Restituirea cauzei la procuror. Nelegalitate.

Daca in cursul urmaririi penale se comite vreo incalcare a dispozitiilor procedurale sanctionabila cu nulitatea relativa, iar inculpatul sau aparatorul sau iau cunostinta de aceasta (prin incalcare intelegandu-se fie aplicarea gresita a legii de procedura, fie o neaplicare) - cazul in speta, nu exista nulitate cata vreme inculpatul sau avocatul sau nu au adus la cunostinta organului de urmarire penala neregularitatea procedurala observata si nu au cerut la momentul respectiv, aplicarea legii in mod corect

Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, decizia nr. 2011/R din 8 decembrie 2011

Judecatoria Sighetu Marmatiei prin sentinta penala nr.451 din 3 noiembrie 2011, in baza art. 332 alin. 2 C.p.p a restituit cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in dosarul privind pe inculpatul N.M.V., cercetat pentru savarsirea infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicata si uz de fals prev. de art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit.a C. pen.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei, inregistrat pe rolul acestei instante, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului N.M.V., pentru infratiunile de mai sus.
In actul de sesizare s-a retinut faptul in data de 07.03.2011, in jurul orei 15.30, in Piata 1 Decembrie 1918 din Sighetu Marmatiei, inculpatul a fost oprit in trafic, in timp ce conducea autoturismul marca VW, prezentand permisul de conducere seria -------, pentru categoriile ABC, emis la data de 19.10.2010, de autoritatile ucrainiene.
S-a stabilit ca invinuitul nu figureaza in evidentele de la domiciliu ca posesor de permis de conducere pentru nici o categorie. Permisul de conducere emis de autoritatile ucrainiene este fals, inculpatul afirmand ca l-a obtinut in Ucraina in luna octombrie 2010, unde a sustinut probe teoretice si practice si a dat suma de 600 Euro unei persoane pe care nu o cunoaste.
La termenul de judecata din data de 08.09.2011, avocatul inculpatului a invederat faptul ca in temeiul art. 207, 208 lit. d C. p.p nu s-a facut nici o cercetare penala de politia rutiera ci de catre politia de frontiera, organ neabilitat in cercetarea infractiunilor la legea circulatiei.
In memoriul inregistrat la data de 12.10.2011, inculpatul prin avocatul sau a solicitat restituirea cauzei la procuror in temeiul art. 332 alin.2 C.p.p.
In motivarea cererii sale a invocat exceptia necompetentei materiale a celor care au constatat infractiunea retinuta in sarcina inculpatului, imprejurarile in care a fost stabilita fapta, respectiv prin proces-verbal de constatare incheiat de catre  agenti ai politiei de frontiera. S-a aratat ca fiind vorba de o infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice aceasta trebuia constatata de catre politisti rutieri din cadrul Politiei Romane, potrivit Regulamentului de aplicare a Codului rutier (HG nr. 1391/2006), Politia de frontiera avand competenta in aceasta materie exclusiv in punctele de trecere a frontierei.
De asemenea, Politia de Frontiera a efectuat o seama de acte premergatoare, iar dupa declinarea competentei in favoarea Politiei, aceasta s-a limitat doar la audierea in calitate de invinuit a lui N.M.V., fara sa mai audieze oficial, pe formular,  martorii asistenti.
Reprezentantul Parchetului a solicitat prin notele scrise depuse la dosar, respingerea solicitarii de restituire a cauzei la procuror.
In motivare s-a aratat ca agentii din cadrul IJPF Maramures au constatat savarsirea infractiunii, incheind proces-verbal in acest sens, dupa care au audiat faptuitorul si martorii asistenti.
Ulterior insa, a fost declinata competenta in favoarea Politiei Municipiului Sighetu Marmatiei.
