Cerere pentru anularea unor plati efectuate dupa data deschiderii procedurii insolventei. Necesitatea ca titularul cererii sa dovedeasca calitatea de persoana interesata. Creditor care nu ar fi putut beneficia oricum de sumele platite. Respingerea ce...

Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila,de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 3541 din 4 mai 2012

Prin sentinta civila nr. 1.431 din 21 octombrie 2011, a Tribunalului Bistrita-Nasaud s-a respins ca neintemeiata cererea creditorului D.C.L., in contradictoriu cu intimatii ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUN. Bistrita si MUNICIPIUL BISTRITA, prin PRIMAR.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca  prin incheierea comerciala nr.359/22 dec.20l0 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud a fost deschisa procedura generala a insolventei in conditiile L.nr.85/2006, la cererea debitorului SC F. SRL Bistrita care si-a exprimat intentia de redresare pe baza unui plan de reorganizare.
Prin aceeasi incheiere de deschidere a procedurii insolventei a fost desemnat administratorul judiciar, la propunerea debitoarei facuta in conditiile art. 11(1) lit.c din L.85/2006 si au fost stabilite termenele limita pentru intocmirea, afisarea si comunicarea tabelului preliminar al creantelor (28.02.2011) si pentru afisarea tabelului definitiv (.l5.03.2011).
La data de 28.02.2012, administratorul judiciar provizoriu a depus la dosar tabelul preliminar de creante (in care‚ la pozitia 2 a fost inscrisa creditarea AFP Bistrita cu o creanta bugetara de 8382 lei iar la poz.3 a fost inscris creditorul Municipiul Bistrita, cu o creanta bugetara de 761 lei).
In tabelul definitiv nu au mai fost inscrisi cei 2 creditori bugetari, intrucat debitoarea a efectuat plata datoriilor catre cei 2 creditori bugetari (reprezentand taxe si impozite restante si curente), la datele de 14.03.20l2 si respectiv 01.03.2012.
Despre aceste plati a fost incunostintat administratorul judiciar de catre de debitoare care, la randul sau, i-a notificat pe cei 2 creditori pentru a justifica neinscrierea lor in tabelul definitiv de creante.
Art. 46 alin. l din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei statueaza imperativ ca "in afara de cazurile prevazute la art.49 sau de cele autorizate de judecatorul-sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule".
Pe de alta parte, disp.art.49 alin.1 din lege prevad ca " pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare, in sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare, iar alin.2 prevede ca "actele, operatiunile si platile care depasesc conditiile mentionate la alin. (1) vor putea fi autorizate in exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o sedinta a comitetului creditorilor in vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, in termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia".
Rezulta din coroborarea disp.art. 46(1) si art.49 alin. 1 si 2 ca nu sunt supuse efectelor nulitatii absolute, platile facute dupa deschiderea procedurii insolventei, in perioada de observatie, de catre debitorul caruia nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, dar sub supravegherea administratorului judiciar daca debitorul a fost cererea de reorganizare.
In speta, judecatorul-sindic a apreciat ca sunt indeplinite toate aceste cerinte, care dau libertate debitorului de a efectua platile legale si dupa deschiderea procedurii insolventei, exceptate de la efectele nulitatii.
Astfel, debitorul si-a declarat intentia de reorganizare judiciara prin insasi cererea de deschidere a procedurii, acesta se afla inca in perioada de observatie, platile vizeaza plata unor datorii la bugetul de stat si local, impozit pe teren, alte impozite si taxe - restante si curente, ce pot fi circumscrise operatiunilor financiare dintre cele vizate exemplificativ de art.3 alin.2 pct.l4 din lege, iar aceste plati au fost aduse la cunostinta administratorului judiciar, care a luat act de plati, fiind indeplinita conditia ca platile sa fie efectuate sub supravegherea administratorului judiciar.
In aceste conditii, platile efectuate catre cei 2 creditori bugetari si in sume relativ mici, fiind exceptate de la efectele nulitatii impuse prin art.46 din lege, s-a respins ca neintemeiata cererea creditorului D.C.L..
Impotriva acestei hotarari creditorul D.C.L. a declarat recurs, solicitand instantei modificarea sentintei pronuntate de instanta de fond in sensul admiterii cererii sale prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute a platii efectuate de debitoarea S.C. F. S.R.L. Bistrita in suma de 8.400 lei catre A.F.P. Bistrita si a sumei de 761 lei catre creditorul Municipiul Bistrita si obligarea acestor doi creditori sa restituie aceste sume in contul unic de lichidare, platile fiind lovite de nulitate absoluta.
