intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de delapidare

Prin sentinta penala nr. 276/05.10.2010 a Judecatoriei Pascani pronuntata in dosarul nr. 4647/866/2009 s-a dispus:
"Condamna inculpatul C.D., la pedeapsa de doi ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 2151 alin.1 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
In baza art. 71 alin.2 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin.1 lit.a) teza a doua si lit.b) Cod penal, de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari si executarea pedepsei aplicate prin aceasta.
In baza art. 81 alin.1 Cod penal suspenda conditionat executarea pedepsei inchisorii si stabileste un termen de incercare de patru ani, calculat conform art. 82 Cod penal.
In baza art. 71 alin.5 Cod penal suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In baza art. 359 alin.1 Cod procedura penala atrage atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii in caz de savarsire a unei noi infractiuni.
In baza art. 346 Cod procedura penala si art. 998-999 Cod civil, admite actiunea civila formulata de partea vatamata si obliga inculpatul la plata catre aceasta a sumei de 9.600 de lei.
In baza art. 353 raportat la art. 163 Cod procedura penala instituie masura asiguratorie a sechestrului imobiliar asupra bunurilor imobiliare proprietatea inculpatului, pana la concurenta valorii de 9.600 de lei."
Pentru a se dispune astfel, s-au retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 271/866/2009 din 04.12.2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani, inregistrat la data de 11.12.2009 sub nr. 4647/866/2009 pe rolul Judecatoriei Pascani, a fost pusa in miscare actiunea penala si s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului C.D. pentru savarsirea infractiunii de delapidare prevazuta de art. 2151 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Prin acelasi rechizitoriu s-a dispus si scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ fata de invinuitii: P.E. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 2151 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal; S.M., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 249 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal; B.P., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 249 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal si A.A., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 2151 alin.1 Cod penal.
  In motivarea actului de sesizare al instantei se arata ca organele de cercetare penala au fost sesizate de catre conducerea _ cu faptul ca in perioada 2004-2008 s-au decontat ilegal de catre unii functionari angajati sume de bani pe care acestia le-au folosit in interes personal.
Din cercetarile penale efectuate a rezultat ca in acea perioada gestionarea fondurilor din cadrul regiei se efectua de catre invinuitii S.M.- director general, C.D. - director economic, P.E. - director tehnic, A.A. - contabil si B. P. - casier.
La data de 5 martie 2009 s-au ridicat de la sediul partii vatamate inscrisurile necesare pentru verificarea sesizarii. Imediat dupa acest moment, inculpatul a solicitat organelor de cercetare penala efectuarea unei expertize contabile judiciare, proba admisa de organele de urmarire.
La expertiza efectuata in cauza s-au formulat doua seturi de obiectiuni, expertul judiciar raspunzand detaliat la fiecare dintre ele.
Din probatoriul administrat in cauza Parchetul concluzioneaza ca C.D., in calitate de director economic in cadrul _, in perioada 2005-2008 a efectuat o serie de deconturi fara respectarea procedurii legale, sumele astfel decontate insusindu-si-le pe nedrept.
Inculpatul si-a decontat o serie de taxe aferente cursurilor de calificare in vederea obtinerii autorizatiei de auditor financiar, expert contabil sau evaluator, fara a avea aprobarea Consiliului de Administratie. Prin acest mod de operare, directorul economic a incalcat prevederile Regulamentului operatiilor de casa aprobat prin Decretul nr. 209/1976 si ale art. 189 si urmatoarele din Legea 53/2003.
Tot fara a respecta procedura de decontare prevazuta de lege, inculpatul a mai ridicat din casierie, pe baza de bonuri fiscale aferente consumului de carburanti ale autoturismului proprietate personala. Inculpatul nu a facut dovada anterior sau ulterior incasarii sumelor aferente consumului de carburant ca deplasarile au fost efectuate in interesul partii vatamate. Prin aceste fapte au fost incalcate prevederile Hotararii nr.24/2006 a Consiliului de Administratie, OUG 28/1999, H.G.R. nr. 831/1997 si Ordinul Ministerului Finantelor nr. 1714/2005, modificat prin ordinul nr. 293/2006. Nu s-a dovedit astfel, prin referate de necesitate si ordin de deplasare, ca deplasarile efectuate cu autoturismele personale in care a fost incarcat combustibilul au fost efectuate in interes de serviciu.
