Aplicarea art. 3201 C.pr.pen. inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010. consecinte. Neefectuarea cercetarii judecatoresti. Incalcarea principiilor oralitatii si contradictorialitatii. Apreciere gresita a probelor

Curtea de Apel Cluj, Sectia penala, decizia nr. 1449/R din 22 septembrie 2011

Judecatoria Baia Mare prin sentinta penala nr.639 din 24 martie 2011, in baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap.la art.10 lit.c rap.la art. 5 C.pr.penala a achitat pe inculpatul B.M.C., pentru comiterea infractiunilor de:viol prev.de art.197 al.1 C.penal; talharie prev.de art.211 al.1, al.2 lit.b si c C.penal, cu aplicarea art.33 lit.a C.penal.
A condamnat pe acelasi inculpat pentru tentativa la comiterea infractiunii de furt calificat prev.de art: 20 rap.la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a C.penal, cu aplicarea art.320 ind.1 din Lg.202/2010, la 1 an inchisoare.
In baza art.81, 82 C.penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 3 ani si s-a atras atentia inculpatului asupra prev.art 83 C.penal.
Conform disp.art 350 al.al.3 lit.b C.pr.penala s-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului si potrivit disp art.88 C.penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului, perioada executata in arest preventiv, incepand cu 06.08.2010, la zi.
Cu consecintele prev.de art.71 al.5, 64 lit.a, teza II C.penal.
A condamnat pe inculpatii: B.C.A., C.A., C.R.E., toti pentru tentativa la comiterea infractiunii de furt calificat prev.de art: 20 rap.la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a C.penal, cu aplicarea art.320 ind.1 din Lg.202/2010 fata de toti inculpatii, la cate 6 luni inchisoare. In baza art.81, 82 C.penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pentru toti inculpatii pe o durata de cate 2 ani si 6 luni si s-a atras atentia inculpatilor asupra prev.art 83 C.penal.
A condamnat pe inculpatul C.N., pentru tentativa la comiterea infractiunii de furt calificat prev.de art: 20 rap.la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a C.penal, cu aplicarea art.320 ind.1 din Lg.202/2010, la 1an inchisoare. In baza art.81, 82 C.penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei,  pe o durata de 3 ani si s-a atras atentia inculpatului asupra prev.art 83 C.penal.
Cu consecintele prev.de art.71 al.5, 64 lit.a, teza II C.penal, pentru toti inculpatii.
In temeiul art.346 al.3 C.pr.penala s-a respins pretentiile partii civile I.S.A.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
In noaptea de 28/29.07.2010, in jurul orei 01:50, partea vatamata I.S.A. se deplasa pe str. Pasunii din Municipiul Baia Mare, in zona Magazinului Billa 2, dinspre intersectia cu B-dul Republicii, inspre intersectia cu str. Granicerilor, dupa ce s-a despartit de prietenul sau, martorul M.A.. In dreptul imobilului  cu numarul 4 de pe str. Pasunii, a ajuns-o din urma un barbat (care partea vatamata sustine ca era inculpatul B.M.C.), care a trecut pe langa aceasta. Dupa ce a mers pana la intersectia cu str. Granicerilor, barbatul s-a intors  inapoi, a trecut din nou pe langa partea vatamata, dupa care s-a reintors, a acostat-o si a imobilizat-o, acoperindu-i gura cu mana si a tarat-o intr-o zona retrasa, situata intre imobilul cu nr.4 de pe str. Pasunii si imobilul cu nr.100 de pe str. Granicerilor, unde prin folosirea de violente, a obligat-o sa intretina cu el raport sexual oral, dupa care a lovit-o peste cap si a obligat-o sa ii dea banii pe care ii avea asupra sa, respectiv suma de 30 lei .
Dupa ce a deposedat-o pe partea vatamata de bani, barbatul a parasit locul faptei, fugind peste campul situat in spatele imobilelor susmentionate.
Partea vatamata l-a anuntat telefonic pe prietenul sau, martorul M.A. despre cele intamplate, iar acesta s-a deplasat la locul unde se afla aceasta, insotit de tatal sau, martorul M.V., cei trei pornind in cautarea agresorului. Pentru ca nu au reusit sa-l gaseasca, martorul M.V. a apelat numarul de urgenta 112.
Cei trei au fost condusi de organele de politie la sediu unde au fost date declaratii, iar partea vatamata a fost audiata, semnalmentele persoanei care a obligat-o  sa intretina cu el raport sexual oral si a deposedat-o de suma de 30 de lei, fiind cele din declaratia de la fila 36-verso din dosarul de urmarire penala.
Potrivit Raportului de constatare medico-legala nr. 826/26.08.2010, partea vatamata I.S.A. prezinta in unghiul extern al gurii o echimoza violacee tumefiata de 4/2 cm, pe mucoasa vestibulara la acelasi nivel de continuitate de 0,5 cm cu membrana albicioasa, subiectiv cefalee cu dureri de gat ; a prezentat  leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire sau comprimare cu  mana si degetele ; leziunile au necesitat 6-7 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare; leziunile nu au pus in primejdie viata; leziunile au putut data din 29.07.2010.
Potrivit descrierii facute de partea vatamata in prima declaratie data la politie in dimineata zilei de 29.07.2010, agresorul "era la 20-26 ani, inaltime 1,75 m, bine facut, lat in spate, fata rotunda, plinuta, sprancene groase, ten inchis dar nu parea a fi tigan, tuns scurt cu aceeasi dimensiune iar la ochi avea un defect, parca ii fugea ochiul drept, palmele de la maini erau proeminente, vocea era groasa. Era imbracat intr-o bluza cu dungi alb cu albastru si pantaloni de blugi de culoare bleu."
