Cai de atac. Contestatie in anulare. Incidenta dispozitiilor art.312 Cod procedura civila.

SECTIA CIVILA MIXTA

                 MATERIE- Cai de atac. Contestatie in anulare.
                                             Incidenta dispozitiilor art.312 Cod procedura  civila.
Potrivit art.321 Cod procedura civila "nu se poate face o noua contestatie in anulare pentru motive ce au existate la data celei dintai".
Potrivit acestui text de lege, motivele care au existat deja la data formularii primei contestatii in anulare, nu mai pot formula temeiul celei de-a doua contestatii in anulare formulata impotriva aceleasi decizii.

(Decizia civila nr.511/9 mai 2007)
(dosar nr.645/35/2007)

Prin decizia civila nr. 980-R din 14.09.2006, pronuntata in dosar nr. 2050/2006, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul civil declarat de paratul C.M. in contradictoriu cu intimatii reclamanti C. M., C. I., C. C., L. - S. C. - L., impotriva deciziei civile nr. 319 din 11 mai 2006 pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a mentinut-o in intregime; a obligat partea recurenta C. M.. sa plateasca partii intimate C. M., C. L.-S. C.-L. suma de 400 RON cheltuieli de judecata in recurs.
       Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de recurs a avut in vedere urmatoarele considerente:
  In primul rand, sustinerile intimatilor privind neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 302 indice 1 alineatul 1 din Codul de procedura civila au fost inlaturate, constatandu-se ca cererea de recurs indeplineste cerintele prescrise de lege, fiind indicate motivele de nelegalitate pe care aceasta se intemeiaza.
   Referitor la motivul de recurs ce vizeaza incheierea data de Judecatoria Oradea in sedinta publica din 19.01.2000 (fila 19 din dosarul nr. 10733/1999), s-a considerat  a fi evocate prevederile art. 108 alin. 3 din Codul de procedura civila, in care se dispune ca "neregularitatea actelor de procedura se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de a pune concluzii in fond", conform dispozitiilor anterior enuntate nulitatea putand fi invocata de partea protejata prin dispozitia legala incalcata numai intr-un anumit termen. In speta, prima zi de infatisare ulterioara sedintei de judecata din 19.01.2000, a reprezentat-o sedinta publica din 1.03.2000 (fila 26 din dosarul nr. 10733/1999), sedinta in cadrul careia recurentul, parat in cauza, nu a invocat neindeplinirea legala a procedurii de citare la termenul de judecata ce-a premers respectiva sedinta, in care se luase masura incuviintarii probei privind expertiza judiciara. Cat priveste concluziile lucrarii de specialitate intocmite in cauza, recurentul nu a solicitat a se dispune efectuarea expertizei contrarii, reglementate de dispozitiile art. 212 alineatul 2 din Codul de procedura civila, desi raportul de expertiza intocmit de expertul H.C. a fost comunicat partilor inca la termenul de judecata din 12.04.2000 (fila 79 din dosarul nr. 10733/1999); de altminteri, in sedinta din 28 aprilie 2004 paratul C. M.a aratat ca nu solicita efectuarea unei contraexpertize si nici reactualizarea sumelor stabilite prin raportul de expertiza.
