Ucidere din culpa - culpa concurenta inculpata si victima ; pretentii periodice lunare

Prin plangerea adresata instantei la data de 9.12.2008 si inregistrata sub nr. 4424/866/2008, petenta A.I.M. a contestat legalitatea ordonantei de scoatere de sub urmarire penala nr. X din 7.11.2008 fata de numita D.A.M.  pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal, data in dosarul nr. 2197/P/2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca, in mod gresit, s-a retinut existenta cazului fortuit in speta, fata de modalitatea in care s-a produs accidentul. Mai mult, petenta considera ca probatoriul administrat in cauza, si anume trei expertize de dinamica a accidentului, declaratii de martori, procese-verbale de constatare, era de natura suficienta pentru trimiterea in judecata a persoanei responsabile de moartea sotului sau si arata ca, in cazul in care probele nu ar fi suficiente, sta in sarcina organelor de cercetare a verifica toate aspectele pana cand se obtine un dosar de urmarire intemeiat.
Prin incheierea din data de 23.03.2009 a fost admisa plangerea petentei si a fost pusa in miscare actiunea penala fata de invinuita D.A.M. si a fost trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta si pedepsita de art. 178 alin.2 Cod penal.
Dupa admiterea plangerii, in temeiul art. 2781 alin. 8 lit.c Cod procedura penala, judecatorul s-a abtinut, cerere de abtinere fiind admisa, iar cauza a trecut pentru judecarea in fond la un alt complet.
In fata instantei de fond s-au constatat urmatoarele:
Din cercetarile preliminare - proces verbal de cercetare la fata locului, planse fotografice - reiese ca, in fapt, la data de 8.07.2005, pe drumul european 583, pe raza comunei Baltati, pe sensul de mers Iasi - Targu Frumos, s-a produs un accident rutier, soldat cu victime omenesti.
Din verificarile politiei, s-a stabilit ca, la data de 8.07.2005, inculpata D.A.M. conducea autoturismul marca Audi  pe banda a doua de langa axul drumului european pe directia Iasi-Bucuresti. In dreptul Fermei numarul 6 Sarca, inculpata nu a observat autoturismul marca Dacia 1310, condus de A.S., care era angajat in efectuarea manevrei de schimbare a directiei de mers spre stanga in directia drumului comunal 90, catre satul Zmeu. Inculpata nu a franat, apreciind ca poate executa manevra de depasire prin partea lateral dreapta a autoturismului Dacia, care a franat la axul drumului si din cauza faptului ca nu s-a pastrat distanta de siguranta s-a produs coliziunea: partea frontala a autoturismului Audi in partea laterala dreapta spate a masinii Dacia break. Dacia a fost tarata 11 metri, dupa care ambele autoturisme au parasit partea carosabila iesind in decor.
In urma coliziunii a rezultat avarierea celor doua autoturisme si ranirea in zona capului a pasagerului Daciei, A.G., cat si ranirea la bratul stang a pasagerei din Audi, D.A.M. Persoanele ranite au fost transportate la spital in vederea de acordari de ingrijiri medicale de specialitate, cei doi conducatori auto implicati in accident fiind condusi la spitalul orasenesc Targu Frumos, unde in urma analizei toxicologice a alcoolemiei s-a constatat ca niciunul dintre cei doi nu consumase bauturi alcoolice.
La data de 15.07.2005, pasagerul Daciei, A.G., in varsta de 35 de ani a decedat la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi, decesul fiind datorat comei determinate de leziunile meningo-cerebrale produse in cadrul unui traumatism cranio cerebral, complicat in evolutie cu bronho-pneumonie.
Din raportul de constatare medico-legala (autopsie) (f. 23-25 d.u.p.) rezulta ca moartea acestuia a fost violenta si leziunile traumatice constatate la cadavru pledeaza pentru producerea lor in cadrul unui accident rutier, prin lovire de corpuri dure din interiorul autovehicolului, decesul survenind in 15.07.2005.
La data de 27.07.2005, A.I.M., sotia decedatului, a depus o plangere scrisa impotriva inculpate D.A.M., sub aspectului comiterii infractiunii de ucidere din culpa.
In cursul cercetarilor penale, au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: proces verbal de cercetare la fata locului (f.8-12), raport de constatare medico-legala (f.23-25), declaratie si constituire de parte civila A.I. (f.33-34, 36), inscrisuri (f.22, 37-39, 41, 73-75, 82-83, 140-141), declaratie inculpata D.A.M. (f.210-214), expertize dinamica accident auto (f.56-66, 123-137, 142-161, 194-202), declaratii martori.
In faza de cercetare judecatoreasca, au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: declaratie parte vatamata (f. 74), inscrisuri (f. 154-163), declaratie inculpat  (f. 164), declaratii martori din lucrari - M.V.(f. 165), P.S. (f. 166), T.C. (f.167), D.E. (f.168), A.S. (f. 190), C.G. (f. 224), P.C. (f.225) - martori latura civila - P.S (f.191), M.V. (f. 165).
A fost introdusa in cauza, in calitate de asigurator, Societatea Comerciala X. SA, conform politei de asigurare a inculpatei.
S-au constituit parti civile A.I.M., A.A. (f.91) si Spitalul X (f.107). 
Prin sentinta penala nr. 202/28.06.2010 a Judecatoriei Pascani, s-a condamnat inculpata  D.A.M.  la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare pentru savirsirea infractiunii prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal; in baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatei drepturile prevazute de art. 64 alin.1 lit a) teza a II-a si lit. b) Cod penal; in baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei si s-a stabilit un termen de incercare de 4 ani, calculat conform art. 82 Cod penal; in baza art. 71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii; in baza art. 359 al.1 Cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatei asupra prevederilor art 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii; s-a constatat ca S.A.J.I. nu s-a constituit parte civila; in baza art. 346 si 14 Cod procedura penala raportat la art. 998-999 Cod civil si art. 41 si urmatoarele din Legea 136/1995, s-a admis actiunea civila formulata de A.I.M,  A.A., prin reprezentant legal, si Spitalul X; s-a obligat inculpata sa plateasca partii civile A.A. suma de 500 de lei lunar pina la implinirea de catre aceasta din urma a virstei de 18 ani, si, in caz de continuare a studiilor, pina la terminarea acestora, dar nu mai tarziu de atingerea virstei de 25 de ani; s-a obligat inculpata sa plateasca partii civile Spitalul X. suma de 3017,04 lei, reprezentind costul asistentei medicale acordate lui A.G; s-a obligat asiguratorul Societatea X sa plateasca partii civile A.I.M. suma de 10.000 de lei cu titlu de daune materiale si suma de 100.000 de lei cu titlu de daune morale; s-a obligat asiguratorul Societatea X. sa plateasca partii civile A.A. suma de 150.000 de lei daune morale; s-a obliga asiguratorul Societatea X. sa plateasca partilor civile A.I.M. si A.A. suma de 6.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata si, in baza art. 191 alin 1 Cod procedura penala, s-a obligat inculpata sa plateasca in favoarea statului cheltuieli judiciare in cuantum de 600 de lei.
