Cerere de valoare redusa , obligatia paratei de a achita contravaloarea serviciilor prestate de reclamanta in baza contractului existent si facturilor emise.

INSTANTA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, instanta constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Pascani sub nr. 3372/866/2013 din data de 31.07.2013, reclamanta X a solicitat obligarea paratei Y la plata sumei de 4175,78 lei, din care 3535,83 lei reprezentand contravaloarea facturilor emise in perioada 31.07.2010 - 30.06.2013 si 639,95 lei reprezentand penalitati de intarziere aferente debitului neachitat.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanta arata ca in baza contractului nr. A incheiat cu parata i-a prestat acesteia servicii de alimentare cu apa si canalizare pentru care a emis facturi care trebuiau achitate in termen de 15 de zile. De asemenea, reclamanta a mai precizat ca prin contract parata s-a obligat la plata penalitatilor de intarziere, in cazul intarzierii la plata.
S-au solicitat cheltuieli de judecata.
In drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1025 si urmatoarele N.C.proc.civ.
In sustinerea cererii s-au depus copii ale urmatoarelor inscrisuri: contract de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr. A si anexa nr. 1A la contract ( filele nr. 10 - 20), fisa cu facturi in sold la data de 26.07.2013 ( fila nr. 9 ), facturi fiscale emise in perioada 31.07.2010 - 30.06.2013 ( filele nr. 28-46), fise de calcul penalitati ( filele nr. 47 -69 ).
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 200 lei.
Parata a formulat intampinare ( fila nr. 70 ) prin care a aratat ca nu recunoaste aceste facturi ca fiind reale intrucat valorile nu au fost inregistrate in baza citirii apometrului, iar de la data semnarii contractului nu a primit nicio factura. De asemenea arata ca, reclamanta conform prevederilor contractuale avea obligatia de a echipa bransamentul cu contor, obligatie care nu si-a indeplinit-o, astfel incat cantitatea de apa furnizata s-a facturat in baza unor estimari, contrar art. 11 alin.(1) din contract. Totodata, parata arata ca in casa nu a locuit nimeni pe parcursul celor trei ani, fiind plecata impreuna cu familia in Spania. Parata mai precizeaza ca, potrivit art. 6 pct. 6.8 reclamanta avea posibilitatea sa intrerupa furnizarea apei inca din anul 2010 astfel incat nu ar fi ajuns la un debit atat de mare.
Intampinarii formulate s-a atasat in copie certificat de atestare fiscala ( fila nr. 71 ).
Prin raspunsul la intampinare depus la dosarul cauzei, reclamanta invedereaza faptul ca parata nu detine un contor de bransament, iar facturarea a fost facuta in conformitate cu prevederile art. 13 din contract si art. 121 alin. (1) din regulamentul Serviciului de Alimentare cu apa si canalizare, aprobat prin HCL nr. _.. De asemenea, arata ca, montarea apometrului se face de catre operator insa achizitionarea aparatului este obligatia consumatorului. Totodata mentioneaza ca, facturile au fost aduse la cunostinta debitorului de catre casierul de teren, iar parata nu a refuzat niciodata facturile si nici nu a comunicat in scris refuzul de a primi sau plati factura. Cu privire la nedebransarea paratei de la alimentarea cu apa, reclamanta considera ca aceasta conduita reprezinta o inlesnire a debitorului de a exercita normal dreptul de proprietate.

Analizand cererea de chemare in judecata,  prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta retine urmatoarele:
Cu privire la procedura aplicabila, instanta retine ca, potrivit art. 1025 N.C.proc civila, procedura cu privire la cererile de valoare redusa se aplica atunci cand valoarea cererii, fara a se lua in calcul dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depaseste suma de 10.000 lei la data sesizarii instantei. In speta, fiind indeplinita aceasta conditie si intrucat cererea formulata nu se incadreaza potrivit art. 1025 alin. (2) si alin. (3) intre litigiile pentru care N.C.proc civila a exclus aplicarea acestei proceduri,  instanta retine ca prezenta cauza se circumscrie acestei proceduri speciale derogatorii de la dreptul comun.
In fapt, prin contractul de prestari servicii nr. A, incheiat intre Consiliul Local si parata, prima s-a obligat sa furnizeze paratei servicii de alimentare cu apa potabila si canalizare, iar parata s-a obligat sa achite contravaloarea acestor servicii in termen de 15 de zile de la emiterea facturilor - art. 16 alin. 1 din contract.
