Aplicarea dispozitiilor art. 44 alin.5 din Constitutia Romaniei si ale Protocolului aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului in cazul servitutii cu titlu gratuit instituita prin Legea nr.241/2006

Aplicarea  dispozitiilor art. 44 alin.5 din Constitutia Romaniei si ale Protocolului aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului in cazul servitutii cu titlu gratuit instituita prin  Legea nr.241/2006

Prevederile articolului 26 alin.2 din Legea nr. 241/2006, privind  serviciul de alimentare cu apa si de canalizare instituie o sarcina gratuita care greveaza proprietatile afectate de capacitati din domeniul alimentarii cu apa si  canalizarii pe toata durata existentei acestora.
Dreptul de servitute asupra acestor terenuri, stabilite potrivit alin.(2) al acestui articol, privesc utilitatea publica, au caracter legal si se exercita pe toata durata de existenta a capacitatii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie in caz de avarie. Rezulta deci ca exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacitati din domeniul respectiv este determinata de un interes general si, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent sa stabileasca limitele dreptului de proprietate in concordanta cu dispozitiile constitutionale.
Simpla lectura a dispozitiilor cuprinse in art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO pune in evidenta faptul ca protectia pe care el o instituie cu privire la dreptul de proprietate nu este absoluta.
Dispozitiile sale contin nu numai principiul protectiei dreptului de proprietate ci si alte doua principii, care constituie limite ale exercitiului acestui drept : posibilitatea privarii de proprietate pentru cauze de utilitate psihica si reglementarea exercitarii acestui drept in conformitate cu interesul general.

Sentinta comerciala 972/C/2009 a Tribunalului Comercial Arges
Asupra actiunii comerciale de fata, constata :
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti la data de 14.05.2008, precizata la data de 03.11.2008 , reclamanta N A a chemat in  judecata in calitate de parate pe S.N.P. P SA BUCURESTI - SC C P SRL si SC TC A SRL (incepand cu data de 01.07.2009 schimbandu-si denumirea in SC C F G SRL) , solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa le oblige sa-si ridice conductele care traverseaza terenul reclamantei pe intreaga lungime a acestuia, sa achite in totalitate cheltuielile implicate in ridicarea conductelor, iar in subsidiar sa le oblige la plata unei chirii aferente utilizarii intregului teren, intrucat il fac neconstruibil si neutilizabil.
In motivarea cererii intemeiata in drept pe dispozitiile art. 475, 480, 494 C. Civil  si art. 44  din Constitutia Romaniei, reclamanta  a aratat in esenta ca prin contractul de vanzare - cumparare nr. ---- a dobandit in proprietate terenul in suprafata de 4650 m.p., situat in intravilanul loc. Pitesti ----cu mentiunea ca acest teren este liber de sarcini, servituti, nu a fost nationalizat sau scos din circuitul civil.
Terenul este traversat, pe intreaga lungime de conducte apartinand paratelor, care aduc atingere dreptului de proprietate, recunoscut prin legea fundamentala.
In dovedirea cererii s-au depus la dosar  contractul de Vanzare - cumparare autentificat sub nr.  -----documentatia cadastrala privind terenul .
Paratele , legal citate, au formulat intampinari.
Astfel, parata SC TC A SRL , a invocat nulitatea cererii, rezultand din nesemnarea  de catre reclamanta a actiunii, iar sub aspectul fondului a aratat ca traseul conductei a fost  stabilit in 1973 in zona de siguranta a CFR, zona ce nu poate fi in proprietatea unei persoane fizice. Contestand faptul ca aceea conducta se afla pe terenul reclamantei, parata a solicitat respingerea actiunii. S-au anexat inscrisuri .
Parata SC C P SRL a invocat, in termen procedural, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, motivat de faptul ca aceasta societate nu detine nici o unitate de productie in Pitesti, -----
Parata SC P SA Bucuresti, in temeiul art.  115 C.pr.civila a formulat intampinare, prin care  a invocat exceptia prematuritatii actiunii, intrucat procedura concilierii nu s-a facut  legal, fiind  incalcate dispozitiile imperative ale art. 720 ind.1 alin.2 C.pr.civila, intrucat nu au fost comunicate actele.
