Legaturi personale minor

Deliberand asupra cauzei civile de fata constata:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub numarul xx/866/2011, reclamantul AD a solicitat, in contradictoriu cu parata AAM, obligarea acesteia din urma de a-i permite sa aiba legaturi personale cu fiul sau, ACFD, incredintat spre crestere si educare paratei, prin sentinta civila nr. 1804 din 20.07.2010 si obligarea paratei la cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca din relatia cu parata  a rezultat minorul ACFD, ce i-a fost incredintat acesteia spre crestere si educare si ca parata ii interzice sa aiba legaturi personale cu minorul. Din acest motiv solicita sa i se permita sa aiba legaturi personale cu copilul la domiciliul sau, in prima  si in a treia saptamana din fiecare luna, incepand cu ziua de vineri ora 18:00 si pana duminica ora 15:00, doua saptamani in vacanta de vara, o zi in cele trei zile ale sarbatorilor de Craciun si de Paste.
In probatiune, a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, martori, interogatoriul paratei si ancheta sociala.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, art. 14 alin. 1, art. 15 alin. 1, art. 17 si art. 31 din Legea nr. 272/2004.
Cererea a fost legal timbrata cu timbru judiciar de 0,3 lei si taxa judiciara de timbru de 8lei, dupa cum rezulta din chitantele de la filele 3 si4.
Din oficiu, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului.(fila 14).
Parata a formulat intampinare prin care a aratat ca se opune programului propus de catre reclamant, aratand ca acesta impieteaza dezvoltarea normala a minorului. Parata a mentionat ca minorul este speriat de tatal sau, ca nu doreste sa-l vada decat in prezenta mamei sale. A mai precizat ca este de acord ca paratul sa aiba legaturi personale cu minorul insa doar de doua ori pe luna, prima si a treia saptamana, duminica intre orele 15:00 si 18:00, la domiciliul acesteia, nu si in vacantele scolare.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, martori, interogatoriul paratei, ancheta sociala si a dispus ascultarea minorului in prezenta unui psiholog din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor legale incidente, instanta constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1804 din 20.07.2010, pronuntata de Judecatoria Pascani in dosarul cu nr. 338/866/2009 s-a dispus incredintarea minorului ACFD catre parata  spre crestere si educare, cu obligatia reclamantului de a plati acestuia suma de 125 lei lunar, cu titlu de pensie de intretinere.
Din cuprinsul anchetei sociale de la fila 14 rezulta ca reclamantul locuieste in Pascani, str. V nr. , in casa parintilor sai, cu cinci camere, ocupand efectiv doua camere mobilate modern si dotate cu aparatura de uz casnic, ingrijite corespunzator. Se arata ca in prezent reclamantul a achizitionat o suprafata de teren de 400 mp situata pe aceeasi strada, unde lucreaza pentru a-si construi propria casa.

In drept, in ceea ce priveste dreptul reclamantului de a avea legaturi personale cu minorul, art.43 al.3 C.fam contine o dispozitie de principiu, potrivit careia parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul spre crestere si educare, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
Prin urmare, in cazul in care parintele la care se afla copilul impiedica sau interzice celuilalt parinte exercitarea drepturilor sale, se pot lua de catre instanta masuri ca acesta din urma sa-si pastreze legaturile personale cu copilul. Acest drept urmeaza sa fie insa exercitat in asa fel incat sa nu aiba o influenta negativa asupra dezvoltarii copiilor, trebuind sa fie respectate conditiile normale in privinta intretinerii acestor legaturi.
Instanta va avea in vedere si dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului ce fac parte integranta din dreptul intern conform art. 11 alin. 2 si art. 20 din Constitutie.  In cauza Eriksson contra Suediei, Curtea Europeana a statuat cu valoare de principiu, ca, in lumina drepturilor garantate de Conventie, contactele reciproc acceptate ale copilului cu parintele sau constituie un element fundamental al vietii de familie. Acelasi principiu a fost aplicat si in cauza Monory contra Romaniei si in cauza Ignaccolo-Zenide contra Romaniei, subliniindu-se ca, in cazul in care copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-si exprima ei insisi in mod clar propriile preferinte, instanta trebuie sa promoveze interesele superioare ale acestora.
Din probatoriul administrat, respectiv declaratiile martorilor ADO si HRD, instanta constata ca reclamantul nu a avut niciodata un comportament agresiv fata de minor, dezvoltand o legatura stransa cu minorul atat timp cat a locuit impreuna cu acesta.
Fiind ascultat de catre instanta, minorul arata ca nu este speriat de tatal sau, dorind sa relationeze cu acesta.