In dimineata zilei de 29.07.2010, in jurul orelor 10 s-a procedat la realizarea portretului robot al agresorului, acesta fiind facut de martora V.G.A., care, potrivit declaratiei date in fata instantei nu a avut in vedere declaratia partii vatamate de mai sus. Procedura urmata in realizarea portretului robot este cea descrisa de martora in fata instantei si a avut ca punct de plecare semnalmentele date de partea vatamata cu acea ocazie si care in mare corespund cu cele date initial" tanar in jur de 22,26 ani, de inaltimea mea-1,65;1,75 m-saten, ten masliniu, fara semne particulare vizibile (desi initial a declarat ca la ochi avea un defect, parca ii fugea ochiul drept), ochi albastri spre verzi, pulover albastru cu dunga alba si in jur de 60 kg."
Dupa finalizarea portretului robot s-a utilizat aplicatia pentru comparatie a softului, asa cum declara martora, cu fotografiile persoanelor care sunt in baza de date a inspectoratului de politie, introducand ca motor de cautare grupa de varsta indicata de partea vatamata, respectiv 22-26 ani si nu au fost gasite persoane care sa corespunda portretului robot.
Ulterior, in data de 30 si respectiv 31.07.2010 i s-a comunicat martorei, de la Poilitia Mun.Baia Mare ca utilizandu-se acelasi soft, dar cu motor de cautare 20-26 ani au fost indicate persoane cu semnalmente asemanatoare(desi inculpatul avea la acea data 19 ani) si ca partea vatamata l-a recunoscut pe inculpat dupa o razie facuta cu o seara inainte.
In zilele urmatoare agresiunii, partea vatamata i-a insotit pe politistii care au pornit in cautarea agresorului prin cartierele orasului Baia Mare(razia despre care face vorbire martora), conditii in care, la data de 30.07 2010 partea vatamata il observa pe inculpatul B.M.C. pe str.Paltinisului din Baia Mare(fiind singura in masina politiei) si il indica pe acesta ca fiind agresorul. Cu privire la acest fapt este data declaratia de la fila 37 din dosarul de urmarire penala si a fost intocmit Procesul-Verbal de la dosar, in care se face mentiunea ca deplasarea in zona Cartierului V.Alecsandri din Baia Mare s-a facut in urma declaratiei partii vatamate ca "ar putea recunoaste autorul pentru ca l-a mai vazut prin zona Cartierului V.Alecsandri..." inainte de agresiune. O asemenea declaratie a partii vatamate nu a existat insa pana la data de 06.08.2010 cand a fost audiata, dupa recunoasterea din grup. Pana la aceasta data partea vatamata a declarat ca ar recunoaste autorul dupa semnalmentele pe care le-a indicat.
La data de 06.08.2010, inculpatul B.M.C. se afla in sediul politiei cand, potrivit actelor din dosarul de urmarire penala, a fost recunoscut dupa voce de catre partea vatamata care se afla intr-unul din birouri, aceasta cerand sa-i fie prezentat pentru recunoastere. Urmare cererii acesteia s-a organizat recunoasterea din grup la care au asistat ca martori numitii O.G. si V.M. Audiati fiind cei doi martori in faza de judecata au declarat ca recunoasterea din grup s-a facut in conditiile in care in camera in care a fost introdus grupul de barbati se afla si partea vatamata, inculpatul fiind introdus ultimul si separat de ceilalti.
In aceste conditii partea vatamata, care il vazuse deja pe strada pe inculpat si il indicase ca fiind autorul desi prima descriere a agresorului nu corespundea profilului acestuia, a realizat identificarea din grup a inculpatului dupa semnalmentele observate anterior pe strada(un tatuaj pe gamba dreapta), tatuajul nefiind vazut insa de partea vatamata in noaptea in care a fost agresata deoarece a declarat ca agresorul era imbracat in pantaloni lungi de culoare bleu.
Procedura recunoasterii a fost insa viciata, fiind sugestiva datorita introducerii inculpatului in incapere separat de grupul format pentru recunoastere si in prezenta partii vatamate.
Data fiind discrepanta dintre elementele de identificare furnizate de partea vatamata cu ocazia audierii sale in dimineata zilei in care a avut loc agresiunea si trasaturile inculpatului, organele de cercetare ar fi trebuit sa ia masuri cu ocazia efectuarii recunoasterii din grup a agresorului, pentru verificarea pozitiei partii vatamate.
Asupra modalitatii in care se procedeaza la recunoasterea din grup, literatura de specialitate a stabilit ca, conditiile in care se va produce contactul cu persoanele ce trebuie recunoscute vizeaza selectarea cu atentie a persoanelor cu care urmeaza a fi simultan prezentata persoana ce trebuie recunoscuta si totodata asigurarea unui cadru cat mai apropiat celui existent in momentul perceptiei initiale. Pentru a nu se da loc unor prezentari tendentios sugestive, persoanele impreuna cu care urmeaza a fi prezentata cea care trebuie recunoscuta, trebuie selectate din randul celor ce prezinta o seama de insusiri asemanatoare, se cere evitarea contrastelor izbitoare, a stridentelor care ar putea conduce la recunoasteri gresite. Astfel, asemanarea celui ce urmeaza a fi recunoscut cu cei impreuna cu care va fi prezentat pentru recunoastere, presupune identitate de sex, o anumita apropiere a trasaturilor fizice si a tinutei vestimentare, precum si o varsta apropiata. De asemenea, procedura ce urmeaza a fi urmata in cadrul activitatii de recunoastere este aceea ca dupa constituirea grupului din care face parte persoana ce trebuie recunoscuta, este invitata persoana care face recunoasterea si nu cum s-a procedat in cazul de fata, atragandu-se atentia partii vatamate asupra persoanei ce trebuia recunoscuta, aceasta fiind vazuta anterior de partea vatamata pe strada.
