Anularea certificatului de urbanism. Solicitarea obligarii primarului si a unitatii administrativ-teritoriale la plata unor despagubiri pentru prejudiciul suferit. Conditii. Cuantificarea prejudiciului. Daune morale si daune materiale. Lipsa unor el...

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 2963 din 6 iulie 2011

Prin Sentinta civila nr. 3095 din 01.10.2010 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a luat act de renuntarea la judecata cererii fata de paratii E.B., T.A., E.H., C.C. si C.B..
S-a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul V.S.V. in contradictoriu cu paratii Primarul mun. Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin Primarul mun. Cluj-Napoca, Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca, avand ca obiect despagubiri.
 A fost obligat reclamantul la 1000 lei cheltuieli de judecata in favoarea paratei C.B..
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Pentru a constata daca raspunderea materiala a paratilor poate fi antrenata in conditiile art. 16-19 din Legea 554/2004, coroborat cu art. 998 - 999 Cod civil, trebuie a se verifica daca din sentinta civila nr.1577/2008 a Tribunalului Cluj si Decizia civila nr. 228/2009 a Curtii de Apel Cluj, reiese existenta vreunei fapte ilicite a paratilor din prezenta cauza legata de anularea certificatului de urbanism anterior mentionat .
Analizand aceasta sentinta precum si decizia Curtii de Apel Cluj sus mentionata, reiese ca nelegalitatea certificatului de urbanism anulat a constat in faptul ca motivarea data de autoritatea administrativa  s-a bazat exclusiv pe o stare de fapt , fara raportare la normele de urbanism specifice zonei, insa, pe de alta parte a retinut Curtea ca, atat timp cat nu este clarificat carei unitati teritoriale de referinta ii apartine amplasamentul pe care se tinde a se construi, paratul Primarul Municipiului Cluj Napoca nu poate fi obligat la emiterea unui nou certificat de urbanism in concordanta cu exigentele impuse pentru UTR L3a, ci doar in conditiile impuse de regulile de urbanism pentru zona in care se incadreaza noua constructie . A mai apreciat Curtea faptul ca motivarea autoritatii emitente nu se circumscrie unui refuz justificat de elaborare a unui certificat de urbanism .
        Din aceste concluzii apreciem ca putem vorbi de o fapta ilicita in sensul inexistentei refuzului justificat , dar problema trebuie nuantata in sensul ca , in raport de prevederile art. 6 si 7 din Legea 50/1991 se constata ca certificatul de urbanism este doar un act premergator - de informare, care prin el insusi nu este capabil sa produca efecte juridice directe. Acesta act nu confera dreptul executarii lucrarilor de construire, asa cum apreciaza reclamantul in justificarea pretentiilor sale.  Prin urmare, nu se poate retine argumentul reclamantului conform caruia i s-au adus prejudicii deoarece in urma anularii certificatului de urbanism nu a putut construi in zona de pe str.F. nr. 14, neexistand astfel raport de cauzalitate intre anularea certificatului de urbanism si prejudiciul invocat , tocmai in considerarea efectelor pe care le produce certificatul sus mentionat , acestea nefiind identice cu cele ale unei autorizatii de construire.
        Mai mult, prejudiciul invocat nu este probat cu date certe, respectiv eventuale contracte de inchiriere sau promisiuni de vanzare -cumparare ale spatiului ce urmeaza a se construi, care sa-i justifice pretentiile reclamantului, cu alte cuvinte nu exista dovezi in privinta pretinselor venituri pe care reclamantul urma sa le incaseze. Aceasta reiese din insasi rapoartele de expertiza efectuate in cauza de expert A.G. si B.I. care nu au avut la baza decat argumentele reclamantului si documentatia depusa pentru obtinerea certificatului de urbanism, dar nu au existat acte din care sa rezulte certitudinea si intinderea reala a pretentiilor reclamantului .
In concluzie, in raport de toate argumentele sus mentionate , neexistand raport de cauzalitate intre fapta ilicita - eliberarea unui C.U. nelegal si prejudiciul invocat , iar acestuia din urma lipsindu-i caracterul cert  , tribunalul,  in temeiul art.18 - 19  din Legea 554/2004, a respins actiunea reclamantului ca neintemeiata .
