Conditii de valabilitate a unei conventii

Conditii de valabilitate a unei conventii
        
              Nepredarea bunurilor mentionate intr-un act juridic nu constituie motiv de nulitate a conventiei , ci o problema legata de executarea contractului.

                                    Decizia com. 111/R-C/ 18.09.2008 a Tribunalului Comercial Arges

La data de 05.12.2007, reclamanta Cooperativa de consum T a chemat in judecata pe parata S.CG SRL,prin lichidator D C, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa constate nulitatea absoluta partiala a procesului verbal incheiat la data de 08.02.2005,in sensul radierii bunurilor mobile nepredate de catre debitoare precum si obligarea paratei la plata sumei de 8.884,8 lei reprezentand contravaloarea bunurilor mobile nepredate de catre parata in activul unitatii.
In motivarea cererii ,al carui temei de drept nu a fost indicat ,reclamanta a aratat in esenta ca prin procesul verbal din data de 09.02.2005 a convenit cu parata sa preia o parte din dotarile executate de parata la imobilul detinut cu titlu de chirias,precum si bunurile mobile existente in spatiul respectiv. Bunurile mobile au ramas in posesia paratei ,care refuza sa-si onoreze obligatia de predare.
Parata SC S G SRL,prin lichidator, a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata intrucat procesul verbal nr.102/09.02.2005 a fost acceptat de partile contractante si nu exista motive de nulitate a actului.
Prin sentinta civila nr.179/06.03.2008 pronuntata de Judecatoria Topoloveni  s-a respins actiunea retinandu-se in considerente urmatoarele:
Prin procesul-verbal incheiat la data de 09.02.2005 intre reclamanta si parata s-au stabilit relatii contractuale ce au avut ca obiect preluarea de catre reclamanta a investitiilor facute de parata la sediul acesteia in urma contractului de inchiriere nr. 16/24.01.2003 .
Potrivit disp.art.46 din Codul comercial obligatiile comerciale se probeaza cu acte autentice, acte sub semnatura privata, facturii acceptate.
In cauza dedusa judecatii partile au facut dovada raporturilor comerciale cu inscrisuri sub semnatura privata.
Potrivit disp.art.969 alin.1 din Codul civil, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Dispozitia legala mai sus aratata reglementeaza principiul fortei obligatorii, principiu ce reprezinta acea regula a efectelor actului juridic civil, potrivit careia actul juridic civil legal incheiat se impune autorilor intocmai ca si legea. Prin urmare, actul juridic civil este obligatoriu, si nu facultativ. Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generate de actele juridice civile.
Inscrisul sub semnatura privata, respectiv procesul-verbal incheiat de parti la data de 09.02.2005 reprezinta vointa acestora, generand drepturi si obligatii in sarcina ambelor parti. Acest inscris a fost acceptat atat de reclamanta cat si de parata. Din continutul sau rezulta faptul ca reclamanta a preluat dotarile mentionate printre care si bunurile mobile ce fac obiectul prezentei judecati, respectiv vitrina frigorifica, scaunele, masa, jaluzelele, masina de inghetata si scaunele-bar.
Nulitatea reprezinta acea sanctiune de drept civil care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila.
Nulitatea absoluta sanctioneaza nerespectarea la incheierea actului juridic a unor          norme care ocroteste un interes general, obstesc.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinice
Recursul a fost inregistrat initial pe rolul Tribunalului  Arges - Sectia civila, care, prin decizia nr.1040/9 iunie 2008, si-a declinat competenta in favoarea Tribunalului Comercial Arges, fiind inregistrat la aceasta instanta  la data de 4.07.2008.
Invocand motivele de recurs prevazute de art.304  pct.8 si 9 Cod procedura civila recurenta a aratat in primul rand ca instanta de fond a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, cat timp nu s-a facut dovada pretentiilor in conditiile art.46 Cod comercial, in speta nefiind emise facturi in baza carora sa se inregistreze in evidentele contabile bunurile mobile ce au format obiectul procesului verbal contestat.
Apoi, a aratat recurenta, hotararea a fost motivata prin invocarea dispozitiilor art.969 Cod civil, in realitate cauza trebuia analizata prin prisma disp. art. 953, 954 Cod civil, care reglementeaza  viciul de consimtamant, eroarea obstacol"error in corpore".
Elementul asupra caruia a purtat eroarea, respectiv valoarea reala a bunurilor a fost determinant, reclamata ar fi refuzat incheierea actului daca ar fi cunoscut ca bunurile se aflau in stare de neuz la momentul respectiv.
