Actiune intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2011. Neformularea notificarii in termenul legal prevazut de aceasta lege. Inadmisibilitatea calificarii ca notificare, a unei cereri depuse anterior intrarii in vigoare a legii

Curtea de Apel Cluj, Sectia I civila, decizia nr. 3468 din 7 octombrie 2011

Prin sentinta civila nr. 435 din 28.04.2011 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a respins actiunea civila formulata de reclamantii V.R.L. si V.T.M., in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut ca reclamantii V.R.L. si V.T.M. sunt mostenitorii defunctei V.M., astfel cum atesta certificatul de mostenitor nr.98/23.07.2007.
Antecesoarea lor, V.M. a adresat Primariei Municipiului Cluj-Napoca  cererea inregistrata sub nr. 6362/302/27.03.1991 si apoi sub nr. 3982/304/1998, solicitand in temeiul Legii nr. 169/1997, restituirea terenului in suprafata  de 278 stj. inscris in CF nr. 10411, nr. top. 4376, situat din punct de vedere administrativ in Cluj-Napoca, str. C. nr. 14.
Comisia locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 nu a dat curs acestei solicitari, motiv pentru care petenta, iar ulterior decesului acesteia, reclamantii, au continuat demersurile, reiterand in cursul anilor 2004, 2005, 2007, 2008 cererea de retrocedare si depunand actele solicitate de autoritati.
In final, reclamantii au fost instiintati, prin adresa nr. 3982/304/24.06.2010 ca cererea antecesoarei lor a fost respinsa, pe considerentul ca imobilul solicitat nu face obiectul legilor fondului funciar, situatia lui juridica fiind reglementata de dispozitiile Legii nr. 10/2001.
Aceasta solutie a fost contestata de catre reclamanti, iar prin Hotararea nr. 574/12.08.2010 a Comisiei Judetene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Cluj a fost admisa in parte contestatia, fiind obligata Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Cluj-Napoca la transmiterea intregii documentatii spre competenta solutionare Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Prin Dispozitia nr. 223/27.01.2001 emisa de Primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost respinsa cererea inregistrata sub nr. 3982/304/1998, formulata de V.M., antecesoarea reclamantilor, pe motiv ca in privinta imobilului revendicat nu s-a formulat notificarea prevazuta de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Instanta a retinut ca imobilul revendicat initial de V.M., ulterior de mostenitorii acesteia, reclamantii V.R.L. si V.T.M. inscris in CF nr.10411, nr. top.4376 "loc de casa in str. C. nr. 14 cu casa din caramida pe fundatie din beton, acoperita cu tigla, compusa din 2 camere, bucatarie, camara de alimente, antreu si veranda" a fost proprietatea defunctilor V.M. si V.M., potrivit extrasului CF depus la dosar.
Acest imobil a facut obiectul exproprierii prin Decretul de expropriere din data de 18.08.1986, in  vederea construirii unor apartamente in zona de locuinte "Piata Marasti sud" din Cluj-Napoca.
Conform art. 22 al. 1 din Legea nr. 10/2001 rep., persoana indreptatita are obligatia sa notifice persoana juridica detinatoare in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii. Este de mentionat ca acest termen a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 si prin OUG nr. 145/2001, termenul limita de depunere a notificarilor fiind data de 14.02.2002.
Raportat la prevederile art. 22 al. 5 din lege, conform carora nerespectarea termenului atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau echivalent, acesta este un termen de decadere, sanctiunea neformularii, pana la data de 14.02.2001 a notificarii, fiind pierderea posibilitatii persoanei indreptatite de a-si valorifica dreptul la masuri reparatorii pe calea actiunii in justitie.
Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei aduce o serie de modificari si completari Legii nr. 10/2001, insa acestea nu se refera la art. 22 din Legea nr. 10/2001 rep., care prevede obligativitatea formularii notificarii in termenul legal, prelungit pana la 12 luni, adica pana la data de 14.02.2002. Acest termen de decadere nu a fost prelungit prin Legea nr. 247/2005, iar in speta se constata ca nici reclamantii si nici antecesoarea lor nu au formulat notificare in baza Legii nr. 10/2001. Dupa aparitia acestui act normativ, primul demers al antecesoarei reclamantilor cu privire la imobilul in litigiu a fost in anul 2004, moment fata de  care termenul prevazut de art. 22 din lege era depasit.
Este real ca V.M. a depus cerere in temeiul Legii nr. 18/1991 in anii 1991 si  1998, nesolutionate, dar a depus o cerere si in anul 2004 si alta in anul 2005, tot la aceeasi Comisie de fond funciar, pe care aceasta din urma a declinat-o Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, or, nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.
