Marturie mincinoasa. Elemente constitutive. Momentul consumarii infractiunii. Lipsa de relevanta a imprejurarii daca declaratiile mincinoase au influentat sau nu solutia pronuntata

Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, decizia nr. 1569/R din 6 octombrie 2011 Judecatoria Cluj-Napoca prin sentinta penala nr.574 din 16 mai 2011, in temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. raportat la art.10 lit. d C.p.p. a achitat pe inculpatul C.M.E., pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa prevazuta de art.260 alin. 1 C.p.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
In data de 20.03.2008 procurorul de sedinta care a participat la judecarea cauzei aferenta dosarului nr. aaa/211/2007 al Judecatoriei Cluj-Napoca privind pe inculpatul P.H.G. trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii  de refuz de recoltare de probe biologice, s-a sesizat din oficiu cu privire la savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa de catre martorul C.M.E., apreciind ca exista contradictii evidente intre declaratiile acestuia si ansamblul probator administrat in cauza.
In dosarul nr. aaa/211/2007 numitul P.H.G. a declarat ca, in noaptea de 21/22.11.2005, dupa ce a consumat bauturi alcoolice a luat un taximetru din centrul mun. Cluj-Napoca pentru a se deplasa  pe strada G. unde locuieste prietenul sau S.C.. Acesta a aratat ca a ajuns cu taximetrul pe strada S. si i-a cerut soferului sa opreasca, deoarece vorbise anterior cu prietenul sau C.M.E., caruia i-a cerut sa-l astepte cu taximetrul  proprietatea sa in zona str. S.. Numitul P.H.G. a declarat ca a coborat din taximetrul de firma si a urcat in taximetrul prietenului sau C.M.E., deplasandu-se cu acesta pe strada G.. Acesta a sustinut ca a coborat din masina indreptandu-se spre adresa unde locuia S.C., iar inainte de a intra in  scara blocului a fost oprit de doi lucratori de politie care i-au cerut actele spunandu-i ca ar fi condus o masina aflata in parcare. Numitul P.H.G. a declarat ca le-a spus politistilor ca autoturismul respectiv marca VW Passat de culoare alba ii apartine, dar nu l-a condus, motiv pentru care a refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice.
Raportat la aceste sustineri ale numitului P.H.G. a fost audiat in calitate de martor inculpatul din prezenta cauza, C.M.E.. Atat in faza de urmarire penala aferenta dosarului nr. aaa/211/2007, cat si in cursul judecatii inculpatul  a declarat ca, in data de 20/21.11.2005 fara sa retina exact la ce ora, l-a dus pe numitul P.H.G. cu autoturismul marca Opel de pe strada S. pana pe strada G. din Cluj-Napoca. Acesta a aratat ca a condus autoturismul pe strazile S., M., A., A., A., fara sa sesizeze ca ar fi urmarit de vreun echipaj de politie. Inculpatul a aratat ca dupa ce a ajuns pe strada G., numitul P.H.G. a coborat si s-a indreptat spre scara blocului unde locuieste prietenul sau S. dupa care el a intors masina si a plecat spre casa. Acesta a mentionat ca nu a vazut nici o masina de politie in momentul plecarii de pe strada G.. La cateva zile s-a intalnit cu numitul P.H.G. care i s-a plans ca a fost prins de organele de politie si i-a povestit ca a refuzat recoltarea de probe biologice, la solicitarea acestora, care i-au reprosat ca ar fi condus in stare de ebrietate un autovehicul.
Declaratiile date de inculpat in calitate de martor  in dosarul respectiv au fost inlaturate de instanta  care a dispus condamnarea inculpatului P.H.G. pentru savarsirea infractiunii de refuz de recoltare de probe biologice cu motivatia ca martorul C.M.E. nu a fost in masura sa arate ora la care l-a transportat pe inculpat de pe strada S. pe strada G. cu taximetrul care avea inscriptiile firmei "T.".