Aceste reguli nu numai ca nu au fost avute in vedere la constituirea grupului pentru recunoastere (a se vedea plansa fotografica a grupului) dar includerea inculpatul lui in grup s-a facut in maniera tendentios sugestiva prin aducerea lui in incapere separat de ceilalti si includerea in grup in prezenta partii vatamate. Procedura ce ar fi trebuit urmata in cadrul activitatii de recunoastere este aceea ca dupa constituirea grupului din care face parte persoana ce trebuie recunoscuta, este invitata persoana care face recunoasterea si nu cum s-a procedat in cazul de fata, atragandu-se atentia partii vatamate asupra persoanei ce trebuia recunoscuta, aceasta fiind vazuta anterior de partea vatamata pe strada.
De asemenea, o regula de baza in efectuarea recunoasterii este aceea ca persoana prezentata pentru recunoastere trebuie sa fie imbracata in aceleasi haine sau cu haine asemanatoare cu ale celui banuit. Ori in cauza de fata vestimentatia inculpatului  si a catorva barbati din grup era apropiata de cea in care partea vatamata l-a identificat pe strada, astfel incat era vizibil tatuajul si nu apropiata de cea in care l-a vazut pe agresor. Astfel, partea vatamata, este evident ca l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel pe care l-a vazut pe strada, imbracat in pantaloni scurti si avand un tatuaj pe gamba si nu pe agresor, ale carui semnalmente indicate de partea vatamata initial nu corespund inculpatului.
La aceeasi data (06.08.2010) a fost intocmita si plansa fotografica de la din dosarul de urmarire penala, de recunoastere dupa fotografie, recunoastere care nu se poate determina daca a fost ulterioara sau anterioara recunoasterii din grup, toate actele de cercetare efectuate in cursul urmaririi penale neavand consemnata ora intocmirii. Doar in procesul-verbal de la fila 52 s-a mentionat ca partea vatamata a fost invitata telefonic la sediul politiei, in data de 06.08.2010, la ora 18,00 iar inculpatul la ora 19,00.
Date fiind cele mai sus consemnate este evident ca asocierea portretului robot cu persoana inculpatului s-a facut dupa ce partea vatamata l-a vazut pe inculpat pe strada si l-a indicat ca fiind autorul agresiunii, sustinand pentru prima data ca il stia mai de mult din cartier.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor de viol si talharie declarand initial ca in noaptea in care a avut loc agresiunea s-a intors din Austria impreuna cu sotia sa, fiind confuz asupra datei exacte. Astfel, in cursul urmaririi penale(Ordonanta din 31.08.2010, fila 188 din dosarul de urm.penala) s-a retinut ca inculpatul a declarat initial ca s-a intors in tara in data de 29.07.2010, revenind apoi in cadrul aceleiasi declaratii, si sustinand ca s-a intors in tara in data de 28.07.2010.Acest fapt a fost consemnat  in procesul verbal aflat la fila 53 din dosarul de urm.pen. incheiat la data de 15.07.2010 asa cum rezulta din acest inscris.
Analizand continutul procesului verbal sus-amintit s-a constatat ca acesta cuprinde o inadvertenta referitoare la data intocmirii lui, care nu poate fi inlaturata, in sensul ca inculpatul nu putea face o declaratie in data de 15.07.2010 in care sa vorbeasca despre actiuni ulterioare acestei date.
Neputandu-se determina data exacta in care a fost luata aceasta declaratie inculpatului, inscrisul va fi inlaturat de instanta.
Pozitia oscilanta a inculpatului asupra datei exacte a intoarcerii sale in tara a rezultat din declaratia data in 06.08.2010 cu ocazia audierii sale de catre organele de cercetare, dupa recunoasterea din grup, asupra acesteia revenind ulterior, audiat fiind in prezenta avocatului din oficiu.
Martorii audiati in cursul urmaririi penale si apoi in faza de judecata cu privire la prezenta in tara a inculpatului in noaptea agresiunii au fost de asemenea confuzi in ce priveste data exacta, insa au declarat ca in noaptea in care s-au intors au fost vazuti si interogati de o patrula de politie in cartierul in care locuiesc, in timp ce descarcau bagajele din masina.
In urma investigatiilor efectuate de instanta la Politia Mun.Baia Mare pentru a fi identificate persoanele care au facut parte din patrula,  s-a comunicat ca din patrula, in noaptea de 25/26.07.2010, pe str.Luminisului din Baia Mare, au facut parte agentii de politie T.C. si Z.C..
Audiat fiind martorul T.C. confirma sustinerile martorilor, aratand ca a sesizat pe str.Luminisului din Baia Mare, in noaptea de 25/26.07.2010 cand a efectuat patrula impreuna cu colegul sau, un grup de persoane care descarcau bagaje mari si care au declarat ca atunci s-au intors din strainatate.
Aceasta declaratie s-a coroborat cu cea a martorei S.E., concubina inculpatului B. care  sustine ca a plecat impreuna cu inculpatul din Austria spre Romania in cursul lunii iulie in ziua de duminica, aceasta fiind data de 25.
Prin urmare este dovedit, fara a fi contestat de inculpat ca in noaptea in care a partea vatamata a fost agresata, acesta se afla in Baia Mare.
Acest fapt nu creeaza insa prezumtia ca este si autorul infractiunilor de viol si talharie.
Cu privire la comiterea de catre acesta a infractiunilor de viol si talharie s-a dispus testarea ambelor parti cu poligraful, rezultand ca in ce o priveste pe partea vatamata nu au fost evidentiate reactii specifice comportamentului simulat iar in privinta inculpatului au fost identificate modificari psihofiziologice care nu pot fi interpretate strict ca fiind legate de prezenta sau absenta comportamentului simulat.