Mai departe rezolutia cu propunere de incepere a urmaririi penale, precum si actele din faza urmaririi penale au fost efectuate de catre politisti din cadrul Politiei Municipiului Sighetu Marmatiei-Biroul Rutier. In aceste imprejurari nu se poate sustine necompetenta organului care a desfasurat urmarirea penala, astfel incat nu sunt intrunite conditiile art. 332 alin. 2 C.p.p.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele:
In data de 07.03.2011, ora 15, 30 in Piata 1 Decembrie din Sighetu Marmatiei a fost oprit in trafic de catre agenti  din cadrul SPF Sighetu Marmatiei autoturismul marca Volskwagen.  Prin legitimarea conducatorului auto s-a stabilit ca acesta se numeste N.M.V., acesta prezentand actele masinii si permisul de conducere cu seria -------.
Din verificarea bazei nationale de date a rezultat ca acesta nu poseda permis de conducere eliberat de catre autoritatile nationale, iar in urma  informatiilor comunicate de catre Punctul de Contact Porubne din Ucraina  permisul de conducere seria ------- este fals.
In acest sens a fost incheiat procesul-verbal de constatare, dupa care au fost audiati: faptuitorul, martora P.M.V. si martorii asistenti M.V. si S.A.I. .
Prin referatul din data de 14.04.2011 s-a declinat competenta in favoarea Politiei Municipiului Sighetu Marmatiei.
Potrivit art. 28 alin. 2 din OUG nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane “cand ia cunostinta de existenta unei infractiuni flagrante politistul de frontiera este obligat sa intervina si in afara orelor de program, a atributiilor de serviciu si a competentei sale, pentru incheierea actelor prevazute in Codul de procedura penala".
In conformitate cu alin. 3 al aceluiasi articol  “cand situatia impune sa actioneze in afara competentei sale politistul de frontiera procedeaza ca si acea autoritate in a carei competenta intra solutionarea cauzei. Despre actiunea sa politistul de frontiera informeaza de indata autoritatea competenta. Daca autoritatea competenta nu poate sa intervina in timp util, politistul de frontiera indeplineste toate actele si faptele prevazute de lege in competenta acelei autoritati. Actiunea acestuia inceteaza in momentul in care intervine autoritatea competenta."
Raportat la prevederile acestui text legal nu se mai poate sustine ca agentii din cadrul politiei de frontiera nu aveau competenta sa constate savarsirea infractiunii ce se retine in sarcina inculpatului.
Prin urmare, in speta nu se poate vorbi despre nerespectarea dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei.
Cu toate acestea, instanta a constatat in cauza nelegala ei sesizare, motiv pentru care s-a dispus restituirea cauzei la procuror in temeiul art. 332 alin. 2 C.p.p.
Astfel, s-a retinut ca urmarirea penala in cauza a inceput prin rezolutia din data de 04.05.2011. Toate actele procesuale si procedurale din dosar (declaratiile martorilor, adrese, etc) au fost realizate in faza actelor premergatoare. Dupa inceperea urmaririi penale, organul de cercetare penala nu a mai administrat nici o proba pentru a dovedi vinovatia sau nevinovatia acestuia, ci a procedat doar la audierea acestuia, solicitarea fisei de cazier si prezentarea materialului de urmarire penala.
Faza actelor premergatoare vizeaza doar strangerea datelor necesare in vederea inceperii urmaririi penale, urmarirea penala fiind cea care are drept scop, potrivit art. 200 C.p.p, strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este cazul sau nu sa se dispuna trimiterea in judecata.
Prin urmare, administrarea intregului material probator in faza actelor premergatoare contravine tuturor regulilor de baza ale procesului penal si constituie o incalcare flagranta a drepturilor procesuale ale faptuitorului care este  astfel lipsit de garantiile pe care legea i le ofera in cursul procesului penal, adica din momentul in care a fost inceputa urmarirea penala.
Potrivit art. 2 C. p.p, urmarirea penala este o faza obligatorie a procesului penal, in cadrul careia invinuitul sau inculpatul  isi poate exercita corespunzator toate drepturile procesuale, astfel ca lipsa ei duce la o sesizare nelegala a instantei.