Instanta a valorificat in schimb declaratiile martorilor D.D. si P.A.I., lucratorii de politie care au facut parte din echipajul  de patrulare si care in noaptea de 21/22 noiembrie 2005, in jurul orelor 01.20, au observat momentul in care numitul P.H.G. a  coborat pe strada S. dintr-un taximetru de culoare galbena care avea inscriptiile firmei "Diesel" si s-a indreptat spre un autoturism marca VW Passat de culoare alba, urcandu-se la volanul acestuia. Ambii martori au fost audiati in cursul urmaririi penale si in cursul judecati in dosarul nr. aaa/211/2007 al Judecatoriei Cluj-Napoca aratand ca au observat ca numitul P.H.G. avea un mers sinuos dand semne ca ar fi in stare de ebrietate. Cei doi politisti au declarat ca si-au continuat deplasarea de pe str. S. pe strada M. unde au oprit, iar dupa aproximativ un  minut  a trecut pe langa ei autoturismul marca VW Passat si au plecat in urmarirea acestuia. Acestia au aratat ca soferul autoturismului respectiv a oprit pe strada G. in dreptul imobilului cu nr. 7 si dupa ce a coborat s-a indreptat in graba spre scara blocului respectiv. Martorii au mentionat ca  i-au cerut soferului actele si i-au solicitat sa-i insoteasca la sediul sectiei de politie, acesta devenind recalcitrant si sustinand ca a fost doar pieton, fara sa conduca autoturismul in ziua respectiva.
In afara declaratiilor date de cei doi lucratori de politie, instanta a avut in vedere si declaratia martorului M.C.A., taximetristul care  l-a transportat pe inculpatul P.H.G. in data de 21 noiembrie 2005, in jurul orei 00.50 din centrul municipiului Cluj-Napoca pana pe str. S.. Acesta a declarat ca numitul P.H.G. a coborat din  taximetru si s-a indreptat spre un autoturism marca VW de culoare alba, a introdus cheia in usa pe care a deschis-o. Martorul a declarat ca in acel timp el a intors taximetrul ca sa poata trece pe langa el o masina de politie marca Dacia Solenza, iar dupa aproximativ 30 minute a fost apelat prin dispecerat si a fost rugat sa se prezinte la Sectia 3 Politie, unde a recunoscut persoana pe care a lasat-o pe str. S. afland ca se numeste P.H.G.. Martorul a mentionat ca i s-a spus de catre organele de politie ca acesta a condus autoturismul marca VW Passat pana pe strada G., fiind legitimat de organele de politie in momentul in care a vrut sa intre in scara imobilului cu nr. 7.
Pe baza declaratiilor martorilor D.D., P.A.I. si M.C.A. instanta a retinut vinovatia inculpatului P.H.G. si a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani inchisoare cu suspendare conditionata pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 79 al. 4 din OUG nr. 195/2002.
Dupa inceperea urmaririi penale in prezentul dosar inculpatul C.M.E. audiat in data de 3.10.2008 a declarat ca nu isi aminteste amanunte in legatura cu ziua incidentului, deoarece a trecut mult timp de atunci, mentionand ca nu se considera vinovat de savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa. In prezenta aparatorului ales, inculpatul a declarat ca in ziua de 20.11.2005 s-a intalnit o singura data cu numitul P.H.G. pe care l-a transportat de pe strada S. pe strada G., astfel cum a declarat cu ocazia audierii in calitate de martor. In legatura cu momentul zilei, inculpatul a declarat ca s-a intalnit cu prietenul sau  "cand se insera".
In cursul judecatii inculpatul a declarat aceleasi aspecte, aratand ca  s-a intalnit intamplator cu numitul P.H.G. pe str. S. si l-a transportat pe acesta pe strada G., deoarece i-a spus ca doreste sa mearga la locuinta unui prieten. Inculpatul a precizat  ca a vazut cand acesta s-a indreptat spre scara unui bloc, fara sa observe in zona vreo masina de politie. In legatura cu ora la care l-a transportat pe P.H.G. acesta a declarat ca este posibil sa fi fost in jurul orelor 22,00 - 22,30, deoarece nu obisnuia sa lucreze ca taximetrist in cursul noptii. Inculpatul a mentionat ca a aflat dupa cateva zile de la prietenul sau pe care l-a intalnit intr-un bar, ca a fost oprit de politie in fata blocului respectiv, pe motiv ca ar fi condus un autoturism. Acesta a aratat ca nu se considera vinovat de savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa deoarece a declarat in fata organelor judiciare ceea ce a vazut efectiv si ceea ce i-a relatat numitul P.H.G. Inculpatul a apreciat ca este posibil ca episodul cu organele de politie sa se fi petrecut la o alta ora decat cea la care l-a transportat el pe numitul, P.H.G. pe strada G.. La finalul declaratiei inculpatul a mentionat ca nu a avut nici o relevanta pentru el intalnirea din  seara respectiva si ca P.H. a fost cel care i-a spus ca in acea noapte in care l-a transportat pe strada G. a fost oprit de politie, fara ca el sa aiba certitudinea ca acest lucru este adevarat. Inculpatul a aratat ca P.H.G. i-a spus ca a fost vorba de aceeasi zi, aspect pe care l-a relatat si el mai departe organelor de politie.