Impotriva acestei sentinte penale au declarat apel partile civile A.I.M. si A.A., inculpata D.A.M si asiguratorul Societatea X.
Prin decizia penala nr. 74/15.02.2011, Tribunalul Iasi a admis apelurile formulate de partile civile A.I.M., A.A., prin reprezentant legal A.I.M., si inculpata D.A.M., impotriva sentintei penale nr. 202/28.06.2010 a Judecatoriei Pascani,  si, in consecinta, a  desfiintat integral sentinta instantei de fond si  incheierea de sedinta din 23.03.2009, pronuntata in acelasi dosar si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante. De asemenea, Tribunalul Iasi a respins ca tardiv apelul formulat de asiguratorul Societatea X,  impotriva aceleiasi sentinte.
 In rejudecare, prin incheierea din 14.06.2011, a fost admisa plangerea petentei AI.M. impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala nr. x a Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani, mentinuta prin rezolutia nr. x al prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani, pe care le-a desfiintat cu privire la solutia de scoatere de sub urmarire penala pentru fapta prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal a invinuitei D.A.M. si a fost pusa in miscare actiunea penala fata de inculpata D.A.M. pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Dupa admiterea plingerii, in temeiul art. 2781 alin. 8 lit.c Cod procedura penala, judecatorul s-a abtinut, cerere de abtinere fiind admisa, iar cauza a trecut pentru judecarea in fond la un alt complet.
S-au constituit parti civile A.I.M. si A.A., care au aratat ca iti mentin aceeasi pretentii, actualizate cu rata inflatiei (f.59) si Spitalul X. (f.72). 
In cursul cercetarii judecatoresti, au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: declaratii martori din lucrari - M.V. (f. 107), T.C. (f. 108), A.S. (f.109), P.C. (f. 110) si martor latura civila - M.V. (f. 107).
La termenul din 15.11.2011, instanta a constatat imposibilitatea audierii nemijlocite a martorilor din lucrari C.B.F., avand in vedere ca este plecat din localitate, si C.G., care a decedat la data de 07.07.2010, potrivit extrasului din registul de deces pentru uz oficial, eliberat de Primaria com. X.(f. 89).
La temenul din data de 11.10.2011, partile civile A.I.M. si A.A., prin aparator, au aratat ca inteleg sa se foloseaca, in latura civila, de martorii deja audiati in cauza, iar reprezentantul Ministerului Public si inculpata, prin aparator, nu s-au opus si asiguratorul a fost legal citat, chiar daca nu s-a prezentat in instanta, pentru a-si preciza pozitia procesuala privitor la acest aspect.
La temenul din data de 15.11.2011, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptei, respectiv din infractiunea pevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal in infractiunea prevazuta de art. 178 alin. 1 si 2 Cod penal, instanta urmand sa se pronunte odata cu fondul cauzei.
La acelasi termen de judecata, instanta a respins cererea inculpatei, prin aparator, privitor la suplimentarea probatoriului cu un supliment  de expertiza criminalistica si o reconstituire la fata locului, cu motivarea de la acel termen.
Analizand actele si lucrarile dosarului, pe baza probatoriului administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 08.07.2005, in jurul orei 17.00, inculpata D.A.M. conducea autoturismul marca Audi , pe banda a doua de langa axul drumului european, pe sensul de mers Iasi-Targu Frumos. In dreptul Fermei numarul 6 Sarca, in afara localitatii, inculpata a observat tarziu, in fata autoturismul pe care il conducea, autoturismul marca Dacia, condus de A.S., care era angajat in efectuarea manevrei de schimbare a directiei de mers la stanga spre drumului comunal 90, care face legatura cu satul Zmeu. Observand tarziu autoturismul Dacia, inculpata nu a mai reusit sa franeze si nici nu a reusit sa efectueze vreo manevra de depasire prin partea dreapta, astfel incat s-a produs coliziunea: partea frontala a autoturismului Audi in partea laterala dreapta spate a masinii Dacia. Autoturimul Dacia a fost tarat 11 metri, dupa care ambele autoturisme au parasit partea carosabila, iesind in decor.
In urma coliziuni, a rezultat avarierea celor doua autoturisme, inculpata  a suferit leziuni usoare la bratul stang, pentru care nu a necesitat internare medicala, iar conducatorul autoturismului Dacia, A.S., nu a suferit leziuni.  In autoturismul Dacia se afla pe locul din dreapta fata se afla fratele lui A.S., A.G., care a suferit leziuni grave, fiind transportat de urgenta  la spital in vederea de acordari de ingrijiri medicale de specialitate. Cei doi conducatori auto implicati in accident au fost condusi la spital, unde, in urma analizei toxicologice a alcoolemiei, s-a constatat ca niciunul dintre cei doi nu consumase bauturi alcoolice.
La data de 15.07.2005, pasagerul Daciei, A.G., in varsta de 35 de ani, a decedat, decesul fiind datorat comei determinate de leziunile meningo-cerebrale produse in cadrul unui traumatism cranio cerebral, complicat in evolutie cu bronho-pneumonie. Din raportul de constatare medico-legala (autopsie) (f. 23-25 d.u.p.) rezulta ca moartea acestuia a fost violenta si leziunile traumatice constatate la cadavru pledeaza pentru producerea lor in cadrul unui accident rutier, prin lovire de corpuri dure din interiorul autovehiculului, decesul survenind la data de 15.07.2005.