Prin incheierea din 3.11.2008, Judecatoria Pitesti a respins exceptia prematuriratii actiunii iar prin sentinta comerciala nr.---- a declinat competenta solutionari cauzei in favoarea Tribunalului Comercial Arges, apreciindu-se ca in raport de dispozitiile art. 2 pct.1 C.pr.civila , tribunalul judeca in prima instanta procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect este neevaluabil in bani iar pentru capetele de cerere accesorii, opereaza prorogarea de competenta.
Astfel investit , la data de 06.02.2009, Tribunalul Comercial Arges a dispus citarea partilor si comunicarea actelor.
Prin completarea la intampinare, depusa la dosar la data de 14.05.2009, SC P SA  a solicitat respingerea actiunii,  aratand ca amplasarea conductei a fost aprobata prin  Decret prezidential  si au fost respectate dispozitiile art. 21 din Legea 59/1974, privind  redarea in productia agricola  a terenurilor  subtraversate de conducta, terenuri care au fost numai temporar scoase din productia agricola ( f. 14), fiind anexate acte pentru a face aceasta dovada ( f. 44- 63) .
In cauza a fost efectuat un raport de expertiza de catre expert B P  completat, dupa  incuviintarea  obiectiunilor.
Analizand probele administrate in cauza, instanta  retine urmatoarele.
In fapt, prin contractul de vanzare - cumparare autentificat-----, reclamanta a dobandit in proprietate suprafata de teren arabil -----
Potrivit raportului de expertiza intocmit in cauza terenul este  subtraversat pe toata lungimea sa de conducte apartinand paratei SC TC A SRL  si SC SNP P SA, conform schitei aferente raportului de expertiza  si respectiv SC A C SA, care prin adresa --- a precizat ca una dintre conducte, de canalizare, construita in 1968 si care deserveste SC A SRL ( actualmente SC C SRL)  si alti 3 proprietari, se afla in administrarea acesteia.
Lucrarea de amplasare a conductelor s-a realizat cu respectarea dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 59/1974, pe baza aprobarii prealabile prin Decretul Prezidential nr. 36/28.02.1978 privind exproprierea si trecerea  in proprietatea statului a unor imobile, precum si scoaterea din productia agricola a unor terenuri, la baza emiterii decretului stand actele existente  la fila 48 - 63 dosar.
Terenul a fost temporar scos din circuitul agricol, si potrivit art. 26 din legea 59/1974, la expirarea termenului pentru care a fost aprobata schimbarea destinatiei, si-a recapatat destinatia agricola, fiind redat perfect in starea de a putea fi folosite cu aceasta destinatie.
Prin Legea nr. 18/1991 s-a reglementat modalitatea prin care terenurile agricole pot fi scoase din  circuitul agricol si conditiile impuse intr-o asemenea situatie( art. 92 din lege).
In drept,instanta retine ca, distinct de dreptul de proprietate asupra subsolului si a bogatiilor ce se gasesc in acesta , Constitutia reglementeaza in dreptul de folosire a subsolului.
Potrivit art. 44 alin.5 " pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daune aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii".
Preluand  norma constitutionala legiuitorul a reglementat prin articolul 102-103 din legea 18/1991 obligatia la despagubire in cazul producerii de daune intr-o asemenea situatie.
Dreptul poate fi exercitat pentru executarea unor lucrari de interes public, in speta crearea unor retele subterane de alimentare cu apa sau de canalizare, indeplinind aceasta conditie.
Textul reglementeaza doar obligatia titularului dreptului de folosire de a plati proprietarului terenului despagubiri in cazul in care sunt produse prejudicii  iar prin Legea nr. 241/2006, privind  serviciul de alimentare cu apa si de canalizare( art. 26 alin.2) se precizeaza in mod expres ca "Dreptul de servitute se exercitiu pe toata  durata existentei sistemului de alimentare cu apa si de canalizare, pentru  executarea lucrarilor necesare intretinerii si exploatarii  sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute  asupra proprietatilor afectate de sistemul  de alimentare cu apa si de canalizare, se realizeaza cu titlu gratuit, pe toata durata existentei acestuia.
Prevederile articolului mentionat instituie o sarcina gratuita care greveaza proprietatile afectate de capacitati din domeniul alimentarii cu apa si  canalizarii pe toata durata existentei acestora.
