schimbare temei scoatere de sub urmarire penala

Prin sentinta penala nr. 269/01.10.2010 a Judecatoriei Pascani pronuntata in dosarul nr. 1329/866/2009 s-a dispus:
"In baza art. 2781 alin.8 lit.a) Cod procedura penala, respinge plangerea formulata de petenta -intimata H.A., in contradictoriu cu intimatul-petent H.T.,  impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ nr. 651/P/2007 din 05.01.2009 si a rezolutiei nr. 131/II/2/2009 din 9.03.2009 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani.
In baza art. 192 alin.2 Cod procedura penala obliga petenta-intimata la plata cheltuielilor judiciare catre stat in cuantum de 50 de lei.
In baza art. 2781 alin.8 lit. b) Cod procedura penala raportat la Decizia nr. 44 / 13.10.2008 pronuntata in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, admite plangerea intimatului-petent H.T. in contradictoriu cu petenta -intimata H.A. impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter  administrativ nr. 651/P/2007 din 05.01.2009 si a rezolutiei nr. 131/II/2/2009 din 9.03.2009 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani.
Desfiinteaza in parte rezolutia nr. 131/II/2/2009 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani si ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ nr. 651/P/2007 din 05.01.2009  fata de H.T. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 220 alin.2 Cod penal.
Retine ca temei al scoaterii de sub urmarire penala art.11 pct.1 lit.b) raportat la art.10 alin.1 lit.d) Cod procedura penala in loc de art.11 pct.1 lit.b) raportat la art.10 alin.1 lit.b1) Cod procedura penala.
Inlatura sanctiunea administrativa aplicata intimatului-petent H.T..
In temeiul art.192 al.3 Cod procedura penala, fata de aceasta parte cheltuielile judiciare raman in sarcina statului."
Pentru a se dispune astfel, s-au retinut urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata la data de 03.04.2009 sub nr. 1329/866/2009 pe rolul Judecatoriei Pascani, petenta H.A., prin reprezentant legal in contradictoriu cu  intimatul H.T., a solicitat instantei desfiintarea ordonantei de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ nr. 651/P/2007 din 05.01.2009 si a rezolutiei nr. 131/II/2/2009 din 09.03.2009 prin care s-a respins plangerea impotriva ordonantei nr. 651/P/2007, ambele ale Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani.
In motivarea plangerii se arata ca ordonanta si rezolutia Parchetului sunt nelegale si netemeinice intrucat nu au luat in considerare urmatoarele aspecte: lipsa existentei unui titlu de proprietate pe numele intimatului, existenta titlului de proprietate pe numele autorului petentei, realitatea in fapt a amplasarii gardului pe terenul petentei si irealitatea faptului ca intimatul ar fi mutat gardul la loc pe vechiul amplasament ce nu incalca proprietatea petentei, faptul ca petenta avea posesia in fapt a terenului in cauza si ca terenul proprietatea sa nu face parte din terenul proprietatea autorului intimatului in indiviziune cu petenta.
De asemenea petenta mai solicita despagubiri cu privire la terenul folosit de intimat, daune morale (necuantificate) si mutarea celor doua garduri pe locurile anterioare.
In sustinerea plangerii petenta nu a depus inscrisuri noi, altele decat cele aflate deja in dosarul de urmarire penala.
La data de 14.04.2009, sub nr. 1465/866/2009 a fost inregistrata si plangerea petentului H.T., care, in contradictoriu cu intimata H.A., a solicitat instantei desfiintarea ordonantei de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ nr. 651/P/2007 din 05.01.2009 si a rezolutiei nr. 145/II/2/2009  din 09.03.2009 prin care a fost respinsa plangerea sa impotriva ordonantei nr. 651/P/2007, ambele ale Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani.
In motivarea plangerii petentul arata ca in mod gresit a dispus Parchetul amendarea sa, intrucat el nu se face vinovat de savarsirea infractiunii de tulburare de posesie. Conform schitei terenului cu care isi legitimeaza proprietatea H.A., terenul are laturile in unghi drept, la fel cum este ingradit si in prezent, astfel incat proprietatea intimatei nu a suferit nici o schimbare de-a lungul timpului, si pe cale de consecinta nu se poate sustine ca petentul i-a ocupat vreo suprafata de teren prin mutarea gardului.