In faza de cercetare penala, au fost efectuate trei expertize auto. Astfel, in cauza a fost efectuata expertiza tehnica auto de catre expert autorizat V.C., la data de 01.10.2005, care raportat la sustinerile inculpatei D.A.M. si a conducatorului autoturismului Dacia, A.S., cat si la declaratiile martorilor C.B.F. si T.C., a concluzionat ca dinamica producerii accidentului de circulatie a fost cea declarata de martori si de fratele victimei. Starea de pericol a fost creata de invinuita, care nu a observat in timp util prezenta autoturismului Dacia pe banda a II-a si nu a efectuat manevra necesara evitarii impactului - viraj dreapta. Singura masura de evitare a accidentului rutier luata de invinuita a fost franarea cu intarziere a autoturismului. Consecintele accidentului de circulatie nu ar fi fost grave daca victima ar fi purtat centura de siguranta, iar invinuita putea evita accidentul prin efectuarea manevrei de viraj dreapta. Se mai retine in raportul de expertiza ca manevra de virare spre stanga a autoturismului Dacia a fost corecta, deoarece autoturismul se afla pe banda a II-a a DE 583, km 39+400 de metri, portiunea de drum in care axul ce separa cele doua sensuri de mers este marcat longitudinal discontinuu si permite virajul spre drumul comunal; conducatorul auto a semnalizat in prealabil intentia de schimbare a directiei de mers si a redus viteza de deplasare, autoturismul fiind aproape oprit. Aceste concluzii ale raportului de expertiza nu sunt confirmate de catre invinuita care, prin aparator, a formulat o nota de obiectiuni la raportul de expertiza tehnica auto si a solicitat efectuarea in cauza a unei expertize tehnice criminalistice.
La data de 31.01.2006 a fost efectuata expertiza criminalistica nr. 17 de catre expert INEC - Laboratorul Interjudetean Iasi, O.S., expertiza care retine urmatoarele aspecte: potrivit declaratiei inculpatei D.A.M. si a martorului P.S., ocupantul locului din dreapta din autoturismul condus de invinuita, aceasta a observat autoturismul marca Dacia deplasandu-se pe banda I in aceeasi directie de mers. Conducatorul autoturismului Dacia a schimbat brusc directia de mers spre stanga, patrunzand pe banda a II-a in culoarul de mers al autoturismului condus de invinuita, cu intentia de a patrunde pe un drum secundar. In aceasta situatie, inculpata nu a dispus de spatiul si timpul necesar pentru a putea efectua vreo manevra de evitare a accidentului, lovind in spate autoturismul Dacia. Martorii C.B. si T.C., cat si conducatorul autoturismului Dacia, sustin ca autoturismul Dacia era oprit pe banda a II-a a sensului de mers Iasi - Tg. Frumos, cu semnalizarea stanga in functiune, urmand sa efectueze virajul la stanga dupa ce a acordat prioritatea autovehiculelor care se apropriau din sens opus. Avand in vedere declaratiile contradictorii ale persoanelor audiate, expertul concluzioneaza ca in conditiile concrete existente la fata locului nu ar fi trebuit sa existe o stare de pericol iminent, deoarece existenta unui autovehicul pe banda de la axul drumului care vireaza la stanga poate reprezenta, cel mult, un pericol potential pentru conducatorii de vehicule care se apropie din spate, manevra corect efectuata ar fi fost trecerea pe banda I si continuarea deplasarii. Daca se are in vedere ca inculpata nu a observat din timp oprit autoturismul Dacia, se apreciaza in expertiza ca a existat o stare de pericol iminent care s-a declansat odata cu observarea autoturismului oprit la axul drumului. Pentru conducatorul autoturismului Dacia starea de pericol iminent s-a declansat in momentul producerii impactului intrucat, raportat la declaratia initiala data de acesta, nu a observat aproprierea autoturismului. Ulterior a revenit asupra declaratiei, sustinand ca a observat in oglinda retrovizoare apropierea autoturismului condus de invinuita, insa in ambele ipoteze nu putea intreprinde nici o manevra de evitare. La punctul 5 din raportul de expertiza se arata ca inculpata D.A.M. putea evita producerea accidentului daca s-ar fi deplasat cu cel mult 39 km/h, insa, pe sectorul de drum respectiv nu existau restrictii sau alte motive de reducere a vitezei la valoarea sus-mentionata. In aceste conditii, viteza de deplasare a autoturismului Audi nu a avut legatura de cauzalitate cu producerea accidentului. S-a retinut ca inculpata ori nu a observat deloc autoturismul Dacia decat foarte tarziu, ori a observat autoturismul in timp, insa a apreciat eronat ca acesta se va pune in miscare si ii va elibera culoarul de mers. In ambele cazuri inculpata putea preveni producerea accidentului, trecand pe banda I pentru a efectua depasirea in timp regulamentar. Se retine ca A.S. nu a avut nici o posibilitate de a preintampina coliziunea celor doua masini. (filele 56-123 d.u.p.).
