Raspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului. Prezumarea netinerii contabilitatii in conformitate cu dispozitiile legale in materie in cazul nepredarii documentelor contabile

Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 4268 din 1 noiembrie 2011

Prin sentinta civila nr.8398 din 09.12.2010, a Tribunalului Comercial Cluj, s-a respins, ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta A.F.P. CLUJ NAPOCA prin D.G.F.P. CLUJ in contradictoriu cu paratul G.V.M..
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic analizand incidenta dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. a,d si e din Legea nr. 85/2006 in prezenta cauza, a retinut ca, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar, a lichidatorului sau a comitetului creditorilor sau a creditorului care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, daca _a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei persoane, d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea, e) au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia.
In sustinerea cererii sale, reclamanta nu a inteles sa depuna nici un fel de inscrisuri care sa faca dovada sustinerilor sale, motiv pentru care, raportat la disp. art. 129 alin.5 C.pr.civ., judecatorul sindic a solicitat reclamantei sa depuna la dosar toate inscrisurile de care intelege sa se foloseasca in dovedirea cererii sale.
Pe de alta parte, judecatorul sindic a retinut si faptul ca desi reclamanta a invocat savarsirea de catre parat a mai multor fapte dintre cele enumerate de disp. art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, nu a aratat si nici nu a dovedit in ce maniera ar fi fost savarsite acestea, respectiv care sunt bunurile pe care paratul le-ar fi folosit in interes propriu sau in interesul altor persoane si nici modalitatea in care ar fi fost deturnat sau ascuns activul persoanei juridice sau maniera in care s-a marit in mod fictiv pasivul acesteia, limitandu-se doar sa descrie demersurile intreprinse de lichidatorul judiciar pentru predarea documentelor contabile, fara insa sa depuna vreo dovada a sustinerilor sale.
In consecinta, judecatorul sindic nu poate retine o eventuala nepredare voita de catre paratul administrator statutar a documentelor contabile ale debitoarei catre lichidatorul judiciar, pentru a putea prezuma o eventuala neconducere a contabilitatii in conformitate cu legea.
Pentru a se putea retine incidenta dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. a, d si e din Legea nr. 85/2006 nu este suficienta, insa, o simpla neintocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legaturi de cauzalitate intre netinerea contabilitatii in conformitate cu legea si ajungerea debitoarei in stare de insolventa si in egala masura se impune si indicarea si dovedirea unor fapte de natura celor reglementate de art. 138 alin.1 si a si e. Or, in speta, cauzele ajungerii debitoarei in insolventa nu au putut fi identificate. In aceste conditii, nu se poate stabili nicio legatura de cauzalitate intre modul in care a fost tinuta contabilitatea debitoarei si starea de insolventa a debitoarei.
Subsecvent, orice analiza suplimentara a sustinerilor creditoarei DGFP a jud. Cluj in sensul verificarii indeplinirii conditiilor prevazute de art. 138 alin. 1 lit. a,d si e din Legea nr. 85/2006 este inutila, deoarece, pe de o parte, in afara de eventual o pretinsa neconducere a contabilitatii, reclamanta nu a indicat concret care sunt faptele paratului care s-ar circumscrie disp. art. 138 alin.1 lit. a si e, pe de alta parte, nu este intrunita nici conditia existentei unei legaturi cauzale intre pretinsele fapte ale administratorului debitoarei si ajungerea acesteia in stare de insolventa.
S-a mentionat ca sustinerile creditoarei referitoare la prezumarea raportului de cauzalitate sunt, conceptual, eronate, deoarece prezumtia este un procedeu logic prin care se ajunge la o concluzie referitoare la un fapt necunoscut pornind de la o situatia de fapt cunoscuta. Raportul de cauzalitate dintre o fapta si o urmare - prejudiciu este o legatura logica de tip cauza - efect, care nu poate fi prezumata, deoarece nu este o concluzie referitoare la un fapt necunoscut. Dimpotriva, in cazul raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, ambele situatii de fapt sunt cunoscute, fiind necesara identificarea existentei unei legaturi necesare si suficiente dintre cele doua fapte. In alti termeni, in cazul prezumtiei ne aflam in prezenta unui fapt cunoscut si a unui procedeu inductiv sau deductiv, de asemenea cunoscut si, respectiv, a unui fapt necunoscut, care trebuie identificat, pe cand in cazul raportului de cauzalitate ne aflam in prezenta a doua fapte cunoscute si a unui mecanism logic de corelare a celor doua fapte, care nu este cunoscut si care trebuie identificat si probat.