Prin fapta sa, inculpatul a prejudiciat partea vatamata cu suma de 2.166,12 lei reprezentand contravaloare cotizatii si taxe participare la cursurile de calificare la care nu fusese trimis de angajator, iar prin decontarea nelegala a bonurilor de combustibil (in numar de 240) prejudiciul s-a ridicat la suma de 17.086,11 lei.
Inculpatul nu a fost singurul care a prejudiciat partea vatamata prin decontari ilegale, ceilalti invinuiti avand si ei partea lor de contributie, retinandu-se si in sarcina lor incalcarea  normelor legale in materie.
Din expertiza financiar contabila rezulta ca prejudiciul total cauzat de catre cei 5 invinuti, printre care si inculpatul a fost de 20.277,23 lei, partea corespunzatoare activitatii inculpatului fiind de 9.600,07 de lei.
Avand in vedere pozitia de recunoastere si cooperare cu organele de politie, precum si achitarea integrala sau partiala a prejudiciului de catre invinuitii P.E., S.M., A.A. si B.P., Parchetul a dispus scoaterea lor de sub urmarire penala si aplicarea unui sanctiuni cu caracter administrativ.
Inculpatul a recunoscut faptele comise insa si-a declinat raspunderea penala.
In faza de cercetare penala au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: sesizarea _, proces verbal de constatare din 05.03.2009 intocmit cu ocazia ridicarii inscrisurilor, Hotararea Consiliului de Administratie nr. 24/ 11.10.2006, declaratia partii vatamate prin reprezentant legal, hotararea nr. 10/ 12.04.2006 a Consiliului de Administratie, fisa postului de director economic, raport expertiza contabila, inscrisuri avute in vedere de expertul tehnic judiciar, regulament de organizare si functionare, regulament de ordine interioara, servicii de audit prestate de SC _ SA Iasi, contabilitate efectuata de _, declaratii martori, constituirea de parte civila, dovezi recuperare prejudiciu partial, declaratii.
In cursul cercetarii judecatoresti au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: declaratie inculpat, declaratii martori, constituire parte civila, inscrisuri.
Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:    
Prin sesizarea partii vatamate adresata organelor de cercetare penala, _ a solicitat anchetarea provenientei unui prejudiciu produs regiei de functionarii sai angajati.
Din probatoriul administrat reiese ca in perioada 2005-2008 diversi angajati ai regiei si-au insusit diverse sume de bani, prin decontarea nefondata a unor bonuri de combustibil folosit la autoturismele personale, precum si prin decontarea unor cursuri de calificare neaprobate si nedispuse conform normelor legale de catre angajator in beneficiul angajatilor.
Prejudiciul total suferit de catre partea vatamata prin uzarea de aceste deconturi nefondate de catre cinci dintre angajatii sai s-a ridicat la suma de 20.277,23 lei, din care a fost recuperata doar suma de 4013 lei de la invinuitii A.A., B.P. si S.M..
De cauzarea prejudiciului au fost gasiti raspunzatori inculpatul C.D. si invinuitii P.E., S.M., A.A. si B.P.. Fata de ultimii patru s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, pentru o parte din ei fata de savarsirea infractiunii de delapidare, iar  fata de altii pentru savarsirea infractiunii de neglijenta in serviciu.
Din probele administrate in cauza rezulta ca atat inculpatul cat si alti angajati ai regiei obisnuiau sa incaseze din casieria unitatii cheltuielile suportate de ei cu drumurile in interiorul municipiului Pascani sau in alte localitati, sub pretextul ca respectivele calatorii au fost efectuate in interesul regiei angajatoare, precum si cheltuielile suportate de angajati cu ocazia participarii unor cursuri de calificare, la care insa nu fusesera inscrisi de angajator.

