Salarizare

Constata ca prin actiunea formulata de reclamantii : A I, A O, s.a.m.d. reprezentati de FEDERATIA SINDICALA  V.E.T.din ROMANIA,  s-a solicitat in contradictoriu cu parata  D.S.V.S.A
- acordarea tichetelor de masa pentru anii 2004 – 2007, conform prevederilor art.1 din Legea 142/1998 si art.23 din Legea 435/2006;
- acordarea sporului de 25 % la salariul de baza pentru luna decembrie 2006, conform art.38 din Legea 435/2006;
- plata sumelor de bani reprezentand actualizarea cu rata de inflatie a drepturilor banesti.
In motivarea cererii reclamantii arata ca sunt functionari publici in cadrul D.S.V.S.A si sunt in drept sa primeasca tichete de masa, sporul de 25% pentru luna decembrie 2006.
In drept actiunea s-a motivat pe dispozitiile art.28 din Legea 54/2003, Legea 188/1999, Legea 142/1998, Legea 435/2006, Codul civil, Codul muncii si Codul de procedura civila.
S-a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Prezenta este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art.15 lit.a din Legea 146/1997.
S-a depus la dosarul cauzei copia carnetelor de munca ale reclamantilor , .
Dovada de reprezentant a Federatiei Sindicale  si  practica judiciara.
Parata  nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in instanta pentru a-si prezenta pozitia fata de cererea de chemare in judecata.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta a  retinut:
Reclamantii sunt functionari publici in sensul art.2 alin.2 din Legea 1888/1999 in cadrul institutiei publice D.S.V.S.A.,
Potrivit dispozitiilor art.31 alin.3 din Legea 188/1999, salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici.
Actele normative ce au reglementat sistemul de salarizare pana in 2006, respectiv OUG 192/2002, OUG 82/2004, OUG 92/2004 aprobata prin Legea 76/2005, OG 2/2006 aprobata prin Legea 417/2006 si OG 6/2007 pentru 2007 au prevazut ca solutionarea contestatiilor in legatura cu orice drepturi de natura salariala ale functionarilor publici sa fie de competenta ordonatorilor de credite, dupa o procedura administrativa prealabila.
Potrivit art.48 din OG nr.6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007, dispozitiile OG nr.6/2007 se completeaza cu prevederile Legii 188/1999R., precum si cu dispozitiile actelor normative speciale care reglementeaza salarizarea si alte drepturi pentru personalul bugetar.
Art. 36 alin.2 din Legea 435/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului care isi desfasoara activitatea in sistemul sanitar-veterinar stabileste ca dispozitiile legii salarizarii personalului din sistemul sanitar-veterinar se completeaza cu prevederile legii muncii, civile si administrative, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice.
Cum reclamantii sunt functionari publici in sensul Legii 188/1999R, prevederile Legii 435/2006 se completeaza cu dispozitiile de drept comun in materia salarizarii acestei categorii socio-profesionale.
In cauza reclamantii nu au probat ca impotriva deciziei de stabilire a drepturilor salariale, notata in carnetul de munca s-a formulat contestatie si nici nu s-a facut dovada ca s-a solicitat ordonatorului de credite, acordarea unor drepturi salariale noi, precum tichetele de masa si majorarea salariului conform art.38 din Legea 435/2006.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal si-a exprimat punctul de vedere cu privire la respectarea conditiilor prevazute de actul normativ in materia contenciosului administrativ, in sensul ca este necesara formularea unei contestatii la angajator ordonator de credite, potrivit dispozitiilor OG 2/2006, respectiv OG 6/2007, iar in urma solutionarii nefavorabile a contestatiei, functionarii publici se pot adresa instantei de contencios administrativ.
Fata de lipsa procedurii administrativ prealabila, prevazuta de OG 2/2006, respectiv OG 6/20007, instanta, in baza art.137 C.pr.civila a respins actiunea reclamantilor ca inadmisibila.
Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, in acord si cu practica Curtii Europene a Drepturilor Omului a statuat in mod constant ca accesul liber la justitie nu constituie un drept absolut, al carui exercitare nu ar putea fi conditionata prin lege de indeplinirea anumitor cerinte de fond si forma, iar stabilirea unei proceduri administrative prealabile sesizarii instantei judecatoresti, nu este de natura sa aduca atingere principiului de „acces liber la justitie”.
Acest considerent de principiu si-a gasit  valabilitatea si in cauza de fata.
Cum aspectul inadmisibilitatii a primat , potrivit art.137 C.pr.civila si din moment ce actiunea a fost respinsa pentru acest considerent fondul litigiului nu a  putut fi solutionat.