         Totodata , in temeiul art.246 C. pr. civila a luat act de renuntarea la judecata cererii fata de paratii E.B., T.A., E.H., C.C. si C.B. , pozitie procesuala manifestata in mod expres prin scriptul depus pentru sedinta din data de 29.01.2010  .
          In temeiul art 274 C. pr. Civ a obligat reclamantul la 1000 lei cheltuieli de judecata in favoarea paratei C.B., reprezentand onorariu avocat  . Alte cheltuieli nu au fost solicitate din partea paratilor .
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul solicitand admiterea recursului, dupa cum urmeaza: Sa se retina cauza spre rejudecare si sa se modifice in totalitate sentinta recurata in sensul admiterii actiunii introductive de instanta si sa fie obligati intimatii la plata cheltuielilor de judecata efectuate la fond si in recurs.
In fapt, prin sentinta recurata, Tribunalul Cluj a respins actiunea formulata de reclamant si l-a obligat la plata sumei de 1.000 de lei, cheltuieli de judecata in favoarea paratei C.B..
Pronuntarea unei asemenea hotarari reprezinta o eroare judiciara imensa incalcand grav drepturile si interesele legitime ale reclamantului recurent si nesocotind dreptul sau de a fi despagubit pentru prejudiciul ce i-a fost produs.
Pentru a pronunta o asemenea hotarare, prima instanta a aratat la pagina 3 alin. 7 din sentinta recurata ca a procedat la verificarea faptului daca din Sentinta civila nr. 1577/2008 a Tribunalului Cluj si din Decizia civila nr. 228/ 2009 a Curtii de apel Cluj reiese existenta vreunei fapte ilicite a paratilor in cauza legata de anularea certificatului de urbanism anulat.
Astfel, a retinut instanta de fond ca din aceste hotarari ar fi rezultat ca nelegalitatea certificatului de urbanism anulat a constat in faptul ca motivarea data de autoritatea admninistrativa s-a bazat exclusiv pe o stare de fapt  fara raportare la normele de urbanism specifice ale zonei. Mai retine instanta de fond ca curtea a apreciat faptul ca motivarea autoritatii emitente nu se circumscrie unui refuz justificat de eliberarea a unui certificat de urbanism.
Raportat la cele mai sus mentionate, instanta de fond a retinut ca putem vorbi despre o fapta ilicita in sensul inexistentei refuzului justificat al paratilor. Cu toate acestea, instanta de fond a retinut ca raportat la prevederile art. 6 si 7 din Legea 50/ 1991, cerfificatul de urbanism este doar un act premergator de informare si ca acesta nu ar fi capabil prin el insusi sa produca efecte juridice directe. Efectul juridic direct al nelegalitatii certificatului de urbanism este imposibilitatea obtinerii autorizatiei de construire.
Toate certificatele de urbanism sunt acte de informare intrucat asa le defineste art. 6 alin. 1 si 2 din L 50 / 1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii. Gravitatea emiterii de catre parati a unui certificat de urbanism nelegal, rezida insa tocmai din faptul ca, acest act constituie o faza prealabila eliberarii autorizatiei de construire si obligatorie.
Contrar opiniei instantei de fond urmarea directa a eliberarii unui certificat de urbanism nelegal este imposibilitatea obtinerii autorizatiei de construire in vederea edificarii constructiei propuse si prin urmare imposibilitatea de a construi.
Arata prima instanta ca reclamantul ar aprecia ca certificatul de urbanism ar conferi dreptul de executare al lucrarilor de construire.
Astfel, pe baza unei false alegatii, instanta de fond a retinut in mod neadevarat ca nu ar exista raport de cauzalitate intre anularea certificatului de urbanism si prejudiciul invocat, in considerarea efectelor pe care le produce certificatul de urbanism si care nu sunt identice cu ale autorizatiei de construire.