Martorii D.D. si M.C.A. au declarat cu ocazia audierii in fata instantei aceleasi aspecte precizate in dosarul nr. aaa/211/2007.
Instanta a apreciat ca din coroborarea tuturor declaratiilor nu se poate retine in sarcina inculpatului C.M.E. savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa. Acesta a avut o pozitie constanta cu ocazia audierilor in fata organelor judiciare, relatand aspectele pe care si le-a amintit si cele care i-au fost evocate de P.H.G.. Inculpatul a declarat de la inceput ca nu isi aduce aminte la ce ora l-a transportat pe acesta pe strada G. cu taximetrul, dar in toate declaratiile date a facut referire la seara zilei de 20.11.2005 (in declaratia din data de 26.01.2007 fila 7 "stiu ca era tarziu, era inserat, dar nu noaptea"; in declaratia din data de 20 martie 2008 fila 6 "intr-o seara de toamna dupa ora 22.00, fara a putea preciza exact la ce ora").
Nu poate fi exclusa varianta ca  numitul P.H.G. sa se fi deplasat de mai multe ori pe strada S. in seara, respectiv in noaptea de 20/21.11.2005; din declaratiile celorlalti martori a rezultat ca numitul P.H.G. a fost vazut de organele de politie coborand din taximetru in jurul orelor 01.20. Inculpatul C.M.E. a declarat ca nu are certitudinea ca l-a transportat pe prietenul sau pe strada G. in ziua in care acesta a fost oprit de organele de politie, afland acest aspect de la P.H.G. care avea interesul sa-si construiasca o aparare, atata timp cat era cercetat pentru savarsirea infractiunii de refuz de recoltare de probe biologice. Faptul ca acesta nu a fost de buna  credinta rezulta si din sustinerile pe care le-a facut in fata organelor judiciare si care nu au fost confirmate de inculpatul C.M.E.; numitul P.H.G. a aratat ca il contactase telefonic pe inculpat caruia i-a cerut sa-l astepte cu taximetrul pe strada S.; inculpatul a aratat de la inceput ca s-au intalnit intamplator pe strada respectiva fara sa faca referire la o eventuala convorbire telefonica si o intelegere cu acesta in sensul mentionat.
Inculpatul a aratat ca nu a observat nici un echipaj de politie pe strada G., ca numitul P.H.G. nu parea in stare de ebrietate in momentul in care l-a dus cu masina, afirmatii care pot sa exprime adevarul atata timp cat s-a dovedit prin audierea celorlalti martori ca in momentul in care P.H.G. a fost transportat cu taximetrul mirosea a alcool si pe strada G. se afla echipajul de politie cu autoturismul din dotare. Toate aceste elemente conduc la concluzia ca numitul P.H.G. s-a folosit de intalnirea pe care a avut-o cu inculpatul C.M.E. pentru a-si construi apararea  in dosarul respectiv; nu se poate stabili cu certitudine daca acea intalnire a avut loc in seara zilei de 20.11.2005 sau in alta zi, conditii in care nu se poate aprecia ca afirmatiile inculpatului C.M.E. sunt mincinoase, conditie esentiala pentru a se putea retine savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa. pentru a fi intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 260 al. 1 C.pen.
Din aceste motive, instanta a apreciat ca fapta savarsita de inculpat nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, existand cel putin un dubiu in privinta caracterului mincinos al afirmatiilor sale, care trebuie sa profite inculpatului.
Fata de cele de mai sus in temeiul art. 11 pct.2 lit. a C.p.p., raportat la art.10 lit. d C.p.p. instanta a  dispus achitarea inculpatului C.M.E., pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa prevazuta de art.260 alin. 1 C.p.
Impotriva solutiei instantei de fond a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca, solicitand admiterea caii de atac promovate, casarea sentintei si rejudecand cauza, pronuntarea unei solutii de condamnare a inculpatului C.M.E. pentru comiterea infractiunii de marturie mincinoasa, prev.de art.260 alin.1 C.pen., intrucat printr-o interpretare eronata a prevederilor art.63 si 64 C.pr.pen., s-a dispus o solutie de achitare a acestuia, desi actele dosarului releva o alta stare de fapt.