  Sub aspectul dezlegarii de catre instanta de fond a problemei legate de fondul pricinii, solutia pronuntata de judecatorie cu privire la compunerea masei succesorale si la modul de sistare a starii de indiviziune, este legala, prin urmare, mentinerea dispozitiilor respective prin decizia instantei de apel se impunea. In acest context, s-a reliefat faptul ca in masa succesorala ramasa in urma defunctului C. A., decedat la data de 17 iunie 1996, a fost inclus, in cota de 1/1 parte, terenul situat pe parcela cu numar topografic 475/50 din cartea funciara nr. 656 Nojorid, cuprins in titlul de proprietate nr. 1071 din 2.10.1995 in temeiul caruia sub B 2 a fost intabulat dreptul de proprietate al sus-numitului cu titlu de reconstituire. Alaturi de teren, judecatorul fondului a inclus, in mod just, in cuprinsul masei succesorale aflate in discutie, cota de 1/2 din constructia existenta pe parcela cu numar topografic 475/50. O atare dispozitie isi are suportul probatoriu in inscrierile efectuate in coala de carte funciara nr. 656 Nojorid (fila 7 din dosarul nr. 10733/1999), elocventa fiind inscrierea de sub B 3 efectuata in baza incheierii de carte funciara nr. 19361 din 22.09.1997 in baza careia s-a notat existenta unei case de locuit pe parcela de sub A I 1, construita de C. A. si M.. Recurentul, desi a invocat pe parcursul procesului faptul ca imobilul casa de locuit ar constitui in intregime proprietatea exclusiva a defunctului C. A. nu a adus in sustinerea afirmatiei sale dovezi prin intermediul carora sa fi demonstrat ca respectiva constructie ar excede comunitatea de bunuri a sotilor C. A. si M. Imprejurarea ca in cuprinsul extrasului de carte funciara nr. 656 Nojorid, eliberat in ziua de 13.11.1997 sub nr. 2053, nu se regasesc in totalitatea lor mentiunile inserate in coala de carte funciara sub B 2 si B 3 - desi in extras se face trimitere la ambele incheieri de carte funciara care au stat la baza operatiunilor efectuate sub pozitiile sus-aratate - nu este de natura a conduce la concluzia ca imobilul casa de locuit ar fi bunul propriu al defunctului C. A.. Actele aflate la dosar pun in evidenta faptul ca in C.F. nr. 656 Nojorid exista notatiunea privind existenta unei case de locuit pe parcela cu numar topografic 475/50, construita de C. A. si M., casa care, potrivit raportului de expertiza, a fost construita in anul 1959, iar din actul de stare civila depus la fila 68 din dosarul instantei de fond rezulta ca sotii C. s-au casatorit la data de 1 februarie 1941. Nu s-a produs nici un fel de proba prin care sa se fi dovedit ca aceasta casa de locuit s-ar inscrie in categoria bunurilor dobandite de C. A. inainte de casatorie si nici ca ar fi incidenta vreo alta exceptie de la regula comunitatii, dintre cele enumerate in articolul 31 din Codul familiei, or conform prevederilor articolului 30 alineatul 1 din acest cod "bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare din soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor".
          Cat priveste motivul de recurs ce vizeaza modalitatea de partajare, s-a retinut ca dispozitiile legale privitoare la vanzarea bunurilor supuse impartelii, cuprinse in articolul 673/11 din Codul de procedura civila, prevad ca vanzarea acestora poate fi dispusa "in cazul in care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, desi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, in termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalti coproprietari". In speta, nu se regaseste nici una dintre situatiile mentionate mai sus, astfel, imobilul litigios nu a facut obiectul unei atribuiri provizorii in conditiile art. 673/10 din Codul de procedura civila, iar pe de alta parte, s-a relevat faptul ca unul dintre copartajanti a solicitat a-i fi atribuit imobilul, relevanta in acest sens fiind completarea de actiune depusa la dosarul instantei de fond la termenul de judecata din 24 martie 2004 (filele 137 si 148 din dosarul nr. 10733/1999). In cadrul respectivului act procesual, se regaseste si cererea de sistare a starii de indiviziune asupra imobilului "prin atribuirea in natura a intregului imobil in favoarea reclamantei C. M.".
          Fata de considerentele ce preced, curtea, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, decizia atacata fiind pastrata in tot, inclusiv sub aspectul dispozitiilor privitoare la cheltuielile de judecata, instanta de apel facand o corecta aplicare a prevederilor art. 274 Cod procedura civila cu trimitere la dispozitiile art. 673/14 alineatul 2 din Codul de procedura civila.
          Fiind in culpa procesuala, recurentul a fost obligat, in conformitate cu prevederile art. 274 din Codul de procedura civila, la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea intimatilor, cuantum ce reprezinta valoarea onorariului avocatial in recurs.
          Impotriva acestei hotarari recurentul a formulat o contestatie in anulare cu motivarea ca instanta a omis din greseala sa cerceteze motivele de casare invocate, solicitand prin cererea sa anularea deciziei si fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
Prin decizia civila nr. 165/R din  15 februarie 2007 pronuntata de  Curtea de Apel Oradea in dosar nr. 2982/35/2006, s-a respins ca nefondata contestatia in anulare formulata de contestatorul C.M., in contradictoriu cu intimatii C. M., L. C. C. , C. I. si C. C., impotriva deciziei civile nr.980/R din 14 septembrie 2006, pronuntata de Curtea de Apel Oradea, care  a fost  mentinuta in intregime.
          Pentru a pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:        Sub  un prim aspect s-a relevat faptul ca recursul declarat de C. M. impotriva deciziei civile nr. 319/2006 a Tribunalului Bihor este extrem de succint, neinvocandu-se in mod explicit care sunt motivele de modificare sau de casare avute in vedere de recurent pentru sustinerea cererii sale.
