Plangere impotriva ordonantei de prelungire a masurii obligarii de a nu parasi tara. Admisibilitate.

INCHEIEREA PENALA NR.20/IR/2O februarie 2007

Plangere impotriva ordonantei de prelungire a masurii obligarii de a nu parasi tara. Admisibilitate.

Potrivit art.145 aliniatul 2/1 din Codul de procedura penala, in cursul urmaririi penale, durata masurii obligarii de a nu parasi tara nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii. Masura obligarii de a nu parasi tara poate fi prelungita in cursul urmaririi penale, in caz de necesitate si numai motivat. Prelungirea se dispune de procurorul care efectueaza urmarirea penala, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile.
Potrivit art.140/2 alin.1 din Codul de procedura penala, impotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea ori a masurii obligarii de a nu parasi tara, invinuitul sau inculpatul poate face plangere in termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta. Prin incheierea penala nr.10 din 15 februarie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor in dosar nr.775/111/2007, in baza art.140/2 Cod procedura penala, s-a respins ca inadmisibila plangerea formulata de inculpatul B.R.L. impotriva ordonantei din data de 05.02.2007, emisa in dosar 101/D/P/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Oradea, prin care s-a dispus prelungirea fata de inculpat a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara.
      Pentru a pronunta astfel tribunalul a constatat ca, prin plangerea inregistrata la data de 08.02.2007, inculpatul B.R.L. a solicitat infirmarea ordonantei emisa in dosar nr. 101/D/P/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Oradea, prin care la data de 05.02.2007 s-a dispus prelungirea fata de acesta a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara.
      In urma verificarii actelor dosarului de urmarire penala, instanta a constatat ca, plangerea formulata de inculpat in baza art.140/2 Cod procedura penala este inadmisibila. Astfel, inculpatul a formulat plangere impotriva ordonantei de prelungire a masurii obligarii de a nu parasi tara, iar in baza dispozitiilor art.140/2 Cod procedura penala, invocate de inculpat se poate face plangere doar impotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea acestei masuri, iar nu prelungirea ei, ceea ce nu este cazul in speta, masura fiind luata de catre judecator prin incheierea nr.97/2006 data de Tribunalul Bihor, prin care s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara.
      Impotriva acestei incheieri, in termen legal, a declarat recurs inculpatul B.R.L. solicitand admiterea acestuia, casarea hotararii si, in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, iar, in subsidiar, revocarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea.
      Inculpatul recurent sustine, in esenta, ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca inadmisibila plangerea formulata, in speta fiind incidente prevederile art.145/1 Cod procedura penala  combinat cu art.140/2 si urmatoarele Cod procedura penala.
Curtea de Apel Oradea, prin incheierea penala nr.20/IR din 20 februarie 2007, a admis recursul penal declarat de inculpatul recurent B.R.L. impotriva incheierii penale nr.10 din 15 februarie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care o casat-o si a dispus rejudecarea cauzei de catre Tribunalul Bihor.
      In motivare a retinut ca, din actele si lucrarile aflate la dosar, rezulta ca prin incheierea nr.97/02.10.2006 data in dosar nr.6176/111/P/2006 a Tribunalului Bihor s-a admis cererea formulata de inculpat, dispunandu-se inlocuirea masurii arestarii preventive luata prin incheierea nr.92 din 20.09.2006 a Tribunalului Bihor in baza careia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.105/2006 cu masura obligarii de a nu parasi Romania.
      Prin ordonanta din 11.10.2006 emisa in dosar nr.101/D/P/2006 al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Bihor s-a dispus prelungirea masurii obligarii de a nu parasi tara pe o durata de 30 zile, respectiv de la 11.10.2006 pana la 09.11.2006. Ulterior, prin ordonanta din 07.11.2006 data in acelasi dosar, procurorul a dispus prelungirea masurii preventive, pe o durata de 30 zile, de la 10.11.2006 pana la 09.12.2006, iar prin ordonantele din 07.12.2006 si 05.02.2007 s-a dispus prelungirea masurii pe o durata de cate 30 zile.
      Potrivit dispozitiilor art.145/1 al.2 combinat cu art.145 al.2/1 Cod procedura penala, in cursul urmaririi penale, durata masurii obligarii de a nu parasi tara nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul in care este prelungita in conditiile legii. Prelungirea se dispune de procurorul care efectueaza urmarirea penala, fiecare prelungire neputand depasi 30 zile, iar durata maxima a masurii in cursul urmaririi penale este de 1 an.
      In cauza dedusa judecatii, procurorul a dispus prelungirea masurii obligarii de a nu parasi tara incepand cu data de 11.10.2006, cu respectarea prevederilor legale sus mentionate.
      In aliniatul 2 indice 1 al art.145 Cod procedura penala cu referire la prevederile art.145/1 al.2 Cod procedura penala se prevede in mod expres ca dispozitiile art.140/2 Cod procedura penala se aplica in mod corespunzator.
      Articolul 145/2 Cod procedura penala se refera la plangerile formulate impotriva ordonantei procurorului privind masurile preventive prevazute in art.136 lit.b si c Cod procedura penala.
      In speta, inculpatul a formulat plangere impotriva ordonantei procurorului prin care s-a prelungit masura preventiva prevazuta in art.136 lit.c Cod procedura penala, respectiv masura obligarii de a nu parasi tara. In consecinta, fata de dispozitiile invocate, instanta de fond avea obligatia de a verifica daca plangerea a fost efectuata in termen prevazut de art.140/2 al.1 Cod procedura penala, la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta si sa procedeze la solutionarea pe fond a plangerii cu respectarea prevederilor inserate in aliniatul 2 si urm. din art.140/2 Cod procedura penala.
      Avand in vedere ca prima instanta nu s-a conformat dispozitiilor ce reglementeaza materia masurilor preventive, solutionand cauza pe exceptia inadmisibilitatii, in conformitate cu prevederile art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedura penala, in cauza s-a admis recursul declarat, s-a casat hotararea atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond.
   

1