Curtea, examinand recursul declarat prin prisma motivelor invocate ajunge la urmatoarele constatari:
Conform art.1 din Codul de procedura penala roman, scopul procesului penal il constituie constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor precum si la educarea cetatenilor in spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.
In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.
Legea obliga organele de urmarire penala si instantele de judecata sa aiba rol activ si pe intreg cursul procesului penal sa respecte dreptul de aparare garantat de stat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti, in procesul penal.
Orice persoana, bucurandu-se de prezumtia de nevinovatie, este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale, printr-o hotarare penala definitiva. Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.
Vinovatia nu se poate stabili decat in cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrarii acestora revenind organului de urmarire penala si instantei judecatoresti.
Probele trebuie sa fie concludente si utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte sa creeze macar presupunerea rezonabila ca ceea ce probeaza corespunde adevarului.
Inculpatul C.M.E. a avut o pozitie constanta de nerecunoastere a infractiunii pe intreg parcursul procesului penal.
La stabilirea solutiei de achitare, prima instanta a avut in vedere ca nu se poate stabili cu certitudine daca acea intalnire dintre inculpatul C.M.E. si P.H.G. a avut loc in seara zilei de 20.11.2005 sau in alta zi, conditii in care nu se poate aprecia ca afirmatiile inculpatului C.M.E. sunt mincinoase, conditie esentiala pentru a se putea retine savarsirea acestei infractiuni prev. de art. 260 al. 1 C.pen.
Din aceste motive, judecatoria a considerat ca fapta savarsita de inculpat nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii deduse judecatii, existand cel putin un dubiu in privinta caracterului mincinos al afirmatiilor sale, care trebuie sa profite acestuia.
Inculpatului C.M.E. i s-a respectat dreptul la aparare si dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalitatii de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizeaza ca "exigenta egalitatii armelor, in sensul unui echilibru just intre parti, implica obligatia de a oferi fiecareia o posibilitate rezonabila de a-si prezenta cauza, inclusiv probele, in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de dezavantaj net in comparatie cu adversarul sau. Obligatia de a veghea in fiecare caz la respectarea conditiilor unui proces echitabil revine autoritatilor nationale". (a se vedea hotararea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).
Mai mult, aceeasi Curte, a statuat obligativitatea comunicarii pieselor dosarului, "in masura in care presupune un proces echitabil si in contradictorialitate". (hotararea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franta). De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile stranse de procuror" (a se vedea hotararea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).
Ca atare, garantiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atat din perspectiva dreptului intern cat si al disp.art.5 si 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, astfel ca nu se poate retine vreo cauza de nulitate absoluta, dintre cele prevazute de art.197 alin.2 C.proc.pen.
In fata instantei de recurs, inculpatul C.M.E. a uzat de dreptul sau la tacere, conform art.70 C.pr.pen. si art.143 alin.3 C.pr.pen., refuzand sa faca vreo declaratie.
Desi art.6 paragraf 2 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului nu prevede, in mod expres, dreptul la tacere si dreptul de a nu contribui la propria acuzare, CEDO s-a pronuntat in sensul ca acestea reprezinta reguli general recunoscute si acceptate pe plan international care stau la baza notiunii de proces echitabil.
Curtea Europeana a admis insa ca "dreptul la tacere nu este un drept absolut si ca, in situatiile in care probele de vinovatie sunt evidente, judecatorul poate retine unele consecinte defavorabile din tacerea acuzatului, fara sa fie afectat caracterul echitabil al procesului si prezumtia de nevinovatie".(cauza Saunders contra Regatului Unit 17 decembrie 1996).
Instanta de judecata pronunta condamnarea inculpatului numai in situatia in care probele stranse in cursul urmaririi penale si verificate in cursul cercetarii judecatoresti, dovedesc in mod cert, printre altele, ca fapta a fost savarsita de inculpat.
Potrivit art. 200 din Codul de procedura penala, "urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
Art. 289 Cod pr.penala dispune ca " judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu".
Astfel, probele stranse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele stranse in cursul urmaririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata de catre instanta, in sedinta publica  in mod nemijlocit, oral si in contradictoriu.
Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanta poate retine motivat, ca exprima adevarul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecatii.
Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala , hotararea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecatii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lant deductiv , fara discontinuitate.
Ori, in cauza, probele stranse in cursul urmaririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate in faza judecatii, dovedesc, in mod cert, ca autorul infractiunii de marturie mincinoasa este inculpatul C.M.E. si ca fapta a existat in realitate.