In consecinta, in temeiul art. 1169 C.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ., judecatorul sindic a respins, ca neintemeiata, cererea formulata de reclamanta DGFP CLUJ.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Administratia Finantelor Publice a mun., Cluj-Napoca prin Directia Generala a Finantelor Publice a jud. Cluj solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si obligarea paratului G.V.M. la plata pasivului societatii debitoare SC V.L.C. SRL conform tabelului definitiv al creantelor in suma de 526.448,65 lei.
In motivarea recursului a aratat prin sentinta comerciala nr. 5276/29.11.2007, la solicitarea creditoarei SC S.L. IFN SA, Tribunalul Comercial Cluj a dispus deschiderea procedurii insolventei in forma generala impotriva societatii debitoare SC V.L. SRL. La data deschiderii procedurii de insolventa, conform informatiilor furnizate de Registrul comertului Cluj, dl. G.V.M. detinea calitatea de administrator statutar al societatii debitoare.
Urmare a notificarii privind predarea actelor prevazute la art.28 din Legea 85/2006, transmisa de fostul administrator judiciar, dl. G.V.M. a predat o parte din documentele contabile ale debitoarei.
Pentru a intra in posesia celorlalte documente ale societatii necesare completarii raportului privind cauzele si Imprejurarile care au condus la starea de insolventa a societatii debitoare si identificarii bunurilor din patrimoniul debitoarei, prin adresa nr. 2012/10.09.2008 lichidatorul judiciar a solicitat predarea actelor contabile. Aceasta a fost transmisa administratorului statutar al debitoarei, dl. G.V.M., care a ridicat corespondenta insa nu a prezentat lichidatorului judiciar documentele solicitate. Ulterior acestor demersuri, la data de 17.11.2008, lichidatorul judiciar a transmis domnului G.V.M. o adresa prin care solicita punerea la dispozitie a bunurilor debitoarei pentru a realiza inventarierea.
Pana in prezent lichidatorului judiciar nu i-au fost puse la dispozitie documentele contabile necesare completarii raportului privind cauzele si imprejurarile care au condus la starea de insolventa a societatii debitoare, nici bunurile sau documente referitoare la bunurile evidentiate in contabilitatea societatii debitoare. Acest fapt ne conduce la prezumtia ca administratorul statutar al debitoarei refuza sa puna la dispozitia lichidatorului judiciar bunurile SC V.L.C..
Bunuri evidentiate in patrimoniul debitoarei la data de 31.12.2006, conform datelor inscrise in bilantul prescurtat, sunt in valoare de 263.355 lei si sunt detaliate in anexa formularul 40 astfel: - alte instalatii, utilaje si mobilier 139.073 lei  avansuri si imobilizari corporale in curs 124.282 lei.
Lichidatorul judiciar a solicitat documente privind bunurile si predarea bunurilor pentru a analiza posibilitatea valorificarii acestora in vederea obtinerii lichiditatilor necesare achitarii creantelor detinute de catre creditori.
Imposibilitatea intrarii in posesia documentelor contabile ale debitoarei, cu toate demersurile intreprinse de lichidatorul judiciar in acest sens, conduce la prezumtia ca evidenta contabila a debitoarei nu a fost condusa in conformitate cu dispozitiile legale si ca bunurile evidentiate in patrimoniul debitoarei au fost folosite in interes personal sau ca acestea au fost deturnate sau ascunse, motiv pentru care a apreciat ca sunt incidente dispozitiile art. 138 lit. a), d) si e) din Legea 85/2006.
Calitatea de administrator al unei societati comerciale impune gestionarea cu atentie a patrimoniului si activitatii, iar incalcarea din culpa sau intentie a acestor norme de drept, care au determinat prejudicierea creditorilor, atrag raspunderea administratorului.
Analizand recursul promovat in raport de motivele invocate si de dispozitiile legale incidente Curtea retine urmatoarele:
Hotararea pronuntata de judecatorul sindic a fost criticata de catre recurenta sub doua aspecte: in primul rand, s-a sustinut ca aceasta cuprinde motive contradictorii, iar in al doilea rand, ca aceasta a fost data cu aplicarea gresita a legii.