1. Decontarea cheltuielilor cu combustibilul se facea doar pe baza bonului fiscal prezentat de angajat, fara ca acesta sa fie insotit de fisa de parcurs, de ordin de deplasare sau orice alt document din care sa rezulte ca deplasarea s-a facut in interes de serviciu.
Fata de acest aspect, instanta observa prevederile art. 1 alin.2 din Ordinului Ministerului Finantelor nr. 293 / 22.02.2006 care a modificat si completat Ordinul MF nr. 1714 / 2005, conform carora bonurile fiscale pot fi decontate, respectiv inregistrate ca documente de justificare a platilor din casieria regiei, insa numai in conditiile in care "bonurile fiscale (_)ale carburantilor auto achizitionati in vederea desfasurarii activitatii, daca sunt stampilate si au inscrise denumirea cumparatorului si numarul de inmatriculare al vehiculului".
Din inscrisurile aflate la filele 1-587 din volumul III al dosarului de urmarire penala, instanta observa ca bonurile fiscale pe baza carora inculpatul a ridicat bani din casierie nu poarta nici stampila cumparatorului, nici denumirea acestuia si nici numarul de inmatriculare al vehiculului in care a fost incarcat respectivul combustibil.
Singurele mentiuni aplicate pe bonurile fiscale respective se identifica cu simpla semnatura, fara numele aferent, pentru a putea fi macar in fapt identificat platitorul bonului fiscal respectiv.
Partea vatamata recunoaste ca, datorita faptului ca regia nu dispunea de suficiente autovehicule de serviciu, deplasarile in interes de serviciu se mai faceau de catre angajati cu masinile proprietate personala.
Pentru a nu pune angajatii in postura de a suporta din veniturile proprii cheltuielile aferente deplasarilor in interes de serviciu, _ a adoptat Hotarirea nr. 24/2006 prin care se prevedea posibilitatea decontarii cheltuielilor cu combustibilul in interes de serviciu, de catre angajatii care efectuau aceste deplasari cu autoturismele personale, insa decontarea era limitata la o anumita cantitate de combustibil (140 de litri  lunar pentru inculpat) si era prevazuta si obligativitatea insotirii bonului fiscal emis spre decontare de un ordin de deplasare semnat de directorul general al regiei, cu respectarea HG nr. 543 / 1995 (art. 2 din Hotarirea Consiliului de Administratie nr.24 din 2006)
In fata acestor prevederi legale (Ordinul Ministerului de Finante si Hotararile Consiliului de Administratie), decontarea bonurilor fiscale evidentiate la filele 1-587 vol.III din dosarul de urmarire penala, apare evident a fi facuta fara respectarea procedurii aratate.
Cele 240 de bonuri fiscale a caror decontare a prejudiciat partea vatamata nu poarta decat semnatura persoanei care le-a prezentat spre decontare, fara a purta stampila si  inscrierea denumirii cumparatorului si numarul de inmatriculare al vehiculului (art. 1 alin.2 lit.a din Ordinul M.F. nr. 293/2006) si  nici nu erau insotite de vreun ordin de deplasare semnat de directorul general al regiei, asa cum prevede Hotararea nr. 24/2006 a Consiliului de Administratie.
Totalul prejudiciului suferit de partea vatamata prin decontarea acestor bonuri de benzina cu nerespectarea procedurii aratate mai sus, a fost cuantificat la suma de 17.086,11 lei, pentru perioada 2006-2008, persoanele indicate drept responsabile de cauzarea sa fiind inculpatul si ceilalti patru invinuiti fata de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala (raportul de expertiza judiciara filele f. 1-38 vol.II, 174-204 vol.II).

2. In ceea ce priveste decontarea cursurilor de calificare / pregatire profesionala efectuate de catre inculpat, instanta constata ca acestea au fost organizate de catre asociatii profesionale libere (CECCAR, ANEVAR, CAFR), iar participarea inculpatului la aceste cursuri a avut ca obiectiv imbogatirea cunostintelor personale in materie de contabilitate, precum si obtinerea unei calificari superioare (expert contabil, expert auditor).
