ACTIUNE IN RASPUNDERE CIVILA DELICTUALA. PAGUBE PRODUSE PRINTR-UN ACCIDENT DE CIRCULATIE. ASIGURARE DE RASPUNDERE CIVILA AUTO OBLIGATORIE. OBLIGATIA PENTRU PAGUBIT DE A CHEMA IN JUDECATA SOCIETATE DE ASIGURARE. CALITATEA DE INTERVENIENT FORTAT A PERS...

Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 04.09.2009 sub nr. 3353/740/2009, reclamantul G.M a chemat in judecata pe paratii D.N. si S.C Asigurare A. - Sucursala Alexandria pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati paratii la plata sumei de 8756,01 lei cu titlu de despagubiri, precum si la plata cheltuielilor de judecata (f. 2-3).
In motivare, reclamantul a aratat faptul ca la data de 18.09.2008, in timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personala marca Daewoo Cielo pe DE 70 intre localitatile Vaceni si Vitanesti, a fost lovit de autoturismul Fiat Tipo condus de paratul D.N., iar organele de politie au intocmit procesul-verbal de contraventie seria AX nr. 075086 / 28.09.2008 prin care au constatat o culpa comuna in producerea accidentului.
Reclamantul a mentionat faptul ca impotriva acestui proces-verbal a formulat plangere, iar in urma administrarii probelor instanta de judecata a apreciat ca singurul vinovat de producerea accidentului este celalalt conducator auto care, incercand sa depaseasca un autoturism ce era parcat pe marginea drumului pe sensul sau de mers, a intrat pe contrasens si in coliziune cu autoturismul condus de reclamant. Instanta de judecata a anulat procesul-verbal ca fiind nelegal, iar hotararea a ramas irevocabila.
S-a aratat ca in aceste conditii reclamantul a solicitat societatii de asigurare A., la care era asigurat paratul, sa-i plateasca contravaloarea reparatiei in suma totala de 17.512,02 lei, insa aceasta societate, prin acceptul de plata din data de 11.11.2008, a platit catre societatea la care a fost efectuata reparatia suma de 8756,01 lei, reprezentand jumatate din contravaloarea reparatiei deoarece prin procesul-verbal se retinea culpa comuna.
Reclamantul a mai aratat ca dupa ramanerea definitiva a sentintei civile nr. 382 / 05.02.2009 a solicitat paratei sa-i achite si diferenta de 8756,01 lei pe care a achitat-o pentru repararea autoturismului, insa prin adresa nr. 414 / 24.06.2009 societatea parata i-a comunicat refuzul de plata deoarece in dispozitivul sentintei nu s-a mentionat ca singurul vinovat de producerea accidentului este asiguratul acestora, paratul D.N.
In consecinta, reclamantul a solicitat sa se constate ca singurul vinovat de producerea accidentului este paratul D.N:, iar intrucat acesta era asigurat la acel moment la societatea de asigurare A., sa fie obligati cei doi parati in solidar la plata sumei de 8756,01 lei, reprezentand prejudiciul ce i-a fost cauzat la data de 28.09.2008.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 998-999 C.Civ.
La data de 15.10.2009, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare prin care a aratat ca a inteles sa cheme in judecata in calitate de parata pe S.C A., ci nu sucursala acesteia cum aratase initial.
La data de 21.09.2009, parata S.C A. a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sucursalei, aratand ca potrivit Legii nr. 31/1990 sucursalele sunt lipsite de personalitate juridica si nu sunt independente in totalitate, iar in cauza de fata a fost chemata in judecata Sucursala Alexandria (f. 17-19).
Prin aceeasi intampinare s-a invocat si exceptia prematuritatii actiunii, aratandu-se in esenta faptul ca nu au fost respectate dispozitiile art. 7201 C.proc.civ. cu privire la indeplinirea procedurii concilierii directe, avand in vedere ca temeiul pretentiilor il reprezinta contractul de asigurare seria NP nr. 390718, iar fata de dispozitiile art. 3 pct. 17 si art. 945 C.Com., litigiul supus judecatii este unul comercial. In acest sens s-a sustinut ca reclamantul nu a urmat procedura prealabila obligatorie, intrucat aceste dispozitii sunt de stricta interpretare si nu exista inscrisul despre rezultatul concilierii ori dovada ca de la data convocarii au trecut 30 de zile potrivit art. 7201 al. 5, iar nerespectarea acestor conditii atrag nulitatea concilierii, cu consecinta respingerii actiunii ca inadmisibile.