Prima critica adusa hotararii recurate se impune a fi inlaturata intrucat judecatorul sindic a procedat la analizarea succinta a conditiilor raspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei, fiind prezentate argumentele de fapt si de drept care l-au condus la solutia pronuntata.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea retine ca demersul judiciar al creditoarei recurente A.F.P. Cluj-Napoca vizeaza obligarea paratului  G.V.M. la plata pasivului societatii in cuantum de 526.448,65 lei, sustinandu-se in esenta ca nepredarea documentelor financiar-contabile ale debitoarei catre lichidatorul judiciar creeaza prezumtia ca paratul, in calitate de administrator statutar nu a tinut contabilitatea debitoarei fapt ce a condus la falimentul persoanei juridice si pune creditorii in imposibilitatea de a verifica modul in care a fost gestionata activitatea debitoarei inainte de deschiderea procedurii insolventei.
In tabelul definitiv al creditorilor debitoarei sunt inscrise creante in cuantum de 526.448,65 lei.
Judecatorul sindic a respins cererea creditoarei de antrenare a raspunderii patrimoniale a paratului in considerarea faptului ca nu s-a facut dovada nepredarii intentionate a documentelor contabile, iar cauzele insolventei nu au fost identificate, astfel ca nu a fost demonstrata legatura de cauzalitate intre netinerea contabilitatii debitoarei in conformitate cu legea si ajungerea acesteia in insolventa.
Curtea apreciaza ca judecatorul sindic a retinut in mod gresit starea de fapt, intrucat nu a dat relevanta cuvenita inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia gresita a nedovedirii faptei prevazute de art. 138 lit. d in Legea nr. 85/2006
Potrivit dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006           judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin faptul ca au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
In speta, Curtea apreciaza ca in sarcina paratului poate fi retinuta fapta de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea, in conditiile in care acesta nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevazute in art. 28 alin.1 din Legea nr.85/2006 si nu a inregistrat nici situatiile financiare anuale la registrul comertului in mai multi ani consecutivi. Paratul in calitate de administrator avea obligatia de a duce la indeplinire contractul de mandat ce i-a fost incredintat in conformitate cu dispozitiile legale in materie, administratorii fiind solidar raspunzatori pentru modul in care este tinuta evidenta contabila, obligatiile lor reiesind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c si alin.2 ale Legii nr.31/1990.
Astfel, administratorii sunt raspunzatori fata de societate, pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, actiunea in raspundere impotriva administratorilor apartinand si creditorilor societatii care o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementata de legea insolventei.
Totodata, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicata, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului, care are obligatia gestionarii societatii respective.
Netinerea contabilitatii in mod corect nu face posibila sesizarea dificultatilor cu care se confrunta societatea si face insesizabila starea de insolventa care poate sa apara la un moment dat, aspecte care ar fi inlaturate in conditiile unei contabilitati tinute corect care ar permite administratorilor sa ia masurile necesare pentru preintampinarea unor astfel de situatii.
In conditiile netinerii contabilitatii in conformitate cu legea se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul inregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu se prezuma atata timp cat exista incetarea de plati si una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr. 85/2006.
Faptul ca paratul nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar creeaza prezumtia ca acesta nu si-a indeplinit obligatiile de tinere a contabilitatii conform legii.
Asa fiind, Curtea apreciaza ca in sarcina paratului poate fi retinuta savarsirea faptei reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv netinerea contabilitatii in conformitate cu dispozitiile legale in materie, fapta care a condus la producerea starii de insolventa a debitoarei.
Chiar daca s-a invocat si incidenta prev. art.138 lit.a si e, acestea nu mai urmeaza a fi analizate, din perspectiva faptului ca in speta asa cum s-a aratat paratul se face vinovat de netinerea contabilitatii in conformitate cu dispozitiile legale in materie, fapta care a condus la producerea starii de insolventa a debitoarei.
