Exercitarea autoritatii parintesti in mod exclusiv

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. XX/866/2012 din 24.01.2012, astfel cum a fost precizata, reclamanta CF, in nume propriu si ca reprezentant legal al minorilor RC si RM a chemat in judecata pe paratul RM, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa se dispuna exercitarea autoritatii parintesti asupra minorilor RC si RM de catre reclamanta in mod exclusiv; stabilirea locuinta minorilor la domiciliul mamei reclamante, cu obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere corespunzatoare si cu suportarea cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a arata ca din prin sentinta civila nr. 545/19.01.2004 pronuntata de Judecatoria Pascani in dosarul nr. 11023/2003 definitiva si irevocabila prin nerevocare minorii RC si RM au fost incredintati spre crestere si educare paratului RM. Reclamanta a mai precizat ca a incercat sa locuiesc si dupa desfacerea casatoriei in aceeasi locuinta cu paratul, pentru a putea avea grija de minori, insa paratul a creat un mediu ostil, supunand-o atat pe ea cat si pe minori unor conditii traumatizante, paratul consumand in mod obisnuit bauturi alcoolice si devenind foarte agresiv cu minorii. Pentru aceste motive, reclamanta a fost nevoita c de la inceputul anului 2012 sa locuiasca impreuna cu minorii in alta locuinta.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 398 Cod civil.
Cererea a fost legal timbrata si taxata.
Paratul legal citat a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei. Paratul a precizat ca prin sentinta civila nr. 545/19.01.2004 pronuntata de Judecatoria Pascani in dosarul nr. 11023/2003 definitiva si irevocabila prin nerevocare s-a desfacut casatoria partilor, minorii rezultati din casatorie fiind incredintati lui. Paratul a aratat ca daca minorii doresc sa locuiasca impreuna cu reclamanta, nu se opune, insa solicita ca autoritatea parinteasca sa se exercite in comun de ambii parinti, iar domiciliul acestora sa fie stabilit la locuinta sa.
In drept au fost invocate art. 115 din Codul de procedura civila.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, cu ancheta sociala realizata la domiciliile ambelor parti, minorii fiind ascultati in Camera de Consiliu si proba testimoniala cu martorii BD si AA.
Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta civila 545/19.01.2004 pronuntata de Judecatoria Pascani in dosarul nr. 11023/2003 definitiva si irevocabila prin nerevocare, filele 13-15, a fost admisa actiunea civila promovata de reclamanta RF formulata in contradictoriu cu paratul RM, si, in consecinta, s-a dispus desfacerea casatoriei prin acord  incheiata intre parti, revenirea paratei la numele avut inainte casatoriei, acela de "C", incredintarea minorilor RC si RM spre crestere si educare catre parat, cu obligarea reclamantei la plata pensiei de intretinere.
Prin Legea nr. 287/2009 republicata a fost adoptat Codul Civil, in vigoare, conform Legii nr. 71/2011 de punere in aplicare, de la data de 01.10.2011. Conform noilor dispozitii legale, in vigoare la momentul inregistrarii prezentei cauze, instanta constata ca institutia incredintarii minorului spre crestere si educare unuia dintre parinti  a fost inlocuita cu institutia stabilirii locuintei minorului si a exercitarii autoritatii parintesti.
Astfel, conform art. 397 din Codul civil dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel. Potrivit art. 398, daca sunt motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti, celalalt parinte pastrand dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.
Conform art. 400 din Codul civil , in lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic.
Potrivit art. 402 din Codul civil instanta stabileste de asemenea si contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala.
Conform art. 403 din Codul civil, in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintesti divortati fata de copii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Codului Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, dispozitiile hotararilor judecatoresti privitoare la relatiile personale si patrimoniale dintre copii si parintii lor divortati inainte de intrarea in vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispozitiilor art. 403 citate mai sus.
Conform art. 483 din Codul civil autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti.
