Interpretarea contractului de asigurare. Clauze contractuale.

Interpretarea contractului de asigurare. Clauze contractuale.

Atata vreme cat asiguratul a inteles ca semneze un contract de asigurare prin care era asigurata doar avarierea partiala a bunului sau, fara luarea in considerare a riscului pieirii totale a acestuia si, pe cale de consecinta, marimea primelor de asigurare platite de asigurat a fost corelata cu acest risc si nu cu cel de dauna totala, la momentul producerii evenimentului asigurat care a avut drept consecinta avarierea totala a bunului el nu mai poate pretinde nici macar in parte suportarea de catre asigurator a unei parti din dauna suferita, al carui risc nu a fost asumat de catre societatea de asigurare, ci de catre insasi persoana care a suferit acest prejudiciu.
Dec. com 19/RC/2009 pronuntata in dosarul nr. 1540/280/2008

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti la data de 19.02.2008, reclamanta F A T, a chemat in judecata pe paratele S.C. A T ASIGURARI S.A., cu sediul in Bucuresti si SUCURSALA S.C. AT ASIGURARI S.A., cu sediul in Pitesti, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligate la plata sumei de 45.800 RON, reprezentand despagubiri in temeiul politei nr.4842683/19.09.2006.
In motivarea cererii, in esenta, reclamanta (asigurat) a aratat ca prin intermediul Sucursalei din Pitesti (asigurator) a incheiat cu parata polita nr.4842683/19.09.2006 de asigurare a unui bun mobil, anume a unui  autoturism marca Mercedes Benz
Conform contractului de asigurare, riscurile asigurate sunt reprezentate de eventualele pagube produse bunului ca urmare a unor ciocniri, loviri, rasturnari etc, conform punctului II Riscuri asigurate, Sectiunea A, Conditii generale din polita, a mai aratat reclamanta.
Suma asigurata a fost de 65.473 lei RON, iar prima de asigurare a fost de 5.320 RON, impartita in mai multe transe.
La sfarsitul anului 2006 s-a produs cazul asigurat, autoturismul fiind avariat urmare producerii unui eveniment rutier,  iar reclamanta a facut demersuri privind intocmirea dosarului de dauna in vederea incasarii despagubirilor cuvenite.
Cu ocazia constatarii deteriorarilor suferite s-a apreciat ca dauna este "totala", iar asiguratorul a mentionat initial ca nu poate oferi o despagubire mai mare de 75% din valoarea asigurata, considerand ca epava autoturismului  reprezinta valoric 25%  din valoarea bunului, valoare ce poate fi eventual recuperata de asigurat prin alte metode.
In acest caz, reclamanta a solicitat sa i se acorde despagubirea in proportia solicitata prin cererea de fata, urmand ca autoturismul sa fie reparat in regie proprie, conform dispozitiilor contractuale care permiteau acest lucru, dar parata a refuzat sa faca acest lucru, raspunzandu-i  prin adresa nr. 3132/13.02.2007 ca nu se va plati nici o despagubire, deoarece "polita nu acopera riscul de dauna totala".
Parata S.C. A T ASIGURARI S.A., legal citata, a formulat intampinare, solicitand respingerea cererii formulata de reclamanta, ca nelegala si netemeinica, in esenta sustinand urmatoarele:
Cererea este prematura intrucat nu au fost  respectate prevederile art.720 ind.1 alin.2 Cod procedura civila, iar reclamanta nu a facut dovada concilierii prealabile a litigiului in conditiile impuse de acest text de lege.
Cat priveste fondul cauzei, polita casco nr. 4842683 a fost incheiata la data de 19 septembrie 2006 si avea ca risc acoperit "avarie partiala"; accidentul s-a  produs la 27 decembrie 2006, in urma lovirii autoturismului de un parapet de beton, ca urmare a neadaptarii vitezei intr-o curba periculoasa, conducatorul autoturismului fiind numitul F D L.
Pentru a determina cuantumul reparatiei pentru autoturismul avariat, la data de 16.01.2007 s-a intocmit un deviz estimativ de catre S.C. A C S.R.L. Bucuresti (centru autorizat de vanzari si service Mercedes-Benz), reparatiile fiind evaluate de acesta la suma de 96.016,2 RON, cu mult peste suma asigurata, de 65.473 RON.