Pentru aceste considerente, retinand incidenta motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, Curtea va admite recursul declarat impotriva sentintei comerciale 795 din 28 februarie 2011, pe care o va modifica in tot in sensul admiterii actiunii si obligarii paratului la plata sumei de 526.448,65 lei, reprezentand pasivul neacoperit al debitoarei SC V.L.C.  SRL. (Judecator Claudia Idriceanu) Prin sentinta civila nr.8398 din 09.12.2010, a Tribunalului Comercial Cluj, s-a respins, ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta A.F.P. CLUJ NAPOCA prin D.G.F.P. CLUJ in contradictoriu cu paratul G.V.M..
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic analizand incidenta dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. a,d si e din Legea nr. 85/2006 in prezenta cauza, a retinut ca, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar, a lichidatorului sau a comitetului creditorilor sau a creditorului care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, daca _a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei persoane, d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea, e) au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia.
In sustinerea cererii sale, reclamanta nu a inteles sa depuna nici un fel de inscrisuri care sa faca dovada sustinerilor sale, motiv pentru care, raportat la disp. art. 129 alin.5 C.pr.civ., judecatorul sindic a solicitat reclamantei sa depuna la dosar toate inscrisurile de care intelege sa se foloseasca in dovedirea cererii sale.
Pe de alta parte, judecatorul sindic a retinut si faptul ca desi reclamanta a invocat savarsirea de catre parat a mai multor fapte dintre cele enumerate de disp. art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, nu a aratat si nici nu a dovedit in ce maniera ar fi fost savarsite acestea, respectiv care sunt bunurile pe care paratul le-ar fi folosit in interes propriu sau in interesul altor persoane si nici modalitatea in care ar fi fost deturnat sau ascuns activul persoanei juridice sau maniera in care s-a marit in mod fictiv pasivul acesteia, limitandu-se doar sa descrie demersurile intreprinse de lichidatorul judiciar pentru predarea documentelor contabile, fara insa sa depuna vreo dovada a sustinerilor sale.
In consecinta, judecatorul sindic nu poate retine o eventuala nepredare voita de catre paratul administrator statutar a documentelor contabile ale debitoarei catre lichidatorul judiciar, pentru a putea prezuma o eventuala neconducere a contabilitatii in conformitate cu legea.
Pentru a se putea retine incidenta dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. a, d si e din Legea nr. 85/2006 nu este suficienta, insa, o simpla neintocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legaturi de cauzalitate intre netinerea contabilitatii in conformitate cu legea si ajungerea debitoarei in stare de insolventa si in egala masura se impune si indicarea si dovedirea unor fapte de natura celor reglementate de art. 138 alin.1 si a si e. Or, in speta, cauzele ajungerii debitoarei in insolventa nu au putut fi identificate. In aceste conditii, nu se poate stabili nicio legatura de cauzalitate intre modul in care a fost tinuta contabilitatea debitoarei si starea de insolventa a debitoarei.
Subsecvent, orice analiza suplimentara a sustinerilor creditoarei DGFP a jud. Cluj in sensul verificarii indeplinirii conditiilor prevazute de art. 138 alin. 1 lit. a,d si e din Legea nr. 85/2006 este inutila, deoarece, pe de o parte, in afara de eventual o pretinsa neconducere a contabilitatii, reclamanta nu a indicat concret care sunt faptele paratului care s-ar circumscrie disp. art. 138 alin.1 lit. a si e, pe de alta parte, nu este intrunita nici conditia existentei unei legaturi cauzale intre pretinsele fapte ale administratorului debitoarei si ajungerea acesteia in stare de insolventa.
S-a mentionat ca sustinerile creditoarei referitoare la prezumarea raportului de cauzalitate sunt, conceptual, eronate, deoarece prezumtia este un procedeu logic prin care se ajunge la o concluzie referitoare la un fapt necunoscut pornind de la o situatia de fapt cunoscuta. Raportul de cauzalitate dintre o fapta si o urmare - prejudiciu este o legatura logica de tip cauza - efect, care nu poate fi prezumata, deoarece nu este o concluzie referitoare la un fapt necunoscut. Dimpotriva, in cazul raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, ambele situatii de fapt sunt cunoscute, fiind necesara identificarea existentei unei legaturi necesare si suficiente dintre cele doua fapte. In alti termeni, in cazul prezumtiei ne aflam in prezenta unui fapt cunoscut si a unui procedeu inductiv sau deductiv, de asemenea cunoscut si, respectiv, a unui fapt necunoscut, care trebuie identificat, pe cand in cazul raportului de cauzalitate ne aflam in prezenta a doua fapte cunoscute si a unui mecanism logic de corelare a celor doua fapte, care nu este cunoscut si care trebuie identificat si probat.