Mai acuza petentul superficialitatea cu care s-a efectuat urmarirea penala, organele de cercetare limitandu-se la pronuntarea solutiei doar la sustinerile facute de reprezentantii intimatei, si neverificand in teren realitatea sustinerilor ambelor parti. Mai mult, petentul sustine ca actul de vanzare-cumparare in baza caruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate autorului intimatei este nul, intrucat nu s-a platit nici un pret la momentul incheierii contractului.  Petentul considera ca terenul pe care-l stapaneste este proprietatea sa si nu lui H.A., si astfel nu poate fi vorba de tulburare de posesie.
In sustinerea plangerii petentul nu a depus alte inscrisuri noi care sa nu fi fost deja depuse la dosarul de urmarire penala.
La data de 18.05.2009 dosarul nr. 1465/866/2009 in care este petent H.T. a fost conexat la dosarul nr. 1329/866/2009 in care petenta este H.A..
Prin sentinta penala nr. 198 / 01.06.2009 pronuntata in dosarul nr. 1329/866/2009 al Judecatoriei Pascani au fost respinse ambele plangeri formulate de H.A. si H.T..
Impotriva acestei sentinte penale a formulat recurs petenta -intimata H.A., iar prin Decizia Penala nr. 77 / 01.02.2010 pronuntata in dosarul nr. 1329/866/2009 al Tribunalului Iasi, a fost admis recursul si a fost casata integral cu trimitere spre rejudecare sentinta penala nr. 198 / 2009, pe motivul ca aceasta nu a fost suficient motivata.
Spre rejudecare dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Pascani la data de 20.04.2010 sub nr. 1329/866/RJ/2009.
In fata instantei de rejudecare partile nu au mai solicitat administrarea niciunei probe.
Analizand probatoriul administrat in cauza prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, instanta retine urmatoarele:
Prin plangerea inaintata Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani la data de 02.02.2007, P.V., in calitate de reprezentant legal al minorei H. A. a solicitat tragerea la raspundere penala a numitului H. T. (fostul sau cumnat) pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie. In motivarea plangerii sale petenta arata ca fiica sa, pe care o reprezinta, este proprietara unei suprafete de 9142 m.p. pe raza comunei Stolniceni-Prajescu, conform contractului de vanzare cumparare din anul 1993 si a titlului de proprietate emis in anul 1996 pe numele cumparatorului H.S. (tatal lui H. A., decedat in anul 2006). Din acest teren, invinuitul H.T. a ocupat o suprafata de teren prin mutarea gardului inspre interiorul proprietatii petentei. Mai arata petenta ca nu locuieste efectiv in casa de pe terenul proprietatea fiicei sale, vizitand doar din cand in cand imobilul, intrucat atat fiica sa cat si ea locuiesc in judetul Arad.
Audiat de organele de cercetare penala, H.T. recunoaste ca a mutat la un moment dat gardul dintre proprietati, insa a facut acest lucru intrucat in cursul anului 1999 i s-a masurat terenul proprietatea sa si i s-a spus ca detine mai putin in fapt decat in acte, astfel incat, atunci cand gardul a fost daramat de furtuna,  a considerat ca daca tot il reface, sa-l amplaseze direct pe linia de hotar corecta.
In sustinerea afirmatiilor lor partile nu au depus decat schite intocmite de Primaria Todiresti, organele de politie Stolniceni-Prajescu si schita aferenta contractului de vanzare-cumparare din 1993. Nu a fost la dosarul cauzei si nici la dosarul de urmarire penala copia contractului de vanzare-cumparare din 1993, titlul de proprietate din anul 1996 emis pe numele defunctului H.S. (autorul petentei), schite intocmite de experti topometristi sau avizati de OCPI, dovada intabularii dreptului de proprietate, sau orice alte acte din care sa rezulte cu certitudine forma, dimensiunile, amplasamentul si vecinatatile terenului proprietatea partii vatamate.
Mai mult, partile au refuzat categoric sa le fie masurate terenurile si ca acestea sa fie verificate ca si corespondenta cu titlurile de proprietate pretinse.
In cursul cercetarilor penale au fost audiati martori, declaratiile acestora nefiind in masura decat a confirma faptul ca H.T. a mutat la un moment dat gardul dintre proprietati, insa niciunul nu a putut afirma cui apartine dincolo de orice indoiala suprafata revendicata de ambele parti.