In continuare, avand in vedere probele contradictorii si neputandu-se stabili cu certitudine daca conducatorul autoturismului Dacia a oprit brusc autoturismul, conform sustinerilor inculpatei si a martorilor propusi de catre aceasta, s-a solicitat de catre organul de cercetare penala efectuarea unui nou raport de expertiza criminalistica de catre INEC Bucuresti, care a intocmit acest raport cu nr. 88 la data de 30.03.2007. In acest raport de expertiza criminalistica la pct. 3 se retine ca: probatoriul administrat pana la data efectuarii raportului de expertiza nu permite stabilirea cu certitudine a imprejurarilor in care s-a produs evenimentul rutier, existand doua variante ale modului de actiune a conducatorului autoturismului Dacia, A.S., in momentele anterioare producerii accidentului. Se concluzioneaza, raportat la cele doua variante de producere a accidentului de circulatie sustinute de inculpata D.A.M. si de catre conducatorul autoturismului Dacia, A.S., ca nu se poate stabili cu certitudine spatiul pe care s-a deplasat in regim de franare autoturismul Dacia inainte de impact, cat si modul in care a actionat conducatoarea autoturismului Audi premergator producerii coliziunii, neputandu-se determina vitezele initiale ale celor doua autovehicule. In varianta de producere a accidentului sustinuta de catre conducatorul autoturismului Dacia si de martorii C.B.F. si T.G., starea de pericol iminent pentru invinuita s-a declansat in momentul in care conducatorul autoturismului Dacia a franat pentru a se putea inscrie in viraj si a da prioritate de trecere eventualelor autovehicule care circulau pe sens opus. In varianta sustinuta de inculpata si martorii propusi de aceasta, starea de pericol s-a declansat la momentul schimbarii traiectoriei autoturismului Dacia pe o directie de intersectare - caz fortuit. Urmele retinute la fata locului, pe carosabil, au fost imprimate de rotile autoturismului Dacia in procesul de impingere - proiectare, cu rotire, la care a fost supus dupa initierea coliziunii. Potrivit simularii coliziunii, la momentul impactului autoturismul Dacia se afla pe sensul Iasi-Tg. Frumos, orientat oblic stanga sub un unghi de circa 700 fata e axa longitudinala a drumului, iar autoturismul Audi se afla pe acelasi sens, orientat usor oblic stanga cu un unghi de circa 40, de la roata din stanga fata a axului carosabilului fiind o distanta laterala de circa 1,4 m, iar de la cea din stanga spate la acelasi reper, circa 1,5 m. La punctul 7 din raportul de expertiza criminalistica intocmit de trei experti ingineri juridici, se arata ca nu se poate stabili pe calea expertizei criminalistice care au fost imprejurarile reale in care s-a produs evenimentul rutier (filele 144-150).
Avand in vedere concluziile contradictorii ale expertizelor intocmite, instanta urmeaza a le completa cu celelalte probe administrate in cauza si va retine declaratiile martorilor oculari a caror obiectivitate nu poate fi pusa la indoiala. In acest sens, instanta constata ca martorii oculari T.C. si C.B.F. arata ca ambele masini se aflau pe aceeasi banda si sens de mers, autoturismul Audi in spatele autoturismului Dacia. Din depozitiile acestora rezulta ca soferul Daciei a semnalizat din timp intentia de a vira la stanga, iar in momentul in care s-a oprit pentru a da prioritate masinilor care veneau din sens opus a fost lovit violent de Audi. Martorul C.B.F., care se deplasa pe bicicleta, a aratat ca a fost depasit de autoturismul Dacia de culoare alba, care circula pe banda de langa axul drumului, iar la circa 50-60 de metri de martor a oprit si a semnaliza stanga, iar apoi, la 2-3 minute, a fost depasit de un autoturism Audi de culoare rosie, care l-a si claxonat. A vazut ca Dacia dadea prioritate unui autoturism care venea din sens contrar si a stat aproximativ un minut.
Depozitiile acestor martori se coroboreaza cu declaratiile conducatorul autoturismului Dacia, A.S., care a relevat ca, inainte de producerea accidentului, a oprit masina pe dreapta cam cu un kilometru inaintea locului accidentului, pentru a cumpara peste. In momentul in care s-au pus in miscare, a mers aproximativ 50 de metri pe banda intai, dupa care a trecut pe banda a doua intrucat stia ca in cateva sute de metri trebuia sa faca stanga. A semnalizat corespunzator cu 100 de metri inainte de intersectie si a oprit pentru a da prioritate vehiculelor care veneau din contra sens, moment in care a fost lovit din spate de Audi care l-a tarat aproape 20 de metri.
Declaratiile acestor trei martori se coroboreaza si cu constatarile tehnice din cadrul expertizelor auto efectuate la urmarirea penala, iar din plansele fotografice de la dosarul de urmarire penala reiese ca autoturismului Dacia a fost lovit direct din spate, iar autoturismul condus de invinuita frontal fata.
In consecinta, instanta va inlatura declaratiile inculpatei D.A.M. si a martorului P.S., prietenul inculpatei si care se afla in masina cu aceasta. Inculpata recunoaste ca, dupa iesirea din curba,  a vazut autoturismul Dacia la o distanta de aproximativ 200 de metri in fata sa, insa pe banda din dreapta a drumului, pentru ca, ulterior, sa arate ca a observat, deodata, autoturismul Dacia chiar in fata sa, si, cu toate ca a incercat sa o evite virind spre dreapta, nu a reusit sa mai evite coliziunea. Inculpata a apreciat viteza sa de deplasare in jur de 60 km/h.
Din declaratiile martorului P.S., rezulta ca cele doua autoturisme se aflau pe acelasi sens de mers, Dacia pe prima, iar Audi pe banda a doua. Atunci cand masina Audi era "cu botul aproape de spatele Daciei, la aproximativ 5 metri, Dacia a intrat pe sensul nostru de mers pentru a intra pe un drum lateral la stinga."
Daca accidentul s-ar fi produs la modul descris de inculpata si martorul P.S., respectiv ca autoturismului Dacia a intrat brusc de pe prima banda pe a doua in pozitie de viraj la stanga (taind fata masinii invinuitei), avariile Daciei trebuiau sa apara pe partea laterala stanga. Or, din fotografii se observa clar ca impactul a fost in plin spate, lateralele Daciei nefiind lovite, ci pliate in urma impactului.
Aceeasi varianta este sustinuta de lipsa urmelor de franare ale autoturismului Dacia inainte de impact, conform procesului verbal de cercetare la fata locului, care ar fi trebuit sa existe in varianta inculpatei (la filele 212 si 213 d.u.p. aceasta afirma ca a vazut stopurile de franare ale autoturismului Dacia, conducatorul acestui autoturism a franat). Cu toate acestea, singurele urme descoperite sunt doua urme de taraire ale autoturismului Dacia care incep de pe sensul de mers Iasi - Tg. Frumos si se continua pe contrasens, aproximativ perpendiculare pe axul drumului.
Fata de situatia de fapt prezentata mai sus, instanta urmeaza a retine ca vina nu putea apartine, conform OUG 195/2002, decat inculpatei, care avea obligatia legala de a pastra o distanta rezonabila fata de vehiculul din fata sa, pentru a avea timp util si spatiu suficient pentru a evita eventualele manevre ale participantului la trafic din fata sa.