 Pentru neplata in termen de 30 de zile a facturilor, debitorul se obliga sa plateasca penalitati de intarziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligatiilor fata de bugetul de stat ( art.16 alin. 2).
Prin Hotararea x a Consiliului Local s-a dispus reorganizarea Directiei Apa Canal in SC X SA.
Costul serviciilor prestate de catre reclamanta a fost cuprins in facturile emise in perioada 31.07.2010 - 30.06.2013, fiind de 3535,83 lei. Ca urmare neachitarii in termen a acestor facturi au fost calculate, penalitati de intarziere in cuantum de 639,95 lei, conform prevederilor contractuale.
In drept intrucat cererea de chemare in judecata a fost inregistrata la data de 31.07.2013, ulterior intrarii in vigoare a noului Cod civil, iar contractul s-a incheiat anterior intrarii in vigoare a acestuia, pentru a stabili legea aplicabila in cauza, instanta va avea in vedere prevederile  art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil potrivit carora " contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat, in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea  si incetarea sa". 
Prin urmare, instanta retine ca prezentul litigiu se ghideaza dupa dispozitiile de drept material ale Codului Civil din 1864, in vigoare la data incheierii contractului intre parti.
 Fata de cele aratate, instanta apreciaza ca in cauza sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform carora "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante". Raportat si la prevederile art. 249 N. Cod. Pr. Civ. care dispun ca cel ce face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, pentru a putea interveni raspunderea contractuala a paratului, reclamanta care pretinde executarea unei obligatii trebuie sa faca dovada existentei obligatiei si a temeiului juridic al acesteia.
In speta, raporturile juridice dintre parti au la baza contractul nr. A de prestare/furnizare a serviciului de alimentare cu apa si de canalizare, incheiat pe o perioada nedeterminata. Totodata, in materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de catre instanta la executarea obligatiilor contractuale asumate, ori de cate ori creditorul face dovada indeplinirii obligatiei sale, iar debitorul nu face proba executarii obligatiilor asumate prin contract.
In cauza, prin contract reclamanta s-a obligat sa presteze pentru parata serviciul de alimentare cu apa si canalizare, in schimbul pretului trecut in facturile emise, in speta acesta fiind in cuantum total de 3535,83 lei reprezentand contravaloare facturi servicii de alimentare cu apa si canalizare emise in perioada 31.07.2010 - 30.06.2013 .
De asemenea, este de retinut, ca parata nu a dovedit indeplinirea obligatiilor asumate in baza conventiilor incheiate.
In ceea ce priveste sustinerea paratei raportat la art. 7 pct. 7.13 din contract, instanta retine ca reclamanta, in temeiul prevederilor contractuale are obligatia de a asigura pe cheltuiala sa montarea apometrului, insa utilizatorului ii revenea obligatia de a achizitiona aparatul pe care ulterior operatorul trebuia sa-l monteze. Astfel si in art. 121 alin. (1) din H.C.L. nr. B privind regulamentul Serviciului de Alimentare cu Apa si Canalizare, se prevede ca " Orice utilizator are dreptul la un aparat de masurare a consumului pe bransamentul sau ", iar in alin. 2 se prevede ca montarea apometrelor se va face la toti utilizatorii ca o obligatie a operatorului, in conformitate cu prevederile articolului 95 din prezentul regulament. Iar in art. 95 se stipuleaza ca " Cheltuielile pentru executarea bransamentului, inclusiv a caminului de apometru, sunt asigurate din bugetul Consiliului Local M.P.. Executia lucrarilor se realizeaza prin grija operatorului".
Or, parata nu a facut dovada unui eventual refuz din partea operatorului de montare a aparatului de masura.
In aceste conditii, in lipsa unui contor, cantitatile de apa furnizate au fost stabilite in sistem pausal conform art. 11 lit.b din contract. In acest sens sunt si dispozitiile art. 121 alin. 7 din H.C.L. nr. B privind regulamentul Serviciului de Alimentare cu Apa si Canalizare potrivit cu care pentru utilizatorii care nu poseda aparate de masura, pana la montarea acestora, stabilirea consumului se face in baza criteriilor tehnice privind stabilirea cantitatilor de apa in sistem pausal.