Din raportul de evaluare psihologica efectuat pentru minorul ACFD rezulta ca acesta este foarte atasat de mama, manifestand sentimente ambivalente fata de tata, dorind sa fie impreuna cu acesta, dar simtind si o teama fata de acesta datorita comportamentului agresiv pe care l-a manifestat asupra mamei in prezenta minorului.
          In stabilirea programului de vizitare, instanta va avea in vedere atitudinea paratei, care a manifestat reticenta in ceea ce priveste exercitarea  dreptului reclamantului de a avea relatii personale cu minorul cu toate ca, in raspunsul la intrebarea 4 de la interogatoriul administrat in cauza, aceasta recunoaste ca reclamantul nu a agresat niciodata pe minorul ACFD. Atitudinea refractara a paratei fata de dorinta tatalui de a-l vizita pe minor a fost sustinuta in fata instantei de catre parata, rezultand si din declaratiile martorilor audiati.
            Fata de aceste aspecte, instanta apreciaza ca in vederea desfasurarii programului de vizitare in conditii corecte, clare si pentru a evita eventualele stari conflictuale ce ar putea aparea intre parinti in cadrul derularii programului, se impune stabilirea acestuia cu mai mare precizie, prin indicarea zilelor, orelor si perioadelor exacte in care se deruleaza tinand cont in toate acestea de varsta si interesul major al copilului.
          In ceea ce priveste solicitarea paratei de stabilire a unui program de vizitare a minorului de catre reclamant exclusiv la locuinta mamei, instanta apreciaza ca stabilirea unei atare modalitati de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu minorul ar duce la o aplicare pur formala a dispozitiilor art.43 alin.3 din Codul familiei, echivaland, practic cu nerecunoasterea acestui drept.
         Parata a sustinut ca lasarea minorului in grija tatalui, chiar pentru o perioada scurta de timp ar produce acestuia o piedica in dezvoltarea normala. Insa, probatoriul administrat in cauza nu a relevat un eventual pericol pentru dezvoltarea fizica ori psihica a minorului - in varsta de 8 ani - prin aproprierea de tata si nici nu s-a probat ca prezenta minorului in locuinta tatalui ar fi nociva pentru acesta, astfel cum a sustinut parata prin intampinare.
        Astfel, din referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul reclamantului a rezultat ca acesta locuieste in  casa proprietatea parintilor, in doua camere bine mobilate si curat intretinute, acesta detinand conditii care sa confere un cadru moral si material suficient pentru desfasurarea in bune conditii a relatiilor dintre tata si fiu in cadrul programului de vizite ce urmeaza a fi stabilit.
        Fata de cele aratate in precedent si avand in vedere ca minorul se afla la o varsta frageda, care permite consolidarea relatiilor cu tatal sau si ca eventualele dificultati de acomodare a minorului trebuie analizate in raport cu importanta protejarii dreptului copilului de a fi apropriat de ambii parinti si al tatalui de a veghea la cresterea si educarea acestuia, instanta apreciaza ca se impune ca exercitarea de catre tata a dreptului de a avea relatii personale cu minorul sa se realizeze gradual, de o maniera care sa permita minorului sa reia legatura afectiva cu tatal sau fara a fi afectata negativ dezvoltarea minorului.
     Astfel, instanta apreciaza ca, in considerarea varstei fragede a minorului si a dependentei sale de mama, si pe fondul unor relatii tensionate intre reclamant, pe de o parte, si parata, pe de alta parte, se impune ca in primele doua luni de la ramanerea definitiva a prezentei sentinte exercitarea dreptului tatalui de a avea relatii personale cu minorul sa se realizeze dupa urmatorul program: in zilele de sambata si duminica, intre orele 16:00- 19:00.
       Insa, instanta apreciaza ca, dupa epuizarea celor doua luni de la data ramanerii definitive a sentintei, perioada pe parcursul careia minorul se poate obisnui cu prezenta tatalui, pentru a i se da in mod efectiv reclamantului posibilitatea de a intretine legaturi personale cu minorul, se impune ca exercitarea in concret a acestui drept sa fie dupa programul propus de acesta. 
       Relatiile conflictuale dintre parintii minorului sunt de natura sa ingradeasca comunicarea care, in mod firesc, trebuie sa existe intre copil si tata, si care trebuie sa decurga in mod firesc, fara nici o restrangere.
      Or, prezenta mamei si eventualul sau amestec mai ales in conditiile in care relatiile sale cu tatal sunt incordate ar ingreuna mult mentinerea unei legaturi normale cu tatal.
      Dimpotriva, prin acordarea catre reclamant a dreptului de a petrece timpul incuviintat cu minorul la domiciliul sau se va obtine efectul contrar de a evita ca minorul sa fie de fata la eventuale discutii in contradictoriu dintre parinti.