In motivarea recursului, creditorul a aratat ca prin incheierea comerciala nr. 359/2010 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud s-a deschis procedura generala a insolventei la cererea debitoarei SC. F. SRL Bistrita la data de 22.12.2010, iar debitoarea a efectuat plati catre cei 2 creditori, respectiv 8400 catre A.F.P. Bistrita, la data de 14.03.2011, cu chitanta TS6 nr. 7945992 si 761 lei catre Municipiul Bistrita, la data de 01.03.2011, deci ulterior datei deschiderii procedurii, astfel ca aceste plati sunt facute in frauda celorlalti creditori.
Platile efectuate de catre creditoare au avut ca obiect plata impozitului unui teren catre creditorul Municipiul Bistrita si plata unei amenzi catre creditorul D.G.F.P. Bistrita-Nasaud, or printre activitatile curente enumerate in mod expres in art. 3 din Legea nr. insolventei, nu se regasesc si cele efectuate de catre debitoare, motiv pentru care in baza prev.art.46 din Legea nr. 85/2006, platile efectuate sunt nule. Deoarece aceste plati nu se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, administratorul judiciar avea obligatia sa convoace o sedinta a creditorilor in vederea autorizarii acestora, potrivit art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Cum nici din actele depuse la dosarul cauzei si nici din adresa comunicata de catre administratorul judiciar nu rezulta indeplinirea de catre acesta a acestei obligatii legale, respectiv convocarea adunarii creditorilor in vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, in termen maxim de 5 zile de la data primirii acesteia, cu toate ca avea cunostinta despre cele doua plati efectuate, cele doua chitante fiindu-i remise de catre reprezentantul legal al debitoarei, creditorul-recurent apreciaza ca si din acest motiv platile efectuate catre de cei 2 creditori nu pot fi decat nule.
Intimatul MUNICIPIUL BISTRITA a depus intampinare in cauza prin care a solicitat respingerea recursului formulat de creditor si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii instantei de fond deoarece plata facuta de debitoare se incadreaza in situatiile prev. de art. 49 si anume in desfasurarea obisnuita a activitatii curente a debitoarei.
Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale incidente, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea adresata judecatorului sindic, recurentul D.C.L. a solicitat in conformitate cu prevederile art. 46 si 49 din Legea nr. 85/2006 anularea celor doua plati in valoare de 8.400 lei si respectiv 761 lei efectuate de catre debitoare in favoarea  DGFP Bistrita Nasaud- AFP Bistrita si Municipiului Bistrita, dupa data deschiderii procedurii insolventei.
Cu toate recurentul se prevaleaza de dispozitii legale care instituie sanctiunea nulitatii absolute, acesta trebuie sa-si dovedeasca calitatea de persoana interesata, respectiv trebuie sa probeze folosul practic urmarit prin promovarea unei astfel de actiuni.
Din actele de la dosarul cauzei reiese ca recurentul figureaza in tabelul definitiv de creante cu suma de 579.737,5 lei in categoria creantelor chirografare. Cele doua creditoare, AFP Bistrita si Municipiul Bistrita, care au fost platite dupa deschiderea procedurii insolventei, detineau creante bugetare, iar potrivit ordinii de plata instituita de art. 123 din Legea nr. 85/2006, titularii creantelor bugetare beneficiaza  de distribuiri de sume inaintea creditorilor chirografari.
Prin urmare chiar daca am admite nevalabilitatea celor doua plati efectuate dupa deschiderea procedurii insolventei in favoarea celor doi creditori bugetari, de sumele cu care s-ar reintregi patrimoniul debitoarei nu ar profita recurentul D.C.L., ci eventual creditorii garantati.
Date fiind aceste circumstante, Curtea apreciaza ca recurentul D.C.L. nu poate justifica un interes personal si actual in promovarea actiunii in constatarea nulitatii absolute a celor doua plati.
Cat timp cerinta interesului personal este esentiala pentru declansarea oricarui demers judiciar, aceasta se impune a fi verificata si in cazul de fata, iar in cazul neintrunirii sale actiunea trebuia respinsa ca lipsita de interes, fara a se proceda la o analiza a fondului cererii.
De asemenea de la inscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezulta daca sumele utilizate pentru plata celor doua creante provin din fonduri proprii ale administratorului statutar sau din disponibilitatile banesti ale societatii, astfel ca nici din aceasta perspectiva nu se justifica interesul reclamantului de a solicita anularea platilor efectuate.
Cu toate ca in opinia instantei de recurs actiunea reclamantului D.C.L. trebuia respinsa ca lipsita de interes, nu se justifica admiterea caii de atac a recursului deoarece recurentul nu ar obtine nici un folos practic prin adoptarea unei astfel de solutii, actiunea acestuia neatingandu-si scopul pentru care a fost promovata.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 C.proc.civ. Curtea va respinge recursul declarat de creditorul D.C.L., impotriva sentintei civile nr. 1.431 din 21 octombrie 2011, a Tribunalului Bistrita-Nasaud, pe care o mentine in intregime.