Din probele administrate in cauza, astfel cum au fost mentionate, instanta apreciaza ca s-a probat vinovatia inculpatei in ceea ce priveste comiterea infractiunii pentru care este judecata in prezenta cauza, impunandu-se retinerea, in sarcina acesteia, a unei culpe de 90% in producerea evenimentului rutier, conform OUG 195/2002, inculpata avand obligatia legala de a pastra o distanta rezonabila fata de vehiculul din fata sa, pentru a avea timp util si spatiu suficient pentru a evita eventualele manevre ale participantului la trafic din fata sa.
In sarcina victimei A.G.  se poate retine o culpa concurenta in producerea accidentului, culpa apreciata de instanta ca fiind concuratoare in proportie de 10 la % in producerea accidentului rutier provocat de inculpata D.A.M., derivand din nesocotirea dispozitiilor din O.U.G. 195/2002, considerand ca faptul de a nu purta centura de siguranta, obligatie ce ii revenea, a avut un rol important in producerea consecintelor grave.
In drept, fapta inculpatei care la data de 08.07.2005 a condus autoturismul marca Audi, si, nefiind atenta la drum si nerespectind distanta minima legala intre autoturismele aflate in mers, a intrat in coliziune cu autoturismul Dacia, accident soldat cu moartea pasagerului din Dacie, intruneste elementele infractiunii de ucidere din culpa prevazuta art. 178 alin.1 si 2 Cod penal, prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal.
In temeiul art. 334 Cod proc. pen., instanta va schimba incadrarea juridica a faptei, stabilind ca aceasta se incadreaza in dispozitiile art. 178 alin.1 si 2 Cod penal, in conditiile in care a avut loc uciderea din culpa a unei persoane, ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale pentru efectuarea unei anume activitati.
Pentru retinerea formei agravate a infractiunii de ucidere din culpa se are in vedere incalcarea de catre inculpata a prevederilor art. 48 si 51 din OUG 195/2002, care prevad expres obligatia de pastrare a unei distante suficiente, adaptata la conditiile de trafic, pentru evitarea unei coliziuni.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a concretizat in actiunea inculpatei, in calitate de conducator auto, de ucidere a numitului A.G.
Urmarea imediata a constat in moartea victimei.
Legatura de cauzalitate exista, dupa cum s-a aratat anterior din continutul raportului de necropsie.
Sub aspectul laturii subiective inculpata a savarsit fapta cu forma de vinovatie a culpei fara prevedere, asa cum este aceasta definita de art.19 pct.2 lit.b Cod penal, inculpata trebuind si putand sa prevada rezultatul conduitei sale, chiar daca nu a facut-o. Ceea ce caracterizeaza culpa simpla este neprevederea de catre inculpat a rezultatului socialmente periculos al faptei sale, in conditiile in care el avea datoria de a proceda cu toata atentia si diligenta pentru a prevedea acest rezultat si totodata avea posibilitatea sa-l prevada in conditiile concrete in care a realizat actiunea sa .In determinarea existentei acestei modalitati ale culpei, instanta a avut in vedere cele doua criterii instituite de literatura de specialitate, respectiv criteriul obiectiv ce a constat in verificarea imprejurarilor de fapt in care a avut loc accidentul , pentru a se stabili daca orice persoana din categoria din care face parte si inculpatul, ca nivel de pregatire si experienta de viata, trebuia sa prevada rezultatul actiunii sale si criteriul subiectiv ce a constat in verificarea existentei posibilitatii reale, subiective a inculpatului, in momentul si in conditiile savarsirii faptei, de a prevedea rezultatul. In acest scop s-a tinut seama de toate particularitatile intelectuale, de experienta de viata  si de pregatirea inculpatului, raportate la momentul si imprejurarile concrete ale savarsirii faptei.
Avand in vedere ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de catre inculpata, instanta o va condamna pe inculpata D.A.M.  sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa fapta prevazuta de art. 178 alin.1 si 2 Cod penal.
La individualizarea judiciara a pedepsei vor fi avute in vedere criteriile enumerate de art.72 din Codul Penal, si anume: limitele de pedeapsa intre 2 si 7 ani stabilite de Codul penal, circumstantele reale (inculpata circula fara pastrarea distantei legale fata de autoturismul din fata sa), gradul de pericol social concret al faptei (pericol social ridicat fapta conducand la moartea unei persoane), urmarea produsa (moartea unei persoane) si circumstantele personale (lipsa antecedentelor penale). Instanta urmeaza sa faca aplicarea art.74 alin.1 lit.a si c Cod penal avand in vedere  lipsa antecedentelor penale si  conduita buna a acesteia in societate, fiind la prima incalcare a legii. In plus, instanta remarca ca, sub acest aspect, inculpatei nu i se poate face o situatie mai grea in propria cale de atac. Astfel, si la rejudecare se aplica principiul non reformatio in pejus, in sensul ca, daca s-a desfiintat hotararea in apelul uneia din parti sau in apelul procu¬rorului, declarat in favoarea unei parti, nu se poate agrava situatia acestei parti. Daca hotararea a fost desfiintata in apelul procurorului, declarat in defavoarea inculpatului, sau in apelul partii vatamate, instanta care rejudeca poate pro¬nunta si o pedeapsa mai grea. Or, instanta constata ca apel au formulat doar inculpata, partile civile A.I.M. si A.A. si asiguratorul. Apelul asiguratorului a fost respins ca tardiv, iar apelul partilor civile a privit doar latura civila, deci nu i se poate crea inculpatei o situatie mai grea inculpatei, in propria cale de atac, in latura penala.
Punand in balanta ansamblul acestor considerente, instanta apreciaza ca o pedeapsa cu inchisoarea orientata spre minimul prevazut de lege este apta sa atinga scopul preventiv si educativ al sanctiunii, urmand a aplica inculpatei pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In privinta pedepsei accesorie, instanta retine ca prin hotararea pronuntata in cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca interzicerea generala si nediferentiata a dreptului de vot al detinutilor, indiferent de durata pedepsei principale si independent de natura si gravitatea infractiunii pe care a comis-o si de situatia lor personala, este incompatibila cu art.3 din protocolul 1 la conventie si prin urmare, nu va interzice inculpatului decat dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, prev. de art.64 lit.a teza a II a si b C.pen., retinand ca fata de natura infractiunii nu se impune si interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I C.pen.