Un alt motiv de respingere a actiunii sale ar fi in opinia primei instante exprimata la pag 4 alin 3 din sentinta recurata acela ca prejudicul invocat nu este probat cu date certe, respectiv cu eventuale contracte de inchiriere sau promisiuni de vanzare-cumparare ale spatiului ce urma a fi construit si ca astfel, nu ar exista dovezi in privinta veniturilor pe care le-ar fi putut incasa. Si aceasta afirmatie a instantei de fond este vadit tendentioasa si facuta anume pentru a incerca o justificare suplimentara a respingerii actiunii reclamantului.
Reclamantul nu a intentionat sa vanda spatiul a carui edificare a dorit-o ci a intentionat sa il exploateze. Prin urmare nu se poate prezuma ca daca nu a avut incheiate antecontracte de vanzare-cumparare, nu exista prejudiciu sau ca el nu poate fi dovedit. Pe de alta parte, nici un investitor normal si diligent nu poate incheia contracte de inchiriere sau de vanzare- cumparare, pentru un spatiu inca needificat si pentru care nu detine inca nici macar certificat de urbanism. Nimeni nu s-ar putea asuma riscul unui asemenea contract si cu atat mai mult reclamantul, avand in vedere ca toate certificatele de urbanism solicitate primarului, i-au fost eliberate ilegal fiind ulterior anulate de instante.
Cuantificarea prejudiciului sub forma chiriei neincasate este o modalitate logica si uzitata de determinare (cuantificare ) a pagubei produse prin lipsirea proprietarului unui imobil de folosinta acestuia (folosul de tras nerealizat), pentru perioada in care actul administrativ nelegal si-a produs efectele.
La pagina 3 alin 7 din sentinta recurata, instanta de fond analizeaza temeiul de drept al raspunderii paratilor facand un melanj intre raspunderea administrativa si raspunderea civila delictuala.
Conditiile de indeplinit pentru antrenarea raspunderii administrative  sunt, dupa cum se cunoaste:
1. Conditia ca actul atacat sa fie nelegal
Este usor de observat indeplinirea in cauza a amintitei conditii, insasi instantele de judecata statuand cu putere de lucru judecat cu privire la nelegalitatea certificatului de urbanism ca act administrativ (arata in acest sens sentinta nr. 1577/2008 a tribunalului Cluj si la Decizia nr. 229/2009 a Curtii de Apel Cluj, prin care s-a dispus anularea actului administrativ constatat ca nelegal, adica Certificatul de urbanism nr.6169/ 15.11.2007 emis de paratul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
2. Conditia ca actul atacat sa fi cauzat prejudicii materiale si morale
Arata ca in dosarul instantei de fond, nu se punea problema dovedirii existentei prejudiciului ci doar a cuantificarii acestuia, avand in vedere ca prin anularea irevocabila a certificatului de urbanism 6169/ 15.11.2007, a fost dovedit caracterul nelegal si lezionar al acestuia. .....
Cu privire la prejudiciul moral adus reclamantului, arata ca acesta rezulta cu puterea evidentei din multitudinea de acte administrative nelegale eliberate de primar reclamantului.
3. Conditia privind legatura de cauzalitate dintre actul administrativ nelegal si prejudiciu
Si aceasta conditie este indeplinita, fiind usor de inteles ca, emitand un certificat de urbanism nelegal ce a fost ulterior anulat prin instanta, paratii au intarziat edificarea, darea in folosinta si exploatarea imobilului propus intarziind perceperea fructelor (sub forma chiriilor indicate in petitele actiunii) aferente investitiei de catre reclamantul. Aceasta, avand in vedere ca eliberarea certificatului de urbanism este o faza prealabila si obligatorie pentru obtinerea autorizatiei de construire.
4. Culpa autoritatii publice si a functionarilor
Si aceasta conditie este usor de dovedit, cata vreme prin Sentinta civila nr. 1577/ 2008 certificatul de urbanism numarul 6169/2007 a fost anulat iar autoritatea emitenta a fost obligata la eliberarea unui alt certificat de urbanism, obligatie careia nu i s-au conformat nici pana in prezent.