In raport cu probele aratate mai sus, cu precizarile facute asupra modului de administrare de catre organele de cercetare, instanta a retinut ca asocierea persoanei inculpatului cu agresorul s-a facut doar in baza declaratiilor partii vatamate, facute dupa ce aceasta l-a vazut pe strada, fara a se face vreo raportare a acestor declaratii la ceea ce a declarat partea vatamata imediat dupa agresiune. S-a constatat ca inadvertentele aparute nu au fost verificate de catre organele de cercetare, in sensul de a fi verificata pozitia partii vatamate, care este evident ca a fost victima agresiunii asa cum aceasta a descris-o, dar care desi initial nu a furnizat niciun amanunt din care sa rezulte ca l-a mai vazut si anterior pe agresor in cartier, dupa ce l-a vazut pe strada pe inculpat a fost foarte sigura ca el este cel care a violat-o. Siguranta partii vatamate nu poate constitui proba in dovedirea vinovatiei inculpatului, in lipsa altor probe.
Cu privire la comiterea infractiunii de viol si talharie partea vatamata I.S.A. a declarat ca se constituie parte civila in cauza cu suma de 50.000 lei, dar si-a retras plangerea penala la termenul de judecata din data de 04.02,2011 declarand ca doreste ca inculpatul sa nu mai fie judecat pentru ambele infractiuni si sustinand pentru prima data ca agresorul i-a sustras si telefonul, motiv pentru care si-a mentinut doar pretentiile privind valoarea telefonului si suma de 30 de lei de care a fost deposedata de agresor. Sustinerea partii vatamate a fost  surprinzatoare, dat fiind faptul ca dupa ce a fost agresata aceasta si-a sunat prietenul de pe telefonul mobil.
Avand in vedere considerentele de mai sus, considerand ca exista dubii evidente privind vinovatia inculpatului in comiterea infractiunilor de viol si talharie, instanta a dat eficienta dispozitiilor 11 pct. 2 lit. a, rap.la art.10 lit.c rap.la art. 5 C.pr.penala achitand inculpatul pentru comiterea acestor infractiuni.
II.) La data de 06.08.2010, in jurul orei 10:00, in urma unei intelegeri  prealabile, inculpatul B.M.C., impreuna cu inculpatii B.C.A., C.A., C.R.E., C.N., C.R. si R.A.S. s-au deplasat la punctul de lucru al SC G.C. SRL Baia Mare, cu scopul de a sustrage componente de fier vechi , zidite dintr-o platforma din beton. In acest sens, inculpatii au inceput sa sparga platforma din beton folosindu-se de baroase si tarnacoape, cu scopul de a disloca doi stalpi metalici cu greutatea de cate 100 kg fiecare , aproximativ, fiind depistati de organele de politie la locul savarsirii infractiunii.
C.S.M., in calitate de reprezentant legal al partii vatamate SC G.C. SRL Baia Mare a declarat ca valoarea prejudiciului care s-ar fi produs prin sustragerea stalpilor ar fi fost de 150 lei, insa nu s-a constituit parte civila in cauza,  nefiindu-i cauzat nici un prejudiciu.
In drept:
Fapta inculpatului B.M.C., astfel cum a fost probata si recunoscuta, intruneste elementele constitutive ale tentativei la comiterea infractiunii de furt calificat prev.de art. 20 rap.la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a C.penal, fapta pentru cpomiterea careia instanta l-a condamnat la pedeapsa de  1 an  inchisoare.
Faptele inculpatilor B.C.A.,  C.A. si C.R.E.,  astfel cum au fost probate si recunoscute, intrunesc elementele constitutive ale tentativei la comiterea infractiunii de furt calificat,  prevazuta si pedepsita de  art. 20, rap.la art.208 al.1, si 209 al.1 lit.a,  C.penal, pentru care instanta i-a condamnat la pedeapsa de  cate  6 luni inchisoare.
Fapta inculpatului C.N., astfel cum a fost probata si recunoscuta, intruneste elementele constitutive ale tentativei la comiterea infractiunii de furt calificat,  prevazuta si pedepsita de  art. 20, rap.la art.208 al.1, si 209 al.1 lit.a,  C.penal, pentru care instanta l-a condamnat la pedeapsa de  1 an inchisoare.
La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpatilor instanta a avut in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal respectiv: lipsa antecedentelor penale( doar inculpatii  C.N. si B.M.C. sunt cunoscuti cu antecedente penale, motiv pentru care le-a fost aplicata o pedeapsa mai mare), pericolul social concret  al faptei, imprejurarile  si modalitatea  comiterii faptei,  valoarea prejudiciului  cauzat, precum si atitudinea inculpatilor in raport cu autoritatile judiciare respectiv faptul ca  in cauza isi gasesc aplicabilitate dispozitiile art.3201 din Lg.202/2010, limitele pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea pentru care a fost trimis in judecata inculpatul fiind reduse cu o treime.
Pentru individualizarea judiciara a executarii pedepsei aplicate inculpatilor, instanta a apreciat in raport cu imprejurarile concrete ale spetei si cu nevoile de aparare sociala, faptul ca scopul pedepselor va putea fi atins si fara executarea acestora, sens in care se va da eficienta prevederilor art. 81 Cod penal, dispunandu-se suspendarea conditionata a excecutarii pedepselor pentru toti inculpatii si stabilind termene de incercare conform disp.art.82 C.penal.
Inculpatilor li s-a interzis dreptul de a fi alesi in autoritatile publice sau in functii elective publice, prevazut de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, faptele acestora fiind incompatibile cu respectul si increderea pe care comunitatea le datoreaza autoritatilor publice, interdictia fiind suspendata pe durata termenului de incercare.