Avand in vedere ca in cauza nu s-a efectuat fata de inculpat urmarirea penala in sensul aratat si definit de legea procesual penala, instanta a admis cererea avocatului inculpatului de restituire a cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.
Impotriva solutiei instantei de fond a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei solicitand admiterea caii de atac promovate, casarea sentintei judecatoriei in intregime si trimiterea dosarului aceleiasi instante pentru continuarea judecatii, solutia fiind nelegala intrucat in luna august 2011 la primul termen de judecata instanta de fond a constatat ca este legal investita prin rechizitoriu, dupa care la 3 noiembrie 2011 a restituit cauza organelor de urmarire penala, solicitandu-le refacerea intregii activitati, apreciind ca inculpatului i-a fost incalcat dreptul la aparare, probatiunea fiind administrata in faza actelor premergatoare.
Curtea examinand recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la urmatoarele constatari:
Inculpatul N.M.V. a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei din 1 august 2011 cu invinuirea de a fi comis infractiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana ce nu poseda permis de conducere prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 si uz de fals prev.de art.291 C.pen. cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
Prin incheierea de sedinta din data de 25.08.2011 s-a retinut ca Judecatoria "a apreciat ca este legal investita prin actul de sesizare" ceea ce a condus la concluzia ca verificarea regularitatii sesizarii instantei in conformitate cu dispozitiile art.300 din C.proc.pen.s-a facut la acel termen de judecata.
Ca atare, constatarea nelegalitatii sesizarii la termenul de judecata din 3 noiembrie 2011 contravine dispozitiilor procedurale anterior relevate care impun obligatia magistratului de a verifica regularitatea sesizarii din oficiu la prima zi de infatisare, astfel ca dupa aceasta verificare nemaiputandu-se reveni printr-o constatare antagonica.
Raportat la faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, probatoriul administrat in faza actelor premergatoare inceperii urmaririi penale in speta si in faza de urmarire penala, in dovedirea rechizitoriului intocmit in dosarul Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei, este in principal reprezentat de inscrisuri, acestea putand servi ca mijloace de proba in conditiile art.89 si urmatoarele C.proc.pen.
Astfel, comunicarea din adresa nr.101126 din 25.03.2011 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatricularea Vehiculelor Maramures prin care se atesta imprejurarea ca inculpatul N.M.V. nu figureaza in evidente ca posesor de permis de conducere pentru nicio categorie, coroborat cu adresa nr.1868295 din 23.02.2011 a IGPF de unde rezulta ca inculpatului nu i-a fost eliberat de catre autoritatile ucraniene permisul de conducere cu seria ----- pe care l-a prezentat cu ocazia depistarii sale in trafic, constituie ambele, mijloace de proba scrise in intelesul art.89 C.proc.pen., iar procesul verbal prin care s-a constatat efectuarea actelor premergatoare inceperii urmaririi penale, constituie de asemenea mijloc de proba in conformitate cu disp.art.224 alin.3 C.proc.pen.
Potrivit art.90 C.proc.pen.procesul verbal de constatare a infractiunii din 7 martie 2011, constituie de asemenea mijloc de proba.
De asemenea, in privinta martorilor P.M.V., M.V. si S.A.I. propusi in acuzare prin rechizitoriu, urmeaza sa se retina ca acestia au calitatea de martori asistenti in conformtiate cu art.92 C.proc.pen., astfel incat audierea acestora in faza actelor premergatoare cat si ulterior inceperii urmaririi penale, nu era necesara.
Practica judiciara si doctrina au statuat ca "daca in cursul urmaririi penale se comite vreo incalcare a dispozitiilor procedurale sanctionabila cu nulitatea relativa, iar inculpatul sau aparatorul sau iau cunostinta de aceasta (prin incalcare intelegandu-se fie aplicarea gresita a legii de procedura, fie o neaplicare)  - cazul in speta - nu exista nulitate cata vreme inculpatul sau avocatul sau nu au adus la cunostinta organului de urmarire penala neregularitatea procedurala observata si nu au cerut la momentul respectiv, aplicarea legii in mod corect".