Raportat la probatiunea administrata in dosarul instantei de fond, actiunea reclamantului putea si trebuia sa fie admisa, existand indreptatirea sa legala de a-i fi reparat prejudiciul ce i-a fost cauzat.
Avand in vedere anularea de catre instanta de judecata a Certificatului de urbanism contestat nr. 6169/15.11.2007 rezulta cu puterea evidentei caracterul prejudiciant al acestuia si faptul ca a fost pagubit, cu atat mai mult cu cat primarul nu s-a conformat dispozitiilor instantei nici pana in prezent si nu i-a eliberat un alt certificat de urbanism legal, care sa ii permita sa obtina autorizatie de construire si sa construiasca. Astfel, pe perioada cuprinsa intre data eliberarii certificatului de urbanism anulat 15.11.2007 si data promovarii prezentei actiuni, pe o perioada de 19 luni, paratii au impiedicat demersurile sale de realizare a obiectivului de investitii propus "Spatii comerciale si locuinte P+E" de la locatia Cluj-Napoca str. Frunzisului nr. 14 a), 14 b) si partial 16. De asemenea, paratii impiedica in continuare demersurile reclamantului de realizare a constructiei propuse pana la data la care ii vor elibera un alt certificat de urbanism, legal, care sa ii permita sa construiasca, asa cum i-a obligat instanta de judecata prin sentinta civila nr. 1577/2008 al Tribunalului Cluj, si prin decizia civila nr. 228 pronuntata la data de 23 ianuarie 2009 de Curtea de Apel Cluj in recurs.
Principiul respectarii proprietatii se considera violat nu numai in ipoteza in care o persoana este lipsita in mod propriu-zis de proprietatea sa, dar si atunci cand unei persoane nu i se acorda posibilitatea de a se folosi in mod normal de aceasta. Prin emiterea acestor certificate de urbanism nelegale si contradictorii, Primarul Municipiului Cluj-Napoca si echipa sa au restrans atributele dreptului de proprietate asupra terenului, impiedicandu-l sa-l foloseasca potrivit vointei sale, si anume in scopul construirii pe acesta. Aceasta, deoarece, de emiterea certificatului de urbanism este conditionata emiterea autorizatiei de construire, asa cum rezulta din dispozitiile Legii 50/1991. De asemenea, prin art. 29 din L 350/ 2001 se consacra expres caracterul obligatoriu al certificatului de urbanism.
Din aceste texte legale se desprinde concluzia ca, in ciuda caracterului informativ al certificatului de urbanism, acesta este un act premergator obligatoriu pentru obtinerea autorizatiei de construire. Neeliberarea acestuia, sau eliberarea lui astfel incat sa aduca atingere vreunui drept recunoscut de lege, da posibilitatea titularului dreptului sa se adreseze instantei de judecata pentru anularea certificatului de urbanism nelegal si obligarea celor vinovati la plata de despagubiri.
In considerarea tuturor celor mai sus mentionate, solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat.
Deliberand asupra recursului declarat prin prisma dispozitiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civila, Curtea retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1577 din 19 septembrie 2008 pronuntata a Tribunalului Cluj a fost admisa actiunea formulata de reclamantul V.S.V. in contradictoriu cu paratul PRIMARUL MUN.CLUJ-NAPOCA.
A fost anulat certificatul de urbanism nr. 6169/15.11.2007.
Paratul a fost obligat  la eliberarea  unui nou certificat de urbanism care sa permita efectuarea lucrarilor solicitate conform UTR L3A unde se incadreaza imobilul potrivit PUG si la plata cheltuielilor de judecata de 508,6 lei catre reclamant.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut faptul ca reclamantul a inregistrat cererea cu nr.90176 in 26.10.2007 pentru eliberarea unui certificat de urbanism avand obiectivul locuinte si spatiu comercial S+P+2E, pe terenul situat in Cluj Napoca str.F. nr. 14 - 16, depunand memoriu tehnic si documentatia solicitata de prevederile art.6 din Legea 50/1991.
