penalitati de intarziere; clauze abuzive

Prin Ordonanta nr. 203/11.08.2010 a Judecatoriei Pascani   data in dosarul 2986/866/2010 s-au dispus urmatoarele: "Admite in parte somatia de plata formulata de catre creditoarea S.C. V S.R.L. in contradictoriu cu debitorul V.I..
Someaza debitorul sa plateasca creditoarei suma de 460,12 lei, din care 230,06  lei reprezentand contravaloarea serviciilor telefonice neachitate si suma de 230,06  lei penalitati de intarziere, in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari.
Respinge celelalte capete de cerere ca neintemeiate.
Obliga debitorul sa plateasca creditoarei suma de 39,30 lei reprezentand cheltuieli de judecata".
Pentru a se dispune astfel, s-au retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 18089/11.11.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. 15651/212/2009 a fost declinata competenta de solutionare a prezentei cauze in favoare Judecatoriei Pascani, fiind astfel inregistrata pe rolul acestei instante la data de 13.07.2010, sub nr. 2986/866/2010, somatia de plata prin care creditoare S.C. V S.A. a solicitat emiterea unei ordonante care sa cuprinda somatia de plata impotriva debitorului V.I. pentru suma de 230,06 lei, reprezentand obligatii contractuale neonorate de catre debitor, penalitati de intarziere in cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de intarziere si contravaloarea dobanzii comerciale legale incepand cu data scadentei fiecarei sume ce compune debitul principal si pana la data platii integrale a acestuia si suma de 98,80 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
In fapt, creditoarea a aratat ca intre S.C. V. S.A. si debitor s-a incheiat un contract de abonament constand in servicii de telefonie mobila, emitandu-se astfel facturi ce nu au fost achitate de catre debitor. Pentru serviciile neachitate, creditoarea a calculat penalitati de intarziere de 0,5 % pentru fiecare zi de intarziere. Creditoarea arata ca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de O.G. 5/2001, creanta fiind certa, lichida si exigibila.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile O.G. nr. 5/2001,  O.G. 9/2000, art. 969 si urmatoarele din Codul civil, art. 274, art. 379 din Codul de procedura civila, solicitandu-se judecata in lipsa.
In temeiul art. 112 C.pr.civ., cererii i-au fost atasate copii de pe inscrisurile pe care creditoarea si-a intemeiat actiunea.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 39 RON si 3 lei timbru judiciar.
Debitorul nu s-a prezentat si nici nu a formulat intampinare.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri.
Analizand ansamblul materialului probator instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Intre S.C. V S.A. si debitorul V.I. a intervenit la data de 04.08.2008 contractul seria . nr. de prestari servicii de telefonie mobila, in baza caruia au fost emise facturile depuse la filele 15-19.
Potrivit art. 1 O.G. nr. 5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii. Suma ce reprezinta obligatia prevazuta la alin. 1, precum si dobanzile, majorarile sau penalitatile datorate potrivit legii se actualizeaza in raport cu rata inflatiei aplicabila la data platii efective.
Articolul 6 din acelasi act normativ stabileste ca daca nu a intervenit inchiderea dosarului in conditiile art. 5, judecatorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a explicatiilor si lamuririlor partilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4. Alineatul al doilea prevede: cand, in urma examinarii prevazute la alin. 1, constata ca pretentiile creditorului sunt justificate, judecatorul emite ordonanta care va contine somatia de plata catre creditor, precum si termenul de plata.
Din textele legale de mai sus reiese ca cererea prin care se declanseaza procedura somatiei de plata trebuie sa indeplineasca, pe langa conditiile generale, trei conditii speciale.
Astfel, in primul rand, creditorul trebuie sa aiba o creanta a carei obligatie corelativa consta in indatorirea debitorului de a plati o suma de bani.
In al doilea arand, creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila.
A treia conditie se refera la mijlocul de proba prin care s-ar putea face dovada creantei pretinse de creditor, in sensul ca pot fi folosite numai inscrisurile.