Partea vatamata prin reprezentant sustine in toate declaratiile ca suprafata de teren acaparata de H.T. face parte din suprafata din titlul de proprietate din 1996 emis pe numele autorului ei conform contractului de vanzare-cumparare din 1993.
Invinuitul sustine in toate declaratiile sale ca desi a mutat gardul, prin aceasta nu a ocupat teren din proprietatea lui H.A., ci l-a pus pe linia de hotar corecta, ca acest teren este proprietatea sa conform spuselor celor de la Comisia Locala ce i-au masurat proprietatea in anul 1999, ca nu a intentionat niciodata sa veteme proprietatea petentei ci a considerat ca asa cum l-a ingradit el in anul 2007 trebuie sa aiba forma terenurile partilor conform actelor pe care le poseda ambii. In cursul judecatii, pentru a stinge litigiul, a mutat din nou gardul pe amplasamentul initial avut inainte de plangere.
Fata de aceasta situatie de fapt si raportat la probatoriul expus, Parchetul de pe langa Judecatoria Pascani a dispus prin ordonanta nr. 651/P/2007 din 05.01.2009 scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului H.T. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 220 Cod penal, intrucat faptei ii lipseste gradul de pericol social al unei infractiuni. Fata de aceasta solutie a dispus amendarea invinuitului cu suma de 600 de lei.
In motivarea ordonantei se arata ca partea vatamata H.A. este unica mostenitoare a lui H.S. si astfel proprietara suprafetei de 9.142 m.p. intravilan Stolniceni-Prajescu. Imobilul proprietatea partii vatamate se invecineaza la nord cu terenul invinuitului. Din probele administrate rezulta ca H.T. a mutat in anul 2007 gardul despartitor dintre proprietati inspre proprietatea partii vatamate, pe o lungime de 30,5 m, intrucat el detine in fapt teren mai putin decat are in acte si a considerat ca aceea e suprafata care-i lipseste. In timpul litigiului invinuitul a mutat gardul inapoi, pe amplasamentul initial, pentru a nu mai exista probleme intre parti. Din actele dosarului rezulta ca proprietatea invinuitului nu-i apartine in exclusivitate, H.T. neavand reconstituit pe numele sau vreun drept de proprietate, terenul pe care-l stapaneste figurand in titlul de proprietate al tatalui sau, in indiviziune cu alti mostenitori.
Fata de aceste considerente, Parchetul a stabilit ca faptei invinuitului ii lipseste gradul de pericol social al unei infractiuni si astfel a dispus scoaterea sa de sub urmarire si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ - amenda 600 de lei -.
Impotriva acestei ordonante ambele parti au formulat plangeri. Plangerile au fost solutionate de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani prin respingere (rezolutia 131/II/2/2009 din 09.03.2009 si rezolutia 145/II/2/2009 din 09.03.2009). In esenta ambele rezolutii au fost motivate pe lipsa dovezilor produse de parti cu privire la apartenenta proprietatii disputate, H.T. nedovedind ca este proprietarul terenului ocupat, iar H.A. avand calea civila la dispozitie pentru rezolvarea situatiei si nu cea penala aleasa.
Analizand ordonanta si rezolutiile atacate, plangerile ambelor parti inaintate instantei, raportate la probatoriul administrat in cauza, instanta constata neintemeiata plangerea petentei-intimate H.A. si intemeiata plangerea intimatului petent H.T., urmand a o respinge pe prima si a o admite pe cea de-a doua, dupa cum urmeaza:

Prin plangerea adresata instantei petenta-intimata H.A. a solicitat desfiintarea rezolutiei de confirmare a ordonantei de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului H.T., tragerea acestuia din urma la raspundere penala pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, obligarea sa la despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului ocupat, daune morale si mutarea gardului pe locurile anterioare.
In motivarea plangerii se arata ca ordonanta si rezolutia Parchetului sunt nelegale si netemeinice intrucat nu au luat in considerare urmatoarele aspecte: lipsa existentei unui titlu de proprietate pe numele intimatului, existenta titlului de proprietate pe numele autorului petentei, realitatea in fapt a amplasarii gardului pe terenul petentei si irealitatea faptului ca intimatul ar fi mutat gardul la loc pe vechiul amplasament ce nu incalca proprietatea petentei, faptul ca petenta avea posesia in fapt a terenului in cauza si ca terenul proprietatea sa nu face parte din terenul proprietatea autorului intimatului in indiviziune cu petenta.