Intimata -  parata SC S G SRL, prin lichidator , a formulat, in termen, intampinare prin care a sustinut ca recursul trebuie respins, iar sentinta pronuntata de instanta de fond mentinuta ca legala si temeinica, intrucat procesul verbal intruneste toate conditiile de validitate, de fond si forma prevazute de lege.
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar si in raport de prevederile art.304 1  Cod procedura civila, tribunalul il va respinge, substituind insa motivarea primei instante.
Urmare  a rezilierii contractului de inchiriere intervenit intre parti, recurenta - reclamanta Cooperativa de Consum T, in calitate de proprietar al spatiului inchiriat si intimata - parata SC S G SRL, in calitate de chirias, la data de 9.02.2005 partile au incheiat procesul verbal prin care s-a convenit asupra preluarii de catre proprietar a dotarilor efectuate de chirias, precum si a mai multor bunuri mobile enumerate in cuprinsul actului, care nu au fost predate in fapt reclamantei.
Primul motiv de recurs nu este intemeiat.
Art.46 Cod comercial mentioneaza in cuprinsul sau inscrisurile ca mijloc de proba principal sub  diversele lor forme: acte autentice, acte  sub semnatura privata, facturi acceptate, corespondenta, telegrame, etc., fara insa a stabili o ierarhie a acestora.
Neemiterea facturilor care sa fie acceptate, nu poate fi asimilata lipsei probei, cata vreme exista procesul verbal semnat de ambele parti in care sunt inserate clauzele contractuale.
Nici al doilea motiv de recurs nu este intemeiat.
Potrivit art.948 Cod civil, conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partilor ce se obliga, un obiect determinat si o cauza  licita.
Consimtamantul, conform art.953  Cod civil, nu este valabil  cand este dat in eroare, smuls prin violenta sau  surprins prin dol.
Eroarea, obstacol, luand in considerare definitia data de literatura de specialitate, interpretand dispozitiile art.954 Cod civil, este acea eroare care, datorita gravitatii sale deosebite, impiedica formarea actului juridic si  antreneaza nulitatea absoluta, intrucat consimtamantul celor doua parti, la incheierea actului juridic, a lipsit.
Ea poate consta fie intr-o falsa reprezentare asupra naturii actului, fie asupra identitatii obiectului (error in corpore).
In aceasta ultima situatie  o parte  crede ca trateaza cu privire la un anumit bun, pe cand cealalta parte are in vedere alt bun.
In motivele de recurs se invoca de catre reclamanta - recurenta eroarea asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului - " error in substantiam" - ca eroare viciu de consimtamant, care nu constituie  motive de nulitate absoluta, dar care poate atrage  nevalabilitatea actului juridic daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii: elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator determinant pentru incheierea actului, iar contractantul sa fie stiut sau sa fi trebuit sa stie ca elementul asupra  caruia cade falsa reprezentare este determinant pentru incheierea actului juridic civil.
Prin actiune, reclamanta Cooperativa de Consum T, a solicitat constatarea  nulitatii  absolute partiale a procesului verbal si obligarea paratei la plata contravalorii bunurilor mobile de catre parata fara a se  invoca existenta vreunui viciu de consimtamant, ci  faptul  ca bunurile respective nu a fost niciodata in posesia reclamantei, desi parata a fost notificata sa-si onoreze obligatia de predare a acestora.
Nepredarea bunurilor mentionate intr-un act juridic nu constituie motiv de nulitate a conventiei, ci o problema legata de executarea contractului.
In ceea ce priveste eroarea - obstacol, invocata de reclamanta in motivele de recurs, nu s-a facut dovada ca falsa reprezentare a purtat asupra identitatii bunurilor, partile convenind la data de 9.02.2005 asupra  bunurilor din spatiul inchiriat ( vitrina frigorifica, 6 scaune, masa, jaluzele, masina inghetata, scaune bar) individualizate in procesul verbal insusit de ambele parti.
Corect a retinut prima instanta ca in cauza nu s-a facut dovada ca la incheierea actului respectiv s-au incheiat norme  ce ocrotesc un interes  generale, care sa  atraga nulitatea absoluta si, in aceste conditii, potrivit art.969 alin.1 Cod civil, conventia incheiata are putere de lege intre partile contractante.
Avand in vedere cele mai sus aratate, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, recursul formulat de recurenta - reclamanta Cooperativa de Consum T, a fost respins ca nefondat, fiind mentinuta sentinta civila nr.179/6.03.2008 a Judecatoriei Topoloveni, pronuntata in dosarul 1339/828/2007, ca fiind legala si temeinica.