Trimiterea cauzei spre rejudecare. Neefectuarea cercetarii judecatoresti.

1. Trimiterea cauzei spre rejudecare. Neefectuarea cercetarii judecatoresti.

Potrivit art. 62 din Codul de procedura penala, in vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.
Potrivit art. 287 din codul de procedura penala, instanta de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului activ al judecatii.
Instanta isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza.
Conform art. 326 din Codul de procedura penala, dupa ascultarea inculpatului se procedeaza la ascultarea celorlalte parti iar conform art. 327 din acelasi cod, instanta trece apoi la ascultarea martorilor.

DECIZIA PENALA NR. 289/R/7 IUNIE 2007
Dosar nr. 121/35/P/2007

Prin sentinta penala nr.404 din 20 februarie 2004 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosar nr.4616/2003, in baza art.334 Cod procedura penala  a fost schimbata incadrarea juridica a faptei, din infractiunea prevazuta si pedepsita de art.26 Cod penal  rap. la art.208-209 lit.a,g,i Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal in infractiunea prevazuta si pedepsita de art.26 Cod penal rap. la art.208-209 lit.a,g,i cu art.37 lit.a Cod penal si art.75 lit.c Cod penal si a fost condamnat inculpatul C.N. la o pedeapsa de 4 ani inchisoare.
In baza art.61 Cod penal a fost revocat beneficiul liberarii conditionate privind restul de pedeapsa de 366 zile inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2261/1998 a Judecatoriei Oradea, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa din prezenta cauza, in pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare la care s-a adaugat un spor de 4 luni inchisoare, urmand sa execute pedeapsa de 4 ani si 4 luni inchisoare cu art.71 si 64 Cod penal.
A constatat ca inculpatul este arestat in alta cauza.
In baza art.334 Cod procedura penala  a fost schimbata incadrarea juridica a faptei, din infractiunea prevazuta si pedepsita de art.26 Cod penal  rap. la art.208-209 lit.a,g,i Cod penal in infractiunea prevazuta si pedepsita de art.26 Cod penal rap. la art.208-209 lit.a,g,i cu art.75 lit.c Cod penal si a fost condamnat inculpatul Rostas Ioan la o pedeapsa de 3 ani inchisoare cu art.71 si 64 Cod penal.
A constatat ca inculpatul este arestat in alta cauza.
In baza art.334 Cod procedura penala  a fost schimbata incadrarea juridica a faptei, din infractiunea prevazuta si pedepsita de art.26 Cod penal  rap. la art.208-209 lit.a,g,i Cod penal cu art.37 lit.b Cod penal in infractiunea prevazuta si pedepsita de art.26 Cod penal rap. la art.208-209 lit.a,g,i cu art.75 lit.c Cod penal si a fost condamnat inculpatul R. S. la o pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza art.36 Cod penal  cu art.33,34 Cod penal a contopit pedeapsa cu pedeapsa de 1 an inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2002/2000 a Judecatoriei Oradea in pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare la care a adaugat un spor de 2 luni inchisoare, urmand sa execute pedeapsa rezultanta de 3 ani si 2 luni inchisoare cu art.71 si 64 Cod penal.
In baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa durata efectiv executata de la 01 iulie 2000 la 27.04.2001.
In baza art.14 Cod procedura penala si art.998 Cod civil au fost obligati inculpatii in solidar la 115.500.000 lei despagubiri civile in favoarea partii civile SC V. F. SA Oradea.
In baza art.191 Cod procedura penala au fost obligati inculpatii la cate 800.000 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului, iar sumele de cate 600.000 lei reprezentand onorarii pentru avocati au fost avansate din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca in noaptea de 23/24 iunie 2000, in baza unei intelegeri prealabile, inculpatii C.N., R.I., R. S. si invinuitii B. M., R. A., R. C.,  - minor si R. G. - minor, s-au deplasat pe malul raului Peta, in imediata apropiere de SC V. F. SA Oradea si ajungand in spatele magaziei, inculpatul C. N. a dislocat un boltar din gardul ce o imprejmuia, dupa care impreuna cu inculpatul R. S. s-au postat in strada, asigurand paza, in timp ce inculpatul R. I. si invinuitul R. G. s-au urcat pe acoperisul unui sopron pentru a avea vizibilitate asupra curtii, asigurand paza in acel loc.