Pe fond, parata a aratat faptul ca reclamantul a mentionat in scris in cererea de despagubire formulata la aceasta faptul ca a fost integral despagubit pentru prejudiciile suferite si ca nu mai are nici o pretentie fata de asiguratorul RCA si de la asigurat, aceasta mentiune fiind in conformitate cu prevederile art. 66 din Ordinul nr. 113.133 din 06.12.2006. In ceea ce priveste solicitarea reclamantului de a se constata vinovatia asiguratului D.N. s-a sustinut ca prin pronuntarea Sentintei civile nr. 382/05.02.2009 in cauza intervine puterea de lucru judecat astfel incat instanta nu poate sa se pronunte in acest sens. Totodata, in dispozitivul aceleiasi sentinte nu se mentioneaza ca singurul vinovat de producerea accidentului este D.N., si in consecinta s-a solicitat respingerea ca neintemeiata a actiunii.
In sustinerea intampinarii s-a depus la dosar cererea de despagubire formulata de G.M. (f. 20) si Ordinul emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor nr. 113.133 din 28.11.2006 (f. 21-22).
La data de 28.10.2009, avand in vedere "cererea precizatoare" depusa de reclamant, parata a solicitat declinarea competentei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti intrucat aceasta are sediul Bucuresti, Sector 1 (f. 38).
La termenul de judecata din data de 15.10.2009 instanta a luat act de cererea precizatoare formulata de reclamant in sensul ca in calitate de parata sta in proces si S.C A. in loc de S.C A. - Sucursala Alexandria, si in raport de aceasta imprejurare a constatat faptul ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata a ramas fara obiect (f. 33).
La termenul de judecata din data de 29.10.2009, instanta a respins exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Alexandria invocata de parata avand in vedere ca dispozitiile art. 10 pct 8 Cod procedura civila si art. 11 alin. 1 pct. 3 Cod procedura civila stabilesc o competenta alternativa, precum si faptul ca accidentul din care rezulta pretentiile reclamantului s-a produs pe D.E 70 ce se afla in raza de competenta a Judecatoriei Alexandria (f. 39).
La acelasi termen de judecata, in raport de dispozitiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, instanta a constatat faptul ca D.N. sta in proces in calitate de intervenient fortat si nu in calitate de parat.
Totodata, instanta a calificat litigiul ca fiind de natura comerciala si a respins exceptia prematuritatii actiunii invocata de parata avand in vedere ca din adresa emisa de SC ARDAF SA de la fila 8 din dosar rezulta ca reclamantul a indeplinit procedura prealabila comunicand paratei pretentiile sale si inscrisurile pe care s-a intemeiat, primind raspuns nefavorabil din partea paratei. In ceea ce priveste nerespectarea termenului de 30 zile, instanta retine ca acest termen, conform art. 7201 al. 5 Cod procedura civila, vizeaza ipoteza in care paratul nu a raspuns la conciliere, ceea ce nu este cazul in speta. De altfel,  pozitia paratei a ramas la fel de ferma si in cadrul litigiului de fata, exceptia supusa prezentei analize fiind formulata in mod formal, fara a se lasa impresia ca prin parcurgerea unei noi proceduri societatea-parata si-ar putea revizui raspunsul la pretentiile reclamantei.
Instanta mai constata ca reclamanta, prin comunicarea pretentiilor sale paratei in legatura cu accidentul despre care aceasta detinea documentele necesare, a urmat efectiv o procedura prealabila ce putea conduce la stingerea litigiului, astfel ca obligarea sa la parcurgerea unei alte proceduri, ce presupune mai putine avantaje pentru partea adversa (doar o convocare intr-o locatie aleasa de reclamant, insotita de inscrisuri) ar fi pur formala si ar afecta in mod nejustificat dreptul de acces la instanta al reclamantei.
Prin incheierea de sedinta din data de 29.10.2009, instanta a incuviintat pentru reclamant proba cu inscrisuri, interogatoriu, un martor pe situatia de fapt si expertiza tehnica auto avand ca obiectiv stabilirea dinamicii accidentului (f. 39-40).
In cadrul probei cu inscrisuri, reclamantul a depus urmatoarele inscrisuri, in copie: sentinta civila nr. 382/05.02.2009 a Judecatoriei Alexandria (f. 5-6), procesul-verbal seria AX nr. 075086 din 28.09.2008 (f. 7), adresa nr. 2221/24.06.2009 emisa de S.C A. (f. 8), factura fiscala nr. 002691/11.11.2008 emisa de S.C S. S.A si bon fiscal (f. 9), accept de plata din 11.11.2008 (f. 10), copie dosar dauna (f. 46-85), cerere reclamant (f. 86), polita de asigurare seria RO/05/M3/NP nr. 000390718 (f. 89), declaratie martora T.V. (f. 90).
Desi reclamantul a depus la dosar interogatoriul ce urma a fi luat intervenientului fortat D.N., acesta nu s-a prezentat pentru a raspunde.