Dreptul de servitute asupra acestor terenuri, stabilite potrivit alin.(2) al acestui articol, privesc utilitatea publica, au caracter legal si se exercita pe toata durata de existenta a capacitatii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie in caz de avarie. Rezulta deci ca exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacitati din domeniul respectiv este determinata de un interes general si, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent sa stabileasca limitele dreptului de proprietate in concordanta cu dispozitiile constitutionale.

Potrivit Protocolului 1 aditional la Conventia pentru apararea dreptului omului si libertatilor fundamentale ratificata de Romania in anul 1994 " Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a reglementa folosinta bunurilor conform  interesului general..."
Dispozitiile Conventiei sunt, ca regula generala, direct aplicabile, in sistemele judiciare ale  statelor membre, pe de o parte, iar pe de alta parte, astfel cum dispune art. 1 din  conventie, statele contractante recunosc oricarei persoane, care este supusa jurisdictiei lor drepturile si libertatile pe care ea le reglementeaza.
Simpla lectura a dispozitiilor cuprinse in art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO pune in evidenta faptul ca protectia pe care el o instituie cu privire la dreptul de proprietate nu este absoluta.
Dispozitiile sale contin nu numai principiul protectiei dreptului de proprietate ci si alte doua principii, care constituie limite ale exercitiului acestui drept : posibilitatea privarii de proprietate pentru cauze de utilitate psihica si reglementarea exercitarii acestui drept in conformitate cu interesul general.
Analizand jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, a retinut ca, potrivit acesteia, legiuitorul poate aprecia in functie de nevoia reala a comunitatii masurile de limitare a exercitiului dreptului de proprietate. In cauza "James si altii impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei", 1986, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nu poate fi vorba despre o incalcare a dispozitiilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale daca privarea de proprietate a fost facuta intr-un anumit context politic, economic sau social, daca raspunde unei "utilitati publice", asa cum prevede art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie, apartinand chiar si unei categorii mai restranse de persoane, deci si in situatia in care colectivitatea in ansamblul ei nu utilizeaza sau nu profita ea insasi de bun. In vederea realizarii scopului ei legitim, masura privativa de proprietate trebuie insa sa pastreze un echilibru just intre exigentele interesului general al comunitatii si apararea drepturilor fundamentale ale individului. Or, in aceasta materie, legea romana respecta exigentele impuse de prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In speta masurile adoptate de autoritatile statale cu privire la dreptul de proprietate, nu reprezinta nici o expropriere formala si nici o expropriere de fapt, nu a avut loc un transfer de proprietate al proprietarilor vanzatori, care nu au fost privati de dreptul de folosinta al terenului agricol, au avut chiar posibilitatea sa-l transmita reclamantilor - cumparatori , potrivit contractului.
Prin Decretul prezidential 38/1978, proprietarii si-au vazut afectata   substanta dreptului de proprietate, constand in instituirea unei servitute  asupra subsolului, insa se apreciaza, in raport de cele anterior aratate ca a existat un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul avut in vedere pentru realizarea lui.
Reclamanta - cumparatoare a dobandit prin contract de vanzare - cumparare teren agricol iar cererea  privind eliberarea terenului de conductele ce traverseaza proprietatea astfel dobandita in scopul edificarii unei constructii nu este intemeiata, avand in vedere cele mai sus mentionate, dar si faptul ca reclamanta a dobandit teren" agricol" a carei categorie de folosinta nu s-a modificat in conditiile si cu respectarea procedurii reglementate de art.  92 din Legea nr. 18/91 si a Ordinului 897/07.09.2005 a Ministerului Agriculturii.
Nici capatul de cerere privind obligarea paratelor la plata unei chirii la nivelul  pietei - aferenta utilizarii intregului teren nu este intemeiat, neexistand o conventie in acest sens intre parti si neputand fi obligate paratele sa incheie o astfel de conventie.
In raport de actele depuse , coroborate cu concluziile raportului de expertiza, instanta pronuntandu-se in conditiile art. 137 alin.2 C.pr.civila  asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive  a SC C P SRL, constata ca  aceasta este intemeiata, nici una dintre conducte neapartinand acestei parate.