In consecinta, in temeiul art. 1169 C.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ., judecatorul sindic a respins, ca neintemeiata, cererea formulata de reclamanta DGFP CLUJ.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Administratia Finantelor Publice a mun., Cluj-Napoca prin Directia Generala a Finantelor Publice a jud. Cluj solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si obligarea paratului G.V.M. la plata pasivului societatii debitoare SC V.L.C. SRL conform tabelului definitiv al creantelor in suma de 526.448,65 lei.
In motivarea recursului a aratat prin sentinta comerciala nr. 5276/29.11.2007, la solicitarea creditoarei SC S.L. IFN SA, Tribunalul Comercial Cluj a dispus deschiderea procedurii insolventei in forma generala impotriva societatii debitoare SC V.L. SRL. La data deschiderii procedurii de insolventa, conform informatiilor furnizate de Registrul comertului Cluj, dl. G.V.M. detinea calitatea de administrator statutar al societatii debitoare.
Urmare a notificarii privind predarea actelor prevazute la art.28 din Legea 85/2006, transmisa de fostul administrator judiciar, dl. G.V.M. a predat o parte din documentele contabile ale debitoarei.
Pentru a intra in posesia celorlalte documente ale societatii necesare completarii raportului privind cauzele si Imprejurarile care au condus la starea de insolventa a societatii debitoare si identificarii bunurilor din patrimoniul debitoarei, prin adresa nr. 2012/10.09.2008 lichidatorul judiciar a solicitat predarea actelor contabile. Aceasta a fost transmisa administratorului statutar al debitoarei, dl. G.V.M., care a ridicat corespondenta insa nu a prezentat lichidatorului judiciar documentele solicitate. Ulterior acestor demersuri, la data de 17.11.2008, lichidatorul judiciar a transmis domnului G.V.M. o adresa prin care solicita punerea la dispozitie a bunurilor debitoarei pentru a realiza inventarierea.
Pana in prezent lichidatorului judiciar nu i-au fost puse la dispozitie documentele contabile necesare completarii raportului privind cauzele si imprejurarile care au condus la starea de insolventa a societatii debitoare, nici bunurile sau documente referitoare la bunurile evidentiate in contabilitatea societatii debitoare. Acest fapt ne conduce la prezumtia ca administratorul statutar al debitoarei refuza sa puna la dispozitia lichidatorului judiciar bunurile SC V.L.C..
Bunuri evidentiate in patrimoniul debitoarei la data de 31.12.2006, conform datelor inscrise in bilantul prescurtat, sunt in valoare de 263.355 lei si sunt detaliate in anexa formularul 40 astfel: - alte instalatii, utilaje si mobilier 139.073 lei  avansuri si imobilizari corporale in curs 124.282 lei.
Lichidatorul judiciar a solicitat documente privind bunurile si predarea bunurilor pentru a analiza posibilitatea valorificarii acestora in vederea obtinerii lichiditatilor necesare achitarii creantelor detinute de catre creditori.
Imposibilitatea intrarii in posesia documentelor contabile ale debitoarei, cu toate demersurile intreprinse de lichidatorul judiciar in acest sens, conduce la prezumtia ca evidenta contabila a debitoarei nu a fost condusa in conformitate cu dispozitiile legale si ca bunurile evidentiate in patrimoniul debitoarei au fost folosite in interes personal sau ca acestea au fost deturnate sau ascunse, motiv pentru care a apreciat ca sunt incidente dispozitiile art. 138 lit. a), d) si e) din Legea 85/2006.
Calitatea de administrator al unei societati comerciale impune gestionarea cu atentie a patrimoniului si activitatii, iar incalcarea din culpa sau intentie a acestor norme de drept, care au determinat prejudicierea creditorilor, atrag raspunderea administratorului.
Analizand recursul promovat in raport de motivele invocate si de dispozitiile legale incidente Curtea retine urmatoarele:
Hotararea pronuntata de judecatorul sindic a fost criticata de catre recurenta sub doua aspecte: in primul rand, s-a sustinut ca aceasta cuprinde motive contradictorii, iar in al doilea rand, ca aceasta a fost data cu aplicarea gresita a legii.