Avand in vedere ca inculpatul B.M.C. a fost judecat in stare de arest preventiv,potrivit disp.art 350 al.al.3 lit.b C.pr.penala  instanta a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului si potrivit disp art.88 C.penal a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului, perioada executata in arest preventiv, incepand cu 06.08.2010, la zi.
S-a respins constituirea de parte civila formulata de partea civila I.S.A..
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Baia Mare, solicitand admiterea caii de atac promovate, casarea hotararii primei instante si rejudecand cauza, a se dispune incetarea procesului penal fata de inculpatul B.M.C. pentru comiterea infractiunii de viol, prev.de art.197 alin.1 C.pen., in baza art.10 lit.h si art.11 pct.2 lit.b C.pr.pen., fata de retragerea plangerii prealabile a partii vatamate I.S.A. si totodata, condamnarea aceluiasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de talharie, prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.b si c C.pen. si pronuntarea unei solutii de condamnare a inculpatului de mai sus, pentru tentativa la infractiunea de furt calificat, prev.de art.20 rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a C.pen., cu inlaturarea prevederilor art.320/1 C.pr.pen. pentru aceasta din urma infractiune.
In sinteza, Parchetul a apreciat ca in speta sunt incidente prevederile pct.18 al art.385/9 C.pr.pen., in sensul ca magistratul fondului a comis o eroare grava de fapt in interpretarea probelor testimoniale si stiintifice administrate in cauza, ceea ce a avut drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de achitare a inculpatului pentru infractiunile de viol si talharie. In opinia acuzarii, partea vatamata de la inceputul urmaririi penale, cat si pe parcursul derularii cercetarii judecatoresti, a avut o pozitie constanta de indicare a inculpatului drept autor al infractiunilor imputate prin rechizitoriu, martorii ascultati nemijlocit in fata judecatorului confirmand intrutotul sustinerea victimei.
Cu toate acestea, printr-o interpretare eronata a probatiunii, contrar prevederilor art.63, 64 C.pr.pen. instanta de fond a pronuntat o solutie de achitare a inculpatului.
Curtea examinand recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la urmatoarele constatari:
Conform art.1 din Codul de procedura penala roman, scopul procesului penal il constituie constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor precum si la educarea cetatenilor in spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.
In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.
Legea obliga organele de urmarire penala si instantele de judecata sa aiba rol activ si pe intreg cursul procesului penal sa respecte dreptul de aparare garantat de stat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti, in procesul penal (parte vatamata, parte responsabila civilmente).
Orice persoana, bucurandu-se de prezumtia de nevinovatie, este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale, printr-o hotarare penala definitiva. Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.
Vinovatia nu se poate stabili decat in cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrarii acestora revenind organului de urmarire penala si instantei judecatoresti.
Probele trebuie sa fie concludente si utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte sa creeze macar presupunerea rezonabila ca ceea ce probeaza corespunde adevarului.
Din considerentele sentintei pronuntate in cauza penala de fata rezulta ca prima instanta nu a administrat nemijlocit toate probele testimoniale indicate in rechizitoriul parchetului, neaudiind martorii V.G.V., B.C.A., M.I., S.D.A., G.M.A., M.C.M., C.R., iar daca se constata o imposibilitate obiectiva de ascultare a acestora trebuia sa faca aplicarea art.327 alin.3 C.proc.pen., sa dea citire in sedinta publica declaratiilor acestora din faza de urmarire penala si sa tina cont de ele la judecarea procesului.
Este de remarcat ca potrivit art. 200 din Codul de procedura penala, urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul ca sa se dispuna trimiterea in judecata.
Articolul 289 din acelasi cod, dispune ca “judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu".
Din economia textelor legale mentionate, rezulta ca probele stranse in cursul urmaririi penale, servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele stranse in cursul urmaririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata, de catre instanta, in sedinta publica, in mod nemijlocit, oral si in contradictoriu.
Numai dupa verificarea efectuata in aceste conditii, instanta poate retine, motivat , ca exprima adevarul, fie probele de la urmarirea penala, fie cele administrate in cursul judecatii.
Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62 si art. 63 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 din acelasi cod, hotararea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecatii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in cauza, constituind un lant deductiv fara discontinuitate.
Din verificarea pieselor dosarului rezulta ca judecatoria nu si-a exercitat suficient rolul activ pentru a verifica prin cercetarea judecatoreasca daca inculpatul este sau nu autorul infractiunilor imputate. Neefectuand o cercetare judecatoreasca completa, instanta de fond a incalcat reguli de baza ale procesului penal.
Astfel, potrivit art. 65 alin.1 cod proc.pen., sarcina probatiunii, in procesul penal, revine organului de urmarire penala si instantei judecatoresti, iar potrivit art. 66 alin.1 din acelasi cod, invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa.
In raport de particularitatile modului in care s-a pretins ca au fost comise faptele, instanta de fond pentru a stabili cert daca inculpatul este sau nu autorul infractiunilor, trebuia sa manifeste o deosebita rigoare in cercetarea judecatoreasca, pentru a identifica fiecare element de detaliu din faptele si imprejurarile ce formeaza obiectul probatiunii.
In speta, se constata ca prima instanta a pronuntat solutia de condamnare fara sa verifice in cursul cercetarii judecatoresti in mod complet, in conditiile prevazute de art. 289 si 290 cod proc.pen., depozitiile tuturor martorilor invocati in actul de trimitere in judecata si fara sa administreze orice alte probe rezultate ca fiind necesare din cercetarea judecatoreasca pentru aflarea adevarului.
Procedand in acest mod, judecatoria a dat dovada de lipsa de preocupare in vederea efectuarii cercetarii judecatoresti, abdicand astfel de la principiul aflarii adevarului.