S-a mai aratat in intampinare ca potrivit art.46 din Conditiile de asigurare Casco rezulta ca "dauna totala" reprezinta "avarierea autovehiculului, astfel incat costul reparatiilor estimate pe baza de deviz antecalcul, insumate cu eventualele costuri de transport ale autovehiculului si ale masurilor de limitare a pagubelor sunt egale sau depasesc suma asigurata", ori, din cuprinsul politei casco nr. 484268319.09.2006 incheiata de reclamanta rezulta ca aceasta a acoperit doar riscul de avarie partiala, astfel ca dosarul a fost refuzat la plata in martie 2007.
Prin Sentinta comerciala nr.4438 din 11 iulie 2008 pronuntata in dosarul nr.1540/280/2008, Judecatoria Pitesti a respins exceptia prematuritatii si a admis actiunea formulata de reclamanta F A T impotriva paratelor S.C. A T ASIGURARI S.A. Bucuresti si SUCURSALA S.C. A T ASIGURARI S.A. Pitesti.
Instanta a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 45.800 lei reprezentand despagubiri si 1790 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca, in ce priveste exceptia prematuritatii, dovada aflata la fila 9 din dosar coroborata cu precizarea facuta de reprezentantul paratei la data de 11.07.2008 conduc la concluzia ca reclamanta a convocat-o pe parata la concilierea directa, dovada fiind si adresa emisa de parata, nr.342/28.01.2008.
Cat priveste fondul cauzei, instanta a apreciat ca cererea este intemeiata intrucat polita de asigurare era valabila la data producerii accidentului, iar rezerva de dauna era de 46.000 lei.
Reclamanta facand dovada asigurarii bunurilor precum si dovada intinderii prejudiciului devin operante dispozitiile art.969 si ale art.970 Cod civil, iar parata era obligata, la randul ei, sa-si indeplineasca obligatia asumata prin contractul de asigurare: aceea de a plati despagubirile urmare producerii evenimentului asigurat.
Retinand si incidenta dispozitiilor art. 27 si 28 din Legea 136/1995, modificata, instanta a admis actiunea  si a obligat-o pe parata sa plateasca reclamantei suma de 48.500 lei cu titlu de despagubiri.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a formulat recurs parata S.C. AT ASIGURARI S.A., cu sediul social in Bucuresti si cu sediul ales la Sucursala Pitesti, criticand-o pentru motive despre care a aratat ca se incadreaza in prevederile art.304 pct.7, 8 si 9 si art.304 indice 1 Cod procedura civila, astfel:
In primul rand, recurenta-parata a sustinut ca hotararea nu este motivata, instanta analizand numai argumentele prezentate de reclamanta si expediind apararile paratei doar la nivelul concluziilor de respingere, fara sa arate argumentele cu care le-a inlaturat.
In acest fel instanta de fond a modificat fundamental acordul de vointa al partilor si a extins aplicarea acestuia la o situatie care excede rezultatului acestui acord de vointa si care a fost sintetizata in definitia prevazuta de art.46 din contract.
Reparatia autovehiculului asigurat se ridica potrivit devizului estimativ la valoarea de 96.016,20 lei, ori simpla comparare a sumei asigurate din polita, de 65.473 lei, cu valoarea estimata a costurilor reparatiei scoate in evidenta incadrarea avariei suferite in "dauna totala" si nu in "dauna partiala" conform obligatiilor asumate de parti prin contract.
O a doua critica formulata de recurenta in motivarea cererii sale vizeaza faptul ca, in mod eronat, instanta de fond a retinut ca s-a facut dovada intinderii prejudiciului, or reclamanta nu a reparat autovehiculul avariat, ci s-a limitat doar la a pretinde  parte din suma asigurata, fara a-si dovedi in vreun fel pretentiile.
In mod indirect reclamanta-intimata a recunoscut ca avarierea autovehiculului reprezinta un caz de dauna totala, in care solutia repararii este neeconomica, iar pe de alta parte evenimentul produs nu este un caz asigurat prin polita de asigurare, ci reprezinta riscul propriu asumat de reclamanta de a suporta avarierea totala a autovehiculului.
Retinand rezerva de dauna drept reper pentru cuantumul despagubirii, instanta a pronuntat o hotarare nelegala, rezerva de dauna nefiind o creanta certa, lichida si exigibila, ci doar o evaluare a costurilor de reparare estimate de asigurator la deschiderea dosarului de dauna, care ulterior se completeaza cu avariile reconstatate si se lichideaza prin plata facturilor de reparatie a autoturismului.
In al treilea rand, s-a mai aratat in motivarea cererii de recurs, in mod neintemeiat instanta de fond nu a incuviintat administrarea tuturor probelor solicitate de parata prin intampinare, mai exact interogatoriul, incalcandu-se astfel principiul rolului activ al judecatorului inscris in continutul art.129 alin.5  Cod procedura civila; instanta nici nu a motivat in nici un fel de ce nu a incuviintat proba propusa de parata cu interogatoriul partii adverse.