In cauza a fost intocmit Raportul de expertiza tehnica - specialitatea auto nr. 1070/28.12.2009 de catre expert tehnic judiciar Viisoreanu Florian, iar desi acesta a fost comunicat partilor, acestea nu au formulat obiectiuni (f. 102-112).
La ultimul termen de judecata a fost audiata martora T.V., declaratia acesteia fiind atasata la dosar (f. 120).
Analizand actele si lucrarile dosarului cu privire la fondul cauzei, instanta retine urmatoarele:
La data de 28.09.2008, reclamantul G.M. conducea autoturismul marca Daewoo Cielo pe D.E 70, iar la km 76, din sens opus a fost acrosat de autoturismul marca Fiat Tipo condus de intervenientul fortat D.N. care a intrat pe contrasens in timp ce a depasit un autovehicul stationat pe partea carosabila in directia sa de mers.
Potrivit sentintei civile nr. 382 din 05.02.2009 pronuntata de Judecatoria Alexandria in dosarul nr. 3301/740/2008, definitiva si irevocabila prin nerecurare (f. 5-6), instanta a retinut cu autoritate de lucru judecat ca "intimatul D.N. a circulat pe contrasens ca urmare a unei manevre de depasire a unui autovehicul stationat pe partea carosabila in directia sa de mers, intrand in coliziune cu autoturismul condus de petent, provocand avarierea celor doua autoturisme". Prin aceeasi sentinta, in ceea ce priveste fapta retinuta in sarcina reclamantului din prezenta cauza, instanta a anulat procesul-verbal de contraventie seria AX nr. 075086 incheiat la data de 28.09.2008 de catre I.P.J Teleorman si prin care se stabilise culpa comuna a celor doi conducatori auto implicati in producerea accidentului, ca netemeinic.
Totodata, faptul ca intervenientului fortat ii revine culpa exclusiva in producerea accidentului rutier rezulta si din declaratia martorei oculare T.V. care a aratat ca autoturismul condus de intervenientul fortat a depasit o duba oprita si a patruns pe celalalt sens de mers acrosand autoturismul condus de reclamant (f. 120), precum si din Raportul de expertiza tehnica - specialitatea auto nr. 1070/28.12.2009 intocmit de catre expert tehnic judiciar Viisoreanu Florian, pe care instanta il omologheaza. Astfel, prin concluziile raportului de expertiza s-a retinut faptul ca accidentul s-a produs pe fondul efectuarii manevrei de depasire a autoutilitarei stationate pe acelasi sens de mers de catre intervenientul fortat D.N., autoturismul acestuia patrunzand partial pe celalalt sens de mers pe unde se deplasa autoturismul condus de reclamant.
In consecinta, instanta constata faptul ca reclamantul a circulat regulamentar pe sensul sau de mers, iar intervenientul fortat a incalcat regula de circulatie prevazuta de art. 47 din O.U.G nr. 195/2002 (nerespectarea obligatiei de a pastra fata de vehiculul care circula din sens opus o distanta laterala suficienta si de a circula cat mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulatie), acestuia din urma apartinandu-i culpa exclusiva in producerea accidentului.
Avariile provocate autoturismului condus de reclamant sunt confirmate de procesul-verbal de constatare a pagubelor intocmit la data de 29.09.2008 de reprezentantii S.C. A. (f. 50).
Reparatiile autovehiculului au fost efectuate la service-ul autorizat S.C S. S.A, iar contravaloarea acestora a fost de 17.512,03 lei (f. 55).
Pentru autovehiculul marca Fiat Tipo condus de catre intervenientul fortat D.N. la data producerii accidentului a fost incheiata polita de asigurare auto RCA seria RO/05/M3/NP nr. 000390718 la S.C. Asigurare A., valabila in perioada 08.03.2008-07.03.2009 (f. 89).
Astfel cum rezulta din acceptul de plata (f. 10), societatea de asigurare parata a achitat numai suma de 8756,01 lei, reprezentand jumatate din contravaloarea reparatiilor autoturismului condus de reclamant survenite ca urmare a accidentului rutier, si a refuzat plata sumei de 8756,01 lei. Aceasta din urma suma a fost achitata numerar de catre reclamant, astfel cum rezulta din factura fiscala nr. 002691/11.11.2008 emisa de S.C S. S.A si bonul fiscal (f. 9).
Art. 998 C.civ. prevede ca "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara", iar art. 999 C.civ. prevede ca "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa".  
Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: a) existenta unui prejudiciu; b) existenta unei fapte ilicite; c) existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; d) existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.
In cauza de fata, prejudiciul consta in avariile produse autoturismului reclamantului la nivelul elementelor de caroserie stanga fata, este cert si nu a fost inca reparat in totalitate in natura sau prin echivalent de persoanele raspunzatoare, suma de 8756,01 lei, reprezentand jumatate din contravaloarea reparatiilor, fiind achitata de reclamant.