Pe de alta parte s-a constatat ca prin cererea initiala ca prin cererea initiala din anul 1998, V.M. a avut in vedere doar terenul expropriat, nu si imobilul constructie, cu privire la care reclamantii au  solicitat pentru prima data restituirea doar in anul 2007.
Avand in vedere considerentele expuse, precum si dispozitiile art. 22, art. 25, art. 26 din Legea nr. 10/2001, instanta a respins actiunea civila promovata de reclamantii V.R.L. si V.T.M..
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii V.R.L. si V.T.M. solicitand admiterea recursului modificarea in totalitate a sentintei recurate in conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 si 2 c.pr.civ., art. 304 pct. 9 c.pr.civ. coroborat cu art. 3041 c.pr.civ, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului au aratat ca deoarece, prin Dispozitiei nr. 223 din data de 27 ianuarie 2011 emisa de Primarul municipiului Cluj-Napoca si comunicata recurentilor, li s-a respins cererea de revendicare inregistrata la Primaria Cluj de defuncta lor bunica sub nr. 3982/304/1998, au formulat contestatie la Tribunalul Cluj.
Motivul respingerii actiunii civile formulate a fost acelasi ca si in cazul respingerii cererii de revendicare prin Dispozitia mai sus amintita, respectiv ca antecesoare recurentilor nu a formulat notificare in baza Legii 10/2001, iar neformularea unei astfel de notificari pana la data de 14.02.2001 atrage pierderea posibilitatii persoanei indreptatite de a-si valorifica dreptul la masuri reparatorii pe calea actiunii in justitie.
Totodata instanta fondului aminteste faptul ca prin Legea 247/2005 termenul a fost prelungit pana la 14.02.2002, iar antecesoarea recurentilor nu a mai formulat nici o alta cerere pana in anul 2004.
Totodata instanta fondului sustine faptul ca nu s-a depus cerere de revendicare doar pentru teren, cu toate ca prin cererea depusa a fost revendicat intregul imobil ce cuprindea si constructii, or aceste constructii sunt incluse si in decretul de expropriere si chiar daca ar fi fost asa cum se sustine prin Sentinta, instanta putea sa admita in parte cererea formulata doar pentru terenul solicitat.
Considera nelegala hotararea sentintei fondului, care a ignorat complet care este scopul pentru care legiuitorul a emis aceste legi speciale de revendicare.
Astfel, finalitatea acestora, si respectiv a Legii nr. 10/2001 este una reparatorie, care presupune interpretarea acesteia in favoarea celor indreptatiti si potrivit principiului constitutional al protejarii si garantarii dreptului de proprietate.
Asa cum a mai sustinut, prin adresa Primariei mun. Cluj-Napoca nr. 10650 primita la data de 19.03.2004 li se aducea la cunostinta faptul ca dosarul va fi inaintat pentru acordare de despagubiri Comisiei Judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, dar cu toate acestea, dosarul a fost pierdut si nu s-a mai trimis autoritatii competente.
Contrar celor sustinute de instanta fondului si de catre intimata, prin aceasta adresa precum si prin toate cele viitoare trimise antecesoarei recurentilor li s-a asigurat solutionarea in mod favorabil a dosarului fara a li se aduce vreodata in discutie daca a depus sau nu notificare in baza Legii 10/2001, fiind convinsi ca se va solutiona cererea formulata, fara a fi nevoie de o noua cerere.
Chiar daca cererea a fost depusa anterior aparitiei Legii nr. 10/2001, nici reclamantii si nici defuncta bunica nu au primit nici o Dispozitie de admitere sau de respingere a cererii formulate, motiv pentru care cererea este perfect valabila, chiar daca solutionarea ei depinde de o lege intrata in vigoare ulterior depunerii cererii de revendicare.
Manifestarea de vointa trebuie interpretata in sensul de a produce efecte juridice. Aspectele de ordin formal - respectiv notificarea prin executorul judecatoresc - este lipsita de relevanta in acordarea masurilor reparatorii, cererea reclamantilor fiind inregistrata in cadrul termenului legal, chiar si gresit indreptata sau depusa anterior aparitiei Legii care reglementa solutionarea uneia astfel de cereri, si trebuie raportate la momentul manifestarii de vointa, caci aceasta din urma confera continut formei exterioare.