Motivele invocate de petenta nu sunt de natura a contrazice concluziile rezolutiei si ordonantei atacate.
Astfel, petenta-intimata sustine ca desi a facut dovada dreptului sau de proprietate organele de cercetare penala nu au luat in calcul acest aspect, ba dimpotriva au acordat clementa invinuitului care nu a putut prezenta nici un act de proprietate pentru terenul pe care-l detine.
Fata de acest motiv instanta observa ca afirmatiile petentei sunt neconforme cu materialul probatoriu.
Astfel, petenta nu a facut dovada dreptului sau de proprietate asupra terenului revendicat, in niciunul din cele trei cicluri procesuale neintelegand sa-si legitimeze proprietatea cu contractul de vanzare cumparare din 1993, sau titlul de proprietate din 1996, sau vreun proces verbal de punere in posesie emis de Comisia Locala in 1996, sau vreo schita emisa de OCPI cu ocazia intabularii dreptului de proprietate asupra terenului de 9142 m.p, sau orice alt document din care sa rezulte suprafata detinuta in proprietate, amplasamentul terenului, forma si dimensiunile acestuia si vecinatatile.
Singurul inscris pe care a inteles sa-l foloseasca si pe care l-a pus la dispozitia organelor de cercetare si instantei tot invinuitul, a fost o schita aferenta contractului de vanzare-cumparare din 1993, care nu poarta insa parafa vreunui expert topometrist autorizat si nici a vreunui reprezentant al OCPI, pentru a avea instanta macar vaga certitudine ca desenul corespunde cu situatia din teren.
Mai mult, cu ocazia cercetarilor penale a refuzat masurarea terenului proprietatea sa, punand astfel organele de cercetare in imposibilitatea obiectiva de a aduna probe in favoarea acuzatiei pe care petenta  a formulat-o.
Fata de acest ultim aspect, instanta observa ca desi organele de cercetare au obligatia legala de a intreprinde toate demersurile pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, acesta aspect nu scuteste partea ce a formulat plangerea sa depuna un minim efort pentru justificarea pretentiilor reclamate, iar rolul activ al institutiilor statului are si el limitele lui.
In privinta inexistentei titlului de proprietate pe numele H.T., instanta observa ca intr-adevar acesta nu este titularul unui asemenea act, insa acesta stapaneste in fapt terenul mostenit de la tatal sau H.G..I., care se invecineaza cu cel al petentei. Din pacate pentru parti nici limitele acestui titlu de proprietate nu sunt certe, terenul fiind posedat in indiviziune, neexistand intabulare sau schite efectuate de experti sau reprezentanti ai OCPI.
In conditiile in care practic niciuna din parti nu-si poate legitima si nici infirma reciproc dincolo de orice indoiala suprafetele detinute in proprietate, amplasamentul, forma sau dimensiunile lor, instanta apreciaza ca acesta aspect nu poate fi de natura a atrage tragerea la raspundere penala a invinuitului-intimat.
Fata de argumentele de mai sus, instanta apreciaza ca irelevant daca H.T. a mutat gardul sau nu pe amplasamentul initial, intrucat atata timp cat nu se poate stabili amplasamentul corect pe care ar trebui sa-l aiba gardul, nici mutarea lui la loc nu poate avea ca efect atragerea sau inlaturarea raspunderii penale.
In privinta afirmatiei petentei conform careia a avut dintotdeauna posesia terenului in fapt, instanta urmeaza a o aprecia cu suspiciune, intrucat petenta minora locuieste de multi ani in judetul Arad, impreuna cu P.V. (mama sa) si tatal sau vitreg (mandatarul P.C.). Acest aspect a fost insa deja transat prin decizia penala nr.364 / 20.05.2008 pronuntata in dosarul nr. 4546/866/2007 al Tribunalului Iasi, prin care se arata ca nu are relevanta daca posesia este longa mano (de la distanta) sau aceasta este exercitata concret prin locuire continua in imobil.
