Daune morale. Incidenta art.10 din CEDO

Sentinta civila

Daune morale. Incidenta art.10 din CEDO

Reclamantul P.M. a solicitat obligatia paratului S.A. in calitate de ziarist si a ziarului in care a publicat, la plata unor daune morale in suma de 100.000 lei.
Reclamantul arata ca paratul a publicat in ziar mai multe articole defaimatoare la adresa lui si neadevarate, aducandu-i astfel atingere onoarei si reputatiei.
In urma analizarii probatoriilor administrate, instanta a respins actiunea reclamantului retinind urmatoarele:
Ziarul "X" - redactia de Vaslui nu are capacitate procesuala intrucat nu are personalitate juridica, nu este subiect colectiv de drepturi civile, nu participa de sine statator in raporturile judiciare. Elementele care confera calitatea de persoana juridica se regasesc intrunite in favoarea societatilor care editeaza ziarele.
Prin urmare actiunea reclamantului in contradictoriu cu acest parat a fost respinsa pentru lipsa capacitatii procesuale a paratului.
Raportat la actiunea reclamantului in  contradictoriu cu ziaristul instanta a retinut urmatoarele:

Incepand cu 18.10.2007, in presa locala au aparut mai multe articole care vizau activitatea manageriala a reclamantului in calitate de director al SAJ , articole semnate de paratul S.A., redactor la ziaral "Obiectiv"-editia de Vaslui.
Cu exceptia articolelor "Dilema P...ana : A fi sau a nu fi (de) rahat ? " si "K 1 de Vaslui", celelalte articole " Taxa P...", "Militianul P...", "P... se razbuna", " P... prins in lat", " P... in luneta Prefecturii" , " La SAJ s-a deschis cutia Pandorei", cuprind informatii culese de ziarist de la angajatii SAJ Vaslui, precum si de la persoane cu ranctii publice, precum prefectul.
Martorii audiati in cauza au aratat ca toate informatiile expuse in articolul paratului au fost furnizate benevol acestuia de catre angajatii SAJ, nemultumiti de activitatea reclamantului ca si director al acestui serviciu.
Instanta retine, lecturand aceste articole, ca ziarisrul s-a limitat la a expune faptele asa cum i-au fost prezentate de catre altii, expunand astfel opiniei publice, activitatea reclamantului ca director al SAJ, institutie publica a carei functionare prezinta un interes public, pentru ca publicul sa cunoasca si sa judece atirudinea reclamantului ca manager.
Articolele in cauza nu cuprind cuvinte jignitoare sau vexatorii la adresa reclamantului , limbajul folosit de parat este nejignitor si nonviolent.
Pornind de la aceste aspecte generale care caracterizeaza litigiul dintre parti, instanta va analiza in ce masura libertatea de exprimare a ziaristului si de informare a publicului garantata de art. 10 din CEDO vine in contradictie cu art. 8 din CEDO care reglementeaza dreptul la respectarea vietii private si de familie a reclamantului.
Articolul 10 din CEDO prevede ca orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare.
Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara sa poata exista nici un amestec al autoritatilor publice. Exercitarea acestor libertati presupunand indatoriri si obligatii poate fi supusa anumitor formalitati, conditii, restrictii sau sanctiuni prevazute de lege, care sa constituie masuri necesare intr-o societate democratica,...    pentru
3
 
protectia reputatiei sau a drepturilor altuia(aceasta fiind restrictia ce intereseaza cauza de fata).
Regasim aceste garantii si in art.30 din Constitutia Romaniei care prevede ca: " Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel... prin mijloace de comunicare in public sunt inviolabile.
Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si dreptul la propria imagine.
Raspunderea civila pentru informatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului.... in conditiile legii.
Delictele de presa se stabilesc prin lege".
Pe de alta parte, art.31 din Constitutie garanteaza dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public, neingradit , iar mijloacele de informare in masa sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
De asemenea, art. 8 din CEDO garanteaza oricarei persoane dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, garantie regasita si in art.26 din Constirutia Romaniei.
Instanta retine insa, ca in cauza de fata nu se poate vorbi de dreptul reclamantului la respectarea vietii sale private si de familie intrucat articolele incriminate nu fac referire la acest aspect ci, la activitatea sa publica de director al unei institutii publice.
Exercitiul dreptului la libera exprimare presupune dreptul de a primi informatii si de a comunica altora informatii. A interzice unui ziarist sa expuna publicului informatiile primite cu privire la activitatea unei persoane publice in indeplinirea atributiilor profesionale, echivaleaza cu o incalcare a art. 10 din CEDO, atat sub aspectul libertatii de exprimare cat si a dreptului la informare.
A aplica sanctiuni pecuniare unui ziarist care critica o persoana publica tinde sa-1 determine pe acesta ca pe viitor sa nu mai recurga la critici si sa renunte la discutarea publica a problemelor ce intereseaza viata colectivitatii.
9 1
In cazul Lingens contra Austriei Curtea a statuat ca , caracterul esential al libertatii de exprimare intr-o societate democratica, este valabil si pentru "informatiile" si "ideile" care lovesc, socheaza sau nelinistesc.
Curtea subliniaza ca presei ii revine sarcina de a comunica informatii asupra unor chestiuni de interes general, iar publicul   are
4
 