Aceasta neaplicare a dispozitiilor procesuale nu a fost invocata de aparatorul din oficiu al inculpatului in fata procurorului, acesta neavand avocat in faza de urmarire penala, iar cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, inculpatul a declarat textual "recunosc si regret faptele comise".
Nulitatile invocate de aparatorul inculpatului referitoare la nelegala sesizare a instantei constand in nerespectarea art.224 alin.1 si 3 C.proc.pen. si ca atare incalcarea dreptului la aparare vizeaza o nulitate relativa, pentru ca nu este expres prevazuta intre cazurile enumerate limitativ de legiuitor in dispozitiile art.197 alin.2 C.proc.pen.
Ca atare, nulitatea invocata pentru prima data in fata judecatoriei, fiind relativa, se acopera prin administrarea de catre prima instanta atat a probelor in acuzare, cat si a celor in aparare, solicitate de inculpat, nefiind justificata restituirea cauzei la procuror.    
Fata de prevederile din art.197 alin.2 C.proc.pen., potrivit carora dispozitiile relative la competenta dupa materie sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii care nu poate fi inlaturata in nici un mod, putand fi invocata in orice stadiu al procesului si chiar luandu-se in considerare din oficiu, se impune a se constata ca atat urmarirea penala cat si judecata, nu au avut loc cu vreo incalcare a legii, iar actele de procedura efectuate sunt valide din punct de vedere material.
Astfel, potrivit art.332 C.proc.pen.cand se constata, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca in cauza supusa judecatii s-au efectuat acte de cercetare penala de catre un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului; cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor. Ori, in acest caz dezbaterile in cauza au inceput la data de 25 august 2011 cand la primul termen de judecata cu procedura completa, instanta fondului a constatat ca este legal investita prin rechizitoriu conform art.300 C.proc.pen.
Ca atare, in aceasta situatie, ne aflam intr-un caz in care legiuitorul deroga de la trasaturile nulitatii absolute cu care este sanctionata incalcarea normelor referitoare la competenta materiala, in sensul ca nulitatea nu poate fi invocata decat pana la inceperea dezbaterilor in fata primei instante. Bineinteles, aceasta nulitate absoluta poate fi ridicata si in caile de atac, ea constituind de altfel si motiv de recurs, insa numai in conditiile in care a fost invocata la prima instanta inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, iar instanta a respins cererea de restituirea cauzei la parchet.
Curtea va retine in speta incidenta dispozitiilor Deciziei 126 din 26 aprilie 2001 a Curtii Constitutionale care statueaza in al. 3 al. art. 224 din Codul de procedura penala ca " procesul verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba. Rezulta, prin urmare, ca in aceasta faza, cu exceptia procesului verbal mentionat, nu pot fi efectuate acte de procedura care sa constituie mijloace de proba in sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedura penala si care sa vizeze o anumita persoana banuita ca fiind autorul infractiunii".
La fila 1 din dosarul de urmarire penala este depus procesul verbal prin care s-a constatat efectuarea actelor premergatoare, act care constituie mijloc de proba valid, care consemneaza depunerea in probatiunea vinovatiei inculpatului a mai multor inscrisuri. (proces verbal de constatarea infractiunii flagrante, dovada de ridicare a permisului de conducere fals, comunicarea organelor de politie din Ucraina a caracterului fals al permisului, adresa Serviciului de Permise Maramures din care reiese ca inculpatul nu poseda permis de conducere.
Prin Legea 356/2006 s-au abrogat dispozitiile art.333 C.proc.pen.in concordanta cu principiile directoare ale Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care pune accentul pe activitatea de probatiune efectuata de un tribunal independent si impartial, chemat sa verifice invinuirea prin probele care se administreaza in fata sa, in conditii de oralitate, contradictorialitate si publicitate. In acest mod, instantei de judecata ii revine sarcina, sa lamureasca sub toate aspectele cauza, prin administrare de probe.