Notiunea de autoritate parinteasca este noua in dreptul romanesc. Exercitiul comun al autoritatii parintesti atunci cand parintii sunt casatoriti presupune exercitarea tuturor drepturilor si obligatiilor parintesti impreuna si in mod egal de catre ambii parinti, in fiecare zi. Astfel, daca parintii convietuiesc, ei vor exercita impreuna si de comun acord toate drepturile si indatoririle parintesti, intre acestia fiind aplicabila si prezumtia mandatului tacit reciproc, prevazuta de art. 503 alin. (2) din Codul civil.
Daca insa acestia nu convietuiesc, exercitarea in comun a autoritatii parintesti se concretizeaza in consultarea acestora in luarea deciziilor importante cu privire la cresterea si educarea copiilor, actele curente privind cresterea si educarea acestora fiind indeplinite de parintele la care copiii locuiesc. Aceasta deoarece atunci cand parintii sunt despartiti, fie ca sunt divortati, fie ca sunt parinti naturali care nu convietuiesc, exercitiul autoritatii parintesti este prevazut de lege ca apartinand ambilor parinti in comun, insa modalitatea concreta de exercitare difera fata de ipoteza exercitarii autoritatii de catre parintii care locuiesc impreuna, intrucat, in concret, copilul va locui cu unul din parinti, iar acestia nu pot fi impreuna alaturi de copil pentru a se putea ocupa de cresterea si educarea lui zilnica si pentru a coordona actele sale curente.
In cazul  exercitarea autoritati parintesti de catre ambii parinti in comun, acestia nu trebuie sa inteleaga ca vor trebui sa se ocupe amandoi zi de zi de copil, ceea ce excede actelor curente de zi cu zi intra in continutul notiunii de "autoritate parinteasca exercitata in comun" (de exemplu, alegerea scolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrascolare). Aceste decizii care vor organiza viata copilului apartin ambilor parinti, indiferent de parintele la care copilul va locui. Cu privire la actele curente va decide parintele la care copilul locuieste.
Exercitarea autoritatii parintesti presupune exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti. In principiu, autoritatea parinteasca este exercitata de ambii parinti impreuna. Exercitiul comun al autoritatii parintesti fundamenteaza prezumtia mandatului tacit reciproc intre parinti, reglementata de art. 503 alin. (2) din Codul civil.
Codul civil nu reglementeaza foarte clar situatiile in care instanta de tutela  poate dispune exercitiul autoritatii parintesti de unul dintre parinti, respectiv de ambii. Prin reglementarea regulii conform careia exercitiul apartine ambilor parinti s-a urmarit alinierea reglementarii romanesti la majoritatea sistemelor din Europa, care prevad ca ambii parinti, indiferent ca sunt sau nu impreuna, trebuie sa-si asume obligatiile parintesti, sa inteleaga ca orice copil are nevoie sa fie crescut de ambii parinti si sa nu abandoneze exercitiul drepturilor si obligatiilor parintesti.
In reglementarea divortului este statuata regula conform careia autoritatea parinteasca se exercita de catre ambii parinti (art. 397) dar conform art. 398, pentru motive intemeiate, se poate dispune exercitarea ei de catre unul dintre parinti. Textul nu lamureste sfera de aplicare a motivelor temeinice.
Art. 507, la randul sau, enumera situatii general valabile care vor conduce la exercitarea autoritatii parintesti de un singur parinte, fiind aplicabil deopotriva pentru ipoteza parintilor casatoriti si a celor divortati.
Dificultatea rezida in aprecierea "motivelor intemeiate", altele decat cele mentionate la art. 507 din Codul civil. In practica, astfel de motive au fost considerate consumul de alcool, de droguri, violentele exercitate de catre unul dintre parinti, aspecte dovedite prin certificate medico-legale, declaratii de martori, chiar recunoasterea parintelui care a exercitat violentele etc. Potrivit unui alt punct de vedere, aceste motive pot fi apreciate ca temeinice pentru dispunerea exercitarii autoritatii parintesti de catre unul dintre parinti doar atunci cand se manifesta in raporturile dintre parinte si copil (de exemplu, un eventual dezinteres fata de copil manifestat pana la divort).