In acest timp, invinuitii B. M., R. A. si R. G. au patruns prin spartura creata in curtea firmei, au spart lacatul cu care era asigurata usa si au patruns in interiorul magazinului, de unde au sustras 9 fierastraie mecanice, pe care le-au scos afara si le-au ascuns sub o bucata de beton pe drumul inspre CET II.
A doua zi, in aceiasi formatie, mai putin invinuitul B. M., s-au intalnit impartindu-si drujbele intre ei.
Un numar de 6 drujbe au fost recuperate de la cumparatorii de buna credinta in faza de urmarire penala, partea vatamata constituindu-se parte civila pentru un prejudiciu nerecuperat de 115.500.000 lei.
Faptele inculpatilor intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt calificat cu agravanta prevazuta de art.75 lit.c Cod penal (savarsirea faptei impreuna cu minori).
Inculpatul R. S. a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an inchisoare in conditiile art.71,64 Cod penal, din decizia penala nr.190/R/2001 a Curtii de Apel Oradea, fapta dedusa judecatii fiind savarsita in luna iunie 2000, inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa de 1 an inchisoare.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel inculpatii R. I. si R. S..
      Inculpatul R.S. a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotararii instantei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare, pe motiv ca este audiat abia dupa 7 ani in fata unui magistrat, iar pe de alta parte, instanta era obligata sa verifice nemijlocit probele administrate in faza de urmarire penala. Aparatorul inculpatului mai arata ca era obligatorie desemnarea unui avocat din oficiu, dat fiind faptul ca pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani si inculpatul este recidivist, in plus cercetarea judecatoreasca este foarte sumara.               
      Inculpatul R. I. a solicitat admiterea apelului si aplicarea pedepsei inchisorii sub minimul legal prevazut de lege cu mentinerea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
      Prin decizia penala nr.452/A din  04 decembrie 2006 pronuntata de Tribunalul Bihor, a fost admis apelul penal declarat de inculpatii R. I. si R. S. impotriva sentintei penale nr.404 din 20.02.2004 a Judecatoriei Oradea, care a fost desfiintata in sensul ca s-a inlaturat dispozitia privind aplicarea art.64 lit.c-e Cod penal  in ce priveste pedepsele aplicate inculpatilor. A mentinut restul dispozitiunilor sentintei apelate.
      Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut ca apararea formulata de inculpatul R. S., cum ca a fost audiat abia dupa 7 ani in fata unui magistrat nu a putut fi retinuta, intrucat, in fapt, inculpatul a fost audiat in fata procurorului unde a recunoscut si regretat fapta comisa, iar la judecarea cauzei in prima instanta inculpatul a lipsit, astfel ca audierea acestuia nu a fost posibila din culpa acestuia, iar nu din culpa organelor judiciare. De asemenea instanta a constata ca inculpatul a avut aparator din oficiu atat in faza de urmarire penala cat si la judecata in prima instanta.
      In ceea ce priveste probatoriul de la dosar, s-a constatat ca partile si aparatorii acestora s-au opus incuviintarii audierii primilor doi martori din rechizitoriu, astfel ca instanta a respins cererea de probatiune si a pronuntat solutia pe baza declaratiei inculpatilor C. N. si R. I., care au recunoscut modul de comitere a faptelor, mentinand declaratiile date in faza de urmarire penala.
      In realitate declaratiile celor doi martori nu erau concludente cauzei, atata vreme cat P. A. L. este reprezentantul societatii pagubite caruia i s-au restituit bunurile sustrase si care nu a cunoscut nimic cu privire la modul de comitere a faptelor si cu privire la persoana inculpatilor.