Nici schitele depuse la dosarul cauzei nu sunt de natura a face dovada indubitabila ca invinuitul a ocupat teren din proprietatea petentei. Astfel, comparand schita aferenta contractului de vanzare-cumparare,  cu schita de la fila 11 vol.I dosar urmarire penala si cea de la fila 14 vol.I dosar urmarire penala, instanta observa ca niciuna nu este identica cu cealalta, mai ales in conditiile in care ultimele doua au fost intocmite la 7 zile diferenta, ambele dupa momentul presupus al savarsirii infractiunii, de institutii ale statului diferite. Daca nici in acest mod nu se poate stabili cu certitudine hatul dintre proprietati, se pune problema in ce masura poate fi acuzat de intentie infractionala invinuitul.
In ceea ce priveste neconcordanta lungimii laturii ocupate retinute de prim procuror in rezolutie (305 m), lungime ce difera de cea retinuta in ordonanta (30,5m), invocata ca motiv de desfiintare a acestor acte ale Parchetului (motivul 6 din plangere), instanta observa ca aceasta diferenta nu se datoreaza decat unei simple erori materiale in redactare.
 Fata de solicitarea petentei de obligare a invinuitului la plata lipsei de folosinta a terenului pe suprafata de 721,72 m.p. ce-i lipsesc petentei din posesie, a daunelor morale si a mutarii gardului pe doua laturi ale proprietatii, instanta observa ca aceste cereri sunt prematur introduse, fiind in principiu aferente unei eventuale laturi civile in cadrul procesului penal pornit in urma trimiterii in judecata a invinuitului H. T. pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, fapt ce in drept nu a avut loc.
Pentru toate considerentele in fapt si in drept aratate mai sus, instanta urmeaza a respinge plangerea petentei-intimate, iar in baza art. 192 alin.2 Cod procedura penala o va obliga pe aceasta si la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat in cuantum de 50 de lei.
La data de 14.04.2009, sub nr. 1465/866/2009 a fost inregistrata si plangerea petentului H.T., care, in contradictoriu cu intimata H.A., a solicitat instantei desfiintarea ordonantei de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ nr. 651/P/2007 din 05.01.2009 si a rezolutiei nr. 145/II/2/2009  din 09.03.2009 prin care a fost respinsa plangerea sa impotriva ordonantei nr. 651/P/2007, ambele ale Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani.
In motivarea plangerii petentul arata ca in mod gresit a dispus Parchetul amendarea sa, intrucat el nu se face vinovat de savarsirea infractiunii de tulburare de posesie. Conform schitei terenului cu care isi legitimeaza proprietatea H.A., terenul are laturile in unghi drept, la fel cum este ingradit si in prezent, astfel incat proprietatea intimatei nu a suferit nicio schimbare de-a lungul timpului, si pe cale de consecinta nu se poate sustine ca petentul i-a ocupat vreo suprafata de teren prin mutarea gardului.
Mai acuza petentul superficialitatea cu care s-a efectuat urmarirea penala, organele de cercetare limitandu-se la pronuntarea solutiei doar la sustinerile facute de reprezentantii intimatei, si neverificand in teren realitatea sustinerilor ambelor parti. Mai mult, petentul sustine ca actul de vanzare-cumparare in baza caruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate autorului intimatei este nul, intrucat nu s-a platit nici un pret la momentul incheierii contractului.  Petentul considera ca terenul pe care-l stapaneste este proprietatea sa si nu lui H.A., si astfel nu poate fi vorba de tulburare de posesie.
Instanta considera plangerea acestui petent intemeiata, nu  pentru toate motivele invocate de catre acestea, ci fata de ultimul aspect relatat de invinuit : considera ca terenul pe care-l stapaneste este proprietatea sa nu a lui H.A., astfel incat nu poate fi vorba de o tulburare de posesie.
Desi aparent atitudinea intimatului-petent este una tipica subiectului activ al infractiunii de tulburare de posesie, raportat la situatia de fapt si de drept incerta dintre parti, instanta apreciaza ca acest comportament nu poate veni decat dintr-o singura cauza: lipsa intentiei de a ocupa in mod abuziv terenul proprietatea altuia.
Din intreg probatoriul administrat in cauza reiese, asa cum am retinut si mai sus, ca nu exista dovada certa a limitelor proprietatilor celor doi vecini - H.A. si H.T. -, actele produse de acestia nebucurandu-se de puterea unor masuratori efectuate de experti in domeniu.