In materie de calificare profesionala, instanta constata ca exista doua modalitati de calificare a unei persoane angajate: din initiativa proprie si pe cont propriu (caz in care cheltuielile aferente vor fi suportate din veniturile proprii), sau, conform prevederilor Codului Muncii, in cadrul programului de formare profesionala desfasurat de angajator (caz in care cheltuielile aferente scolarizarii vor fi suportate de catre angajator).
Conform art. 193 din Codul Muncii : "Participarea la formare profesionala poate avea loc la initiativa angajatorului sau la initiativa salariatului.  (2) Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca."
Instanta mai observa ca in perioada 2005-2008 _a dispus formarea profesionala a unor angajati, emitand in aceste sens Hotarari ale Consiliului de Administratie in care s-au prevazut expres salariatii care vor urma cursurile respective si decontarea cheltuielilor aferente acestor cursuri.
Numele inculpatului nu apare in niciuna din Hotararile Consiliului de Administratie prin care se aproba efectuarea cursurilor de formare profesionala si decontarea cheltuielilor aferente, astfel incat nu se poate trage decat concluzia ca C.D. a participat la cursurile si examenele CECCAR si ANEVAR din proprie initiativa, fara imputernicire din partea angajatorului, si pe cale de consecinta trebuia sa suporte singur cheltuielile aferente.
In contextual aratat mai sus, instanta constata ca nici decontarea cheltuielilor cu formarea profesionala nu a fost facuta cu respectarea normelor interne de activitate ale _ si nici cu respectarea prevederilor codului muncii, astfel incat sumele incasate cu aceste titlu de catre inculpat din casieria regiei apar fara suport legal.
Totalul prejudiciului cauzat de inculpat prin decontarea cursurilor de formare profesionala a fost evaluat in cadrul expertizei judiciare de la filele 16 vol.II dosar u.p. la suma de 2.166,12 lei, pe baza inscrisurilor aflate la filele 330-353 vol.II dosar urmarire penala.

3. Din probele administrate in cursul urmaririi penale instanta observa ca inculpatul a incalcat si alte norme de drept ce intrau in sfera sa de atributii de serviciu in cadrul regiei.
Astfel, conform art. 2 lit.m) din Ordonanta nr. 119/1999, _ este o entitate publica in care statul este actionar majoritar, entitate care administreaza fonduri publice si un patrimoniu public.
Printre obligatiile conducatorului institutiei - in speta Consiliul de Administratie -, sunt si cele prevazute de art. 27 din Regulamentul de organizare si functionare aprobat in anul 2002, din care rezulta ca directorul economic (functie ocupata de inculpatul) are urmatoarele atributii: asigura controlul activitatii economico-financiare, gestionarea fondurilor regiei si exercita controlul financiar preventiv.
Coroborand prevederile art. 27 din Regulament cu cele ale art. 4 (b) alin.4 din Ordonanta nr.119 / 1999, in sarcina inculpatului, ca director economic al _ au revenit si atributiile de verificare a delegatiilor, consumului de carburanti, alte costuri de materiale, pentru care trebuia sa acorde viza de control  preventiv asupra acestora, asumandu-si astfel responsabilitatea legalitatii si oportunitatii acestor operatiuni.
Atributiile aratate in paragraful precedent revin directorului economic -inculpatul- de drept, in virtutea calitatii de conducator al activitatii financiar contabile.
In principiu aceste atributii puteau fi delegate unei alte persoane, insa C.D. nu a facut acest lucru, neexistand in acest sens vreun document din care sa reiasa preluarea atributiilor aratate mai sus de catre o alta persoana, C.D. ramanand astfel raspunzator de orice nereguli constatate cu privire la actele ce intrau in sfera sa de control.

Analizand probatoriul administrat in cauza, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile si fata de situatia de fapt retinuta mai sus, instanta constata urmatoarele:
In drept, fapta inculpatului care, in calitate de angajat al _ in functia de director economic, cu atributii de gestionare a fondurilor regiei, a decontat fara respectarea procedurilor prevazute de lege bonuri de combustibil incarcat in autoturismul proprietate personala, precum si cursuri de calificare profesionala fara a exista Hotarirea Consiliului de Administratie in acest sens, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de delapidare, prevazuta de art. 2151 alin.1 Cod penal.
