai sus, s-a precizat si ca 631 mp. reprezinta suprafata aflata in folosinta Societatii Comerciale F. P., iar in acest context trebuie mentionat ca una dintre notificari a fost adresata de apelanta catre Societatii Comerciale P. SA., societate care in perioada ce-a urmat notificarii (datata 5 noiembrie 2001) a instrainat imobilele inscrise in CF. nr.71237 - inclusiv cele aduse din CF. nr.4353 - catre Societatea Comerciala L. R. SRL. care apoi in anul 2005 le-a instrainat numitilor N. M. G. si N. M. F., putandu-se cu usurinta observa ca notificarea este in concordanta cu situatia imobilului la data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001. Oricum, nu i se poate imputa reclamantei neindeplinirea de catre Societatea Comerciala P. SA. a obligatiei instituite de art. 27 alin.5 din Legea nr.10/2001, in sensul de a-i comunica datele de identificare a unitatii detinatoare si totodata copii de pe actele de transfer a dreptului de proprietate.
       Concluzia ce se desprinde din analizarea tuturor aspectelor relevate mai sus este aceea ca retinerea de catre prima instanta a caracterului inadmisibil al actiunii pe considerentul ca "nu a fost realizata procedura prealabila si obligatorie a notificarii", este in total dezacord cu probatoriul administrat in cauza.
       Conform prevederilor art. 297 alineatul 1 din Codul de procedura civila, in cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului, instanta de apel va desfiinta hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante, nefiind cu putinta asadar ca, intr-o atare situatie, instanta de apel sa paseasca la solutionarea in fond a litigiului, negasindu-si incidenta nici prevederile art.165 din Codul de procedura civila care reglementeaza disjungerea cererilor. De altfel, si in ipoteza in care prima instanta se pronunta in fond asupra unei cereri si nu cerceteaza fondul alteia, acea sentinta nu poate fi desfiintata in parte si schimbata in cealalta parte, deoarece asigurarea unei judecati unitare cu respectarea principiului dublului grad de jurisdictie pentru toate cererile reclama desfiintarea in intregime a sentintei.
       Fata de ansamblul considerentelor ce preced, instanta de apel conchide ca, prin hotararea data, tribunalul nu a cercetat fondul pricinii, ca rezolvarea procesului in temeiul exceptiilor procesuale aratate este gresita, pe cale de consecinta, se impune a se face aplicarea dispozitiei inscrise in art. 297 alineat 1 din Codul de procedura civila in sensul desfiintarii sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru a se pasi la solutionarea in fond a litigiului, dupa ce in prealabil se va fi procedat la fixarea corecta a cadrului procesual sub aspectul subiectilor procesuali.