In urma acestei cereri a fost emis certificatul de urbanism 6169 din 11.11.2007 de catre Primarul Mun.Cluj-Napoca, pentru imobilul situat in Cluj-Napoca, str.F. nr.14-16, nr. CF 109501, 113902, 106837, nr.topo.22164/14/2; 22164/14/1/2, 22164/15/1; 22164/16/1.
Certificatul de urbanism a evidentiat ca regimul juridic tehnic si economic al imobilului se incadreaza partial in UTR L3A si partial in UTRV7 astfel ca nu poate fi utilizat in scopul declarat pentru construire locuinta si spatiu comercial pana la finalizarea proceselor aflate pe rolul instantelor de judecata intrucat pe parcelele cu nr. top.22164/14/2, 22164/14/1/2, 22164/15/1; 22164/16/1 exista edificata o constructie fara autorizatie care face obiectul acestor procese.
S-a mai retinut ca intre parti au existat mai multe procese dintre care cel solutionat prin sentinta civila 1421/2007 care a stabilit ca zona pentru care s-a solicitat si certificat de urbanism contestat este incadrat in UTRL3A, astfel ca a anulat certificatul de urbanism 4040/2006 eliberat de primarul Mun.Cluj-Napoca si a obligat paratul la eliberarea unui nou certificat de urbanism. Prin decizia civila 1173/2007 pronuntata in acelasi dosar s-a modificat sentinta in sensul admiterii doar in parte a actiunii formulate de reclamant, anulandu-se certificatul de urbanism si respingandu-se cererea pentru capatul de cerere privind eliberarea unui nou certificat de urbanism corespunzator UTR L3A. S-a constatat ca sunt reale sustinerile paratului Primarul Municipiului Cluj-Napoca cu privire la edificarea de catre  reclamant a unei constructii fara autorizatie de construire, insa aceasta afecteaza potrivit actelor depuse, doar o parte din terenul pentru care s-a solicitat certificatul de urbanism contestat. Solutionarea acestor cauze nu afecteaza prezenta cauza deoarece instantele care au fost sesizate urmeaza sa stabileasca daca acea constructie va fi desfiintata sau nu, facand aplicarea prev.  art.37 alin.5 si 32 alin.1 lit.a  sau b din Legea nr.50/1991. S-a  apreciat ca nu se poate sustine ca prin prezentul certificat de urbanism se doreste ocolirea prevederilor legale intrucat certificatul de urbanism s-a solicitat pentru o constructie noua S+P+2E astfel ca autoritatea competenta trebuie sa verifice continutul documentatiei potrivit art.30 din Regulamentul pentru aplicarea Legii 50/1991.
Prin decizia nr. 228/2009 a Curtii de Apel Cluj s-a modificat in parte sentinta mentionata, retinandu-se ca, din continutul certificatului de urbanism nr. 6169/15.11.2007 a carei anulare s-a dispus de  catre instanta de fond,  autoritatea emitenta a mentionat ca acest certificat " nu poate fi utilizat in scopul declarat pentru construirea locuinta si spatiu comercial,  pana la finalizarea proceselor aflate pe rolul instantelor de judecata si pronuntarea sentintelor definitive si executorii, intrucat pe parcelele cu nr. top 22164/14/2, 22164/14/1/2, 22164/15/1 si 22164/16/1 exista edificata o constructie fara autorizatie, care face obiectul acestor procese.
In opinia Curtii, aceasta motivare nu se circumscrie unui refuz justificat de elaborare a unui certificat de urbanism, astfel ca numai aceasta motivare nu poate paraliza demersul reclamantului intimat, in masura in care,  sunt respectate celelalte norme de urbanism.
Se retine de catre curte ca fiind reale afirmatiile facute de recurent cu privire la existenta litigiilor in care se discuta legalitatea edificarii unei constructii pe aceleasi parcele, dar hotararile judecatoresti ce se vor pronunta in aceste cauze vizeaza exclusiv constructia existenta.
Numai existenta constructiei neautorizate, fara o justificare in sensul ca amplasarea, dimensiunile, suprafata libera  de teren etc., nu permit, potrivit normelor de urbanism, sa mai fie autorizata o alta constructie de genul celei solicitate a se construi, nu mai poate fi opusa intimatului, in solutionarea cererii sale.
Prin urmare, Curtea a apreciat ca nelegalitatea certificatului de urbanism nr. 6169/11.11.2007,  rezulta din faptul ca motivarea facuta de autoritatea administrativa se bazeaza exclusiv pe o stare de fapt, fara raportare la normele de urbanism specifice zonei.
Din continutul certificatului de urbanism anulat de catre instanta reiese ca autoritatea emitenta a mentionat ca acest certificat " nu poate fi utilizat in scopul declarat pentru construirea locuinta si spatiu comercial, pana la finalizarea proceselor aflate pe rolul instantelor de judecata si pronuntarea sentintelor definitive si executorii , intrucat pe parcelele cu nr. topo 22164/14/2 , 22164/15/1, 22164/16/1, exista edificata o constructie fara autorizatie , care face obiectul acestor procese."
Pentru a constata daca raspunderea materiala a paratilor poate fi antrenata in conditiile art. 16-19 din Legea 554/2004, coroborat cu art. 998 - 999 Cod civil, trebuie sa se verifice daca din sentinta civila nr.1577/2008 a Tribunalului Cluj si Decizia civila nr. 228/2009 a Curtii de Apel pot fi desprinse elementele constitutive ale raspunderii administrative patrimoniale a autoritatilor publice pentru pagubele materiale si morale cauzate prin emiterea unui act administrativ nelegal.
In conformitate cu aceasta forma a raspunderii administrative, conditiile de indeplinit pentru antrenarea ei sunt, dupa cum se cunoaste:
1. Actul atacat sa fie nelegal
In acest sens, Sentinta nr. 1577/2008 a Tribunalului Cluj si  Decizia nr. 229/2009 a Curtii de Apel Cluj au statuat in sensul anularii actului administrativ constatat ca nelegal, respectiv certificatul de urbanism nr.6169/ 15.11.2007 emis de paratul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
2. Actul atacat sa fi cauzat prejudicii materiale si/sau morale
Sub acest aspect, sustinerile recurentului sunt intemeiate doar in parte in sensul ca  se pune problema dovedirii existentei prejudiciului si nu doar a cuantificarii acestuia, chiar daca actul administrativ a fost declarat nelegal.
Caracteristicile pe care prejudiciul trebuie sa le intruneasca sunt: sa fie direct, cert, sa fie produs sau sa fie previzibil a se produce.
Recurentul reclamant a solicitat obligarea la plata de despagubiri materiale reprezentand chiria neincasata si dobanzile aferente pe care le-ar fi putut percepe asupra spatiilor edificate in temeiul autorizarii.
Instanta de fond a retinut in mod corect faptul ca prejudiciul invocat nu este probat cu date certe, respectiv cu eventuale contracte de inchiriere.
Chiar daca metoda estimarii unor venituri viitoare din chirii poate fi luata in considerare, in anumite conditii, pentru stabilirea despagubirilor, trebuie avut in vedere faptul ca, potrivit art. 6 alin. 1 si 2 din L 50 / 1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, certificatele de urbanism sunt acte de informare necesare dar nu suficiente pentru eliberarea autorizatiilor de constructie.
Cu privire la prejudiciul moral adus reclamantului, instanta constata ca prin emiterea unui certificat de urbanism ulterior anulat, autoritatea administrativa a creat o stare de neincredere, suspiciune, frustrare din partea reclamantului caruia i-au fost intarziate planurile de afaceri pe o perioada apreciabila.
Termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugereaza o lezare adusa drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusa acelor valori sau atribute ale individului care ii definesc personalitatea.
Dintre aceste valori au fost retinute, printre altele, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum si alte valori similare.
Prejudiciul in discutie, neavand continut economic, nu poate fi evaluat in bani.
De asemenea, spre deosebire de celelalte despagubiri civile, care presupun un suport probator, in privinta daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele suferite , va aprecia o anumita suma globala care sa completeze prejudiciul moral cauzat.
In ceea ce priveste stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, acesta include o doza de aproximare, dar instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi consecintele negative suferite de cel in cauza pe un plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
 Pentru ca instanta sa poata aplica aceste criterii apare insa necesar ca cel ce pretinde daune morale sa produca un minimum de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constitutie i-au fost afectate.
Evaluarea prejudiciului moral produs si, pe cale de consecinta, stabilirea cuantumului daunelor morale prezinta in speta un grad de dificultate sporit, tocmai datorita circumstantelor mai putin obisnuite ale cauzei.
Drept consecinta, revine instantei judecatoresti sarcina de a dispune potrivit probatoriului administrat masurile reparatorii adecvate.
Pentru acordarea daunelor morale trebuie dovedite prin orice mijloc de proba pretentiile reclamantului, prejudiciul moral suferit si legatura de cauzalitate dintre actiunea sau inactiunea paratului si impactul negativ atat in plan personal cat si  in plan profesional asupra reclamantului.
Sub aspectul cuantumului acestuia, trebuie avut in vedere faptul ca daunele morale nu pot fi acordate in mod excesiv, neavand rolul unor amenzi si neputand duce la o imbogatire nejustificata a persoanei vatamate, avand doar un rol compensator.
Tocmai de aceea, Curtea apreciaza ca suma de 10.000 lei, acordata cu titlu de daune morale, este suficienta pentru a repara prejudiciul cauzat reclamantului prin anularea actului administrativ.
3. Legatura de cauzalitate dintre actul administrativ nelegal si prejudiciu
Si aceasta conditie este indeplinita intrucat starea de insecuritate si disconfort a reclamantului au fost generate in mod direct prin emiterea unui certificat de urbanism nelegal ce a fost ulterior anulat prin instanta.
4. Culpa autoritatii publice si a functionarilor
Cata vreme prin Sentinta civila nr. 1577/ 2008 a Tribunalului Cluj,  certificatul de urbanism nr. 6169/2007 a fost anulat iar autoritatea emitenta a fost obligata la eliberarea unui alt certificat de urbanism, obligatie careia nu i s-au conformat nici pana in prezent, vinovatia autoritatii este evidenta.
Statuand asupra obligatiei autoritatii emitente a actului -Primarul mun. Cluj-Napoca de a repara prejudiciul moral cauzat reclamantului prin emiterea unui certificat de urbanism nelegal, O problema ce se mai impune a fi lamurita este aceea a calitatii procesuale pasive a Municipiului.
Literatura de specialitate a statuat in sensul ca autoritatile publice au, in principiu, calitate de parat in litigiile de contencios administrativ, ele fiind emitentele actelor administrative nelegale insa numai alaturi de persoana de drept public atunci cand se solicita si despagubiri
Acesta este motivul pentru care Curtea a apreciat ca obligarea la plata daunelor morale trebuie pusa in sarcina primarului dar si a Mun. Cluj-Napoca.
Fata de aceste imprejurari, in baza art. 312 Cod proced. civila, Curtea va admite recursul declarat de V.S.V. impotriva sentintei civile nr. 3095 din 1.10.2010 a Tribunalului Cluj pe care o va modifica in parte in sensul ca va admite in parte actiunea formulata de reclamant impotriva paratilor MUNICIPIUL Cluj-Napoca si PRIMARUL mun. Cluj-Napoca si va obliga pe paratii MUNICIPIUL Cluj-Napoca si PRIMARUL mun. Cluj-Napoca la plata, in favoarea reclamantului, a sumei de 10.000 lei, daune morale.
Vor fi respinse restul pretentiilor reclamantului.
Vor fi mentinute  restul dispozitiilor sentintei recurate respectiv obligarea reclamantul la 1000 lei cheltuieli de judecata in favoarea paratei C.B..
In baza art. 274 alin 3 Cod proced. civila, Curtea va obliga pe paratii MUNICIPIUL Cluj-Napoca si PRIMARUL mun. Cluj-Napoca la plata in favoarea reclamantului, a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecata partiale la fond si recurs. (Judecator Maria Hrudei)