Prima critica adusa hotararii recurate se impune a fi inlaturata intrucat judecatorul sindic a procedat la analizarea succinta a conditiilor raspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei, fiind prezentate argumentele de fapt si de drept care l-au condus la solutia pronuntata.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea retine ca demersul judiciar al creditoarei recurente A.F.P. Cluj-Napoca vizeaza obligarea paratului  G.V.M. la plata pasivului societatii in cuantum de 526.448,65 lei, sustinandu-se in esenta ca nepredarea documentelor financiar-contabile ale debitoarei catre lichidatorul judiciar creeaza prezumtia ca paratul, in calitate de administrator statutar nu a tinut contabilitatea debitoarei fapt ce a condus la falimentul persoanei juridice si pune creditorii in imposibilitatea de a verifica modul in care a fost gestionata activitatea debitoarei inainte de deschiderea procedurii insolventei.
In tabelul definitiv al creditorilor debitoarei sunt inscrise creante in cuantum de 526.448,65 lei.
Judecatorul sindic a respins cererea creditoarei de antrenare a raspunderii patrimoniale a paratului in considerarea faptului ca nu s-a facut dovada nepredarii intentionate a documentelor contabile, iar cauzele insolventei nu au fost identificate, astfel ca nu a fost demonstrata legatura de cauzalitate intre netinerea contabilitatii debitoarei in conformitate cu legea si ajungerea acesteia in insolventa.
Curtea apreciaza ca judecatorul sindic a retinut in mod gresit starea de fapt, intrucat nu a dat relevanta cuvenita inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia gresita a nedovedirii faptei prevazute de art. 138 lit. d in Legea nr. 85/2006
Potrivit dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006           judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin faptul ca au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
In speta, Curtea apreciaza ca in sarcina paratului poate fi retinuta fapta de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea, in conditiile in care acesta nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevazute in art. 28 alin.1 din Legea nr.85/2006 si nu a inregistrat nici situatiile financiare anuale la registrul comertului in mai multi ani consecutivi. Paratul in calitate de administrator avea obligatia de a duce la indeplinire contractul de mandat ce i-a fost incredintat in conformitate cu dispozitiile legale in materie, administratorii fiind solidar raspunzatori pentru modul in care este tinuta evidenta contabila, obligatiile lor reiesind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c si alin.2 ale Legii nr.31/1990.
Astfel, administratorii sunt raspunzatori fata de societate, pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, actiunea in raspundere impotriva administratorilor apartinand si creditorilor societatii care o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementata de legea insolventei.
Totodata, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicata, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului, care are obligatia gestionarii societatii respective.
Netinerea contabilitatii in mod corect nu face posibila sesizarea dificultatilor cu care se confrunta societatea si face insesizabila starea de insolventa care poate sa apara la un moment dat, aspecte care ar fi inlaturate in conditiile unei contabilitati tinute corect care ar permite administratorilor sa ia masurile necesare pentru preintampinarea unor astfel de situatii.
In conditiile netinerii contabilitatii in conformitate cu legea se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul inregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu se prezuma atata timp cat exista incetarea de plati si una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr. 85/2006.
Faptul ca paratul nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar creeaza prezumtia ca acesta nu si-a indeplinit obligatiile de tinere a contabilitatii conform legii.
Asa fiind, Curtea apreciaza ca in sarcina paratului poate fi retinuta savarsirea faptei reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv netinerea contabilitatii in conformitate cu dispozitiile legale in materie, fapta care a condus la producerea starii de insolventa a debitoarei.
Chiar daca s-a invocat si incidenta prev. art.138 lit.a si e, acestea nu mai urmeaza a fi analizate, din perspectiva faptului ca in speta asa cum s-a aratat paratul se face vinovat de netinerea contabilitatii in conformitate cu dispozitiile legale in materie, fapta care a condus la producerea starii de insolventa a debitoarei.
Pentru aceste considerente, retinand incidenta motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, Curtea va admite recursul declarat impotriva sentintei comerciale 795 din 28 februarie 2011, pe care o va modifica in tot in sensul admiterii actiunii si obligarii paratului la plata sumei de 526.448,65 lei, reprezentand pasivul neacoperit al debitoarei SC V.L.C.  SRL. (Judecator Claudia Idriceanu)