In cauza sunt aplicabile si prevederile art.41 alin.2 Cod penal, intrucat decontarea bonurilor de benzina (numar de 240) si a cursurilor de formare profesionala a fost efectuata in baza aceleiasi rezolutii infractionale dar la date diferite, pe parcursul perioadei anilor 2005-2008.
Latura obiectiva a infractiunii consta in elementul material al insusirii  de catre inculpat a sumelor  de bani ridicate din casierie in urma decontarii bonurilor de combustibil si a cursurilor de formare profesionala.
Nelegalitatea ridicarii acestor sume de bani rezida din faptul ca:
- bonurile de combustibil nu intruneau conditiile de forma prevazute de art. 1 alin.2 din Ordinul Ministerului Finantelor nr. 293/2006, si nici conditiile de insotire a bonului cu un ordin de deplasare semnat de Directorul General, asa cum prevede Hotarirea nr. 24/2006 a Consiliului de Administratie;
- costurile aferente cursurilor de formare profesionale nu au fost aprobate prin vreo Hotarare a Consiliului de Administratie si nici nu au fost efectuate in baza art. 188 si urmatoarele din Codul Muncii.
Atata timp cat nu a fost respectata intru-totul procedura prevazuta de textele de lege invocate mai sus, apare ca irelevanta situatia de fapt invocata de inculpat in apararea sa conform careia cheltuielile respective ar fi fost facute in interesul regiei si ca toti angajatii procedau in acelasi mod ca si el.
Cutuma nu este izvor de drept in dreptul romanesc, astfel incat nu poate fi invocata ca si suport legal de natura a da legitimitate unor activitati contrare unor norme exprese de drept.
Pentru considerentele de mai sus, instanta urmeaza a constata intrunita in totalitate latura obiectiva a infractiunii de delapidare, insusirea fara respectarea conditiilor de procedura a decontarilor fiind la fel ilegala ca si cea a insusirii simple, fara drept, a unor sume din gestiunea regiei.

Din probele administrate rezulta faptul ca inculpatul si-a insusit sumele ridicate de la casierie in urma decontarilor nelegale, neexistand indicii ca aceste sume s-ar fi intors in gestiunea regiei in vreun mod,  astfel incat si din acest punct de vedere sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii.
Cu privire la calitatile speciale cerute de lege pentru subiectul activ al infractiunii de delapidare, instanta constata ca in perioada 2005-2008 inculpatul avea calitatea de functionar in sensul art. 147 alin.2 Cod penal si avea in sarcina atributii de gestionare a fondurilor regiei, conform prevederilor art.2 lit. m) si art.4 (b) alin.4 din Ordonanta 119/1999 coroborate si cu art.27 din Regulamentul de organizare si functionare al _ din 2002, astfel incat instanta observa intrunite si aceste conditii vizate de art. 2151 alin.1 Cod penal.
Urmarea imediata a activitatii inculpatului descrisa mai sus se identifica cu producerea unui prejudiciu partii vatamate, in cuantum total de 19.252,23 lei ( bonuri de combustibil :17.086,11 lei, cursuri calificare: 2.166,12 lei) .
Legatura de cauzalitate dintre actele materiale savarsite de inculpat in perioada 2005 - 2008 si prejudiciul suferit de partea vatamata a fost dovedit prin mijlocul de proba - expertiza judiciara - de la filele 1-38 vol.II, 174-204 vol.II dosar de urmarire penala.
Infractiunea a fost savarsita cu forma de vinovatie a intentiei directe, asa cum este ea descrisa in prevederile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod penal. In acest sens instanta observa ca inculpatul avea cunostintele legale necesare pentru a realiza faptul ca procedura uzata pentru decontare incalca normele in domeniu, acesta avand deja dobandita calitatea de expert contabil. Mai mult, nimeni nu poate invoca necunoasterii legii pentru a se sustrage de la raspunderea incalcarii ei.