Dispozitiile art.63 alin.2 C.proc.pen. exclud o ordine de preferinta, nefacandu-se distinctie in ceea ce priveste valoarea in stabilirea adevarului, in raport de faza in care au fost administrate, criteriul determinant in aprecierea probelor constituindu-l forta acestora de a exprima adevarul, indiferent de momentul procesual caruia apartine sau de organul care le-a administrat.
Dand sens si dispozitiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevarului, norma cu valoare de principiu in procesul penal, instanta de recurs a retinut si apreciat numai acele probe care reflecta adevarul, tinand seama de intregul material administrat in cauza.
Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distinctie intre valoarea probanta a mijloacelor de proba administrate in faza urmaririi penale si a judecatii, se poate concluziona ca nu exista un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinta intre declaratiile inculpatului.
Pe de alta parte, declaratiile acestuia date in faza judecatii si in faza de urmarire penala pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care se coroboreaza cu alte probe.
Coroborand toate probele administrate in ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare sa examineze cauza acordand intaietate principiului preeminentei dreptului, a respectarii tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeana de la Strasbourg).
Instanta de recurs examinand actele si lucrarile dosarului, retine ca prin sentinta pronuntata, Judecatoria Cluj Napoca in mod eronat a dispus achitarea inculpatului sub aspectul savarsirii infractiunii de marturie mincinoasa prev.de art.260 alin.1 C.pen.
Potrivit textului mai sus citat, aceasta infractiune consta in fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta speta in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ceea ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat.
In speta, sunt intrunite atat elementele laturii obiective, cat si cele ale laturii subiective, vizand fapta incriminata in art.260 C.pen.
Astfel, afirmatiile inculpatului C.M.E., in dosarul care a avut ca obiect infractiunea de refuz de a se supune recoltarii probelor biologice de catre numitul P.H.G., sunt vadit mincinoase, aspect care se deduce, din coroborarea declaratiilor acestuia - care pe parcursul procesului penal, ofera suficiente elemente pentru a se putea stabili dincolo de orice indoiala rezonabila ca declaratia sa viza exact noaptea si intervalul orar in care numitul P.H.G. a fost depistat de catre organele de politie conducand sub influenta bauturilor alcoolice, cu ale martorilor audiati in cauza - care exact pentru acelasi interval de timp, ofera o alta succesiune a derularii evenimentelor (declaratiile martorilor D.D., P.A.I., M.C.A.).
Cu ocazia declaratiei din 26.01.2007, data in dosarul bbbb/P/2005, inculpatul C.M.E. a localizat precis, atat data la care l-a transportat pe numitul P.H.G. cu taximetrul, respectiv in noaptea de 20/21.11.2005, tarziu noaptea, cat si traseul parcurs cu acesta, respectiv de pe strada S. pana pe strada G., unde numitul P.H.G. se deplasa la prietenul sau, S.C..
Se poate constata astfel, cu usurinta, ca este vorba exact de noaptea in care numitul P.H.G. a fost surprins de catre organele de politie, dupa ce a condus autoturismul, proprietate personala marca WV Passat, fiind sub influenta bauturilor alcoolice.
Chiar daca inculpatul nu a putut preciza cu exactitate ora la care se presupune ca l-a transportat pe numitul P.H.G. (acesta fiind si motivul care a condus la inlaturarea declaratiei sale in procesul penal in care a fost judecat numitul P.H.G. pentru infractiunea de refuz de a se supune recoltarii probelor biologice, acesta a precizat, insa, expres ca s-a intalnit o singura data cu P. si ca pe acea ruta, l-a transportat doar atunci in noaptea de 20/21.11.2005. In plus, in declaratiile date, inculpatul C. ofera si alte informatii precise cu privire la noaptea respectiva, care conduc la concluzia ca, declaratiile sale vizau acea data si erau menite sa il disculpe pe numitul P. de savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata.
Astfel, inculpatul C. a declarat ca, in noaptea de 20/21.11.2005 s-a intalnit cu numitul P. exact pe strada S. (locatie unde numitul P. a fost lasat de taximetrul condus de catre martorul M.C.A. si de unde s-a urcat la volanul autoturismului personal, dupa cum rezulta din coroborarea declaratiilor acestui martor cu ale martorilor D.D. si P.A.I.) si l-a transportat exact pe strada G., unde l-a vazut pe acesta cum se indreapta spre scara blocului unde locuia prietenul sau, S.C., (imprejurare relatata expres si de catre martorii D.D. si P.A., doar ca acestia l-au vazut pe numitul P.H., ca a coborat din propriul autoturism pe care l-a condus de pe strada S. pana pe strada G.).