In conditiile in care H.A. nu a putut face dovada ca terenul ocupat de invinuit prin mutarea gardului nu apartine acestuia din urma, iar invinuitul a aratat in toate declaratiile sale luate in decursul a 2 ani, in mod constant, ca cei de la Comisia Locala, in anul 1999, i-au spus ca stapaneste mai putin teren decat are in acte (ale tatalui sau), si ca fata de acest considerent a mutat gardul, apare nesustinuta concluzia Parchetului ca fapta invinuitului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de tulburare de posesie.
Din probatoriul administrat in cauza nu reiese cu certitudine ca terenul ocupat de H.T. este proprietatea altuia, nu reiese exact linia de hotar incalcata si nici suprafata exacta ocupata (partea vatamata invocind initial o latura de circa 30 m lungime,  circa 2,5m latime, deci aproximativ 75 m.p., pentru ca in plangerea adresata instantei sa solicite despagubiri pe 721,72 m.p.), in titlul careia dintre parti este cuprinsa, astfel incat se poate considera ca nici latura obiectiva a infractiunii nu a fost dovedita.
Instanta apreciaza ca nu sunt intrunite nici conditiile prevazute de art. 19 alin.1 pct. 1 Cod penal, in sensul ca nu existe suficiente elemente care sa dovedeasca intentia invinuitului de a ocupa fara drept o suprafata de teren proprietatea altuia.
Atitudinea constanta a acestuia a relevat ferma sa convingere ca amplasamentul pe care a mutat gardul este cel corect. Mai mult, instanta observa ca acesta a fost de acord, macar in principiu, sa mute gardul pe vechiul amplasament pentru a stinge litigiul dintre parti. O astfel de atitudine nu caracterizeaza intentia infractionala, ci, in cel mai rau caz o eroare de judecata, ce nu se poate incadra decat in prevederile art. 19 alin. 1 pct. 2 Cod penal.
Elementul intentional al unei infractiuni trebuie intotdeauna raportat si la persoana faptuitorului. In acest sens instanta observa si varsta inaintata (nascut in anul 1939), lipsa conflictelor sale cu legea penala anterior prezentului litigiu, comportamentul social adecvat, disponibilitatea a de a renunta la dreptul de proprietate care in viziunea sa ii apartine tocmai pentru inlaturarea problemelor actuale, toate acestea nefacand decat sa confirme lipsa intentiei sale de a incalca legea.
Infractiunea de tulburare de posesie presupune in mod obligatoriu savarsirea faptei cu intentie, simpla eroare in care s-ar afla invinuitul nefiind suficienta a sustine intrunirea elementelor constitutive.
Fata de neintrunirea conditiilor raspunderii penale pentru infractiunea de tulburare de posesie in forma simpla (art. 220 alin.1 Cod penal), instanta constata ca nu poate rezista criticilor nici incadrarea data de Parchet pe prevederile art. 220 alin. 2 Cod penal. Atata timp cat lipseste intentia de a ocupa fara drept terenul proprietatea altuia, apare irelevanta modalitatea in care aceasta s-a petrecut, alineatul 2 al articolului 220 facand expres trimitere ca si conditie de baza a raspunderii la prevederile alin.1 al aceluiasi articol, alineat ce nu-si regaseste aplicarea in speta.
Pentru considerentele de mai sus (lipsa dovezilor existentei laturii obiective si lipsa laturii subiective), instanta urmeaza a constata ca se impune mentinerea solutiei de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului H.T. pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, insa in temeiul art. 10 alin. 1 lit. d) Cod procedura penala, respectiv "faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii".
Fata de prevederile Deciziei nr. 44 / 13.10.2008 pronuntata in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie (care permit instantei sesizate de plangerea unui petent de a modifica temeiul de drept retinut de organele de cercetare penala in solutionarea actului atacat prin plangere) si coroborand Decizia aratata cu prevederile art. 2781  alin. 8 lit. b) Cod procedura penala, instanta va admite plangerea intimatului-petent H.T., va desfiinta in parte rezolutia 145/II/2/2009 din 09.03.2009 si ordonanta de scoatere de sub urmarire penala nr. 651/P/2007 din 05.01.2009 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani si va retine ca temei al scoaterii de sub urmarire penala art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) Cod procedura penala, in loc de art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1) Cod procedura penala.
In consecinta schimbarii temeiului de drept aratat, instanta urmeaza a inlatura sanctiunea administrativa aplicata intimatului-petent H.T..