dreptul de a le primi, in afara de aceasta, libertatea presei este un bun instrument pentru cunoasterea si judecarea ideilor si atitudinilor unor conducatori, iar exigentele de protejare a reputatiei acestora trebuie puse in balanta cu interesele discutarii libere a problemelor politice.
Desigur cauza Lingens contra Austriei viza persoana unui om politic, dar principiile enuntate de Curte in aceasta cauza pot fi extinse si asupra persoanelor care indeplinesc o functie publica asa cum este cazul reclamantului.
Sigur ca faptele expuse de parat in articolele sale au fost de narura sa dauneze reputatiei reclamantului, dar fiind fapte de interes public activitatea ziaristului intra sun protectia art. 10 din CEDO.
Daca faptele expuse sunt sau nu adevarate, nu este obligatia ziaristului sa o dovedeasca, Curtea acordand garantii solide din acest punct de vedere presei, statuand ca ziaristii nu trebuie sa fie obligati sa dovedeasca intotdeauna adevarul afirmatiilor publicate arunci cand actioneaza cu buna credinta, bazandu-se pe informatii credibile, situatie pe care o regasim si in cauza de fata.
Chiar si in situatia in care persoana calomniata dobandeste o solutie de neincepere a urmaririi penale pentru savarsirea faptelor imputate de ziarist, (situatie valabila si in cazul reclamantului) Curtea a considerat ca nici acest argument nu poate fi suficient pentru a justifica o condamnare a ziaristului, in situatia in care ne gasim in domeniul de protectie sporita acordat de art. 10 din Conventie.
In consecinta, instanta apreciaza ca, raportat la articolele paratului, care expun fapte si informatii asa cum au fost ele furnizate de alte persoane, acesta beneficiaza de protectia acordata de art. 10 din CEDO si nu poate fi obligat la despagubiri catre reclamant.
Mai exista insa doua articole, cu pronuntat iz satiric, respectiv " Dilema   P...ana: A fi sau a nu fi(de) rahat? " si "K 1 de Vaslui", care nu au fost scrise in genul articolelor analizate mai sus.
Daca al doilea articol prezinta un ipotetic meci de K 1 intre reclamant si liderul de sindicat, scris intr-o maniera satirica, dar fara a contine cuvinte injurioase sau vexatorii la adresa reclamantului, articolul "Dilema P...ana...."   este scris intr-o alta maniera.
Articolul a fost scris avand la baza afirmatia reclamantului referitoare la calitatea ziarului in care publica paratul. Asocierea persoanei reclamantului cu cuvantul "rahat" si insinuarea unei asemanari intre cele doua, precum si intreaga maniera de redactare a
5
 
articolului este apreciata de instanta ca fiind vexatorie, de natura sa prejudicieze demnitatea reclamantului.
Instanta apreciaza ca reclamantul se bucura in aceasta situatie de protectia instituita de art.30 al.6 din Constitutie, paratul depasind limitele firesti ale libertatii de exprimare.
Cu toate acestea, desi reclamantul avea dreptul la despagubiri in acest caz conform art.998 Cod civil, instanta retine ca nu s-au facut nici un fel de probatorii cu privire la daunele morale suferite de reclamant.
Stabilirea cuantumului despagubirilor pentru prejudiciile aduse onoarei sau demnitatii unei persoane presupune o apreciere subiectiva din partea judecatorului, care, insa, trebuie sa aiba in vedere anumite criterii obiective rezultand din cazul concret dedus judecatii, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite si sa aprecieze intensitatea si gravitatea atingerii adusa acesteia. Pentru acest lucru este insa necesar ca reclamantul sa probeze masura in care i-a fost afectata reputatia si situatia profesionala, sociala si familiala.
Articolul 998 Cod civil nu face distinctie intre daunele morale si cele materiale, dar atat timp cat pentru daunele materiale sunt necesare probatorii pentru dovedirea lor, regula se aplica si in cazul daunelor morale, instanta neputand prezuma existenta unui prejudiciu moral.
Raportat celor expuse mai sus actiunea reclamantului urmeaza a fi respinsa.