Raportandu-se la reglementarile incidente, studiind dosarul prin prisma conditiilor de admisibilitate, instanta constata ca acestea sunt indeplinite in parte, dupa cum urmeaza:
In materia raspunderii civile contractuale (in cazul obligatiilor de a da si a face) creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, debitorul avand sarcina dovedirii indeplinirii obligatiei. Odata ce creditorul face dovada existentei creantei neexecutarea se prezuma, cat timp debitorul nu dovedeste executarea.
Potrivit art. 56 cod comercial, daca una dintre parti este comerciant atunci legea aplicabila este cea comerciala pentru ambele parti, iar art. 46 din Codul comercial intelege factura ca un act sub semnatura privata ce face proba contractului pe care il constata. Factura, independent de orice semnatura, dovedeste, fata de emitent, incheierea si conditiile de existenta ale operatiunii comerciale pe care o mentioneaza. Pentru a avea insa forta probanta fata de persoana de la care nu emana, in speta fata de debitor, acesta trebuie sa fie semnata sau acceptata de catre acesta. Factura poate fi acceptata expres, in scris ori verbal, sau tacit prin fapte concludente.
In contractul semnat de debitor se prevede la art. 8 ca orice reclamatii privind facturile telefonice vor fi semnalate in scris in termen de 30 zile de la data emiterii facturii in cauza, iar la art. 16 se arata ca prezentul contract se incheie pe o perioada initiala de un an si va fi in mod automat reinnoit pentru perioade consecutive de cate un an, cu exceptia cazului in care una dintre parti notifica prin scrisoare recomandata intentia de a nu mai continua contractul la expirarea duratei initiale perioadei succesive.
Avand in vedere aceasta clauza contractuala cat si art. 5 din acelasi contract, insusite de catre parti prin semnatura si pozitia debitorului de necontestare a facturilor potrivit clauzei contractuale insusite sau prin  prezentarea in fata instantei ori prin folosirea actului procedural al intampinarii, instanta constata caracterul cert al creantei prin acceptarea in mod tacit a facturilor emise de catre creditoare, debitorul fiind citata la adresa din cartea de identitate cu mentiunea ca are posibilitatea de "a depune intampinare pana cel mai tarziu prima zi de infatisare". 
Prin urmare, instanta constata caracterul cert al creantei prin acceptarea in mod tacit a facturilor emise de catre creditoare si de asemenea este indeplinita conditia creantei de a fi lichida (cuantumul fiind determinat prin facturile depuse) si exigibila (implinindu-se cele 14 zile de la data facturarii prevazute la art. 5.2 din contract), in intelesul art. 379 Codul de procedura civila, in ceea ce priveste suma de 230,06 lei, atat cat consemneaza facturile depuse.
Totodata, fata de cererea creditoarei privind penalitati de intarziere, instanta constata ca acesta indeplineste in parte conditiile pentru a fi admisa.
Astfel, creditoarea arata ca pentru serviciile prestate si neachitate la termen, s-au calculat penalitati de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere, in cuantum total de 230,06 lei, conform art. 6.1 din contractul incheiat penalitatile putand sa depaseasca cuantumul sumei asupra careia au fost calculate.
Insa, instanta poate cenzura din oficiu o astfel de dobanda ce depaseste debitul principal, chiar daca aceasta clauza referitoare la posibilitatea depasirii cuantumului debitului principal a fost prevazuta in contractul incheiat intre parti, cu conditia ca aceasta clauza sa fie o clauza abuziva potrivit Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Potrivit art. 4 alin. (1) din acest act normativ o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, iar alin.(2) prevede ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.  De asemenea, in anexa acestui act normativ se arata la alin. (1) lit. (i) faptul ca sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant. Astfel, instanta poate constata din oficiu faptul ca o clauza prin care debitorul-consumator este obligat la o dobanda peste debitul principal constituie o clauza abuziva si va admite in parte penalitatile solicitate, in limita debitului principal.
In acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene de Justitie in cauzele conexate C-240/98 si C-241/98 si C-242/98, C-243/98 si C-244/98, Oceano Grupo Editorial SA contra Salvat Editores SA, unde Curtea a statuat urmatoarele: paragraful "25. In privinta intrebarii daca un tribunal sesizat intr-un litigiu vizand un contract incheiat intre un profesionist si un consumator poate aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze, trebuie amintit ca sistemul de protectie instituit prin Directiva 93/13/CEE se bazeaza pe ideea potrivit careia consumatorul sa afla intr-o situatie de inferioritate fata de profesionist, atat in ceea ce priveste puterea de negociere, cat si nivelul de informare, situatie care il face sa adere la conditiile redactate in prealabil de catre profesionist, fara ca el sa poata modifica acest continut. 26.Obiectivul urmarit prin articolul 6 al Directivei, care impune statelor membre sa prevada ca aceste clauze abuzive nu ii leaga pe consumatori, nu ar putea fi atins daca acestia din urma ar trebui sa se gaseasca in fata situatiei de a invoca ei insisi caracterul abuziv al acestor clauze. In litigiile a caror valoare este deseori limitata, onorariile avocatilor pot fi superioare sumelor in discutie, ceea ce-l poate descuraja pe consumator de a se apara impotriva aplicarii unei clauze abuzive. Daca este adevarat ca in unele state membre normele procedurale permit particularilor sa se apere ei insisi, exista un risc, deloc neglijabil, ca din ignoranta, consumatorul sa nu invoce caracterul abuziv al clauzei ce i se opune. In consecinta, protectia efectiva a consumatorului nu poate fi asigurata decat in masura in care judecatorului national i se recunoaste posibilitatea de a aprecia din oficiu o asemenea clauza."
Acelasi rationament a fost folosit si in Hotararea Curtii Europene de Justitie Cauza C-243/08 din data de 4 iunie 2009 Pannon GSM Zrt. impotriva Erzsébet Sustikné Gyõrfi.
Facand aplicarea celor enuntate, instanta constata ca cele prevazute in art. 6.1 teza finala din contractul seria POS nr. 8038181 constituie o clauza abuziva in sensul art. 4 si alin. 1 lit. i din anexa Legii nr. 193/2000 si va fi inlaturata, urmand a se admite in parte penalitatile solicitate, in limita debitului principal, respectiv 230,06 lei.
Aceasta creanta in cuantum de 230,06 lei este certa, fiind prevazuta de clauza penala din art. 6 din contractul insusit de parti prin semnatura si calculata la sumele ce reprezinta debit principal neachitat, lichida si exigibila, fiind determinata potrivit prevederilor contractuale.
In ceea ce priveste dobanda comerciala legala, creditoarea arata ca le solicita pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei facturi si data platii integrale a acesteia.
Instanta constata din analiza contractului depus la dosar (art. 6), ca intre parti a intervenit o clauza penala, in sensul stabilirii cuantumul despagubirilor datorate in situatia neexecutarii la termen a obligatiei, si anume "pentru sumele neplatite la termen clientul va plati penalitati de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere cu titlu de daune moratorii pana la plata intregii sume".
Aceasta clauza penala are rol de contract accesoriu prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii la termen. In conditiile in care exista o astfel de clauza penala, cu forta obligatorie intre parti potrivit art. 969 Cod civil, (conventiile legal facute avand putere de lege intre partile contractante), creditoarea nu poate renunta la aceasta clauza pentru a se prevala de dispozitiile O.G. nr. 9/2000 si sa solicite dobanda legala si cu atat mai mult sa cumuleze aceasta clauza cu dobanda legala, cumulul acestora nefiind posibil deoarece ambele au aceeasi finalitate de daune interese moratorii. Dispozitiile dobanzii legale sunt incidente in situatia in care partile nu insereaza in contract o clauza penala (art. 2 din O.G. nr. 9/2000) sau ar avea o alta finalitate decat clauza penala.
Prin urmare instanta va respinge capatul de cerere privitor la dobanda legala ca fiind neintemeiat.
Fata de solutia la care a ajuns instanta in urma deliberarii, avand in vedere caracterul accesoriu al capatului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecata, in temeiul art. 274 Codul de procedura civila, precum si in virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmeaza principalul), instanta urmeaza sa admita in parte acest capat de cerere, respectiv pentru suma de 39,30 lei reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar, filele 3 si 4 dosar declinat, urmand sa respinga cererea privind suma de 59,5 lei reprezentand onorariu avocat, nefiind depusa nicio dovada in acest sens.