Astfel, dintr-un numar de 13 martori, propusi in rechizitoriu in acuzarea inculpatului, instanta a ascultat 6, omitand audierea martorilor V.G.V., B.C.A., M.I., S.D.A., G.M.A., M.C.M., C.R.. La ultimul termen de judecata, din fata instantei de fond, nici nu s-a mai pus problema administrarii probelor testimoniale, neexistand nicio dispozitie a instantei in acest sens, desi nu fusesera ascultati nemijlocit toti martorii indicati in rechizitoriu, pentru sustinerea pozitiei acuzarii. Chiar daca judecatoria a fost in imposibilitate de a-i asculta nemijlocit, in ipoteza in care a avut in vedere conform art.327 alin.3 C.proc.pen. declaratiile acestora din faza de urmarire penala, ele trebuiau analizate prin prisma coroborarii lor cu celelalte mijloace de proba.
Inculpatul, in mod constant, nu a recunoscut infractiunea de viol si talharie, recunoscand doar tentativa la infractiunea de furt calificat. In acest sens, in declaratia din fata instantei de fond, invedereaza textual ca "s-a intors din Austria in noaptea de 27/28 iulie 2010, nu recunoaste savarsirea violului si a talhariei, de asemenea, sustine ca nu stie sa scrie si ca nu confirma cele consemnate in procesul-verbal aflat la fila 53 din dosarul de u.p., in care este precizat ca a ajuns in Romania in ziua de 28 iulie 2010 impreuna cu concubina sa".
In motivarea sentintei judecatoriei, nu apare nici o asertiune cu privire la apararea inculpatului in sensul ca nu stie sa scrie, sa citeasca si raportat la aceasta, contradictiile intre declaratiile sale date in diferitele faze ale procesului penal. Mai mult, judecatorul fondului trebuia sa lamureasca daca inculpatul B.M. a facut plangere penala impotriva organelor de politie pentru infractiunea de cercetare abuziva, intrucat in declaratia de la fila 39 instanta, invedereaza textual ca "la 6 august 2010, am fost agresat de politist, fiind lovit la spate si talpile picioarelor pentru a recunoaste infractiunea de viol, ocazie cu care mi s-a dat sa semnez o declaratie scrisa cu pixul de catre politist. Neconcordantele in ce priveste intoarcerea mea din Austria le explic prin faptul ca declaratiile au fost date sub presiune, in timpul audierilor. Precizez ca declaratia olografa a fost scrisa de politistul V. si am fost batut de politistul S." In aceste conditii, Curtea apreciaza ca era absolut necesara ascultarea martorului V., nemijlocit in fata magistratului pentru a lamuri neconcordantele aparute in declaratiile succesive ale inculpatului din faza de urmarire penala si din fata instantei. De asemenea, instanta de fond trebuia sa lamureasca daca la audierea inculpatului la organele de urmarire penala a fost prezent aparatorul acestuia ales sau din oficiu, raportat la actele de agresiune invocate de inculpat la luarea declaratiilor si pozitia avocatului cu privire la aceste aspecte.
Curtea constata ca prin modalitatea in care s-a desfasurat cercetarea judecatoreasca in prima instanta, au fost incalcate doua dintre principiile fundamentale ale procesului penal: contradictorialitatea si nemijlocirea. In baza acestor principii, instanta este obligata sa readministreze toate probele administrate in cursul urmaririi penale, putand astfel sa le perceapa prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral si in sedinta publica de toate partile.
Incalcarea dreptului la aparare, atat al victimei, cat si al inculpatului, precum si cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit.d din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale nu pot fi inlaturate, decat prin anularea sentintei pronuntate de prima instanta si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Baia Mare.
Din examinarea dispozitiilor citate ale Conventiei - la care Romania este parte, astfel ca, potrivit art.11 si art.20 din Constitutie, aceste dispozitii fac parte din dreptul intern - rezulta ca , inca inainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la raspundere a unei persoane trimise in judecata (acuzat), aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil. Aceste asertiuni sunt valabile si in cazul partilor vatamate, nu numai ale persoanelor inculpate.
Ori, in intelesul unui proces echitabil intra, asa cum reglementeaza art.6 paragraf 3 lit.d din Conventie si cum releva jurisprudenta CEDO, asigurarea dreptului inculpatului si al victimei trimisi in judecata si aflati in fata instantei, de a pretinde ascultarea martorilor in prezenta lor, cu posibilitatea de a pune intrebari, de a li se admite probe care sa se efectueze in mod nemijlocit si contradictoriu cu celelalte parti, in vederea stabilirii adevarului obiectiv.
Chiar daca in dreptul procesual penal roman situatia prevazuta in art.6 paragraf 3 lit.d din Conventie nu are o consacrare expresa, cerinta realizarii conditiei este obligatorie sub sanctiunea nulitatii si, deci, a desfiintarii hotararii pronuntate cu incalcarea acestei exigente.
In alta ordine de idei, hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica atat prin prisma procedeului de interpretare a probelor cu incalcarea art.63, 64 C.pr.pen., cat si a aplicarii defectuoase a disp.art.320/1 C.pr.pen.
Cu privire la interpretarea probelor, Curtea retine urmatoarele:
In mod constant, contrar celor retinute de judecatorie, este de retinut ca partea vatamata I.S.A., pe tot parcursul procesului penal, a dat declaratii care nu s-au contrazis si prin care l-a indicat fara ezitari pe inculpat ca fiind autorul infractiunilor de viol si talharie.