Raportat la sustinerile paratei privind neprimirea facturilor, instanta retine ca potrivit art. 16 din contract factura pentru furnizarea /prestarea serviciului de alimentare cu apa si canalizare se emite cel mai tarziu la data de 15 a lunii urmatoare celei in care prestatia a fost efectuata. Utilizatorii sunt obligati sa achite facturile reprezentand contravaloarea serviciului de care au beneficiat, in termenul de scadenta de 15 zile de la data emiterii facturilor. De asemenea, conform art. 15 din contract facturarea se face la un interval de 60 zile, in baza preturilor si tarifelor aprobate si a cantitatilor efective determinate sau estimate potrivit prevederilor contractuale.
Prin urmare, parata cunostea faptul ca facturarea se face la un interval de 60 zile, avand obligatia de a achita factura in termen de 15 zile de la data emiterii. In aceste conditii, cunoscand aceste prevederi contractuale, in cazul in care intr-adevar nu ar fi primit nicio factura avea posibilitatea sa sesizeze operatorul in acest sens.
Astfel, simplele afirmatii ale paratei privind neprimirea facturilor nu o exonereaza de obligatia de a achita contravaloarea serviciilor prestate de reclamanta.
Instanta va respinge ca nefondate si sustinerile paratei prin care precizeaza ca reclamanta avea dreptul sa intrerupta furnizarea apei inca din anul 2010, intrucat prevederile contractuale invocate in acest sens -art. 6 pct.6.8 din contract, reglementeaza dreptul reclamantei de a intrerupe  furnizarea apei in cazurile stipulate expres in articolul mentionat, unul dintre aceste cazuri fiind neachitarea facturii in termen de 30 zile de a data scadentei. Insa intreruperea furnizarii apei in caz de neplata este un drept si nu o obligatie a reclamantei, aceasta apreciind in raport de imprejurari daca este cazul sa apeleze la aceasta masura in cazul neachitarii facturilor in termenul stipulat.
De altfel, instanta retine ca, potrivit art. 6 pct. 6.8 lit  f si parata avea posibilitatea sa solicite intreruperea furnizarii apei. Avand in vedere acest aspect, instanta va respinge ca nefondate si motivele invocate de parata prin care arata ca a fost plecata din tara impreuna cu familia si in consecinta cantitatile de apa facturate nu se justifica intrucat pe de o parte, asa cum s-a aratat in cuprinsul considerentelor, cantitatile de apa furnizate au fost stabilite in sistem pausal, iar pe de alta parte parata avea posibilitatea sa solicite intreruperea furnizarii cu apa.
In consecinta, fata de cele aratate, instanta apreciaza ca, in cauza sunt intrunite conditiile raspunderii contractuale si tinand cont si de prevederile art. 1073 din C.civ. din 1864 potrivit carora " creditorul are dreptul sa dobandeasca indeplinirea exacta a obligatiei in caz contrar avand dreptul la despagubiri", instanta va admite capatul de cerere referitor la obligarea paratei la plata contravalorii serviciilor de alimentare cu apa si canalizare emise in perioada 31.07.2010  - 30.06.2013 de catre reclamanta si va obliga parata la plata sumei de 3535,83 lei.
Cu privire la cererea de obligare a paratei la plata penalitatilor de intarziere, instanta retine ca, in conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. 2 din contractul incheiat de parti, neachitarea facturilor de catre parat in termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalitati de intarziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligatiilor fata de bugetul de stat.
In speta, fata de scadenta fiecarei facturi in parte, parata datoreaza penalitati de intarziere in cuantum total de 639,95 lei calculat conform anexelor cacul penalizari ( filele nr. 47-69).
Astfel, intrucat parata nu si-a indeplinit la termenele stabilite in contract obligatia de achitare a contravalorii serviciilor prestate de catre reclamanta, instanta apreciaza ca, in mod corect reclamanta a calculat penalitati de intarziere la suma datorata.
Pentru aceste considerente, instanta, apreciind ca reclamanta a efectuat un calcul corect al penalitatilor de intarziere pentru sumele datorate de parata, va admite si cererea de obligare a acesteia la plata penalitatilor de intarziere si o va obliga la plata sumei de 639,95 lei pentru perioada 13.12.2010 - 10.07.2013.
Fata de cele aratate mai sus, instanta urmeaza sa admita cererea reclamantei si sa oblige parata la plata catre reclamanta a sumei de 4175,78 lei, din care 3535,83 lei reprezentand contravaloarea facturilor emise in perioada 31.07.2010 - 30.06.2013 si 639,95 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate pana la data de 10.07.2013.
Conform art. 1031 alin. (1)  raportat la 451 alin.1 N.C.proc.civ., instanta va obliga parata ca parte cazuta in pretentii, la plata catre reclamanta a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru.