restituire cauza la procuror pentru refacerea urmaririi penale -

- restituire cauza la  procuror pentru refacerea urmaririi penale -

SENTINTA PENALA NR. 515/2009 Pe rolul aceste instante a fost inregistrat rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui , prin care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata  in stare de libertate a inculpatelor:
1. SC  Sub aspectul comiterii in concurs real a infractiunilor de fals in inscrisuri sub semnatura privata si complicitate la inselaciune, fapte prevazute de art. 290 si art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 33 lit. a ) Cod penal (117 acte materiale);
2. UA, sub aspectul comiterii  in concurs real a infractiunilor de fals in inscrisuri sub semnatura privata, complicitate la inselaciune si abuz in serviciu contra intereselor publice, fapte prevazute de art. 290 (15 acte materiale), art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 si art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 33 lit. a ) Cod penal (22 acte materiale);
3. S V, sub aspectul comiterii infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, fapta prevazuta de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (63 acte materiale).
Prin actul de sesizare a instantei s-a retinut in sarcina inculpatei  SC ca in perioada 2002-2004 a intocmit in fals un numar de 117 cereri in numele unor pensionari pentru emiterea unor bilete de odihna si tratament, urmate de folosirea acestora fara drept de catre autori necunoscuti, ajutandu-i pe acestia sa insele Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (C.N.P.A.S.). Prejudiciul cauzat de inculpata C.N.P.A.S. prin comiterea infractiunii de complicitate la inselaciune este in valoare de 656.723.151 ROL, din care s-a recuperat suma de 45.730 ROL prin plata de catre autorii infractiunii de inselaciune.
Prin rechizitoriu s-a retinut in sarcina inculpatei  UA ca in perioada 2002-2004 a intocmit in fals un numar de 15 cereri in numele unor pensionari pentru emiterea unor bilete de odihna si tratament, urmate de folosirea acestora fara drept de catre autori necunoscuti, ajutandu-i pe acestia sa insele Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (C.N.P.A.S.). Prejudiciul cauzat de inculpata C.N.P.A.S. prin comiterea infractiunii de complicitate la inselaciune este in valoare de 125.228.770 ROL si nu a fost recuperat.
Prin actul de sesizare a instantei s-a retinut in sarcina inculpatei  SV ca in perioada anilor 2002-2004 a emis un numar de 63 de adeverinte medicale pe numele unor pensionari, in care a consemnat in fals ca acestia sufera de anumite boli fara a-i consulta, adeverinte ce au fost folosite pentru obtinerea unor bilete de tratament de catre persoane ce nu au acest drept.
Savarsirea acestor fapte de catre inculpate a rezultat din urmatoarele mijloace de proba: declaratiile invinuitelor (f. 179-191, 316-319, dosar urmarire penala , volumul I), declaratiile martorilor, rapoarte de constatare tehnico-stiintifice (f. 214-245, 247-263, dosar urmarire penala, volumul I), procese-verbal de verificare in statiuni, alte documente.
La termenul din data de 13.02.2009, inculpata U A, prin aparatori, a invocat exceptia de nelegala sesizare a instantei si restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmaririi penale.
In acest sens, inculpata a aratat ca urmarirea penala a fost efectuata de un organ necompetent, respectiv Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui, in conditiile in care infractiunile pentru care s-a intocmit rechizitoriul sunt de competenta judecatoriei. Inculpata a mai precizat ca a fost trimisa in judecata pentru trei infractiuni, dar in rechizitoriu a fost descrisa doar infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata. Actele materiale care au determinat retinerea in sarcina acesteia  a inca a doua infractiuni -  complicitate  la inselaciune si abuz in serviciu contra intereselor publice - nu sunt descrise iar situatia de fapt retinuta in rechizitoriu nu este lamurita , edificatoare din care sa rezulte in mod concret actele materiale ce intra in continutul fiecarei infractiuni retinute in sarcina acesteia precum si probele pe care se intemeiaza fiecare invinuire in parte.
Un alt motiv de nelegalitate invocat se refera la faptul ca in mod nelegal s-a dispus disjungerea acestei cauze dintr-un alt dosar si nu poate fi sesizata in mod legal o instanta cu trimiterea in judecata a complicelui, fara ca autorul sau autorii infractiunii sa fie determinati. S-a mai invocat faptul ca in rechizitoriu nu exista nici o mentiune privitoare la modul in care a fost calculat prejudiciul, nu se precizeaza cat reprezinta eventuala vinovatie a inculpatei U A si nici nu se mentioneaza care este prejudiciul cauzat prin fiecare infractiune. Aparatorii inculpatei au mai aratat ca declaratiile date de pensionari nu au calitatea de probe deoarece au fost date inainte de a se incepe urmarirea penala, astfel incat nu sunt decat acte premergatoare. Un alt aspect invocat se refera la faptul ca inculpata a fost trimisa in judecata pentru o infractiune pentru care nu a fost inceputa urmarirea penala, respectiv infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice. Aparatorii inculpatei au mai invocat si incalcarea dreptului la aparare deoarece la o cerere de administrare a unor probe s-a raspuns printr-o ordonanta care a fost comunicata incomplet prin fax, lipsind pagina 2.
La data de 19.02.2009, partea vatamata C.N.P.A.S.  a depus o cerere de constituire ca parte civila in cauza cu suma de 1.307.200.486 ROL, suma care reprezinta valoarea prejudiciului cauzat din care s-a recuperat pana la data de 10.02.2009 suma de 173.372.600 ROL.
La termenul din data 13.03.2009, inculpata SV, prin aparator, a solicitat restituirea cauzei la parchet in vederea refacerii urmaririi penale pe motiv ca urmarirea penala a fost organizata de un organ necompetent, declaratiile pensionarilor nu pot constitui mijloace de proba, dupa prima prezentare a materialului de urmarire penala s-au mai administrat probe noi fara a se mai proceda la o noua prezentare a materialului de urmarire penala, rechizitoriul este incomplet deoarece nu priveste si pe autorii infractiunilor.
Inculpata SC, prin aparator, a solicitat restituirea cauzei la Parchet in vederea refacerii urmaririi penale pe motiv ca urmarirea penala a fost organizata de un organ necompetent, iar fapta retinuta in sarcina sa nu este descrisa in rechizitoriu.
La dosar a fost depusa Hotararea nr. 1 din 15.04.2008 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui (f. 85).
Instanta , examinand regularitatea sesizarii potrivit art. 300 alin. 1 Cod procedura penala , pe baza cererilor si exceptiilor invocate de aparatori  , retine urmatoarele:
Potrivit art. 332 alin. 1 din Codul de procedura penala, atunci cand, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, se constata ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului.
Potrivit dispozitiilor art. 209 alin. 4 Cod proc. pen. , este competent sa efectueze urmarirea penala  si sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala procurorul de parchetul corespunzator instantei , care , potrivit legii . judeca in prima instanta cauza.
In cauza, urmarirea penala a inceput prin rezolutiile de incepere a urmaririi penale la data de 18.06.2007, respectiv 17.04.2008 si 12.06.2008 fata de inculpata SC, la data de 18.06.2007, respectiv 17.06.2008 fata de inculpata UA si la 01.07.2007, respectiv 17.12.2007 fata de inculpata SV, rezolutii confirmate de procuror.
Art. 209 alin. 4¹ Cod procedura penala prevede ca procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, in vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, prin dispozitia conducatorului parchetului ierarhic superior in patru cazuri determinate de cod:
a) impartialitatea procurorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei , dusmaniilor locale sau calitatii partilor ;
b) una din parti are o ruda sau un afin pana la gradul IV inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecatorii , asistentii judiciari ori grefierii instantei :
c) exista pericol de tulburare a ordinii publice;
d) urmarirea penala este impiedecata sau ingreunata datorita complexitatii cauzei ori altor imprejurari obiective , cu acordul procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
Prin decizia nr. 1058/14.11.2007 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial in data de 28.11.2007, au fost declarate neconstitutionale dispozitiile  lit. a), b), c) si d) ale art. 209 alin. 4¹ din Codul de procedura penala.
In Hotararea nr. 1 din 15.04.2008 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui, depusa la dosar de reprezentantul Ministerului Public, se precizeaza ca, incepand cu data de 21.04.2008, sesizarile privind savarsirea de infractiuni economice de competenta materiala a Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui vor fi inregistrate cu numar unic la Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui.
Din coroborarea textelor legale mentionate si din analiza actelor depuse la dosar rezulta ca anterior datei de 21.04.2008 Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui nu putea instrumenta in mod legal infractiuni economice de competenta Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, deoarece nu era indeplinita conditia prevazuta de lege, respectiv nu exista dispozitia conducatorului unitatii.
In ceea ce priveste urmarirea penala inceputa la datele de 18.06.2007, si respectiv 01.07.2007, deci anterior emiterii deciziei Curtii Constitutionale de declarare a neconstitutionalitatii prevederilor lit. a), b), c) si d) ale art. 209 alin. 4¹ din Codul de procedura penala, pentru urmarirea penala inceputa la aceste date trebuia indeplinita si conditia ca in cauza sa fie incidenta una din imprejurarile prevazute de art. 209 alin. 4¹ Cod proc. pen., imprejurare care sa justifice preluarea acestei cauze de catre parchetul ierarhic superior. Aceasta imprejurare nu a fost dovedita in cauza.
Desi urmarirea inceputa la data de 12.06.2008 si respectiv 17.06.2008 a fost efectuata de catre organul competent, in baza hotararii Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui, avand in vedere legatura stransa intre faptele savarsite de inculpate care impune ca toate actele materiale sa fie cercetate impreuna si faptul ca pentru unele din aceste fapte urmarirea penala nu a fost efectuata de organul competent, iar in ceea ce o priveste pe inculpata SV intreaga urmarire penala a fost efectuata de un organ necompetent, precum si faptul ca instanta a fost sesizata printr-un singur rechizitoriu cu privire la toate aceste fapte, instanta apreciaza sunt incidente prevederile art. 332 alin. 1 Cod procedura penala va dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale.
In ceea ce priveste descrierea faptelor retinute in sarcina inculpatelor, potrivit art. 317 Cod procedura  penal, judecata se margineste la fapta si la persoana aratate in actul de sesizare a instantei.
Pentru a determina ce se intelege prin "fapta" si "persoana" aratate in actul de sesizare, prevederile art. 317 trebuie raportate la cele ale art. 263 Cod procedura penala, care se refera la cuprinsul rechizitoriului.
In art. 263 alin. 1 se prevede ca rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute in art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere in judecata. Aceste mentiuni pe care trebuie sa le cuprinda rechizitoriul si care fixeaza obiectul judecatii, adica limitele investirii, se refera numai la fapta si persoana.
Rechizitoriul  trebuie sa cuprinda in mod detaliat , precis si complet acuzatiile formulate fiind necesar sa cuprinda:
       a)prezentarea situatiei de fapt cu care va fi sesizata instanta;
        Procurorul trebuie sa analizeze detaliat mijloacele de proba administrate pentru retinerea situatiei de fapt pe care este intemeiata ( cauza acuzarii ) , sa prezinte motivele pentru care sunt retinute unele mijloace de proba sau pentru care sunt inlaturate altele. In cadrul acestei analize procurorul trebuie sa antameze si apararile facute de invinuit sau inculpat , combatand sau retinand apararile acestuia.
b ) incadrarea juridica completa;
           Sectiunea  in drept a  rechizitoriului presupune analiza elementelor constitutive ale infractiunilor pentru care s-a inceput urmarirea penala : latura obiectiva , latura subiectiva.
          In jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a precizat ca prin fapta aratata in actul de sesizare nu se poate intelege doar simpla referire la o anumita fapta mentionata in succesiunea activitatilor inculpatului, ci la descrierea acestei fapte intr-un mod susceptibil de a produce consecinte juridice si anume de a investi instanta.
In cuprinsul actului de sesizare a instantei, descrierea faptelor priveste doar infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata. Infractiunea de complicitate la inselaciune retinuta in sarcina inculpatelor SC si UA si infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice retinuta in sarcina inculpatei UA nu sunt descrise, nu se arata in ce au constat si care a fost modalitatea de comitere a acestor fapte.
Aceasta omisiune constituie o incalcare a dreptului la aparare, principiu fundamental al dreptului procesual penal, inculpatele fiind puse in imposibilitatea de a formula aparari cu privire la infractiuni pentru care au fost trimise in judecata, dar pentru care nu sunt prezentate elementele de fapt, respectiv actele materiale retinute in sarcina lor.
Fara  aceste aspecte , acuzatelor li s-a  incalcat dreptul de a fi informate cu privire la natura acuzatiei si la calificarea juridica a faptei , pentru posibilitatea unui proces echitabil , asa cum arata si Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Articolul 6 paragraful 3 lit. a din Conventia europeana recunoaste acuzatului dreptul de a fi informat , in mod , detaliat , nu numai cu privire la cauza acuzarii , adica faptele materiale de care este acuzat si pe care este fondata acuzatia , dar si cu privire la natura acuzarii , adica incadrarea juridica a faptelor.
Aceasta prevedere trebuie apreciata in lumina dreptului la un proces echitabil in forma cea mai generala , garantat de art. 6 paragraful 1.
In acest sens , in cauza Mattocia contra Italiei , Curtea Europeana a constatat ca informatiile continute in acuzatie cu privire la detaliile esentiale privind locul si timpul savarsirii infractiunii erau vagi si contradictorii , fiind incalcat dreptul la un proces echitabil care ar fi trebuit sa garanteze reclamantului oportunitatea si posibilitatea de a se apara intr-o modalitate concreta si efectiva.
Tot o incalcare a dreptului la aparare o constituie si disjungerea prezentei cauze si judecarea separata a complicilor, intrucat o solutionare corecta implica analizarea coroborata a activitatilor infractionale ale tuturor persoanelor implicate in comiterea infractiunilor si stabilirea contributiei fiecarei persoane in comiterea faptelor.
In ceea ce priveste latura civila, instanta are in vedere faptul ca in rechizitoriu se mentioneaza ca prejudiciul cauzat de inculpata UA prin comiterea infractiunii de complicitate la inselaciune este de 125.228.770, fara insa a se preciza modul in care a fost stabilit acest cuantum, de unde rezulta aceasta valoare si cum a fost determinata contributia acestei inculpate in raport cu activitatea infractionala a celorlalte inculpate.
Aceasta omisiune incalca dreptul la aparare al inculpatei, acesta neavand posibilitatea de a formula aparari eficiente fata de aceasta suma, in conditiile in care nu poate cunoaste ce anume s-a avut in vedere la stabilirea cuantumului despagubirilor.
In ceea ce priveste retinerea in sarcina inculpatei UA a infractiunii prevazute de art. 248 Cod penal, instanta retine ca prin ordonanta de schimbare a incadrarii juridice din 17.06.2008 s-a schimbat incadrarea juridica a faptelor retinute in sarcina acestei inculpate din doua infractiuni prevazute de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si doua infractiuni  de complicitate la inselaciune, prevazute de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, intr-o singura infractiune prevazuta de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (15 acte materiale) si o singura infractiune de complicitate la inselaciune prevazuta de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal  (22 acte materiale), fara a se mentiona daca in incadrarea juridica a faptelor retinute in sarcina acestei inculpate se retine in continuare, deci si ulterior schimbarii incadrarii juridice, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice.
Tot ca o incalcare a dreptului la aparare se poate retine si faptul ca inculpatei UA i-a fost comunicata prin fax ordonanta de respingere a cererii de probatorii din data de 09.10.2008, dar in mod incomplet, lipsind pagina nr.2, aspect probat in instanta de aparatorul inculpatei. Avand in vedere faptul ca ulterior emiterii acestei ordonante, nu s-a mai procedat la prezentarea materialului de urmarire penala, inculpata nu a avut posibilitatea sa ia cunostinta de continutul acestei ordonante, respectiv de motivele pentru care i-a fost respinsa cererea de a fi audiate anumite persoane, si a observat faptul ca ordonanta care i-a fost comunicata nu era completa, doar in momentul studierii dosarului dupa ce a fost trimisa in judecata.
Totusi, instanta nu va da curs solicitarii aparatorului acestei inculpate de a infirma ordonanta de respingere a cererii de probatorii din data de 09.10.2008, deoarece, potrivit art. 275 Cod proc. pen., impotriva masurilor si actelor de urmarire penala efectuate de procuror, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor legitime ale unei persoane, se poate face plangere la prim-procurorul parchetului sau, astfel incat solicitarea aparatorului inculpatei UA trebuia adresata prim-procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui, iar nu instantei.
Cu privire la actele premergatoare efectuate in cauza, instanta are in vedere faptul ca inceperea urmaririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci cand exista date cu privire la savarsirea unei infractiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit caruia "Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b^1)". Inceperea urmaririi penale se dispune in personam numai daca, in acelasi timp, exista suficiente date si cu privire la persoana autorului infractiunii.
     Alin. 3 al art. 224 din Codul de procedura penala prevede ca "Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba". Rezulta deci ca in aceasta faza, cu exceptia procesului-verbal mentionat in textul citat, nu pot fi efectuate acte de procedura care sa constituie mijloace de proba in sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedura penala si care sa vizeze o anumita persoana, banuita ca fiind autorul infractiunii.
Prin Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, Curtea Constitutionala a retinut ca "garantarea dreptului la aparare nu se poate asigura in afara procesului penal, inainte de inceperea urmaririi penale, cand faptuitorul nu are calitatea procesuala de invinuit sau inculpat. [...] Efectuarea de catre organele de urmarire penala a unor acte premergatoare, anterior inceperii urmaririi penale, in vederea strangerii datelor necesare declansarii procesului penal, nu reprezinta momentul inceperii procesului penal si se efectueaza tocmai pentru a se constata daca sunt sau nu temeiuri pentru inceperea procesului penal". S-a mai retinut, de asemenea, ca, desi "in conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedura penala, procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba, dreptul la aparare al invinuitului nu poate fi considerat ca fiind incalcat, pentru ca acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de proba, atunci cand instanta ar intelege sa-i dea eficienta".
Constatarile finalizate de catre organul de urmarire penala cu ocazia efectuarii actelor premergatoare se materializeaza in procesul verbal de consemnare a actelor premergatoare, care se incheie in vederea inceperii urmaririi penale. Acest proces verbal cuprinde date sau informatii privind actele de investigatii care au fost intreprinse cu privire la savarsirea infractiunilor.
Procesul verbal de consemnare a  actelor  premergatoare  se incheie de catre organul de urmarire penala competent , reprezentand unicul mijloc de materializare a actelor la care se refera textul art. 224 Cod procedura penala  si nu se confunda cu procesul verbal de constatare ori de sesizare din oficiu si nici cu cel de incepere a urmaririi penale.
Textul art. 224 Cod procedura penala , care reglementeaza institutia actelor premergatoare  precizeaza scopul efectuarii acestora , organelle ce le pot efectua si faptul ca procedusl verbal de consemnare poate constitui mijloc de proba.
In ceea ce priveste calitatea de mijloace de proba a declaratiilor date de pensionarii in numele carora au fost intocmite cererile de obtinere a biletelor de tratament, dupa inceperea urmaririi penale fata de inculpate era necesara intocmirea unui proces-verbal prin care se constata efectuarea acestor acte premergatoare pentru  a putea constitui mijloc de proba, in conformitate cu art. 224 al. 3 Cod procedura penala. In decizia penala nr. 309/R/2004 a Curtii de Apel Brasov s-a retinut ca :"Actele premergatoare nu au valoare probatorie in lipsa procesului-verbal prin care se constata efectuarea lor si care constituie mijloc de proba". In cuprinsul aceleiasi decizii penale s-a mai aratat ca:"Potrivit art. 224 Cod procedura penala in vederea urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare, iar procesul-verbal prin care se constata efectuarea lor poate constitui mijloc de proba .
Spre deosebire de faza actelor premergatoare, care vizeaza numai verificarea sau completarea informatiilor din actul de sesizare, urmarirea penala este cea care are ca scop, potrivit art. 200 Cod procedura penala, strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea autorilor si la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este cazul sau nu sa fie trimis in judecata. Daca actele procesuale si procedurale, cum sunt: cercetarea la fata locului, perchezitiile domiciliare, declaratiile partilor vatamate si ale  martorilor, au fost efectuate inainte de inceperea urmaririi penale, in faza actelor premergatoare, iar dupa inceperea urmaririi penale nu a mai administrat nici o proba, ci a procedat la audierea inculpatului si prezentarea materialului de urmarire penala, dispunand trimiterea in judecata a acestuia, in cauza nu s-a efectuat urmarirea penala in sensul prevazut de Codul de procedura penala .
Urmarirea penala, potrivit art. 2 Cod procedura penala, este o faza obligatorie a procesului penal, in cadrul caruia inculpatul isi poate exercita corespunzator toate drepturile procesuale, lipsa acestuia conduce la o sesizare nelegala a instantei de judecata si la incidenta dispozitiilor art. 197 al.2 Cod procedura penala .
In acest caz se impune restituirea dosarului la procuror in vederea efectuarii urmaririi penale" .
Toate aspectele mentionate mai sus sunt incidente in prezenta cauza in conditiile in care nu s-au respectat prevederile art. 224 alin. 3 Cod procedura penala  si nu s-a intocmit procesul verbal de consemnare a actelor premergatoare. Avand in vedere importanta pe plan probatoriu a declaratiilor date de martorii audiati inainte de inceperea urmaririi penale, precum si faptul ca in cadrul urmaririi penale singurele probe administrate sunt declaratiile inculpatelor si rapoartele de constatare tehnico-stiintifica, instanta apreciaza ca  lipseste o etapa obligatorie a procesului penal, respectiv urmarirea penala, astfel incat sesizarea instantei s-a facut in mod nelegal si se impune restituirea cauzei la procuror in vederea efecutarii urmaririi penale.
          In ceea ce priveste prezentarea materialului de urmarire penala, la data de 16.09.2008 s-a procedat la prezentarea materialului de urmarire penala fata de inculpata SV, moment in care aceasta a solicitat audierea unui martor. In data de 18.09.2008 s-a procedat la audierea martorului TA, declaratia sa fiind cosemnata in dosarul de urmarire penala (vol. I, fila 311).
La data de 03.10.2008 s-a procedat la prezentarea materialului de urmarire penala fata de inculpata UA, iar aceasta a solicitat sa fie audiata din nou si a formulat o cerere de probatorii. La data de 07.10.2008, inculpata a fost audiata de procuror, declaratia sa fiind cosemnata in dosarul de urmarire penala (vol. I, fila 316-319). Cerere de probatorii a fost respinsa prin ordonanta procurorului din data de 09.10.2008.
Potrivit art. 253 Cod procedura penala , organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului de urmarire penala, daca a efectuat noi acte de cercetare penala.
Momentul prezentarii materialului de urmarire penala este crucial in stabilirea valorii probatorii administrate , indiciilor de vinovatie , a utilitatii administrarii altor probe , dimensionarea prejudiciului avand consecinte importante in aflarea adevarului , regula de baza in procesul penal , asa cum este definita in art. 3 Cod procedura penala.
Potrivit dispozitiilor art. 250 Cod procedura penala  , dupa punerea in miscare a actiunii penale , daca au fost efectuate toate actele de urmarire necesare , organul de cercetare penala cheama pe inculpat  in fata sa si :
- ii pune in vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala , aratandu-i  si incadrarea juridica a faptei savarsite;
- ii asigura posibilitatea de a lua la cunostinta de material
- il intreaba dupa ce a luat la cunostinta de materialul de urmarire penala daca are de formulat cereri noi , sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare.
        Economia textului nu da loc de interpretari asupra obligativitatii respectarii continutului sau , iar examinarea articolelor ce se succed , atesta importanta deosebita a acestui act procesual , prin instituirea obligativitatii examinarii , de indata , a noilor cereri ale inculpatului ( art. 252 alin. 1 Cod procedura penala ) si a obligativitatii de a proceda la o noua prezentare a materialului daca s-au efectuat noi acte de cercetare penala , ori daca trebuie schimbata incadrarea juridica ( art. 253 Cod procedura  penala )
          Examinarea acestor texte procedurale conduce la ideea evidenta ca , prezentarea materialului de urmarire penala nu este un act facultativ si ca este o garantie a dreptului la aparare a inculpatului.
           Garantarea dreptului la aparare , nu trebuie sa existe doar enuntiativ , ci trebuie realizat prin recunoasterea si acordarea tuturor drepturilor procesuale ale inculpatilor.
Dupa prezentarea materialului de urmarire penala fata de cele doua inculpate, desi s-a procedat la administrarea de probatorii, respectiv la audierea unui martor si a inculpatei UA, procurorul nu a dat curs prevederilor art. 253 Cod procedura penala incalcand astfel dreptul lor la aparare. In aceste conditii, instanta apreciaza ca inculpatelor li s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului, fiind indeplinite cerintele art. 197 alin. 1 si 4 Cod procedura  penala si va dispune restituirea dosarului la procuror.
         Fata de aspectele retinute mai sus, avand in vedere faptul ca unele din motivele de nelegalitate a actului de sesizare impun restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale, altele restituirea cauzei la procuror pentru efectuarea urmaririi penale, iar altele implica doar refacerea anumitor acte, instanta va admite solicitarile aparatorilor inculpatelor  apreciind ca nelegala sesizarea instantei prin si va dispune  in baza art. 300 Cod procedura penala  si art. 332 alin. 2 Cod procedura penala  restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui  pentru refacerea urmaririi penale de catre organul competent.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura  penala , cheltuielile judiciare avansate raman in sarcina statului.