Restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale. Conditii

DECIZIA PENALA NR.116/R/12 martie 2007

Restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale. Conditii.

Potrivit art. 332 alin. 2 din Codul de procedura penala, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator. Prin sentinta penala nr. 295 din 12 octombrie 2006 pronuntata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 264/2006, in baza art. 332 alin. 2 Cod procedura penala, s-a dispus restituirea cauzei Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor in vederea efectuarii urmaririi penale in dosar nr. 592/P/2004 privind pe inculpata F.A.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca, prin procesul-verbal din 17 noiembrie 2005 s-a inceput urmarirea penala impotriva invinuitei F.A. pentru comiterea infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal, retinandu-se in sarcina  sa ca, in perioada iunie-septembrie 2002 a achizitionat de la SC Zaharul Oradea SA cantitati de zahar ce au fost facturate de catre invinuita, care a emis pentru plata acestora 9 file CEC in valoare de 2.165.420.000 lei, file ce nu au putut fi incasate datorita lipsei disponibilului din contul bancar, prejudiciind astfel partea vatamata cu suma de mai sus.
Prin rezolutia din 18 noiembrie 2005 procurorul a confirmat inceperea urmaririi penale fata de invinuita pentru comiterea infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 3, 4 si 5 Cod penal.
In speta, dupa inceperea urmaririi penale singurul act de cercetare efectuat a constat in luarea unei declaratii invinuitei la data de 15 decembrie 2005, dupa care s-a procedat la prezentarea materialului de urmarire penala si s-a intocmit rechizitoriul, prin actul de sesizare a instantei, fiind pusa in miscare actiunea penala impotriva inculpatei si trimisa in judecata pentru infractiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 si art. 42 Cod penal.
Toate actele procesuale efectuate in cauza au fost realizate inainte de inceperea urmaririi penale in baza actelor premergatoare.
Dupa data inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala nu a mai administrat nici o proba pentru a dovedi vinovatia sau nevinovatia inculpatei, ci a procedat la audierea invinuitei  si prezentarea materialului de urmarire penala, dispunand trimiterea in judecata a acesteia.
Intregul material probatoriu a fost administrat doar in faza actelor premergatoare, ceea ce nu este permis, in aceasta faza verificandu-se temeinicia informatiilor primite prin modurile de sesizare prevazute de lege, or, potrivit art. 200 Cod procedura penala urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este cazul sau nu sa se dispuna trimiterea in judecata.
Totodata, prin strangerea probelor necesare, in sensul textului de lege se intelege atat operatiunea de adunare a probelor cat si examinarea si evaluarea lor, pentru a constata daca sunt suficiente in vederea luarii hotararii privind trimiterea sau netrimiterea in judecata.
Avand in vedere ca in cauza nu s-au efectuat fata de inculpata urmarirea penala in sensul aratat si definita de legea procesual penala, sesizarea instantei fiind legala, s-a dispus restituirea cauzei la parchet in vederea efectuarii urmaririi penale privind pe inculpata.
Impotriva acestei sentinte penale in termen a declarat recurs penal Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor.
S-a aratat ca solutia instantei de restituire a cauzei la Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor este nelegala. Instanta de recurs trebuie sa constate ca inculpatei i-au fost respectate toate drepturile si garantiile inclusiv dreptul la aparare garantat de prevederile art. 6 Cod procedura penala. Mai mult, in momentul prezentarii materialului de urmarire penala in fata procurorului, invinuita putea sa formuleze orice cerere sau sa ceara administrarea sau readministrarea oricaror mijloace de proba.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penala nr. 116/R din 8 martie 2007, a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor privind pe inculpata F.A., impotriva sentintei penale nr. 295 din 12.10.2006 pronuntata de Tribunalul Bihor pe care a casat-o si a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii la aceeasi instanta.
In conformitate cu dispozitiile art. 332 alin. 2 si 4 Cod procedura penala, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, iar impotriva restituirii se poate face recurs de catre procuror sau persoana ale carei interese au fost vatamate.
Potrivit art. 62 si 64 din acelasi cod in vederea aflarii adevarului organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele pe baza de probe, iar mijloacele de proba obtinute in mod legal nu pot fi folosite in procesul penal.
Pe de alta parte, in baza art. 300 Cod procedura penala instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare regularitatea actului de sesizare, iar cand constata ca sesizarea nu este facuta conform legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata, dosarul se restituie organului de urmarire penala in vederea refacerii acestuia.
Din examinarea prevederilor de mai sus, rezulta ca numai respectarea dispozitiilor privind sesizarea instantei constituie temei de restituire a cauzei la procuror, iar aprecierea caracterului ilegal al mijloacelor de proba obtinute de procuror la urmarirea penala, care constituie fundamentul trimiterii in judecata este atributul instantei care se pronunta, insa dupa efectuarea cercetarii judecatoresti si dupa dezbateri prin hotarare.
Analizand rechizitoriul din 4.01.2006 dosar nr. 592/P/2004 intocmit de Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor, se constata ca acest act respecta prin forma si continut toate cerintele legii.
Astfel, actul de sesizare al instantei cuprinde toate elementele prevazute de art. 263 Cod procedura penala, respectiv datele referitoare la persoana inculpatei, faptele retinute in sarcina ei, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea si dispozitia de trimitere in judecata precum si numele persoanelor care trebuie citate in instanta.
Totodata, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care sa impuna refacerea lui de catre procuror.
Se mai constata ca in cauza, prima instanta, fara a efectua cercetarea judecatoreasca s-a pronuntat asupra unor mijloace de probe pe care procurorul si-a intemeiat trimiterea in judecata a inculpatei, apreciind ca neadministrarea de probe dupa inceperea urmaririi penale ar atrage nulitatea urmaririi penale si ar face necesara refacerea urmaririi penale.
Or, extinzand obiectul verificarii de la actul de sesizare (caruia sub aspectul formei si continutului nu au fost aduse critici ) la materialul probator pe care respectivul act s-a fundamentat, instanta de fond a incalcat dispozitiile imperative evocate cat si cele referitoare la obligativitatea efectuarii cercetarii judecatoresti, in cadrul careia se putea examina public, nemijlocit si contradictoriu intregul material probator si a pronuntat astfel o hotarare nelegala. In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia penala nr. 13 din dosar nr. 14056/1/2006.

1