           Cu toate acestea, instanta de recurs a trecut la cercetarea problemelor enumerate de contestator in cererea sa de recurs deoarece  practica instantei de recurs este aceea de a verifica fondul cauzei in masura in care motivele de modificare sunt suficient determinate pentru a permite o analiza a cauzei, mai ales in situatiile in care recurentii nu sunt asistati de avocati.
          Aceasta cercetare a fost usurata si de faptul ca in cererea de recurs au fost reiterate criticile contestatorului ce au fost evidentiate si in inscrisul depus la Tribunalul Bihor - dosar 92/2005 - la data de 02.03.2005.
           Considerentele deciziei civile nr. 980 din 14.09.2006 a Curtii de Apel Oradea prezinta pe larg motivele pentru care aceste critici au fost considerate neintemeiate si respectiv motivele care au determinat  aprecierea hotararilor pronuntate in cauza ca fiind legale si temeinice.
           Referitor la modalitatea de partajare a unui imobil, se apreciaza ca aceasta problema este o analiza de temeinicie si nu de legalitate, nemai incadrandu-se in motivele de modificare sau de casare ce pot determina admiterea recursului, asa cum rezulta acestea din coroborarea art. 304 cu art. 312 Cod procedura civila.
           De altfel, principala nemultumire repetata de fiecare data in fata instantelor de catre recurent este aceea a neincluderii casei inscrisa in CF 656 Nojorid in cota de 1/1 parte in masa succesorala a defunctului C. A., dar instantele, in baza probelor administrate, au retinut ca aceasta constructie reprezinta bun comun a defunctului si a sotiei supravietuitoare C. M. - parata intimata - motiv pentru care in masa succesorala a fost introdusa doar cota de 1/2 parte.
           De-a lungul intregului proces contestatorul a sesizat de nenumarate ori instanta in sensul ca anumite norme procesuale nu ar fi fost respectate, dar cu ocazia  cercetarii punctuale a acestor  critici s-a constatat ca cele prezentate nu sunt reale, contestatorul facand trimitere la anumite texte legale scoase din contextul institutiei de drept respective. Pentru exemplificare, prin recurs contestatorul face precizarea ca modalitatea aleasa de instanta pentru sistarea indiviziunii este nelegala deoarece iesirea din indiviziune se face prin vinderea imobilului si impartirea banilor in functie de cotele de proprietate, aspect inexact deoarece aceasta modalitate este aleasa de instante doar in cazul in care toate partile o solicita sau daca nici una dintre acestea nu inteleg sa preia imobilul, niciuna din aceste situatii neregasindu-se in prezentul dosar.
           Fata de toate cele precizate instanta a respins contestatia in anulare ca nefondata, constatand ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
  Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare petentul C. M..
In motivare se invoca dispozitiile art. 317/2 Cod procedura civila potrivit carora contestatia in anulare este admisibila atunci cand recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat in fond.
Invoca de asemeni art. 318 Cod procedura civila, respectiv faptul ca instanta "a omis sa cerceteze  vreunul din motivele de casare", nu a cercetat nimic din ce a cerut petentul, cereri probate cu inscrisuri autentice.
Intrucat hotararea judecatoreasca se bazeaza pe un act nul solicita instantei sa indrepte eroarea materiala.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimatii C. M., L.S. C.L. si C. I. au solicitat respingerea contestatiei ca fiind  inadmisibila.
S-a aratat pe de o parte ca hotararea contestata  nu este supusa nici unei cai de atac, iar pe de alta parte potrivit art. 321 Cod procedura civila s-a retinut ca nu se mai  poate face o noua  contestatie  pentru motive care au existat la data celei dintai.
Examinand contestatia, prin prisma motivelor invocate,  Curtea a apreciat ca aceasta este inadmisibila, retinandu-se, pe de o parte ca, contestatia este indreptata impotriva unei hotarari pronuntate in cadrul unei alte contestatii in anulare, neincadrandu-se in textul art. 317(1) Cod procedura civila.
Pe de alta parte, din examinarea contestatiei s-a constatat ca in fapt obiectul acesteia il constituie hotararea pronuntata in recurs, la fel ca si contestatia anterioara, ori potrivit art. 321 Cod procedura civila nu se poate face o noua contestatie pentru motive ce au existat la data celei dintai.
Fata de considerentele mai sus retinute, Curtea a  respins contestatia in anulare ca inadmisibila, fara cheltuieli de judecata.