Fata de cele mentionate mai sus referitore la starea de fapt prezentata considera ca indeplinesc conditiile prevazute de Legea nr. 10/2001 pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil teren, ce a apartinut antecesorilor lor, incadrandu-se in aceste dispozitii legale. Or, raportat la prevederile Legii nr. 247/2005 reclamantii sunt repusi in termen pentru a formula cerere chiar si in situatia in care a formulat cereri in baza altor Legi privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Emiterea Dispozitiei cu nr. 223 din data de 27 ianuarie 2011, contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) si ale art. 44 alin. (1) din Constitutie, fiind nelegala emiterea Dispozitiei de respingere pe motivarea invocata un astfel de raspuns reprezentand o exercitare abuziva a competentelor atribuite de legiuitor.
Comisia de fond funciar, contrar celor prevazute de lege, nu si-a executat obligatia de solutionare a cererii antecesoarei recurentilor, in sensul ca nu a dispus nici respingerea si nici admiterea cererii de restituire a imobilului in termenul legal, desi notificarea a fost depusa cu mult inainte de intrarea in vigoare a noii prevederi legale.
Atata timp cat o cerere formulata nu este solutionata de organele competente, favorabil sau nefavorabil pentru petent, aceasta cerere nu isi pierde valabilitatea, efectele juridice ale notificarii depuse nu au incetat a se produce, organul competent fiind obligat, ca la data solutionarii cererii sa o incadreze in prevederile legislative valabile si incidente la momentul solutionarii. Totodata nu s-a emis dispozitie definitiva sub imperiul legii sub care a fost depusa cererea de revendicare.
Cu toate acestea insa intimata invoca propria culpa in nesolutionarea cererii formulate in termenul prevazut de lege de 60 de zile de la momentul depunerii cererii, contrar principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, adagiu latin potrivit caruia nimeni nu poate sa obtina foloase invocand propria sa vina si nici sa se apere valorificand un asemenea temei. Iar acuma dupa 13 ani de la depunerea cererii de revendicare a imobilului de care antecesoarea reclamantilor a fost deposedata in mod fortat si abuziv, li se comunica faptul ca nu au formulat cerere in baza Legii 10/200l.
Modul in care au procedat, atat Comisia Municipala pentru stabilirea dreptului de proprietate unde a fost inregistrata cererea initiala, cat si Comisia de Legea 10/2001 si in final, intimatul au avut drept rezultat nesolutionarea cererii formulate pe o perioada mai mare de 13 ani, iar in prezenta procedura, acestea se prevaleaza de propria lor culpa pentru a impiedica analizarea fondului cererii subsemnatilor referitor la dreptul de proprietate, drept garantat de prevederile art. 44 din Constitutia Romaniei si protejat de art. 1 din protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Dreptul la solutionarea in termen rezonabil reprezinta o garantie pentru solutionarea echitabila atat in procedura prealabila cat si in fata instantelor de judecata, fiind statuat ca atare in art. 6 din conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Analizand prevederile legilor fondului funciar nr. 18/1991, cu completarile si modificarile ulterioare, prevederile Legii 169/1997, prevederile Legii 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei si cele ale Legii 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv, se constata ca toate aceste acte normative au un scop, in esenta reparator, incercand sa inlature, pe cat posibil efectele abuzurilor din perioada comunista in care proprietarii au fost deposedati in mod fortat de bunurile lor, fapt ce a fost ignorat de instanta fondului.
Asa cum au sustinut si mai sus, finalitatea legilor fondului funciar, a legilor speciale este cea reparatorie, care presupune interpretarea acestora in favoarea celor indreptati, si care incearca sa inlature, pe cat posibil consecintele abuzurilor celor care au suferit de pe urma deposedarilor fortate a bunurilor lor de pe vremea regimului comunist.
Interpretarea data de intimata si de catre instanta fondului reglementarilor legale, prin invocarea neretroactivitatii legii, este lipsita de orice urma de echitate, acestea incercand sa inlature dreptul recurentilor de a beneficia de drepturile legale stabilite de Legea 10/2001, pentru simplul motiv ca bunica lor a depus cererea de revendicare inainte de aparitia legii speciale, cerere care insa nu si-a pierdut efectele juridice, nefiind niciodata solutionata.
Intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA prin intampinare a solicitat respingerea recursului.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constata ca  acesta  nu este fondat, urmand a  fi respins  pentru urmatoarele  considerente:
Antecesoarea reclamantilor nu are calitatea de persoana indreptatita deoarece coroborand dispozitiile Legii nr. 10/2001 rezulta ca pentru a avea aceasta calitate in temeiul acestei legi speciale este necesar ca o persoana sa fi formulat notificare in temeiul acestei legi si sa poata face dovada formularii acestei notificari.
Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 "Persoana indreptatita va notifica in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi persoana juridica detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului.“
Rezulta ca notificarea trebuie formulata in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, iar nu anterior pentru ca daca o lege s-ar aplica unei cereri formulate anterior intrarii sale in vigoare atunci aceasta ar retroactiva, ceea ce nu este posibil, dat fiind ca ar incalca dispozitiile art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, care prevede ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.“
Apoi, art. 22 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 dispune ca "Notificarea inregistrata face dovada deplina in fata oricaror autoritati, persoane fizice sau juridice, a respectarii termenului prevazut la alin. (1), chiar daca a fost adresata altei unitati decat cea care detine imobilul.“
Interpretand per a contrario rezulta ca dovada formularii cererii in temeiul Legii nr. 10/2001 nu se poate face in alt mod decat cu aceasta notificare formulata in termenul prevazut de Legea nr. 10/2001.
Sanctiunea neformularii acestei notificari este prevazuta la art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 care prevede ca "Nerespectarea termenului de 6 luni prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.“
Prin urmare reclamantii, care nu au reusit sa faca dovada formularii in termenul legal a notificarii, au pierdut dreptul de a mai solicita instantei orice fel de masuri reparatorii in temeiul acestui act normativ.
Cererea de revendicare inregistrata la Primaria Cluj de defuncta bunica a reclamantilor sub nr. 3982/304/1998, ramane a fi solutionata potrivit legilor in vigoare la data formularii ei, dar in nici un caz nu intra sub incidenta Legii nr. 10/2001, indiferent ca este vorba de teren sau de constructii, iar o alta cerere formulata in anul 2004, 2005 sau 2007 este evident ca nu respecta la randul ei termenul prevazut de Legea nr. 10/2001.
Faptul ca prin adresa Primariei mun. Cluj-Napoca nr. 10650 primita la data de 19.03.2004 li se aducea la cunostinta faptul ca dosarul va fi inaintat pentru acordare de despagubiri Comisiei Judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, dar ca dosarul a fost pierdut si nu s-a mai trimis autoritatii competente, nu inseamna ca deschide reclamantilor dreptul la o procedura in temeiul Legii nr. 10/2001 ci doar ca au dreptul sa uzeze de aceasta procedura pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, si doar in temeiul actelor normative ce le reglementeaza, anume Legea nr. 18/1991, nr. 169/1997 si nr. 1/2000, ca si Legea nr. 247/2005, dar numai partea care se refera la legile nr. 18/1991, nr. 169/1997 si nr. 1/2000.
Sustin recurentii ca manifestarea de vointa trebuie interpretata in sensul de a produce efecte juridice si ca aspectele de ordin formal - respectiv notificarea prin executorul judecatoresc - este lipsita de relevanta in acordarea masurilor reparatorii, cererea reclamantilor fiind inregistrata in cadrul termenului legal, chiar si gresit indreptata sau depusa anterior aparitiei Legii care reglementa solutionarea uneia astfel de cereri, si trebuie raportate la momentul manifestarii de vointa, caci aceasta din urma confera continut formei exterioare.
Curtea retine ca acest motiv de recurs nu poate fi primit dat fiind ca nu este vorba de un termen formal sau de o formalitate ori de interpretarea manifestarii de vointa ci de faptul ca nerespectarea termenului de 6 luni prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent iar prevederile Legii nr. 247/2005 nu dispun vreo repunere in termen.
Prin urmare emiterea Dispozitiei cu nr. 223 din data de 27 ianuarie 2011 s-a facut in mod legal si corect.
Chestiunile pe care recurentii le au de criticat referitor la Comisia de fond funciar, trebuie evident discutate in fata acestei comisii sau intr-o procedura judiciara dar evident nu intr-o procedura reglementata de Legea nr. 10/2001, cum este prezenta procedura.
Chiar si recurentii accepta ca alta este legea aplicabila, nu Legea nr. 10/2001, atunci cand arata ca nu s-a emis dispozitie definitiva sub imperiul legii sub care a fost depusa cererea de revendicare.
Recurentii au dreptul la solutionarea in termen rezonabil a cererii lor, dar pentru aceasta trebuie sa uzeze de dispozitiile legii sub care au formulat cererea iar nu de orice alte dispozitii care cred ca le-ar fi mai favorabile, atat timp cat nu au formulat cerere in temeiul vreunei astfel de legi.
Este adevarat ca atat legile fondului funciar nr. 18/1991, nr. 169/1997, cat nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei ca si Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv, au un scop in esenta reparator, incercand sa inlature, pe cat posibil, efectele abuzurilor din perioada comunista in care proprietarii au fost deposedati in mod fortat de bunurile lor, dar aceasta nu inseamna ca procedura prevazuta imperativ de fiecare dintre aceste legi nu trebuie respectata.
In temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 si art. 299 si urm. Cod procedura civila, curtea urmeaza sa respinga ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevazute art. 304 Cod procedura civila.