Sintetizand, in prezenta cauza, Judecatoria la 25 august 2011 a apreciat ca este legal investita cu solutionarea cauzei, astfel ca la 3 noiembrie 2011 nu mai putea reveni asupra art.300 C.proc.pen. si sa dispuna restituirea cauzei la Parchet.
In al doilea rand, in cauza exista legal incheiat prin prisma Deciziei Curtii Constitutionale 126/2001 procesul verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare, care constituie mijloc de proba. Celelalte inscrisuri depuse in dovedirea vinovatiei inculpatului constituie mijloace de proba valide conform art.89 C.proc.pen., iar procesul verbal de constatare a infractiunii constituie de asemenea mijloc de proba conform art.90 C.proc.pen.
In al treilea rand, neregularitatea procedurala observata de catre aparatorul inculpatului trebuia invocata in fata organului de urmarire penala si sa i se solicite aplicarea legii in mod corect. Nu exista nulitate cata vreme inculpatul sau avocatul sau nu au adus la cunostinta organului de urmarire penala, nelegalitatile sesizate.
Pe de alta parte, nulitatile invocate in fata instantei de fond fiind relative, ele se acopera prin administrarea de catre Judecatorie a tuturor probelor in acuzare cat si a celor in aparare cerute de inculpat, nefiind legala, pentru acest motiv restituirea cauzei la Parchet, Codul de procedura penala neindicand in prevederile art.197 C.proc.pen. un asemenea caz de returnare a dosarului la procuror.
Egalitatea procesuala intre partile din procesul penal, se realizeaza in conditiile sustinerii unor pozitii contrare, ceea ce reprezinta contradictorialitatea specifica judecatii penale, prin sustinerea invinuirii de catre procuror sau de catre persoana vatamata si inculpat, asistat sau reprezentat de avocat, care isi exercita dreptul sau la aparare- fie singur, fie impreuna cu partea responsabila civilmente.
Reglementarea principiala a judecatii pe baza contradictorialitatii este de esenta procesului penal echitabil, cu respectarea si asigurarea egalitatii de arme intre acuzare si aparare (parti vatamate si inculpat).
Importanta deosebita a dreptului la aparare a tuturor partilor in procesul penal, in viziunea Curtii Europene, rezida in reglementarea sa detaliata in cadrul principiului procesului echitabil. Curtea Europeana subliniaza ca nu trebuie confundata "prezenta personala a acuzatului in instanta, cu posibilitatea pe care i-o recunoaste art 6 paragraf 3 lit c de a se apara singur. Astfel, chiar daca nu este expres mentionat in art.6 dreptul tuturor partilor de a lua parte personal la dezbaterile din cauza, acesta decurge din scopul si din obiectul ansamblului acestui text: dreptul tuturor participantilor la un proces echitabil".
Curtea Europeana, arata de asemenea, ca prezenta acuzatului la sedinta de judecata are o importanta esentiala pentru o buna solutionare a cauzei, in sensul ca instanta trebuie sa examineze nu numai personalitatea acuzatului si starea sa de spirit la momentul comiterii infractiunii pentru care este trimis in judecata, ci si mobilurile activitatii sale infractionale, iar "asemenea aprecieri au a cantari substantial in solutia ce urmeaza a fi pronuntata; caracterul echitabil al procedurii impune atat prezenta acuzatului cat si a celorlalte parti vatamate, civile sau responsabile civilmente la instanta, alaturi de aparatorii lor". (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).
Pentru motivele ce preced, se va admite ca fondat recursul procurorului, in baza art.385/15 pct.2 lit.c C.proc.pen. se va casa in intregime sentinta judecatoriei si se va trimite dosarul aceleiasi instante pentru continuarea judecatii, ocazie cu care se va lua declaratia inculpatului tinand cont de disp.art.70 si 323 C.proc.pen. si art.320/1 alin.7 C.proc.pen. si se vor administra nemijlocit in fata magistratului fondului toate probele indicate in rechizitoriul Parchetului, cat si cele in aparare invocate de inculpat, cu respectarea principiului egalitatii de arme. (Judecator Delia Purice)