Concluzionand, recurenta a solicitat ca in principal sa se admita recursul si sa se modifice in tot sentinta Judecatoriei Pitesti, iar in subsidiar sa se admita recursul, sa se caseze hotararea si sa se trimita cauza spre rejudecare la instanta de fond.
In drept, a mai invocat recurenta-parata in sustinerea cererii sale dispozitiile art.8, 24-30 din Legea 136/1995, art.953-961, art.969-970 Cod civil si art.299 si urm. Cod procedura civila.
Legal citata, intimata-reclamanta F A T a formulat intampinare la cererea de recurs (filele 18-19), solicitand sa se respinga recursul, si sa fie mentinuta sentinta instantei de fond, ca fiind legala si temeinica, aratand ca instanta a facut o corecta apreciere asupra probelor de la dosar si o temeinica aplicare a dispozitiilor legale.
S-au reiterat, in esenta, sustinerile facute in cadrul judecatii de fond, aratand, in plus, ca recurenta continua sa persiste intr-o grava eroare. Riscul asigurat este producerea  unei pagube, iar limita despagubirii o reprezinta suma asigurata, care se stabileste raportat la primele de asigurare platite.
In conditiile in care apare cazul asigurat si, implicit, paguba, asiguratorul trebuie sa-l despagubeasca pe asigurat pana la concurenta sumei asigurate, s-a aratat in aparare de catre intimata-reclamanta.
Invocarea de catre recurenta a unei cereri de asigurare nu are nici o valoare juridica, deoarece nu este semnata de asigurat si este datata ulterior cu 4 luni incheierii politei.
Este lipsita de relevanta si catalogarea riscului in "dauna totala" sau "dauna partiala", deoarece asiguratorul, indiferent de gradul de avarie, are obligatia legala si contractuala sa-l despagubeasca pe asigurat pana la concurenta sumei asigurate.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, in esenta, intimata-reclamanta  s-a aparat aratand ca intinderea pagubei este stabilita in baza evaluarilor facute, iar asiguratul are un drept de dispozitie discretionar asupra acestei sume, in sensul ca poate solicita orice suma pana la concurenta sumei asigurate, conform dispozitiilor art.27 alin.2 din Legea 136/1995.
In fine, s-a aratat ca si cel de-al treilea motiv de recurs este nefondat: recurenta a fost reprezentata legal de consilierul juridic, care a aratat ca nu mai are alte probe si cereri de formulat.
S-au depus la dosar de catre recurenta, la cererea instantei, polita de asigurare si anexele la aceasta, in forma lizibila, exemplarele aflate in dosarul de fond fiind insuficient lizibile.
Analizand recursul formulat, prin prisma motivelor invocate dar si sub toate aspectele, potrivit art.3041 Cod procedura civila,  tribunalul retine ca este fondat, urmand sa-l admita cu urmatoarea motivare:
Sunt intemeiate primele doua motive de recurs invocate si care se refera la faptul ca prin solutia pronuntata instanta a modificat acordul de vointa al partilor si a extins aplicarea acestuia la o situatie care excede rezultatului acestui acord de vointa si la retinerea, in mod eronat, de catre instanta de fond a faptului ca    reclamanta ar fi facut dovada intinderii prejudiciului suferit.
Astfel, contractul de asigurare face parte din categoria contractelor aleatorii si consta in protectia acordata persoanelor fizice si juridice in calitate de asigurati impotriva diverselor riscuri de catre societati specializate in calitate de asiguratori.
Fiind un contract din categoria celor aleatorii, el prezinta caracteristica faptului ca siguranta de a primi o suma de bani daca se intampla evenimentul asigurat este in realitate o eventualitate care nu poate fi asimilata cu contraprestatia de la contractele cu titlu oneros comutative.
Tribunalul retine faptul ca la data incheierii politei de asigurare asiguratul (in speta, reclamanta-intimata) a optat intre "avarie totala" si "avarie partiala" pentru tipul de asigurare casco "avarie partiala", astfel cum rezulta din bifa aplicata pe polita in dreptul rubricii avand aceasta titulatura, dar si din anexa la contract (fila 36 si 42 dosar), ce face parte integranta din acesta.
Functie de tipul de asigurare ales a fost calculata si prima de asigurare, adica suma de bani (remuneratia) pe care o plateste asiguratul asiguratorului pentru asumarea riscului (pretul asigurarii).