Faptul ca inculpatul C. nu a observat masina de politie, pe traseul sau, de pe strada S. pana pe strada G., nu poate conduce la concluzia ca de fapt, acesta l-a transportat intr-o alta zi sau la o alta ora, astfel incat afirmatiile sale sa nu fie mincinoase, ci trebuie privit din perspectiva scopului pe care inculpatul l-a urmarit prin declaratiile date in fata organelor de urmarire penala si a instantei de judecata, respectiv sa il exonereze de raspundere pe numitul P.H.G..
De asemenea, inlaturarea din probatoriu dispusa de Judecatoria Cluj, in dosarul in care a fost inculpat numitul P.H.G., a declaratiilor inculpatului C. "dovedindu-se a fi neconcludente, deoarece martorul nu a fost in masura sa arate ora la care l-ar fi transportat pe inculpatul P. de pe strada S. pe strada G.", nu demonstreaza lipsa intentiei acestuia de a impiedica infaptuirea justitiei prin ascunderea faptei comise de catre numitul P.H.G., sens in care s-a pronuntat intreaga practica judiciara a instantei supreme, care in mod constant a atestat ca "fapta martorului care, participand in aceasta calitate intr-o cauza, face afirmatii mincinoase cu privire la imprejurarile esentiale ale cauzei asupra carora a fost intrebat, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, indiferent daca instanta care a solutionat cauza a inlaturat din ansamblul probator administrat, declaratiile date de catre acesta, ca fiind nesincere, intrucat infractiunea de marturie mincinoasa se consuma in momentul in care s-au facut afirmatiile mincinoase cu privire la imprejurarile esentiale, neavand relevanta daca au influentat sau nu solutia pronuntata".
De asemenea, caracterul esential al imprejurarilor la care trebuie sa se refere afirmatiile mincinoase nu se determina in functie de sentinta pronuntata in cauza in care s-a facut marturia mincinoasa, ci in functie de obiectul probei. Daca aceasta este concludenta, in raport cu invinuirea adusa inculpatului sau cu orice alt aspect de natura sa influenteze raspunderea penala a acestuia, imprejurarea relatata mincinos de martor are caracter esential in sensul art.260 alin.1 C.pen, sens in care s-a pronuntat instanta suprema in mod constant.
Prin urmare, din intregul material probator administrat in cauza, rezulta fara dubiu ca inculpatul C. a cunoscut ca declaratiile sale nu corespund adevarului, ci sunt menite sa sustina varianta oferita de catre P.H.G. (fara a se putea vorbi de o simpla coincidenta sau de faptul ca numitul P. s-ar fi folosit de intalnirea cu inculpatul pentru a-si construi apararea), cu consecinta exonerarii acestuia de raspundere pentru savarsirea infractiunii de refuz de a se supune recoltarii probelor biologice.
Curtea de Apel analizand probele administrate constata ca acestea conduc, fara dubii, la concluzia vinovatiei inculpatului C.M.E., in savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.
Astfel, martorul D.D. arata in declaratia de la fila 38 judecatorie, ca "ma aflam impreuna cu colegul meu P.A., intr-o noapte dupa orele 24, pe strada S. si am observat o persoana care s-a urcat intr-un autoturism, vazand ca aceasta se clatina. M-am gandit ca acela era sub influenta alcoolului si deoarece am vazut ca s-a urcat la volanul unui autoturism si a inceput sa conduca, am plecat in urmarirea acelei masini. Autoturismul a oprit pe strada G. si am vazut cand soferul a coborat. Am ajuns langa el cand se afla langa scara unui bloc. Soferul a fost foarte recalcitrant si ne-a intrebat de ce-l oprim, pentru ca era doar pieton, nerecunoscand ca a condus vehicolul. Nu-mi amintesc ca soferul sa fi facut afirmatia ca ar fi fost adus pe strada G. de o alta persoana cu un autoturism. Precizez faptul, ca pe strada S. am vazut cand numitul P. a coborat dintr-un taximetru, o Dacie Solenza si pana ce conducatorul taxiului a intors masina, l-am observat pe P. ca s-a deplasat spre un WV Passat cu nr. _. de culoare alba".