In acelasi sens, interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.c C.pen., respectiv dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru savarsirea infractiunii, trebuie analizat in contextul faptei savarsite de inculpata.
Constata ca singura ipoteza din cele enuntate de textul legal citat care ar fi compatibila cu infractiunea savarsita de inculpata (ne referim la conducerea autovehiculului ca si cauza in ansamblu a mortii victimei) este notiunea de "activitate" insa instanta apreciaza ca legiuitorul a avut in vedere ipoteza in care "activitatea" este o circumstanta reala, o stare de fapt inlesnitoare, care creeaza inculpatului posibilitatea savarsirii infractiunii.
Or, in speta, conducerea unui autovehicul ca amator, nu poate fi apreciata ca fiind o activitate folosita de inculpat pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
Aceasta interpretare rezulta si din sintagma folosita de legiuitor "_.de care s-a folosit inculpatul pentru savarsirea infractiunii__ ", sintagma care in opinia instantei exprima existenta unei intentii directe sau indirecte, cu excluderea culpei, inculpatul folosindu-se de aceste circumstantele reale enuntate de legiuitor in mod voit, cu scopul inlesnirii savarsirii infractiunii.
Pentru aceste considerente instanta nu va aplica si pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 lit.c Cod penal, insa va avea in vedere si dispozitiile art.114 alin.1 din OUG 195/2002 potrivit carora permisul de conducere urmeaza a fi anulat cand titularul acestuia a fost condamnat pentru o infractiune care a avut ca rezultat uciderea sau vatamarea corporala a unei persoane ca urmare a nrespectarii regulilor de circulatie.
   Prin urmare, in temeiul art.71 C.pen., va interzice inculpatei doar drepturile prevazute la art.64 lit.a teza a II a si b C.pen.
Avand in vedere faptul ca pedeapsa ce urmeaza a fi aplicata inculpatei este de 2 ani inchisoare, ca inculpata nu a mai suferit anterior nici o condamnare dar si celelalte circumstante retinute si cu ocazia stabilirii cuantumului pedepsei, instanta apreciaza ca reeducare inculpatei poate fi asigurata si prin executarea pedepsei in stare de libertate. Pentru aceste motive, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 81 alin. 1 Cod penal, instanta va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 4 ani, potrivit art. 82 alin.1 Cod penal.
In temeiul art. 359 Cod procedura penala, va atrage atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal privitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei infractiuni.
In temeiul art. 71 alin.5 Cod penal, instanta va dispune suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In privinta laturii civile a cauzei, instanta retine ca, in cauza, s-au constituit parti civile sotia, A.I.M. si, respectiv, fiica victimei, A.A.N. Initial, in cursul urmaririi penale, acestea au solicitat suma de 5000 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de spitalizare si de inmormantare, o obligatie de intretinere lunara in favoarea minorei A.N. si 20000 euro, reprezentand daune morale (fila 20 d.u.p.).
Ulterior, in cursul judecatii, partile civile A.I.M. si A.A.N. au aratat ca isi mentin aceleasi pretentii, actualizate cu rata inflatiei (f.59). Astfel, prin precizarile depuse in sedinta publica din 02.09.2009, (f. 91), acestea si-au majorat pretentiile, in sensul ca au solicitat, pentru partea civila A.I.M., suma de 50000 lei, cu titlu de daune materiale si 200000, cu titlu de daune morale, iar pentru partea civila A.A.N., suma de 200000, cu titlu de daune morale si 500 lei, cu titlu de indemnizatie lunara periodica, pana la implinirea varstei de majorat. Partile civile au solicitat actualizarea sumelor la rata inflatiei si obligarea asiguratorului de raspundere civila, conform politei RCA, Societatea Comerciala de Asigurare-Reasigurare Astra SA, la plata daunelor solicitate, instanta dispunand citarea asiguratorului in prezenta cauza.
De asemenea, exista la dosarul cauzei constituirea de parte civila a  Spitalului X. cu suma de 3017,04 lei (fila 72), spre deosebire de S.A.J.I. care nu a solicitat nici un fel de despagubiri.
In privinta daunelor materiale solicitate de partea civila A.I.M., instanta apreciaza ca fiind intemeiate pretentiile solicitate numai in ce priveste suma de 8000 lei, suportata de partea civila cu cheltuielile de spitalizare, de inmormantare si cu praznicele si pomenirile ulterioare.
Instanta nu poate retine sustinerile asiguratorului privitor la faptul ca partile civile nu si-au dovedit pretentiile. La termenul din data de 11.10.2011, intr-adevar partile civile A.I.M. si A.A.N., prin aparator, au aratat ca inteleg sa se foloseasca, in latura civila, de martorii deja audiati in cauza, iar reprezentantul Ministerului Public si inculpata, prin aparator, nu s-au opus si asiguratorul a fost legal citat, chiar daca nu s-a prezentat in instanta, pentru a-si preciza pozitia procesuala privitor la acest aspect. De altfel, instanta va tine seama de declaratia martorului M.V. (fila 107), care a fost audiat nemijlocit de instanta si care a aratat ca-si mentine declaratiile anterioare, iar reprezentantul asiguratorului, care a fost prezent la audierea acestui martor, avea posibilitatea sa-i adreseze intrebari privitor la latura civila, daca dorea mai multe lamuriri privitor la acest aspect.