Notiunea de "dauna totala" este prezentata si in Conditiile generale anexa la contract ca fiind "furtul total al autovehiculului, fie avarierea acestuia astfel incat costul reparatiilor estimate pe baza de deviz antecalcul, insumate cu eventualele costuri de transport ale autovehiculului si ale masurilor de limitare a pagubelor, sunt egale sau depasesc suma asigurata".
Or, in speta, Polita casco nr. 4842683 a fost incheiata la data de 19 septembrie 2006 si avea ca risc acoperit "avarie partiala", iar accidentul care s-a  produs la 27 decembrie 2006 (in urma lovirii autoturismului de un parapet de beton, ca urmare a neadaptarii vitezei intr-o curba periculoasa de catre conducatorul autoturismului, numitul F D L) a avut drept consecinta avarierea totala a bunului asigurat.
Astfel, reparatia autovehiculului asigurat se ridica, potrivit devizului estimativ, la valoarea de 96.016,20 lei, iar suma asigurata din polita de asigurare era de 65.473 lei.
Sentinta atacata pe calea cererii de recurs analizate a acordat reclamantei dreptul la despagubiri in suma de 45.800 lei, fara sa motiveze in nici un fel modul in care instanta s-a oprit asupra acestei sume, marginindu-se a arata numai faptul ca "din cuprinsul dosarului de dauna auto - proces-verbal de constatare  rezulta ca rezerva de dauna era de 46.000 lei".
Desi nu arata in mod expres, instanta a echivalat astfel notiunea de rezerva de dauna cu cea de prejudiciu efectiv suferit, fara sa arate temeiul legal al acestei echivalente.
Desi instanta de fond a retinut in cuprinsul sentintei pronuntate ca reclamanta ar fi facut dovada intinderii prejudiciului suferit, motivarea primei instante nu arata in concret care este acest prejudiciu, de vreme ce autoturismul avariat nu a fost niciodata reparat, intrucat s-a apreciat ca reparatia lui nu ar fi rentabila in conditiile in care avaria suferita este una totala.
Tribunalul va retine ca atata vreme cat asiguratul a inteles ca semneze un contract de asigurare prin care era asigurata doar avarierea partiala a bunului sau, fara luarea in considerare a riscului pieirii totale a acestuia si, pe cale de consecinta, marimea primelor de asigurare platite de asigurat a fost corelata cu acest risc si nu cu cel de dauna totala, la momentul producerii evenimentului asigurat care a avut drept consecinta avarierea totala a bunului el nu mai poate pretinde nici macar in parte suportarea de catre asigurator a unei parti din dauna suferita, al carui risc nu a fost asumat de catre societatea de asigurare, ci de catre insasi persoana care a suferit acest prejudiciu.
Sub acest aspect, este adevarata sustinerea reclamantei-intimate potrivit careia  dovada raporturilor juridice dintre parti se face doar cu inscrisuri, insa tribunalul retine ca odata ce a semnat polita de asigurare casco nr. 4842683, implicit asiguratul (in speta, reclamanta) si-a insusit si toate anexele la aceasta, existand in partea stanga-jos a politei, chiar inaintea rubricii semnaturii persoanei asigurate, mentiunea "Am luat la cunostinta de cele inscrise in raportul de inspectie si in nota de calcul pentru autovehicul, de conditiile de asigurare specificate pe verso si clauzele anexate si declar ca cele incluse in cererea chestionar sunt reale si in conformitate cu informatiile de care dispun, astfel ca sunt de acord cu incheierea politei in aceste conditii".
Reclamanta-intimata si-a insusit in acest fel si continutul pct.35 din Conditiile generale de asigurare anexa la contract, care definesc cuantumul pagubei pe care asiguratorul s-a angajat sa-l suporte pentru prima de asigurare platita si care consta in costul total al reparatiilor si/sau inlocuirii pieselor avariate, inclusiv costurile materialelor, manoperei si transportului autovehiculului.
Or, in speta, dauna fiind una totala, ea excede vointei partilor de la data incheierii contractului, iar teoria sustinuta de intimata-reclamanta a suportarii  prejudiciului in procent de 70%  de catre asigurator nu-si gaseste temei in contract.
Se va retine asadar  ca, solutionand cauza, prima instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, cu incalcarea principiului inscris in art.969 alin.1 Cod civil, motiv care se circumscrie dispozitiilor art.304 pct.8 Cod procedura civila si care conduce la modificarea sentintei pronuntate.
Avand in vedere cele mai sus aratate, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.2 Cod procedura civila, tribunalul a admis recursul formulat de recurenta parata S.C. A T ASIGURARI S.A. si a modificat sentinta, in sensul ca pe fond a respins actiunea formulata de reclamanta, ca neintemeiata.