In acelasi sens, declara si martorul M.C.A., care invedereaza "in urma cu mai multi ani, in timp ce desfasuram activitati de taximetrie, am transportat un barbat in Cluj Napoca, l-am luat din centru si l-am dus pana pe strada S.. Taximetrul era un autoturism Dacia Solenza. Mi-am dat seama ca persoana consumase bauturi alcoolice, pentru ca mirosea a alcool. Am observat ca barbatul, dupa ce a coborat din taxi, s-a indreptat spre o alta masina, dar nu pot preciza daca s-a urcat sau nu in ea, pentru ca am plecat. Nu tin minte ora la care l-am transportat, dar afara era intuneric. In aceeasi noapte, am fost chemat la politie si interogat de unde l-am luat pe acel barbat si unde l-am lasat. Imediat, dupa ce am lasat persoana pe strada S., am dat cu spatele ca sa poata trece o masina de politie, strada fiind ingusta. Politistii mi-au comunicat ca persoana pe care am transportat-o a fost gasita la volanul unui autoturism in alta parte decat am lasat-o eu. Nu-mi amintesc ca acea persoana sa fi vorbit la telefon pe parcursul deplasarii din centru pana pe strada S.. Acea persoana s-a indreptat dupa ce a coborat din taximetru, spre o masina parcata pe trotuar". Martorul si-a mentinut declaratiile date in faza de urmarire penala, precizare facuta si de D.D..
La fel a declarat in fata instantei la 22.11.2007 si martorul P.A.I., care confirma cele sustinute de colegul sau D.D., "ambii politisti vazand personal coborand din taxiul condus de martorul M. pe numitul P.H., care apoi s-a urcat la volanul unui WV Passat de culoare alba, avand un mers sinuos, dand semne ca s-ar afla in stare de ebrietate", declaratie data in dosarul in care s-a pronuntat condamnarea numitului P.H..
In final, este de remarcat inadvertenta dintre declaratia inculpatului C.E., care precizeaza "m-am intalnit intamplator pe strada S. cu P.H. si l-am dus cu masina de pe aceasta strada pana pe strada G., unde acesta a coborat, mergand spre scara unui bloc, nevazand vreo masina de politie, nesesizand ca P.H. sa fi fost sub influenta alcoolului sau in stare de ebrietate" si cea a numitului P.H.G. data in dosarul aaa/211/2007 al Judecatoriei Cluj Napoca, unde a fost trimis in judecata in calitate de inculpat pentru refuz de a se supune recoltarii probelor biologice, care invedereaza "in noaptea de 21/22.11.2005, nu-mi aduc aminte ora, dupa ce am consumat bauturi alcoolice, am luat un taximetru din centru pentru a ma deplasa pe strada G., unde locuieste S.C.. Ajuns cu taximetrul pe strada S., i-am cerut sa opreasca intrucat vorbisem la telefon cu prietenul meu C.M.E. caruia i-am cerut sa ma astepte cu taximetrul proprietatea sa in zona str.S. Am coborat din primul taximetru si am urcat in cel al numitului C., deplasandu-ne impreuna pe strada G.."
Declaratiile mincinoase ale numitului C.M.E. vizeaza si consumul de bauturi alcoolice de catre numitul P.H., care, de altfel, singur recunoaste ca a consumat alcool in noaptea respectiva, declaratie coroborata cu a martorilor M., D. si P., care invedereaza ca P.H. avea un mers sinuos, iar numitul M. a relevat halena alcoolica prezentata de P.H.. In timp ce C.M.E. a invederat ca   l-a transportat pe P.H. cu autoturismul sau Opel de pe strada S. pana pe strada G., martorii M., D. si P. releva ca transportul s-a efectuat cu un taxi Dacia Solenza de pe strada S. pe strada G., martori care au observat de asemenea, ca P.H.  s-a urcat intr-un WV Passat alb, sub influenta alcoolului, in noaptea de 21/22.11.2005.
Si in privinta orei la care a avut loc incidentul in care a fost implicat inculpatul P.H., numitul C.M.E. este singurul care precizeaza data de 20/21.11.2005, toti ceilalti martori (M., D., P.) invederand ca in mod cert data savarsirii infractiunii este noaptea de 21/22.11.2005 ora 0.50.
Simpla afirmatie de catre C.M.E. a unei stari de fapt, fara coroborarea acesteia cu alte mijloace de proba, nu poate fi acceptata ca adevar, iar modalitatea de aparare utilizata de inculpat, respectiv negarea realitatii evidente, nu poate influenta convingerea bazata pe probe irefutabile.