Referitor la portretul robot intocmit in speta, se constata ca potrivit procesului verbal din 26 august 2010, acesta a fost realizat in 29 iulie 2010 ora 12.14 si a suferit ultima modificare la ora 12.17, asadar imediat dupa comiterea infractiunilor si anterior identificarii inculpatului, victima a oferit semnalmentele agresorului, in baza carora s-a intocmit aceasta descriere. Judecatorul fondului a apreciat ca identificarea inculpatului B. din grup a fost influentata de faptul ca in data de 30 iulie 2010, partea vatamata I. l-a vazut pe inculpat pe strada Paltinisului din Baia Mare, insa este de retinut ca portretul robot al agresorului era deja intocmit din ziua anterioara, avand semnalmente care puteau conduce la identificarea necesara a persoanei faptuitorului, asemanarea dintre imaginea realizata in urma intocmirii portretului robot si fizionomia numitului B.M. fiind evidenta, aspect ce rezulta din compararea celor doua imagini.
In privinta procedurii de realizare a identificarii din grup a inculpatului, judecatoria a apreciat ca aceasta a fost viciata, fiind sugestiva datorita introducerii inculpatului in incapere, separat de grupul format pentru recunoastere si in prezenta partii vatamate.
Curtea, analizand procesul verbal intocmit de organele de cercetare penala cu ocazia efectuarii recunoasterii din grup, declaratiile martorilor asistenti O.G. si V.M., retine ca in procesul verbal aflat la fila 57 dosar u.p. este descrisa amanuntit procedura urmata cu ocazia efectuarii recunoasterii din grup. Astfel, in prezenta martorilor asistenti si a avocatului inculpatului, s-a format grupul de persoane pentru realizarea recunoasterii, ulterior fiind invitat inculpatul caruia i s-a cerut sa ocupe locul pe care il doreste in grup. Ulterior, in incapere a fost invitata partea vatamata I.S.A., careia i s-a solicitat sa precizeze daca recunoaste persoana care in noaptea de 28/29 iulie 2010 a obligat-o sa intretina cu ea raport sexual oral si a deposedat-o de suma de 30 lei. Partea vatamata l-a recunoscut fara ezitare pe inculpatul B.M.. Procesul verbal este semnat de organele de cercetare penala, avocatul inculpatului, martorii asistenti, persoanele care au format grupul si de inculpatul B.M., care nu au avut de facut obiectiuni cu privire la modul in care s-a desfasurat activitatea si referitor la cele consemnate in procesul-verbal. Martorul V.M.M. in faza de urmarire penala a descris in detaliu modul in care s-a efectuat recunoasterea din grup. Astfel, a fost introdus in camera grupul de 5 persoane, ulterior i s-a solicitat inculpatului sa-si aleaga locul in grup, i s-a dat fiecaruia un talon cu numar, iar apoi a fost invitata victima care fara ezitare, l-a indicat pe inculpat. Din depozitia martorului rezulta fara dubiu ca partea vatamata a fost introdusa in camera dupa ce inculpatul si-a ales locul in grup si nu anterior introducerii acestuia in camera pentru recunoastere.
Martorul O.G., in faza de urmarire penala, a descris modul in care s-a efectuat recunoasterea din grup, invederand ca au fost introduse in incapere mai multe persoane care semanau cu inculpatul, apoi a fost introdus acesta, caruia i s-a cerut sa-si aleaga locul dorit, apoi i s-a cerut victimei sa indice agresorul, conditii in care partea vatamata  l-a indicat pe inculpat.
In faza de judecata, martorul V.M.M., a declarat ca-si mentine declaratia data in cursul urmaririi penale, precizand ca partea vatamata l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul agresiunilor.
In fata instantei de fond, si martorul O.G. a precizat ca-si mentine declaratia data in cursul urmaririi penale si ca partea vatamata l-a recunoscut imediat pe inculpat, afirmand cu tarie ca el este agresorul.
Datele consemnate in procesul-verbal de recunoastere din grup, act ce a fost efectuat in prezenta aparatorului inculpatului, se coroboreaza cu declaratiile date de martorii asistenti imediat dupa efectuarea recunoasterii. Analizand depozitiile martorilor asistenti in faza de judecata, acestia au invederat ca-si mentin cele aratate la politie, insa nu pot da detalii amanuntite despre modul efectuarii recunoasterii, actul intocmit in 6 august 2010 neavand pentru ei nicio importanta,   aflandu-se intamplator la sediul organelor de cercetare penala cu probleme personale, iar de la data  efectuarii acestora pana la ascultarea in fata instantei, trecand un interval mare de timp.
Din declaratia partii vatamate I.S.A. privind desfasurarea recunoasterii din grup, rezulta ca i-a fost prezentat un grup de 6 persoane, dintre care l-a recunoscut pe inculpatul B., ca fiind autorul violului si al talhariei. Declaratia acesteia se coroboreaza perfect cu procesul verbal de recunoastere din grup si cu declaratiile martorilor asistenti din faza de urmarire penala. Nu in ultimul rand, victima l-a identificat pe inculpat si dupa voce, anterior prezentarii acesteia pentru recunoastere din grup. La 30 august 2010, victima a fost testata cu tehnica poligraf, iar din raportul de constatare tehnico-stiintifica rezulta ca nu au fost evidentiate reactii specifice comportamentului simulat.
Pentru motivele ce preced, Curtea apreciaza ca recunoasterea din grup realizata la politie, la 6 august 2010, s-a facut cu respectarea tuturor garantiilor procesuale in prezenta aparatorului inculpatului, instanta apreciind eronat ca aceasta a fost viciata, fiind sugestiva datorita introducerii inculpatului in incapere, separat de grupul format pentru recunoastere si in prezenta victimei, in conditiile in care se coroboreaza cu declaratiile martorilor asistenti si cu cele consemnate in procesul-verbal intocmit la acea data.
La data de 3 februarie 2011, partea vatamata a invederat in fata instantei ca nu mai rezista psihic, conditii in care doreste sa-si retraga plangerea penala pentru infractiunea de viol. Cu toate ca la 4 februarie 2011, partea vatamata a precizat ca-si retrage plangerea pentru viol, solicitand incetarea procesului penal, instanta de fond in mod eronat, a considerat ca in cauza nu exista probe pentru niciuna dintre infractiuni si a dispus achitarea inculpatului B.M..