Avand in vedere ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat, in baza art. 345 alin.2 Cod procedura penala, instanta il va condamna pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de delapidare prevazuta si pedepsita de art. 2151 alin.1 Cod penal.
La individualizarea judiciara a pedepsei, vor fi avute in vedere criteriile prevazute art. 72 Cod penal : limitele de pedeapsa intre 1 an si 15 ani, gradul de pericol social ridicat (nenumarate acte materiale desfasurate de-a lungul unei perioade mari de timp), persoana infractorului (fara antecedente penale) dar si starea de agravare constand in forma continuata de savarsire a infractiunii, instanta urmand a aplica o pedeapsa orientata spre minim, dar fara atingerea acestuia, avand in vedere si prevederile art.42 Cod penal.
Fata de criteriile analizate mai sus, instanta urmeaza a aplica  pedeapsa de 2(doi) ani inchisoare.
In privinta pedepsei accesorie, instanta retine ca prin hotararea pronuntata in cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca interzicerea generala si nediferentiata a dreptului de vot al detinutilor, indiferent de durata pedepsei principale si independent de natura si gravitatea infractiunii pe care a comis-o si de situatia lor personala, este incompatibila cu art. 3 din protocolul 1 la conventie si prin urmare, nu va interzice inculpatului decat dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, prev. de art.64 lit.a teza a II a si b C.pen., retinand ca fata de natura infractiunii nu se impune si interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I C.pen.
Prin urmare, in temeiul art.71 C. pen., va interzice inculpatului doar drepturile prevazute la art.64 lit.a teza a II a si b C.pen pe durata executarii pedepsei.
Avand in vedere faptul ca pedeapsa ce urmeaza a fi aplicata inculpatului este de 2 ani inchisoare si ca inculpatul nu a mai suferit anterior nicio condamnare, atitudinea de recunoastere a faptelor, chiar cu declinarea raspunderii penale, instanta apreciaza ca reeducarea acestuia poate fi realizata si prin executarea pedepsei in stare de libertate.
Constatand ca sunt indeplinite si conditiile prevazute de art. 81 alin. 1 Cod penal, instanta va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 4 ani stabilit potrivit art. 82 Cod Penal.
In baza art.359 Cod procedura penala va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal privitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei infractiuni.
In temeiul art. 71 alin.5 Cod penal, instanta va dispune suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
Alaturat laturii penale a cauzei, litigiul presupune si o latura civila.
Astfel, partea vatamata s-a constituit parte civila in dosarul penal, conform cererii aflata la fila 407 vol.I dosar urmarire penala.
Conform cererii de constituire de parte civila se arata ca prejudiciul suferit de partea vatamata este in suma totala de 20.277,22 lei, din care a fost recuperata suma de 4013,87 lei, restul sumelor repartizandu-le la modul urmator : in sarcina inculpatului- 9.600,07 lei; A.A. 866,65 lei; B.P. 1.272,11 lei si P.E. 4.504,53 lei.
In fata instantei de judecata partea vatamata a reiterat cererea de constituire civila (f.39) cu privire la aceleasi persoane, in privinta inculpatului fiind solicitata aceeasi suma de 9.600,07 lei.
In baza art. 346 Cod procedura penala raportat la art. 998-999 Cod civil, instanta constata actiunea civila intemeiata urmand a o admite in totalitate, pentru considerentele care urmeaza:
Conform art. 14 alin.3 Cod procedura penala, repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile, iar conform legii civile, pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii raspunderea este angajata chiar si pentru cea mai usoara forma de culpa.
In acest sens instanta observa ca inculpatul a prejudiciat partea civila nu doar prin actiunea sa directa de decontare a bonurilor de combustibil folositi pentru propriu-i autoturism si a cursurilor de formare profesionala la care a participat in nume propriu, ci si prin inactiunea decurgand din neindeplinirea corespunzatoare a atributiilor ce-i reveneau in calitate de director economic al regiei.
Astfel, daca asupra cuantumul exact al sumelor din bonurile de combustibil decontate personal de inculpat ar mai putea exista discutii, in privinta decontarii cursurilor de formare profesionala, sumele ridicate din casierie sunt lichide.