Prin analogie, se poate spune ca autoritatea parinteasca poate fi asimilata unui drept subiectiv, care nu se pierde de niciunul din parinti in nicio circumstanta, ea fiind un dat nascut din legatura naturala dintre parinte si copil iar exercitiul autoritatii parintesti cu exercitarea acestui drept subiectiv.
Renuntarea la notiunea de incredintare a minorului a fost determinata de necesitatea schimbarii mentalitatii conform careia parintele caruia ii era incredintat copilul putea exercita discretionar autoritatea pe care i-o conferea calitatea de parinte. Diferenta intre incredintarea copilului spre crestere si educare si stabilirea locuintei copilului este ca, in acest din urma caz, parintele la care copilul locuieste nu mai are singur dreptul de a-l creste si educa.
Autoritatea parinteasca poate fi exercitata doar de unul dintre soti pentru motivele prevazute de art. 507 sau art. 398 din Codul civil  In cazul parintilor divortati, autoritatea parinteasca se va exercita potrivit hotararii instantei de tutela. Mai mult, exercitiul comun al autoritatii parintesti dupa divort presupune consultarea acestora in luarea deciziilor importante cu privire la cresterea si educarea copiilor, actele curente privind cresterea si educarea acestuia fiind indeplinite de parintele la care copiii locuiesc.
Niciun argument de principiu nu poate inlatura exercitarea in comun a autoritatii parintesti (de exemplu: sexul, varsta copilului), imprejurarile nerelevante nu constituie motive temeinice in acest sens (de exemplu, un parinte se face vinovat de violente conjugale, prezinta un handicap fizic, faptul ca un parinte devine homosexual, plecarea parintelui in strainatate), pentru ca este vorba doar de contributia unui parinte la luarea unei decizii privitoare la copil. In stabilirea exercitarii autoritatii parintesti de catre un singur parinte trebuie avute in vedere doar fapte concrete care trebuie dovedite. Probatoriul trebuie sa poarte asupra urmatoarelor elemente cumulative: dovada de catre sotul solicitant a suferintei copilului care se afla sub autoritatea ambilor parinti; stabilirea unei legaturi de cauzalitate intre suferinta copilului si exercitarea in comun a autoritatii parintesti; demonstrarea faptului ca solutia consta in exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre parintele.
Astfel, fiind ascultati cei doi minori, instanta de judecata a constatat ca acestia prezinta amandoi o stare de teama la adresa tatalui lor, la fiecare discutie referitoare la traiul impreuna cu paratul, cei doi minori prezentand o evidenta stare de angoasa, prezentand instantei dorinta clara de a nu mai fi in grija paratului si de a nu mai locui cu acesta. Minorii descriu instantei momente din perioada in care au locuit cu paratul, in care acesta devenea foarte agresiv cu dansii, alungandu-i din casa chiar in timpul noptii, obligandu-l pe unul dintre minori sa consume bauturi alcoolice, motiv pentru care a fost necesara internarea minorului RM, nascut la data de 31.10.1999.
Referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul paratului confirma sustinerile reclamantei, in sensul ca in urma unor certuri violente, reclamanta a fost nevoita sa plece impreuna cu cei doi minori pentru a locui la bunicii materni.
De asemenea cele aratate atat de catre reclamanta cat si de cei doi minori se coroboreaza cu inscrisurile depuse la filele 31-36, respectiv din biletul de externarea emis la data de 17.01.2012 de catre Spitalul Clinic de psihiatrie rezulta ca paratul RM a fost internat in perioada 15.01.2012-17.01.2012 cu diagnosticul tulburare psihotica alcool indusa, cu urmatoarele precizari: "pacientul se afla la prima internare in Spitalul Socola, vine adus in regim de urgenta pentru stare de agitatie psihomotorie extrema, manifestari elastice la domiciliu, a incendiat mai multe obiecte, a dat fiului de 12 ani sa bea, heteroagresivitate fizica si verbala fata de fosta sa sotie, halucinatii vizuale zoomorfe, survenite pe fondul consumului abuziv de bauturi alcoolice".
