Pedeapsa aspra prin cuantum si executare. Art.13 teza II din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 din Codul penal.Pedeapsa complementara. Omisiune.

                                         
         DECIZIA  PENALA NR. 144 /R/29 martie 2007 

Pedeapsa aspra prin cuantum si executare. Art.13 teza II din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 din Codul penal.

Potrivit art.52 din Codul penal, pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul ei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
Pe de alta parte, potrivit art.72 din acelasi cod, la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Pedeapsa complementara. Omisiune.   

Potrivit art.65 alin.2 si 3 din Codul penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie atunci cand legea o prevede, iar pedeapsa principala stabilita este inchisoarea de cel putin 2 ani.              

      Prin sentinta penala nr. 1533 din 9  iulie 2004 pronuntata de Judecatoria Oradea, in baza art. 13 teza II din Legea 87/1994 cu art. 13 Cod penal cu art. 653 Cod penal a fost condamnat inculpatul S.E. la o pedeapsa de 10.000.000 lei amenda penala.
In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa durata retinerii de 24 ore incepand cu data de 13 noiembrie 2002.
In baza art. 14 Cod procedura  penala si art. 998 Cod civil inculpatul a fost obligat, in solidar, cu partea responsabila civilmente SC GENORIA IMPEX SRL Oradea la 3.102.808.612 lei despagubiri civile in favoarea partii civile Ministerul Finantelor Publice.
In baza art. 353 cu referire la art. 163 Cod procedura penala s-a mentinut sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului.
In baza art. 7 cu referire la art. 21 lit. g din legea 26/26/1990 s-a dispus Oficiului Registrului Comertului Bihor efectuarea cuvenitelor mentiuni.
In baza art. 191 cod procedura penala inculpatul a fost obligat in solidar cu partea responsabila civilmente la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele :
In perioada iunie 1998 - august 2001, in calitate de administrator la SC. GENORIA IMPEX SRL , inculpatul S.E. a inregistrat in contabilitate cheltuieli care nu au avut la baza operatiuni reale, beneficiind pe nedrept de deducerea TVA si diminuarea impozitului pe profit, cu urmarea producerii unei pagube de 3.102.808.609 lei la bugetul de stat.
Impotriva acestei sentinte penale, in termen legal a formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea, care a solicitat admiterea acestuia, desfiintarea sentintei atacate , iar in urma rejudecarii cauzei sa se pronunte o sentinta legala si temeinica, prin  care inculpatul sa fie condamnat la o pedeapsa cu executare in regim de detentie si inlaturarea dispozitiilor privind pedeapsa complementara aplicata inculpatului.
In motivarea apelului s-a aratat in esenta ca hotararea apelata este nelegala si netemeinica, raportat la pedeapsa aplicata de prima instanta inculpatului constand in amenda penala de 10.000.000 lei, in ce priveste modalitatea de executare, in raport cu circumstantele in care acesta a savarsit fapta, urmarile produse si persoana inculpatului.
Infractiunea de evaziune fiscala retinuta in sarcina inculpatului prezinta un grad de pericol social ridicat tinand cont de modul in care inculpatul a conceput si savarsit infractiunea pentru care a fost condamnat, infractiune prin care a creat un prejudiciu in suma de 3.102.808.612 lei, prejudiciu ce a ramas neacoperit.
S-a invederat ca, inculpatul chiar daca este fara antecedente penale, si ca a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa in cursul urmaririi penale, acesta nu s-a mai prezentat in fata instantei de judecata, nu a depus diligentele minime in vederea repararii prejudiciului, context in care pedeapsa amenzii aplicata acestuia este neindestulatoare.
S-a mai retinut ca, in conditiile in care in cursul urmaririi penale s-a instituit sechestrul asigurator asupra unor bunuri, masura nu a putut fi pusa in aplicare in conditiile in care inculpatul nu detine bunuri care sa asigure repararea cel putin in parte a prejudiciului, precum si faptul ca, dispozitia instantei cu referire  la pedeapsa complementara cu referire la art. 21 lit. g din Legea 26/1990 este nelegala in conditiile in care instanta  i-a aplicat pedeapsa amenzii si nu pedeapsa inchisorii pentru inculpat mai mare de 2 ani.
Impotriva aceleiasi hotarari a declarat apel inculpatul S.E. care a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei apelate si achitarea sa in temeiul dispozitiilor art. 11 pct.2 lit. a raportat la dispozitiile art. 10 lit. c Cod procedura penala.
      Prin decizia penala nr.372/A din 9 octombrie 2006, pronuntata de Tribunalul Bihor in dosar nr.4986/2004, s-a admis apelul penal declarat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea impotriva sentintei penale nr. 1533 din 9 iulie 2004 pronuntata de Judecatoria Oradea, care a fost desfiintata in sensul ca, s-a inlaturat dispozitia de condamnare a inculpatului S.E. la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 10.000.000 lei.
In baza art. 13 teza II din legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S.E. ,  la o pedeapsa de :