      Martorul T. P., cel care asigura paza in noaptea respectiva si auzind zgomote, a vazut pe doi dintre inculpati pe acoperis si chemand politia a constatat ca inculpatii disparusera, fara sa fi fost in masura sa identifice pe vreunul dintre ei, dat fiind faptul ca era intuneric.
      Fata de cele aratate, a considerat ca probatiunea administrata in cauza a fost suficienta fata de starea de fapt retinuta, fata de faptul ca inculpatii au recunoscut comiterea faptelor si nu au existat martori oculari care sa -i fi vazut pe acestia actionand.
      Fata de modul de comitere a faptei, impreuna cu alti coinculpati, pe timp de noapte, prin efractie, fata de persoana inculpatului R. I., faptul ca este arestat in alta cauza, fata de faptul ca prejudiciu in cuantum de 115.500.000 lei nu a fost recuperat, instanta a considerat ca retinerea circumstantelor atenuante si coborarea pedepsei sub minimul special nu s-a impus.          
      In ceea ce priveste pedepsele accesorii, s-a constatat ca in mod gresit acestea au fost interzise in totalitate, respectiv drepturile prevazute de art.64 lit.c-e Cod penal, dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru savarsirea infractiunii, nu are aplicabilitate in cauza, atata vreme cat inculpatii nu au actionat in virtutea unei profesii, precum si drepturile parintesti, care potrivit art.2 al art.71 pot fi interzise tinandu-se seama de natura si gravitatea infractiunii savarsite, de persoana infractorului si de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutela sau curatela, ceea ce nu este cazul in speta.
Impotriva acestor hotarari, in termen legal, a declarat recurs inculpatul R. S. solicitand admiterea recursului, casarea hotararilor recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, aratand ca ambele hotarari au fost pronuntate fara a fi efectuata cercetarea judecatoreasca. A considerat ca hotararea pronuntata de instanta de fond este lovita de nulitate, intrucat vinovatia sa s-a stabilit doar pe baza probelor administrate de parchet, fara a se efectua cercetarea judecatoreasca, obligatorie, pentru ca inculpatul sa beneficieze de un proces echitabil. Mai arata ca nici instanta de apel nu a audiat inculpatul, cu toate ca acesta a fost prezent in instanta, si a pronuntat hotararea fara a-i da posibilitatea inculpatului de a se apara.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penala nr. 289 din 7 iunie 2007 a admis recursul declarat de inculpatul recurent R.S. impotriva deciziei penale nr. 452 din 4 decembrie 2006 a Tribunalului Bihor si  a sentintei penale nr. 404 din 20 februarie 2007 a Judecatoriei Oradea pe care le-a casat si a dispus rejudecarea cauzei de catre judecatoria Oradea tinand seama de considerentele prezentei decizii.
In motivare s-a retinut ca, pentru a servi drept temei pentru pronuntarea unei hotarari judecatoresti, probele stranse in cursul urmaririi penale trebuie verificate in cursul cercetarii judecatoresti in mod nemijlocit, oral si contradictoriu, in sedinta publica, conform art.287, art.289 si art.290 Cod procedura penala.
Numai dupa verificarea acestor probe, inclusiv la legalitatea obtinerii lor si dupa administrarea din oficiu sau la cererea partilor a oricaror altor probe necesare aflarii adevarului, instanta poate retine motivat care dintre probe exprima adevarul si pe aceasta baza sa pronunte solutia ca unicul rezultat impus de probe.
Se constata ca in cauza, in prima instanta, au fost audiati doar coinculpatii R. I. si C. N., iar in apel (f.128) a fost audiat inculpatul R. S..
Omisiunea de a cita, asculta si verifica martorii indicati in rechizitoriu ca suport al trimiterii in judecata echivaleaza cu lipsa intregii cercetari judecatoresti care impune casarea hotararilor pronuntate de prima instanta si cea de apel si trimiterea cauzei la prima instanta pentru a efectua cercetarea judecatoreasca in conditiile legii.