Pe langa acest motiv de netemeinicie si nelegalitate in interpretarea probelor, care se constituie in motivul de casare inscris in punctul 18 al art.385/9 C.prpen., judecatoria a apreciat nelegal ca in cauza sunt aplicabile prevederile art.320/1 C.pr.pen. fata de inculpat pentru tentativa la infractiunea de furt calificat, neadministrand nicio proba pentru dovedirea acestei infractiuni.
Verificand actele si lucrarile dosarului, se constata ca in sedinta de judecata din 30 septembrie 2010, dupa identificarea inculpatilor, s-a citit rechizitoriul, s-au audiat cei trimisi in judecata, ocazie cu care inculpatul B.M. a aratat ca nu recunoaste infractiunile de viol si talharie, spre deosebire de tentativa la furt calificat. Curtea retine ca judecatoria nu putea face aplicarea art.320/1 C.pr.pen., in conditiile in care acest articol a fost introdus prin art.XVIII pct.43 din Legea 202/2010, text ce a intrat in vigoare doar la 25 noiembrie 2010. Mai mult, cata vreme inculpatul a fost trimis in judecata pentru mai multe infractiuni concurente, ce formeaza un tot indivizibil, nu se putea aplica disp.art.320/1 C.pr.pen. doar pentru una dintre fapte, textul invocat prevazand in mod expres ca "pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in rechizitoriu" si nu doar una dintre acestea. In aceste conditii, instanta de fond era obligata sa nu faca aplicarea art.320/1 C.pr.pen. numai pentru una dintre infractiuni, cata vreme recunoasterea inculpatului a avut loc inainte de intrarea in vigoare a legii, iar pe de alta parte, in speta, i se imputau 3 fapte concurente, dintre care doua erau negate, impunandu-se astfel, administrarea probatiunii cu privire la intreaga invinuire adusa.
Neefectuand o cercetare judecatoreasca completa si neraspunzand apararilor formulate de parti instanta de fond a incalcat reguli de baza ale procesului penal, hotararea fiind lovita de nulitate absoluta.
Lamurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor si formarea convingerii judecatorului pe baza celor administrate reprezinta doua pozitii de includere a capacitatii apreciative a instantei in demersul indispensabil al aflarii adevarului, interpretare care ar fi in consens si cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Ministri ai Statelor Membre asupra Independentei, eficacitatii si rolului judecatorilor, potrivit careia “judecatorii trebuie sa dispuna de puteri suficiente si sa fie in masura sa le exercite pentru a se achita de functiile lor".
Desi formarea propriei convingeri a judecatorului printr-o munca de reflectie si de constiinta constituie suportul rational al demersului judiciar pentru cunoasterea faptelor, drept garantie a unui proces echitabil si in concordanta cu disp.art.6 paragraf 2 din Conventia Europeana si Protocolul nr.7, instanta are obligatia de a-si motiva solutia data cauzei, ceea ce implica justificarea procesului de convingere in mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Aceasta pozitie a instantei de recurs este reliefata si de practica CEDO - cauza Boldea contra Romaniei in care se arata ca “judecatorul trebuie sa raspunda cu argumente la fiecare dintre criticile si mijloacele de aparare invocate de parti".
Motivarea hotararii reprezinta un element de transparenta a justitiei, inerent oricarui act jurisdictional.
Hotararea judecatoreasca nu este un act discretionar, ci rezultatul unui proces logic de analiza stiintifica a probelor administrate in cauza in scopul aflarii adevarului, proces de analiza necesar stabilirii starii de fapt desprinse din acestea prin inlaturarea unor probe si retinerea altora, urmare a unor rationamente logice facute de instanta si care isi gasesc exponentialul in motivarea hotararii judecatoresti.
Hotararea reprezinta astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecata, iar motivarea acesteia reprezinta argumentarea in scris a ratiunii ce determina pe judecator sa adopte solutia dispusa in cauza. Motivarea hotararilor justifica echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justitiabilului de a fi convins ca justitia a fost infaptuita, respectiv ca judecatorul a examinat toate mijloacele procesuale si procedurale propuse de participanti si, pe de alta parte, prin dreptul acestuia de a cunoaste oportunitatea promovarii cailor de atac.
Pentru motivele ce preced, curtea va admite ca fondat, in baza art.38515 pct.2 lit.d   C.proc.pen., recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Baia Mare, impotriva sentintei penale nr. 639 din 24 martie 2011 pronuntata de Judecatoria Baia Mare in dosarul nr. 9836/182/2010 privind pe inculpatul B.M.C..
Se va casa sentinta penala atacata si va trimite cauza spre rejudecare instantei de fond, respectiv Judecatoriei Baia Mare.
Cu ocazia noii judecati in fond, se va lua act de pozitia inculpatului si a partii vatamate, conform art.70 sau 323 C.proc.pen., cercetarea judecatoreasca se va efectua cu respectarea celor 4 principii fundamentale, obligatorii in faza de judecata si in urma exercitarii rolului activ, prin administrarea oricaror altor probe care apar necesare, judecatoria trebuie sa ajunga, motivat, la o solutie temeinica si legala, ca unic rezultat care exprima cert adevarul impus de probele obtinute si administrate conform legii, fara aplicarea art.320/1 C.pr.pen. pentru una din infractiuni. Si latura civila va trebui sa fie solutionata corespunzator, cata vreme partea vatamata s-a constituit parte civila cu mai multe sume de bani, care trebuiau clarificate daca reprezinta doar suma insusita de inculpat cu ocazia talhariei sau reprezinta si daune morale, ca efect al suferintelor indurate in urma faptelor savarsite de inculpat. (Judecator Delia Purice)