Astfel, din declaratia martorului M.V. rezulta ca, pentru saptamana in care stat in spital victima inainte de a deceda, s-au cheltuit aproximativ 3000 de lei, suma ce reprezinta contravaloarea drumurilor la Iasi, medicamente, scoaterea de la morga si ca, de asemenea, a suportat cheltuielile de inmormantare, a organizat toate praznice cerute de riturile religioase, pentru toate cheltuind aproximativ 5000 lei. Este adevarat ca martorii nu au participat la achizitionarea produselor necesare pentru fiecare pomenire, iar sumele aratate de acestia sunt estimative, insa prima instanta a apreciat ca acordarea, catre partea civila, a unei parti din suma totala solicitata reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului material suferit si care este imputabil inculpatei, in temeiul raspunderii civile delictuale, cheltuieli a caror efectuare nu poate fi contestata de nimeni. Nu in ultimul rand, instanta are in vedere si criteriul rezonabilitatii, tinand cont si de cheltuielile inerente ocazionate de asemenea evenimente nefericite, dar si de cuantumul estimativ (in mod obisnuit) a unor asemenea cheltuieli, apreciind ca suma de 8000 lei stabilita cu titlu de daune materiale probate est si echitabila.
Potrivit dispozitiilor art.998 din Codul civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. De asemenea, potrivit art.999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa. Din prevederile legale mentionate, rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale, trebuie sa fie intrunite anumite conditii si anume: existenta unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate si a vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul. Aplicand aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta in cauza, instanta constata indeplinite conditiile necesare pentru angajarea raspunderii civile delictuale in ceea ce priveste partea civila A.I.M.
Instanta apreciaza ca fiind intrunite conditiile raspunderii civile delictuale si, tinand seama de faptul ca victima a avut o culpa in producerea accidentului de 10%, iar inculpata de 90%, suma ce va fi acordata partii civile se va raporta la culpa inculpatei in producerea accidentului. Astfel, din cuantumul total de 8000 lei, suma ce va fi acordata partii civile, in total, va fi de 7200 lei, suma ce urmeaza a fi achitata de asiguratorul de raspundere civila.
Privitor la cererea partii civile A.A.N. de obligare a asiguratorului de raspundere civila la plata unei prestatii periodice lunare, instanta o va respinge, avand in vedere urmatoarele considerente:
Din interpretarea prevederilor art. 998 C.civ., rezulta ca, in situatia in care prin fapta ilicita s-a cauzat moartea unei persoane, revine autorului faptei ilicite obligatia de a repara prejudiciile patrimoniale suferite de persoanele apropiate defunctului. Pentru stabilirea despagubirilor periodice sunt luate in considerare sumele de bani pe care defunctul le afecta pentru intretinerea si pregatirea profesionala. Insa, in situatia in care cei indreptatiti la despagubire au dreptul la pensie de urmas, despagubirile se stabilesc in masura diferentei dintre suma corespunzatoare pe care defunctul o afecta intretinerii si aceasta pensie de urmas. Or, verificand actele dosarului, si anume cartea de munca a victimei (fila 160 dosar nr. 4424/866/2008), instanta, avand in vedere veniturile nete pe care le realiza victima cu 6 luni anteriore decesului, constata ca, in functie de 1 din aceste venituri, cuantumul intretinerii pe care o acorda victima minorei A.A.N. se situeaza sub cuantumul pensiei de urmas stabilita in favoarea acesteia prin decizia nr. X. eliberata de Casa Judeteana de Pensii Iasi (fila 163 dosar nr. 4424/866/2008). In consecinta, instanta constata ca pensia de urmas acopera integral prejudiciul incercat, prin pierderea sustinatorului.
In ceea ce priveste daunele morale solicitate, instanta a retine ca partea civila A.I.M., in calitate de sotie supravietuitoare a victimei accidentului, a solicitat daune morale in cuantum de 200000 lei, iar partea civila A.A.N., in calitate de fiica,  200000 lei.
Instanta apreciaza ca fiind evident prejudiciul moral cauzat partilor civile, avand in vedere ca fapta savarsita de inculpat a avut  urmari ireversibile, constand in moartea unei persoane, eveniment tragic care lezeaza direct sentimentele de dragoste, afectiune dintre soti, precum si dintre parinti si copii. ambelor parti civile le-au fost cauzate suferinte psihice de mare intensitate. Partilor civile le-a fost afectat, in mod esential si ireversibil, climatul socio-familial in care convietuiau, ele ramanand brusc fara sprijinul si afectiunea sotului, respectiv tatalui. Ca urmare a faptei inculpatei, partilor civile le-au fost cauzate importante limitari si privatiuni, acestea fiind lipsite, ireversibil, de compania, sprijinul si afectiunea sotului si respectiv tatalui.
Disparitia sotului, respectiv tatalui, a afectat partile, pe multiple laturi: sub aspect psiho-afectiv; din perspectiva sprijinului material reciproc pe care sotii si-l acordau;  sub aspectul climatului socio-familial, care evident ca s-a modificat radical;  din perspectiva necesitatii de a face fata brusc unor sarcini administrativ-gospodaresti, suplimentare, care evident ca a implicat si implica  pentru aceasta un efort in plus.
In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale, instanta a apreciaza ca, datorita specificului acestora, nu se poate vorbi despre o reparare integrala a prejudiciului cauzat, ci au rolul de a acoperi, intr-o maniera rezonabila, o suferinta psihica suferita de partile civile, sumele acordate cu acest titlu nu trebuie sa reprezinte masuri excesive pentru autorul pagubei, dar nici o imbogatire fara just temei pentru persoanele lezate.
In aceste conditii, instanta considera ca suma de cate 100.000 lei pentru fiecare dintre partile civile reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit si, in consecinta,  in baza disp. art. 14 si art. 346 din Codul de procedura penala, va admite, in parte, cererea partilor civile de acordare a daunelor morale, avand in vedere si gradul de culpa al inculpatei de 90% la producerea accidentului, asa cum s-a aratat anterior, deci va acorda despagubiri de 90.000 lei, pentru fiecare dintre partile civile.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanta nu poate retine argumentul apelantilor referitor la jurisprudenta instantelor romanesti in materie intrucat, pe de o parte, in dreptul roman, jurisprudenta nu constituie izvor de drept, iar, pe de alta parte, invocata jurisprudenta contine date insuficiente, fiind vorba de date selectate si puse la dispozitie de parti (care nu se refera nici macar la cazuri similare ori la prea putine asemenea). Cuantumul sumele acordate cu titlu de daune morale difera de la speta la speta in functie de circumstantele fiecarei cauze, inclusiv de sumele cerute sau nu, cu acest titlu, de partile civile. In plus, in materia cuantificarii daunelor morale, jurisprudenta nu poate reprezenta pentru instante un criteriu hotarator.