Conform fisei medicale nr. 289, fila 33, minorul RM, prezinta greata, varsaturi, somnolenta in urma ingerarii de etanol, aproximativ 150ml, avand diagnostic prezumtiv intoxicatie etalonica.
Din adresa nr. 1054006 din 24.01.2012 emisa de Inspectoratul de Politie al Judetului Iasi, fila 36, rezulta ca la data de 14.01.2012 organele de politie, in urma sesizarii telefonice, s-au deplasat la domiciliul paratului, unde l-au identificat pe acesta sub influenta bauturilor alcoolice, provocand scandal si incendiind un fotoliu, fapt pentru care a fost incatusat si condus la Spitalul de Psihiatrie Socola Iasi, fiind sanctionat contraventional.
Fiind audiat, martorul BD declara ca paratul obisnuieste sa consume bauturi alcoolice, minorii RC si RM relatandu-i faptul ca paratul are un comportament agresiv fata de ei, minorul RM prezentand chiar urme ale acestei violente. De asemenea, martorul arata ca in perioada in care minorii erau doar in grija paratului, acestia erau stresati si timorati.
Din probatoriul administrat instanta constata existenta de motive intemeiate, astfel cum art. 398 Codul civil prevede, pentru ca autoritatea parinteasca sa se exercite in mod exclusiv de catre reclamanta, exercitarea autoritatii parintesti in comun de catre ambii parinti creand minorilor RC si RM o suferinta ce nu poate fi indepartata decat prin stabilirea exercitarii autoritatii parintesti in mod exclusiv de catre mama acestora.
 Astfel cum rezulta din probatoriul analizat mai sus, paratul, prin comportamentul sau agresiv si obisnuinta de a consuma bauturi alcoolice are o influenta negativa asupra cresterii si dezvoltarii armonioase a minorilor, pentru o corecta educare, maturizare si dezvoltare intelectuala a acestora, autoritatea parinteasca asupra minorilor nu poate fi exercitata decat de catre mama, orice interventie a paratului in programul educational al acestora nefiind indicat, ci chiar interzis, acesta punand in pericol viata unuia dintre copii, astfel cum rezulta din coroborarea probatoriului.
Totodata, instanta constata ca potrivit art. 496 Codul civil copilul minor locuieste la parintii sai, in caz de neintelegere instanta de tutela hotaraste, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si pe copil, daca a implinit varsta de 10 ani.
Fata de concluziile probatoriului administrat, vazand si dispozitiile art. 403 Codul civil conform carora in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, etc, cat si faptul ca reclamanta ofera toate garantiile necesare pentru asigurarea unui climat propice cresterii armonioase, educarii si dezvoltarii intelectuale ale celor doi minori, astfel cum rezulta si din raportul de ancheta sociala realizat in cauza, fila 28, instanta va stabili locuinta minorilor RC si RM la reclamanta CF, in sat L, comuna B, jud. Iasi.
Potrivit dispozitiilor art. 402 alin. 1 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, instanta de tutela, prin hotararea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 529 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati. Cand intretinerea este datorata de parinte sau cel care infiaza, obligatia de intretinere se stabileste pana la o patrime din castigul sau pentru un copil, o treime pentru doi copii, si o jumatate pentru trei sau mai multi copii.
Intrucat parintii sunt obligati in egala masura sa contribuie la cheltuielile de crestere a copiilor lor, care au dreptul la intretinere pentru ca se afla in nevoie daca nu se pot intretine din munca lor, chiar daca ar avea bunuri, instanta va stabili contributia fiecarui parinte, avand in vedere, in baza prezumtiei simple, ca, fiind apti de a munci (aptitudine care este izvorul obtinerii mijloacelor materiale), parintii realizeaza din munca castiguri materiale la acest nivel.