Fapta ilicita consta in aceea ca intervenientul fortat D.N. a intrat partial pe sensul opus de mers si a acrosat autoturismul condus de reclamant, incalcand astfel dispozitiile art. 47 din O.U.G nr. 195/2002.
Existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu rezulta din succesiunea actiunilor persoanelor implicate. Astfel, in masura in care conducatorul autoturismului Fiat nu ar fi patruns partial pe sensul opus in timp ce pe acea banda circula regulamentar autoturismul Skoda, accidentul nu s-ar fi produs.
Pentru ca raspunderea civila a celui care a cauzat prejudiciul sa fie angajata nu este de ajuns sa fi existat o fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei.
In dreptul civil, raspunderea civila delictuala opereaza, in principiu, pentru cea mai usoara culpa, iar obligatia de reparare a prejudiciului este integrala, indiferent de gravitatea vinovatiei.
Aplicand un criteriu obiectiv de apreciere a culpei, al omului normal, avizat, prudent, precum si elemente subiective, cum ar fi calitatile si pregatirea subiectului activ, imprejurarile in care a fost savarsita fapta, instanta retine ca intervenientul fortat a avut vizibilitate catre inainte, iar avand in vedere ca nu a invocat vreun caz exonerator de raspundere, instanta retine ca a existat vinovatia acestuia in producerea accidentului, astfel ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor pagubite se vor exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei, asiguratorul putand fi chemat in judecata de persoanele pagubite in limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. De asemenea, art. 50 din acelasi act normativ prevede ca despagubirile se acorda de catre asigurator pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Conform art. 51 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despagubirile, astfel cum sunt prevazute la art. 49 si 50, se acorda si in cazul in care cel care conducea vehiculul, raspunzator de producerea accidentului este o alta persoana decat asiguratul.
Instanta apreciaza faptul ca parata nu poate fi exonerata de plata despagubirilor pe motiv ca reclamantul a mentionat in cererea de despagubire faptul ca a fost integral despagubit pentru prejudiciile suferite si ca nu mai are nici o pretentie fata de asiguratorul RCA si asigurat, intrucat la data respectiva (11.11.2008) nu fusese inca anulat procesul-verbal de contraventie prin care se stabilise culpa comuna a ambilor conducatori auto, nefiind la acea data stabilita culpa exclusiva a celuilalt conducator auto implicat in accident.
Pentru toate aceste considerente, avandu-se in vedere dispozitiile 42, 50, 54 si art. 55 din Legea nr. 136/1995, precum si cele ale art. 998-999 C.civ., instanta va obliga pe parata S.C. Asigurare A. la plata catre reclamantul G.M. a sumei de 8.756,01 lei, cu titlu de despagubiri.
In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare in solidar la plata despagubirilor a paratei si a intervenientului fortat D.N., instanta apreciaza ca aceasta solicitare este neintemeiata avand in vedere dispozitiile art. 54 din Legea nr. 136/1995.
Astfel, instanta constata ca legiuitorul a inteles sa inlature dreptul de optiune al persoanelor pagubite intre a chema in judecata direct pe cel raspunzator de producerea accidentului, ori pe succesorii lui in drepturi, sau a se indrepta impotriva asiguratorului de raspundere civila, apreciind in mod intemeiat ca este mai indicat ca cererea sa fie indreptata in toate cazurile impotriva asiguratorului, care prezinta garantii de solvabilitate, fiind realizat astfel interesul public constand in despagubirea prompta si efectiva a celor pagubiti prin accidente rutiere.
Persoana raspunzatoare este citata in calitate de intervenient fortat pentru a putea formula aparari cu privire la intrunirea elementelor raspunderii delictuale, insa precizarea expresa a calitatii procesuale, care nu este aceea de parat, releva intentia fara echivoc a legii de a nu mai permite obligarea sa directa, conjunct sau in solidar cu asiguratorul.
Desi aceasta solutie in drept rezulta din formularea actuala a legii, ea este sustinuta si de abrogarea expresa prin O.U.G. nr. 61/2005  a fostelor art.  54 alin. 3 si art. 57, care dispuneau in esenta ca drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se puteau exercita fie  impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei, fie direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei.
In consecinta, instanta constata ca potrivit noii reglementari din Legea nr. 136/1995, ce are un caracter mixt, deopotriva de drept material si procedural, calitatea procesuala pasiva in actiunea de fata apartine exclusiv asiguratorului, iar intervenientul fortat nu poate fi obligat direct prin hotarare judecatoreasca sa o despagubeasca pe reclamanta, in conditiile existentei unei asigurari valabile.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, intrucat parata a cazut in culpa procesuala, aceasta va fi obligata sa plateasca reclamantei si suma de 1840 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care 700 lei - onorariu avocat, 500 lei - onorariu expert, si 640 lei - taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.