Totalul prejudiciului cauzat de inculpat prin decontarea cursurilor de formare profesionala a fost evaluat in cadrul expertizei judiciare de la filele 16 vol.II dosar u.p. la suma de 2.166,12 lei, pe baza inscrisurilor aflate la filele 330-353 vol.II dosar urmarire penala.
Insa, conform prevederilor art. 27 din Regulament cu cele ale art. 4 (b) alin.4 din Ordonanta nr.119 / 1999, in sarcina inculpatului, ca director economic au revenit si atributiile de verificare a delegatiilor, consumului de carburanti, alte costuri de materiale, fata de care trebuia sa acorde viza de control  preventiv  asupra , asumandu-si astfel responsabilitatea legalitatii si oportunitatii acestor operatiuni.
In ceea ce priveste raspunderea civila delictuala a inculpatului pentru suma aferenta decontarii tuturor celor 240 de bonuri de combustibil, de catre el si alti angajati, instanta urmeaza a retine ca aceasta decurge nu neaparat din prevederile codului muncii indicate de catre expertul judiciar la stabilirea partii datorate de fiecare dintre cei 5 invinuiti initiali (f.183 vol.II dosar urmarire penala), ci mai ales in baza atributiilor prevazute de art. 27 din Regulament si ale ordonantei nr. 119/1999 aratate mai sus.
Atata timp cat inculpatul avea atributii de verificare a legalitatii si oportunitatii decontarilor consumului de carburanti, atat cele apartinand lui cat si cele provenind de la ceilalti angajati, raspunderea sa va fi antrenata pe teren delictual pentru intreaga suma cu care a fost prejudiciata partea vatamata prin decontarea nelegala a bonurilor de combustibil.
In acest sens instanta observa ca suma totala a prejudiciului adus partii vatamate este de 20.277,23 lei din care a fost recuperata suma de 4013,87 lei, ramanand astfel neachitata suma  de 16.263,36 lei.
Din aceasta suma, valoarea de 2.166,12 lei, reprezinta decontarea nelegala a cursurilor de formare profesionala efectuate de catre inculpat, conform inscrisurilor aflate la filele 330-353 vol.II dosar urmarire penala.
Din totalul prejudiciului, scazandu-se suma de 2.166,12 lei datorata de inculpat pentru formarea profesionala, ramane suma de 14.097,24 lei aferenta deconturilor nelegale de combustibilul.
Avand in vedere ca, potrivit legii civile, a regulamentului de organizare si functionare a regiei si a ordonantei nr. 119/1999, raspunderea pentru legalitatea si oportunitatea deconturilor de combustibil cade in sarcina inculpatului in calitate de director economic, instanta constata ca aceasta din urma (14.097,24 lei) este suma aferenta bonurilor fiscale de combustibil pentru care trebuie sa raspunda pe latura civila inculpatul.
Fata de constituirea civila, prin care se solicita obligarea inculpatului doar la plata sumei de 9.600,07 lei, si fata de principiul de drept al disponibilitatii partilor in materie civila, instanta urmeaza a admite actiunea civila in cuantumul solicitat de partea vatamata.

Pentru asigurarea executarii laturii civile a cauzei partea civila a solicitat instantei si luarea masurii asiguratorii a sechestrului imobiliar asupra bunurilor proprietatea inculpatului, pana la concurenta valorii de 9.600,07  lei.
Vazand prevederile art. 353 Cod procedura penala raportat la prevederile art. 163 Cod procedura penala, si solutia pe care urmeaza a o primi latura civila, instanta constata intemeiata solicitarea instituirii  sechestrului imobiliar in vederea repararii pagubei produse prin infractiune.
Conform inscrisului depus la dosarul cauzei la fila 200 de catre partea civila, rezulta ca inculpatul este proprietar al mai multor bunuri imobile cu valori suficiente de piata pentru acoperirea prejudiciului pus in sarcina sa.
Pe cale de consecinta, instanta va institui masura asiguratorie a sechestrului imobiliar asupra bunurilor imobiliare proprietatea inculpatului, pana la concurenta valorii de 9.600 de lei.