       Fata de aceste aspecte, instanta apreciaza ca stabilirea unui program de vizitare a minorului la domiciliul reclamantului, chiar si peste noapte si chiar si in perioada corespunzatoare vacantelor de primavara, vara si de iarna, sunt de natura sa asigure realizarea unei relatii afective si a unei stabilitati emotionale intre tata si fiu, crearea unei astfel de legaturi de afectivitate fiind doar in interesul minorului, contribuind la echilibrul sau. Instanta apreciaza ca o astfel de legatura se poate crea prin exercitarea dreptului de a avea relatii personale cu minorul dupa cum urmeaza: incepand cu a treia luna de la ramanerea definitiva a prezentei: in prima si a treia saptamana din luna de vineri de la ora 18: 00 pana duminica ora 15: 00, doua saptamani in vacanta de vara, o zi in cele trei zile ale sarbatorilor de Craciun si de Paste. In aceste intervale de timp, minorul urmeaza a ramane la domiciliul reclamantului, care nu reprezinta un pericol pentru dezvoltarea sa fizica si psihica, ci dimpotriva, permite desfasurarea fireasca a relatiei parentale in mediul de viata al tatalui.
        La adoptarea acestei solutii, instanta a avut in vedere atat varsta minorului cat si interesul superior al acestuia, dar si dispozitiile inserate in art.97 alin.l Cod familiei, potrivit carora ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii minori.
        Instanta subliniaza, totodata ca, in punerea in aplicarea a acestui program, reclamantul este cel caruia ii revine obligatia de a prelua si de a readuce copilul la domiciliul mamei, respectand datele si orele indicate.
In acelasi sens, instanta precizeaza ca este in interesul copilului ca relatiile personale cu ambii parinti sa se dezvolte in mod natural, fara a fi obstructionate de celalalt parinte si ca programul de vizita ce urmeaza a fi stabilit de instanta nu inlatura dreptul acestora de a conveni asupra unor modalitati superioare de stabilire a legaturilor personale intre tata si copil.
Aceasta situatie se impune mai ales tinand cont de varsta copilului, care isi stabileste relatiile de atasament cu membrii familiei, intelegand mediul in care se traieste si se dezvolta, iar existenta unui model parental este indispensabila pentru dezvoltarea sa psiho-fizica ulterioara.
Astfel, interventia unei autoritati a statului in viata de familie trebuie sa fie ultima varianta posibila, aplicabila doar in cazul in care parintii nu se inteleg cu privire la modul in care fiecare dintre ei urmeaza sa fie parte, in mod activ, in viata copilului, respectiv daca parintele caruia i-a fost incredintat minorul refuza sa-l lase pe celalalt parinte sa-si exercite dreptul de a avea legaturi personale cu copilul.
Pentru cele ce preced, instanta urmeaza a incuviinta ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul la domiciliul reclamantului, dupa cum urmeaza: in primele doua luni de la ramanerea definitiva a prezentei sentinte in zilele de sambata si duminica, intre orele 16:00- 19:00; incepand cu a treia luna de la ramanerea definitiva a prezentei: in prima si a treia saptamana din luna de vineri de la ora 18: 00 pana duminica ora 15: 00, doua saptamani in vacanta de vara, o zi in cele trei zile ale sarbatorilor de Craciun si de Paste.
Cat priveste cheltuielile de judecata solicitate, fata de dispozitiile art. 274 Cod procedura civila, tinand cont ca pretentiile reclamantului au fost incuviintate si ca parata a fost in culpa procesuala, nerecunoscand decat in parte solicitarile reclamantului, conform art. 276 Cod procedura civila, instanta va obliga parata la plata sumei de 608,3 de lei catre reclamant, reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv onorariu avocat, taxa de timbru si timbru judiciar si va respinge solicitarea paratei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

HOT

Admite cererea formulata de reclamantul AD, cu domiciliul in mun. Pascani, str. nr. , jud. Iasi, in contradictoriu cu parata AAM, cu domiciliul in mun. Pascani, str., nr. jud. Iasi, avand ca obiect stabilire program legaturi personale.
Incuviinteaza ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul ACFD,, nascut la data de 05.04.2003, stabilind urmatorul program de vizita, la domiciliul reclamantului, cu obligatia pentru acesta de a prelua si  de a readuce copilul la domiciliul mamei:
- in primele doua luni de la ramanerea definitiva a prezentei sentinte in zilele de sambata si duminica, intre orele 16:00- 19:00;
- incepand cu a treia luna de la ramanerea definitiva a prezentei, in prima si a treia saptamana din luna de vineri de la ora 18:00 pana duminica ora 15:00, doua saptamani in vacanta de vara, o zi in cele trei zile ale sarbatorilor de Craciun si de Paste.
Obliga parata la plata cheltuielilor de judecata, in cuantum de 608,3 lei.
Respinge cererea paratei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 22.07.2011.