Avand in vedere starea de nevoie a minorilor, mijloacele materiale ale partilor, instanta urmeaza a stabili in sarcina partilor obligatia de intretinere in cota maxima prevazuta de Codul civil, in functie de venitul minim realizat pe economia nationala nerezultand ca partile ar realiza venituri mai mari.
 In ceea ce priveste momentul de la care partile datoreaza pensie de intretinere, avand in vedere ca minorii s-au aflat in grija mamei, instanta urmeaza a-l obliga pe parat la plata pensiei de intretinere in favoarea acestora  incepand cu data introducerii prezentei actiuni iar pe reclamanta de la data pronuntarii prezentei hotarari.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept prezentate mai sus, cat si interesul superior al copiilor, astfel cum este stabilit de catre Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului nr. 272/2004, instanta va admite cererea de chemare in judecata, constatand ca imprejurarile avute in vedere la pronuntarea sentintei civile nr. 545/19.01.2004 pronuntata de Judecatoria Pascani in dosarul nr. 11023/2003 definitiva si irevocabila prin nerevocare, s-au schimbat, va modifica masura de incredintare a minorilor RC si RM si va dispune exercitarea autoritatii parintesti asupra minorilor RC si RM, in mod exclusiv de catre reclamanta CF, stabilind locuinta minorilor la reclamanta CF, in sat L comuna B, jud. Iasi.
De asemenea, conform art. 530 si art. 529 Codul civil va obliga reclamanta la o contributie lunara in natura in cuantum de 1/3 din venitul minim pe economie in favoarea minorilor RC si RM, pana la majoratul acestora, cate 1/6 pentru fiecare, incepand cu data pronuntarii prezentei hotarari, respectiv 27.06.2012, avand in vedere ca acestia se afla in doar in grija reclamantei de la inceputul anului 2012 si paratul la o contributie lunara in cuantum de 1/3 din venitul minim pe economie in favoarea minorilor RC si RM, cate 1/6 pentru fiecare, pana la majoratul acestora, incepand cu data introducerii actiunii, respectiv 24.01.2012.
Conform art. 274 Codul de procedura civila, instanta va obliga paratul sa achite reclamantei suma de 6,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar, avand in vedere ca acestea sunt singurele cheltuieli dovedite. Pentru aceste motive
In numele legii
Hotaraste:

Admite cererea de chemare in judecata, formulata de reclamanta CF, in nume propriu si ca reprezentant legal al minorilor RC si RM, cu domiciliul in ____astfel cum a fost precizata, in contradictoriu cu paratul RM, cu domiciliul in___..
Modifica masura de incredintare a minorilor RCA, nascut la data de 02.02.1996 si RM, nascut la data de 31.08.1999, stabilita prin sentinta civila nr. 545/19.01.2004 pronuntata de Judecatoria Pascani in dosarul nr. 11023/2003 definitiva si irevocabila prin nerevocare.
Dispune exercitarea autoritatii parintesti asupra minorilor RCA, nascut la data de 02.02.1996 si RM, nascut la data de 31.08.1999, in mod exclusiv de catre reclamanta CF.
Stabileste locuinta minorilor RC si RM la reclamanta CF, in sat ___..i.
Obliga reclamanta la o contributie lunara in natura in cuantum de 1/3 din venitul minim pe economie in favoarea minorilor RCA, nascut la data de 02.02.1996 si RM, nascut la data de 31.08.1999, pana la majoratul acestora, cate 1/6 pentru fiecare, incepand cu data pronuntarii prezentei hotarari, respectiv 27.06.2012.
Obliga paratul la o contributie lunara in cuantum de 1/3 din venitul minim pe economie in favoarea minorilor RCA, nascut la data de 02.02.1996 si RM, nascut la data de 31.08.1999, cate 1/6 pentru fiecare, pana la majoratul acestora, incepand cu data introducerii actiunii, respectiv 24.01.2012.
Obliga paratul sa achite reclamantei suma de 6,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 27.06.2012.