Vinovatia inculpatului C.E. rezulta fara putinta de tagada din declaratiile constante ale martorilor D., P., M. depozitii care se coroboreaza perfect cu declaratiile chiar ale inculpatului P.H. din dosarul in care a fost condamnat pentru infractiunea la legea circulatiei.
In raport de starea de fapt prezentata mai sus, este exclusa posibilitatea acceptarii achitarii inculpatului C.M.E., deoarece evidenta identitatii dintre autor si persoana inculpatului este indubitabila.
Astfel fiind, apararea inculpatului vizand achitarea sa in baza art.10 lit.c si d C.pr.pen. nu poate fi primita.
 Intrucat condamnarea inculpatului de catre Curte s-a facut pe baza unor dovezi convingatoare de vinovatie, nu se poate vorbi de constatarea incalcarii art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 si art.5/2 C.proc.pen. care reglementeaza prezumtia de nevinovatie, garantie specifica a unui proces echitabil recunoscuta persoanei acuzate de savarsirea unei infractiuni.
Pentru motivele ce preced, in baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., recursul Parchetului se va admite ca fondat impotriva sentintei penale nr.574 din 16 mai 2011 a Judecatoriei Cluj Napoca, care va fi casata in intregime si rejudecand cauza, se va dispune condamnarea inculpatului C.M.E. in baza art.260 alin.1 C.pen., cu aplic.art.74 alin.1 lit.a si alin.2 si art.76 lit.d C.pen., pentru infractiunea de marturie mincinoasa, la o pedeapsa de 6 luni inchisoare.
In baza art.81 C.pen. se va suspenda conditionat executarea pedepsei pe durata termenului de incercare prev.de art.82 C.pen., acela de 2 ani si 6 luni.
Conform art.359 C.pr.pen. se va atrage atentia inculpatului asupra nerespectarii art.83 C.pen.
Se va face aplicarea art. 64 lit.a teza a II-a C.pen. si art.71 alin.5 C.pen. privind suspendarea pedepselor accesorii.
Curtea va retine in favoarea inculpatului semnificatia continutului circumstantelor judiciare atenuante prevazute in art.74 alin.1 lit.a si alin.2 C.pen. si art.76 lit.d C.pen., apreciind just ca acestea isi gasesc aplicabilitatea, in raport cu persoana lui, deoarece el a avut o conduita buna anterior faptelor din prezentul dosar, nu poseda antecedente penale, imprejurare ce constituie o stare de normalitate de altfel, dar in acelasi timp a demonstrat si o atitudine corecta fata de familie si intreg contextul relatiilor sociale, in fapt inculpatul C. nemaifiind implicat pana in prezent in infractiuni de acest gen, evenimentele din prezentul dosar avand un caracter izolat.
Atingerea dublului scop preventiv si educativ al pedepsei, este esential conditionata de caracterul adecvat al acesteia, revenind, in mod obiectiv, instantei judecatoresti datoria asigurarii unui real echilibru intre gravitatea faptei si periculozitatea sociala a infractorului, pe de o parte, si durata sanctiunii si natura sa (privativa sau nu de libertate), pe de alta parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate in art.72 C.pen., iar orice alta abatere de la judicioasa lor utilizare in procesul de stabilire si aplicare a sanctiunii afecteaza temeinicia si legalitatea hotararilor judecatoresti de condamnare.
In cauza, analiza obiectiva a probelor administrate, pune in evidenta caracterul just al sanctiunii aplicate dar mai ales al modalitatii de executare a acesteia, Curtea acordand cuvenita semnificatie unor imprejurari ale dosarului, respectiv ca inculpatul nu poseda antecedente penale, a uzat de dreptul la tacere, este incadrat in munca si pozitiv caracterizat de unitatea unde isi desfasoara activitatea, astfel ca privarea sa de libertate la prima incalcare a legii penale ar avea consecinte extrem de nefavorabile, greu de evaluat, fata de circumstantele reale ale faptei si raportat la cele personale ale inculpatului.
In sfarsit, tinand seama si de intervalul de timp insumand 6 ani de la comiterea faptei si pana la solutionarea recursului, exista suficiente temeiuri pentru a se considera ca scopul pedepsei poate fi atins si in conditiile suspendarii conditionate a executarii acesteia.
Cuantumul de 6 luni inchisoare va contribui la reinsertia sociala pozitiva a inculpatului, conform art.72 si 52 C.pen. (Judecator Delia Purice)