- 2 ani si 6 luni inchisoare  in regim de detentie , cu aplicarea art. 64 lit. a,b,c, Cod penal pe durata executarii pedepsei principale.
S-a respins ca nefondat apelul inculpatului impotriva aceleiasi sentinte penale mentinandu-se restul dispozitiunilor sentintei apelate.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca apelul formulat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea este intemeiat pentru urmatoarele considerente :
In mod corect s-a retinut ca, inculpatul in perioada lunilor iunie 1998 - august 2001 in calitatea sa de administrator al SC GENORIA IMPEX SRL ORADEA, a inregistrat in contabilitatea acestei societati pe baza unor facturi fictive, care in final au dus la diminuarea pe nedrept de deducere a T.V.A. si diminuarea impozitului pe profit, cauzand astfel o paguba la bugetul de stat in suma de 3.102.808.609 lei, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, fapta prevazuta si pedepsita de art. 13 teza II-a din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Este de retinut faptul ca, inculpatul in faza de urmarire penala a recunoscut savarsirea acestei fapte, astfel incat calificarea juridica nu comporta discutii.
La dozarea si individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut in vedere criteriile prevazute de art. 72 Cod penal si in acest context nu trebuiesc neglijate aspecte legate de modalitatea in care inculpatul a savarsit fapta retinuta in sarcina sa, de asemenea  s-a avut in vedere valoarea prejudiciului cauzat de inculpat prin fapta sa, care este la o valoare apreciabila, la faptul ca inculpatul nu a depus diligente minime in recuperarea prejudiciului in conditiile in care desi s-a instituit sechestru asigurator, nu au fost identificate bunuri cu care sa contribuie la acoperirea prejudiciului.
S-a retinut de asemenea ca valoarea prejudiciului la nivelul perioadei cuprinse intre anii 1998 - 2001 se ridica la suma de 3.102.808.609 lei, care la nivelul acestei perioade reprezenta o suma considerabila .
In ce priveste apelul inculpatului, s-a avut in vedere ca acesta a recunoscut savarsirea infractiunii, declaratia sa a fost coroborata cu toate celelalte probe aflate la dosarul cauzei cum ar fi depozitiile martorilor, constatarile tehnico-stiintifice, actele de control ale Directiei Controlului Fiscal, situatie fata de care apelul inculpatului fiind nefondat, a fost respins.
      Impotriva  acestei decizii, in termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor si inculpatul S.E.
      Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea si modificarea hotararilor recurate  in sensul  de a se dispune aplicarea fata de inculpatul S.E. a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b si c Cod penal pe o durata de 5 ani, intrucat inculpatul a fost condamnat pentru infractiunea prevazuta de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea prevederilor art. 13 Cod penal,  la o pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare, ceea ce impune fata de dispozitiile art.65 Cod penal si aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
      Inculpatul recurent S.E. a solicitat, in principal, admiterea recursului sau, casarea deciziei si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii instantei de fond, iar in subsidiar, dupa rejudecarea cauzei de catre instanta de control judiciar sa se dispuna aplicarea unei pedepse in conditiile art. 81 sau 86/1  Cod penal, avand in vedere circumstantele reale a faptei, precum si persoana inculpatului, care nu a fost condamnat anterior.
      Curtea de Apel Oradea, prin decizia penala nr. 144/R din 29 martie 2007, a admis recursurile penale declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor  si inculpatul S.E., impotriva deciziei penale nr.372/A din 9 octombrie 2006, pronuntata de  Tribunalul Bihor si a sentintei penale nr.1533 din 9 iulie 2004 pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care le-a casat  si modificat in sensul ca, a redus pedeapsa aplicata inculpatului recurent S.E., cu datele personale aflate la dosar,  pentru infractiunea prev. si ped. de art. 13 teza II din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, de la 2 ani  6 luni inchisoare  cu aplic. art. 71 si 64 lit. a - c  Cod penal, la 2 ani inchisoare, cu aplic. art. 71 si 64 lit. a - c Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. c Cod penal pe o durata de 2 ani, dupa executarea pedepsei principale, a inlaturat executarea pedepsei principale in regim privativ de libertate si  in baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare pe durata termenului de incercare prevazut de art. 82 Cod penal si a facut aplicarea art. 71 alin.5 Cod penal cat priveste pedeapsa accesorie, a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal si art. 359 Cod procedura penala.
      In motivare a retinut ca, din  ansamblul actelor si lucrarilor aflate la dosar rezulta ca, in intervalul iunie 1998 - august 2001, inculpatul, in calitate de administrator la S.C GENORIA IMPEX SRL  Oradea,  a inregistrat in contabilitatea societatii cheltuieli ce nu aveau la baza operatiuni reale obtinand prin activitatea infractionala intreprinsa deducerea de TVA si diminuarea impozitului pe profit. Prejudiciul cauzat bugetului de stat este in cuantum de 3.102.808.612 lei ( ROL ).