Avand in vedere ca  la data producerii accidentului, autoturismul condus de catre inculpata marca Audi  era asigurat la  Societatea X, conform politei de asigurare obligatorie de raspundere civila auto, raspunderea asiguratorului fiind izvorata din efectul legii, urmeaza ca plata acestor daune materiale si morale, acordate de instanta, fie suportate de catre asigurator.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.49 din Legea nr.136/1995, modificata si republicata: "Asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, in baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil. Despagubirile se acorda indiferent de locul in care au fost produse accidentele de autovehicule, atat in timpul mersului, cat si in timpul stationarii".
La data producerii accidentului, respectiv 08.07.2005, erau in vigoare normele ordinului CSA nr.3108/2004 din 10.12.2004 pentru punerea in aplicare a Normelor privind aplicarea legii in domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule", ordin care prevede ca limitele maxime ale despagubirilor ce pot fi acordate de asiguratorii RCA pentru prejudiciile cauzate in unul si acelasi accident de autovehicul, este de 1.000.000 lei ROL pana la 3.000.000.000 lei ROL, indiferent de numarul persoanelor pagubite, (_) pentru pagube materiale directe si indirecte de peste 1.000.000 lei Rol si de 1.000.000.000 lei ROL pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei ROL indiferent de numarul persoanelor accidentate, in caz de vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial.
Fata de aceste dispozitii legale, care prevad si permit acordarea  de despagubiri pentru deces, inclusiv pentru prejudicii cu si fara caracter patrimonial, avand in vedere stabilirea existentei unui prejudiciu material si moral, asa cum a fost acesta stabilit de catre instanta de judecata, precum si fata de toate considerentele expuse anterior in ceea ce priveste daunele solicitate de partile civile, instanta va admite, in parte, actiunile civile si, in baza dispozitiilor art.14 si art. 346 din Codul de procedura penala, va obliga pe asiguratorul de raspundere civila sa plateasca partilor civile urmatoarele sume: pentru partea civila AI.M., suma de 7.200 lei daune materiale si suma de 90.000 lei daune morale, sume care se vor actualiza in raport cu rata inflatiei aplicabila la data platii efective, si, pentru partea civila A.A.N., suma de 90.000 lei daune morale, suma care se va actualiza in raport cu rata inflatiei aplicabila la data platii efective si va respinge, ca fiind neintemeiate, restul pretentiilor formulate de aceste doua parti civile.
Astfel, instanta va dispune actualizarea sumelor acordate in raport cu rata inflatiei aplicabila la data platii efective la data platii efective, avand in vedere ca acestea au fost sustinerile partilor civile,prin aparator, pe parcursul intregului proces penal. Instanta nu poate retine solicitarea partilor civile de actualizare a sumelor la dobanda BNR pana la data platii efective, avand in vedere ca au solicitat acest lucru doar prin concluziile scrise pe fondul cauzei, dupa ce instanta a ramas in pronuntare.
In temeiul art. 346 si 14 Cod procedura penala raportat la art. 998-999 Cod civil, va admite actiunea civila formulata de Spitalul X. si va obliga inculpata la plata sumei de 3017,04 lei catre acesta. Suma reprezinta cheltuielile suportate de spital pentru acordarea ingrijirilor medicale si a interventiilor considerate necesare in incercarea de a salva viata victimei.
In temeiul art. 41 si urmatoarele din Legea nr. 136/1995, va obliga asiguratorul si la plata cheltuielilor de judecata suportate de cele doua parti civile, respectiv suma de 6000 de lei cu titlu de onorariu avocat.
In temeiul art. 191 alin.1 Cod procedura penala, va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare catre stat in cuantum de 1200 de lei. HOTARASTE Condamna inculpata  D.A.M., cu domiciliul in _, la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 1 si 2 Cod penal, prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Pe durata si in conditiile prevazute de art. 71 Cod penal, aplica inculpatei D.A.M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prevazute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a si b Cod penal.
In temeiul dispozitiilor art. 81 Cod penal, dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 (doi) ani inchisoare, stabilita prin prezenta sentinta penala, pe o perioada de 4 (patru) ani care, conform dispozitiilor art. 82 alin. 1 Cod penal, constituie termen de incercare pentru inculpata D.A.M.
Atrage atentia inculpatei D.A.M. cu privire la dispozitiile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In temeiul dispozitiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune si suspendarea executarii pedepsei accesorii, constand in interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a si b Cod penal, pe durata si in conditiile prevazute de textul de lege anterior-mentionat.
Constata ca S.A.J.I. nu s-a constituit parte civila.
In temeiul dispozitiilor art. 14, 346 Cod procedura penala, raportat la art. 998, 999 Cod civil, cu referire la art. 49 si urm. din Legea nr. 136/1995, admite, in parte, actiunile civile formulate de catre partile civile A.I.M. si A.A.N.
Obliga asiguratorul de raspundere civila Societatea X., cu sediul in _, in baza politei de asigurare obligatorie de raspundere civila auto _, sa plateasca partilor civile urmatoarele sume:
- pentru partea civila A.I.M. suma de 7.200 lei daune materiale si suma de 90.000 lei daune morale, sume care se vor actualiza in raport cu rata inflatiei aplicabila la data platii efective, si
- pentru partea civila A.A.N. suma de 90.000 lei daune morale, suma care se va actualiza in raport cu rata inflatiei aplicabila la data platii efective.
Respinge cererea partii civile A.A.N. de obligare a asiguratorului de raspundere civile la plata unei prestatii periodice lunare, ca neintemeiata.
In temeiul dispozitiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata, admite actiunea civila formulata de partea civila Spitalul X. si obliga inculpata sa plateasca acestuia suma de 3.017,04 lei.
In temeiul art. 193 Cod procedura penala, obliga asiguratorul de raspundere civila Societatea X. sa plateasca partilor civile A.I.M. si A.A.N. suma de 6.000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
In temeiul art. 191 alin 1 Cod procedura penala, obliga inculpata sa plateasca in favoarea statului suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru partile civile si asiguratorul de raspundere civila.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 13.12.2011.