      Starea de fapt si vinovatia  inculpatului rezulta din ansamblul probatoriului administrat pe tot parcursul procesului penal inclusiv din declaratiile inculpatului date in faza de urmarire penala.
      Instanta de fond si apel au stabilit in mod corect vinovatia inculpatului sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala prev. si ped. de art. 13 teza II din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
      Potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea 87/1994, prin evaziune fiscala se intelege fapta de sustragere prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor si altor sume datorate bugetului de stat. Mijloacele la care face referire legiuitorul in art. 9-16 din  Legea 87/1994, constituie modalitati normative ale  savarsirii infractiunii de evaziune fiscala.
      Din economia textului art. 13 rezulta ca, falsificarea documentelor contabile prin atestarea unor imprejurari nereale si folosirea acestora pentru a produce consecinte juridice, respectiv diminuarea beneficiului firmei, cu urmarea neplatii impozitelor, taxelor si contributiilor datorate statului, constituie infractiunea de evaziune fiscala.
      Revenind la speta, inculpatul S.E., in perioada iunie 1998- august 2001, in calitate de administrator al SC GENORIA IMPEX SRL Oradea, pe baza unor facturi fictive, a inregistrat in contabilitatea firmei cheltuieli ce nu aveau la baza operatiuni reale, beneficiind pe nedrept de deducerea TVA si diminuarea impozitului pe profit.
      In consecinta, instanta de control judiciar a constatat ca vinovatia si incadrarea juridica data faptei este corecta.
      Solicitarea inculpatului formulata in sensul de a i se aplica dispozitiile art. 81 sau 86/1 Cod penal ca modalitate de executare a pedepsei este intemeiata.
      Instanta de apel i-a aplicat inculpatului S.E. o pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare in regim privativ de libertate pentru infractiunea prev. de art. 13 teza II  din Legea 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal .
      La individualizarea pedepsei s-a avut in vedere modalitatea in care inculpatul a savarsit fapta, valoarea prejudiciului, nereparat.
      Instanta de recurs apreciaza ca, o pedeapsa  de 2 ani inchisoare in conditiile art. 81 Cod penal este necesara si suficienta pentru a-si atinge scopul prevazut de art. 52 Cod penal.
      Functia de reeducare si indreptare depind de persoana celui condamnat, iar din punct de vedere a eficientei, pedeapsa trebuie sa fie adaptabila in sensul proportionalizarii ei in raport de pericolul social concret atat al faptei cat si al infractorului.
      Instanta de apel a supradimensionat pericolul social concret al faptei, facand abstractie de persoana inculpatului - fara antecedente penale, care a recunoscut savarsirea infractiunii. De asemenea, instanta de apel nu a avut in vedere imprejurarile concrete de savarsire a infractiunii ca, de exemplu, faptul ca  pentru a se  acoperi in contabilitate cu anumite cheltuieli ocazionate de constructia unei case, contabilului firmei  B.D., inculpatul  a inregistrat acte fictive in contabilitatea firmei. Totodata, este de reliefat faptul ca, mai multe chitante au fost intocmite de catre persoane din firma la indemnul numitei B.M., careia procurorul in faza de urmarire penala i-a aplicat dispozitiile art. 18/1 Cod penal.
      Prin urmare, fata de gradul de pericolul social concret pe care-l prezinta fapta inculpatului, limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea de evaziune fiscala, tinandu-se seama si de atitudinea ante si postinfractionala a inculpatului, instanta de recurs a apreciat ca, o pedeapsa  de 2 ani inchisoare  in conditiile art. 81 Cod penal este suficienta pentru reeducarea inculpatului. Sub acest aspect, a fost admis recursul declarat de catre inculpat, au fost casate si modificate hotararile atacate in sensul ca, s-a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 2 ani si 6 luni inchisoare la 2 ani inchisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a-c Cod penal, dispunandu-se suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale pe durata termenului de incercare de 4 ani, prev. de art. 82 Cod penal; s-a va face aplicarea prevederilor art. 71 alin.5 Cod penal cat priveste pedeapsa accesorie a  interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit.a - c Cod penal si s-a atraa atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal si art. 359 Cod procedura penala.
      Critica formulata de parchet sub aspectul gresitei  neaplicari a dispozitiilor legale referitoare la pedeapsa complementara este intemeiata.
      Potrivit dispozitiilor art. 13 din Legea 87/1994, in vigoare la data savarsirii faptei de catre inculpat, sanctiunea aplicabila pentru aceasta infractiune era inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi sau amenda de la 1.000.000 la 10.000.000 lei.
      Avand in vedere ca instanta de apel i-a aplicat inculpatului o pedeapsa de 2 ani si 6 luni pentru aceasta infractiune, fata de dispozitiile art. 65 alin.1 si 2 din Codul penal, era obligatoriu sa-i aplice acestuia si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi.
      
      
      
      
1